Bucovina Profundă

27 decembrie 2020

Temnițele domnului Turtureanu

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 01:20

Temnițele domnului Turtureanu

534366_664067490290309_1086054140_n (1)

Vasile Turtureanu, mistic legionar și naționalist isihast

A fost condamnat la 25 ani închisoare, din care a făcut 23! A fost arestat încă din 1941. A trecut printre altele, prin Suceava, iar cel mai mult a stat la Aiud.

Era un om foarte intransigent. Trebuia să se ducă la Piteşti pentru reeducare. A făcut Dumnezeu însă la Piteşti o minune: chiar deasupra lui a căzut tavanul, deci tone de piatră. Dar două lespezi mari s-au proptit una într-alta şi sub ele a rămas el. A avut coloana fisurată, dar a scăpat. A stat şapte luni în ghips şi povesteşte că a fost cumplit, pentru că era singur şi, la un moment dat, când vertebrele dislocate se puneau la loc, avea ca nişte curenţi, nişte scuturături groaznice şi dureri cumplite. Fiind în ghips, nu s-a mai dus la reeducare. Şi a scăpat de reeducarea de la Piteşti.

El mărturiseşte: „În închisoare mi-au mai făcut un proces şi m-au condamnat la 20 de ani pentru activitate legionară în temniţă: făceam şedinţe, cântam şi altele. Considerat fanatic, am fost dus la spitalul de nebuni, drogat, pus în lanţuri, izolat – de foame şi de frig nu mai vorbesc – pentru afirmarea directă a legionarismului. Dar n-am făcut nici un compromis. Nu am nimic de ascuns. Pe aceeaşi poziţie, afirmând deschis că sunt legionar, am rămas şi astăzi… Accidentul de la mină (Baia Sprie) m-a scăpat de reeducarea de la Piteşti. Mă cereau la Piteşti, dar cum eram în ghips nu m-au transferat. Am avut un înger bun care m-a păzit. În închisoare nu am stat degeaba. Totdeauna am fost atent la mine însumi, la îmbunătăţirea mea sufletească. Am căutat să realizez în mine omul nou, care trebuie să fie adevăratul legionar. Acesta nu este altceva decât omul nou în Hristos. Omul nou legionar, aşa cum l-am înţeles eu, se naşte din durere şi renunţări, creşte în strălucire udat de lacrimi de pocăinţă – spovedania şi  Sfânta Împărtăşanie – are dragoste sinceră faţă de aproapele şi credinţă nelimitată în biruinţa şi învierea neamului românesc, în lumina sfintei învăţături a blândului Iisus. Legionarul de elită este un erou cu suflet de sfânt. El luptă din credinţă, jertfeşte din dragoste şi primeşte cu seninătate chinurile morţii în nădejdea Învierii”. („Sfântul închisorilor”, Alba Iulia, 2007, p.58)  

„În sfârşit, nu pot încheia această succintă enumerare fără să evoc aici figura devenită legendă la Aiud, a studentului Valeriu Turturean pe care colonelul Crăciun l-a izolat, pentru atitudinea sa demnă şi dârză, pe un ger năpraznic, într-o celulă special amenajată în acest scop, cu intenţia vădită de a-l extermina. Şi dacă totuşi a supravieţuit, aceasta s-a datorat numai unui adevărat miracol.” (Demostene Andronescu, „Reeducarea de la Aiud”)

„Sunt doi tineri cu o atitudine deosebit de dârză şi bătăioasă: Valeriu Turtureanu şi Traian Anderca. Cei doi tineri fac parte din categoria lui Ghiţă Brahonschi: mereu în luptă deschisă cu temnicerii. Au suferit şi ei prigoane prelungite din această cauză, dar au un calm şi un curaj, în continuare, neschimbate. Cunoscându-i pe cei doi, încă mai am presentimentul că vom fi duşi, noi, cei patru, la Zarcă. În acest caz, ce formaţie ideală de celulă am fi la Zarcă!” (pr. Liviu Brânzaş, „Raza din catacombă”, cap. 8)


În timpul când se afla la izolare (acțiunea se petrecea la închisoarea Târgșor, destinată elevilor) , Vasile Turtureanu a fost ținutuit la pat de dureri abdominale violente. Făcuse o criză de apendicită. A doua zi a ieșit la raport:

– Domnule director, așa cum poate ați fost informat, eu sunt bolnav graf de o inflamație acută a apendicelui. Vă rog să mă trimiteți la un spital penitenciar să fiu operat.

– Turtureanu! Totul este simplu! Accepți reeducarea? Te operăm! N-o accepți? Nu te operăm!

– N-o accept, domnule director!

– N-o accepți? Cimitirul este dincolo de zidul închisorii!

Calea tratamentului i-a fost definitiv închisă. În continuare el s-a îngrijit singur cum a putut: comprese zilnice cu apă rece și rugăciuni insistente către Puterea Cerească.

Ovidiu Airinei îl descrie astfel: Vasile Turtureanu era un tânăr bucovinean înalt ca un brad, de o bunătate rară și cu un comportament fără reproș. El servea tuturor ca exemplu de demnitate. Încrezător în puterea miraculoasă a rugăciunii, el a supraviețuit atât crizei de apendicită, cât și viitorului sumbru ce-i fusese predestinat de temniceri.

Credința, spunea el, este voința omului de a spera, un dar care lui Vasile Turtureanu nu-i lipsea.


***


În subteran, după accidentul mortal al părintelui Codilă, s-au mai întâmplat și alte accidente, mai puțin tragice. Voi consemna cele ce îmi apar în minte, întâmplate în sectorul 12 vest, de care răspundeam în fața biroului tehnic. […]

Mă aflam, în martie 1951, în abataj la o depărtare de circa un kilometru față de galeria de acces. Filonul avea aici o grosime de numai un metru și jumătate, cu o concentrație slabă. Fusese repartizată o echipă de rulaj având ca perforator pe Vasile Turtureanu din Suceava. Era un tânăr înalt, frumos, prietenos, cu o ținută impecabilă, arestat din 1941.

La apariția mea, Vasilică mă întâmpină voios și-mi spune: ”Domnule Goga, nu am dat drumul la perforator, pentru că roca nu prezintă siguranță”.

L-am rugat să continue asigurarea locului de perforat, prin coptuire, în prezența mea. Îndepărtând pe coechipieri de sub roca nesigură, înarmat cu o rangă de circa 2 metri lungime, Vasilică, urcat pe un bolovan, reîncepe coptuirea. După câteva lovituri, o grămadă de lespezi și bolovani se prăbușesc peste corpul lui care, în câteva secunde, fu complet acoperit și zăcea aproape fără suflare. Ne-am repezit pentru a-l degaja. Era conștient, nu se văita, dar mi-a spus că simte dureri în șira spinării. O lespede mare, rezemată pe rambleu și cu un colț pe bolovanul pe care urcase Vasile, îl scăpase de la moarte.*

Nu l-am mișcat din loc până la venirea doctorului Șercăianu de la postul de prim ajutor al subteranului. Cu ajutorul unei pături, l-am coborât cu greutate prin suitorul îngust, apoi, pe o targă improvizată, pe un vagonet, însoțit de doctorul Șercăianu, a fost dus la puț pentru a fi evacuat la suprafață. L-am întâlnit a doua zi la infirmerie. Era calm. Nu avea fractura coloanei, ci numai un puternic traumatism al ei. Avea dureri de cap pe care le suporta cu stoicismul omului învățat cu suferința. După luni de zile petrecute în infirmerie, durerile de cap nu încetaseră. În cele din urmă a fost trimis la Aiud.


*) Accidentul suferit de Vasile Turtureanu, deși grav, s-a dovedit a fi o extraordinară purtare de grijă a lui Dumnezeu, pentru a-l scăpa de diabolicul experiment Pitești. Explicația o dă chiar pătimitorul, într-un interviu luat în ultimii săi ani de viață: ”Prin anii 1950, la mina de la Baia Sprie, am avut un accident. S-a surpat tavanul deasupra mea. În cădere, două lespezi mari s-au proptit una în alta şi în spaţiul de sub ele mă aflam eu. Aşa am scăpat cu viaţă. A fost o minune, una din multele minuni pe care le-a făcut Dumnezeu cu mine. Dar pietrele mai mici care au căzut au venit peste mine. Am avut coloana fisurată şi câteva coaste rupte.

Şapte luni am stat în ghips. A fost o perioadă grea, cu dureri mari, fără să mă pot mişca. Singur, fără să am cu cine vorbi, doar un deţinut de drept comun acru şi posac îmi aducea mâncarea. Mă hrăneam greu. Nu puteam să duc mâinile la gură. Stăteam întins, luam gamela, o ridicam în dreptul gurii şi, de la distanţă, turnam ce era în lingură în gură. Şapte luni am stat aşa. Numai rugăciunea mi-a fost sprijinul.

Dumnezeu îţi dă o suferinţă ca să te scape de alta. Accidentul de la mină m-a scăpat dereeducarea de la Piteşti. Mă cereau la Piteşti, dar cum eram în ghips nu m-au transferat. Am avut un înger bun care m-a păzit.” 


*****

Vasile Turtureanu (3)

El povesteste ca la inceput era impotriva lui Gafencu si a celor din grupul parintelui Arsenie Papacioc, care lasase la o parte o anumita rigiditate legionara, si intrase pe linia smereniei. Si nu-i intelegea, el era asa, mai milităros. Si zice: „Dar, in timp, prin suferinta, mi-am dat seama ca Dumnezeu m-a chemat…” El incepe cu o marturie: „Nu sunt vrednic sa-I multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat suferinta. Pentru mine, inchisoarea a fost cristelnita de aur in care am primit botezul dragostei de Dumnezeu si de neam. Dumnezeu a fost tot timpul alaturi de mine.” Ei, pe mine m-a impresionat.

„Cea mai mare bucurie in viata mea a fost cand am reusit sa plang pacatele mele”. Imi dau seama ca aceasta e cea mai mare bucurie pentru crestini, sa poata sa verse o lacrima. O spunea el care a fost nu un dur, un om intransigent, un om hotarat – nu un om rau. Si sinceritatea pe care de-a lungul vietii a avut-o. Chiar a povestit niste lucruri extraordinare legate de reeducare. Am intalnit oameni care, in reeducarea de la Pitesti, au ajuns sa se lepede de Dumnezeu, si s-au impacat cu Dumnezeu abia dupa 40 de ani cand s-au spovedit, de-abia dupa ‘90, mi-a spus unul: „Parinte, acolo s-au intamplat niste lucruri cumplite, si daca ar fi fost sa le spun unui preot, nu m-ar fi inteles! Si am avut ocazia sa ajung in America, la parintele Calciu, care a trecut si el pe acolo, si de abia atunci am putut sa ma duc sa ma marturisesc.”

Ei, la fel, domnul asta, Turtureanu, care era o autoritate morala, prin detentia asta fara pata pe care a avut-o, mi-a povestit ca la el, dupa 1990, veneau si fosti detinuti politic legionari, care in urma reeducarii, a torturilor, a detentiei, trecusera de partea cealalta si fusesera informatori, pana in 1989. Si ceilalti, tot detinuti politic, spuneau: „Bine, dar tu il primesti pe asta? Nu stii cine e? Care ne-a tradat, ne-a facut nu stiu ce…” „Pai, daca Hristos a zis ca au nevoie de doctor nu cei sanatosi, ci cei bolnavi ii primesc, sa vina. Daca ei vor sa vina…”

Si oamenii acestia ii marturiseau: „Vasile, la tine, din toti detinutii, am gasit cea mai mare intelegere, si fiecare cuvant al tau este ca un balsam pentru sufletul meu.” Si pe unii a reusit de i-a castigat, i-a dus la spovedanie. A povestit ca a venit unul intr-o zi, nici nu l-a mai recunoscut, era schimbat, radia: „Am reusit sa ma spovedesc si sa ma impartasesc!” – si i-a pastrat pana la moarte recunostinta. Domnul Turtureanu a fost omul prin care el a inviat.

Au fost si cazuri dramatice, oameni carora le-a dat Dumnezeu o viata lunga, sa aiba timp de pocainta. Tot domnul Turtureanu mi-a povestit de cineva care a trait pana la 88 de ani si n-a apucat sa se impace cu Dumnezeu, si a murit bolnav de diabet sau de altceva. Deci, sunt peste tot acuma si imi vin si lucruri frumoase, si lucruri din acestea care ne responsabilizeaza. Dumnezeu cu toti a avut o taina, si mi-am dat seama, si asta m-a facut sa renunt, adica sa mai atenuez din viziunea asta apocaliptica, care foarte usor te poate cuprinde citind marturiile celor din inchisori. Si am si dat aici in carte un caz al unui parinte de la Iasi, care povesteste cum Dumnezeu l-a scapat de reeducare. Si au fost si altii in situatia asta. In urma unei vedenii: a visat-o pe Maica Domnului si pe urma se vedea in curtea inchisorii; l-a scos la plimbare si acolo a venit un gardian si l-a intrebat care e Lungeanu. „Eu”. „Iesi afara!” Ei, acest lucru s-a si intamplat a doua zi, si a fost dus la Targu Ocna, unde l-a cunoscut pe Gafencu si pe ceilalti.

In atmosfera aceasta, in care el, un om preocupat de rugaciunea lui Iisus, a putut sa-i cunoasca, da marturie: „Ceea ce am auzit la Gafencu, la parintele Gherasim – o figura de sfant, un om deosebit de inteligent, cu o pregatire deosebita dar si cu o viata deosebita. Mai era un parinte acolo, preot de mir, care a murit ca un sfant – si deci lor le povestea constant despre rugaciunea lui Iisus si despre lucrurile care se intampla in timpul rugaciunii. Lucruri pe care nu le stiau toti, pentru ca nu toti au avut experienta si rastimpul pe care le-a avut Gafencu, care a citit Filocalia. Ceilalti nu trecusera prin acestea si le cunosteau din carte. Am recunoscut lucrurile astea, dar mai tarziu, cand am citit Sbornicul“, zice parintele Mihai Lungeanu. Ei aveau experientele descrise de sfinti in Filocalie si in Sbornic, in cartile duhovnicesti.

Pe urma iar este, dincolo de reeducarea de la Pitesti, iarasi nu se vorbeste despre o alta etapa, reeducarea de la Aiud. Are anumite semnificatii, reeducarea de la Aiud, care s-a facut in anii ‛60. Daca Pitestiul este caracteristic pentru ceea ce inseamna comunismul, pentru ca reeducarea la Pitesti s-a facut prin tortura, eu zic ca ceea ce s-a intamplat la Aiud este caracteristic pentru ceea ce se intampla astazi, pentru ca a fost un altfel de constrangere. Nu le-a cerut in fata sa se lepede de Dumnezeu, ci incet-incet i-a condus spre chestia asta, si cu niste masuri de-o psihologie infernala. Nici nu-mi vine sa cred cat de bine au fost gandite si dozate ca sa-i aduca in faza prabusirii.

Nu era o judecata onesta a legionarismului, ceea ce se facea acolo, la Aiud, ci le cerea pur si simplu sa-l ponegreasca si sa laude regimul comunist. La un moment dat le-au si spus: „acum, ca am terminat cu procesul politic, trecem la procesul spiritual”.

Si in contextul asta, povesteste un alt marturisitor, in contextul acesta s-a ridicat Petre Tutea si a spus acele cuvinte memorabile: „Daca murim aici in lanturi si in haine vargate pentru neamul romanesc, nu noi facem cinste neamului romanesc, ci neamul romanesc ne face cinstea de a muri pentru el”. Si asta in contextul in care lor li se cerea sa apostazieze. Avea o dimensiune spirituala, pentru ca a aratat ca nu li se poate cere chestia asta, pentru ca neamul nostru este crestin…

Pe 26 decembrie 2011 a plecat la Domnul, azi se implinesc 9 ani… Să avem rugăciunile lui!

Surse:

(1) “Martiri si marturisitori romani din secolul XX” – Fabian Seiche

(2) fericiticeiprigoniti.net

(3) Un alt titan al Miscarii Legionare a plecat la Domnul spre a intregi Romania Cereasca: Vasile Turtureanu (1923 – 2011)

4 comentarii »

  1. Dumnezeu sa-i odihneasca si cu rugaciunile lor sa ne miluiasca si pe noi. Se cam strange latul iar. Mai simte cineva?

    Apreciat de 1 persoană

    Comentariu de kiusimus — 27 decembrie 2020 @ 14:16 | Răspunde

  2. Da, e clar, unii își vor lua lumea

    Apreciază

    Comentariu de GgVerb — 28 decembrie 2020 @ 06:18 | Răspunde

  3. Cu astfel de exemple şi mărturisiri vom puteea trece mai uşor peste ce ne aşteaptă !
    Dumnezeu să-i odihnească !

    Desigur, satana se grăbește să ia frâiele lumii și puterea prin propriul său fiu – Antihrist. De aceea, el se deplasează insidios, foarte înșelător și în secret, la toate nivelurile puterii, pentru a deveni imediat „liderul mondial”. Dar Dumnezeu nu-l permite pentru o vreme, pentru că oamenii îl ignoră, astfel încât aceștia să poată alege în mod liber pentru ei înșiși pe cel pe care îl vor crede și urma.

    Se vor întâmpla trei mari evenimente care vor ajuta întreaga lume, mai întâi să gândească și apoi să decidă liber cea mai importantă alegere din istoria omenirii.

    Un eveniment are legătură cu tot ceea ce se va întâmpla de acum înainte cu sănătatea omului, care va suferi în mod constant multiple operații catastrofale datorită unor medicamente experimentale care vor promite viață și sănătate, dar vor provoca o serie de efecte secundare, chiar și moartea.

    Al doilea eveniment va fi legat de dorința nestăvilită a unor lideri satanici, care în încercarea lor de a conduce întreaga lume, vor provoca un conflict global cu catastrofe mondiale incalculabile

    Al treilea eveniment va fi revolta naturii în întreaga lume care reacționează la adevăratul Dumnezeu, ca un ultim efort pentru a-l trezi pe omul hipnotizat de satana și a recupera, pocăi și opri distrugerea iminentă.

    https://www.marturisireaortodoxa.ro/nou-parintele-elpidie-despre-vaccinare-numarul-fiarei-in-adn-ul-uman-pecetluire-si-sfanta-euharistie/

    Apreciat de 1 persoană

    Comentariu de Radu Humor — 28 decembrie 2020 @ 19:01 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: