Bucovina Profundă

2 iunie 2023

Despre Sfinții Închisorilor – Un text de Călin Herghelegiu

Filed under: sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 15:04

calin hDespre Sfinții Închisorilor

Un text de Călin Herghelegiu

Vorbind despre deținuții politici din Închisorile comuniste, vorbim cred eu, despre ceea ce neamul românesc a avut mai reprezentativ și mai valoros în ultima sută de ani. Acești oameni, împreună cu Biserica Ortodoxă Română, sunt asemeni altor întemeietori de neam cuminecați în Duh și Adevăr cu Hristos și cu sfinții, acea formidabilă alăturare a Bisericii Luptătoare cu Biserica Biruitoare.

Faptul că acești români, înainte de a fi închiși, au stat în munți, văgăuni, locuri conspirative cu arma în mână și au tras asupra trupelor Securității, nu este relevant pentru numele lor generic de Biserică Luptătoare.

Ceea  ce este relevant este că au luat atitudine, refuzând să plece genunchiul în fața noului cezar înfrățit cu Baal. Ei au fost acei 7.000. de oameni din umbră, care au ales să se închine în continuare Lui Dumnezeu și neamului lor, pe care i-au iubit mai mult decât viața lor pământească.

 Împreună cu B. O. R., ei au pentru neamul românesc funcția de potir euharistic, sau altfel spus, de combustibil, creuzet și matriță, căci pentru cine află despre ei, îi iubește și merge pe calea bătătorită de ei, fără a ține cont de cele pierzătoare de suflet, ei pot aduce sufletul și trupul la incandescență, turnându-l în matrița devenirii neamului românesc, pentru a se raporta în cel mai potrivit fel la valorile esențiale.

Acei dușmani ai poporului român au înțeles importanța acestor oameni sfințiți și a modelului pe care îl aduc în fața conștiinței noastre, acționează pe mai multe planuri, aparent fără legătură între ele: (more…)

15 aprilie 2023

Paștile în temnițele comuniste. Câteva mărturii cutremurătoare și necesare

Filed under: praznicar,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 13:14

pastile in temnite

Paștile în temnițele comuniste
Câteva mărturii cutremurătoare și necesare:

Nicolae Steinhardt, Liviu Brânzaș, Nicolae Purcărea, Dimitrie Bejan, Traian Popescu, Dan Brătianu, Oprea Tărăban, Aspazia Oțel Petrescu

Nicolae Steinhardt

Cum a reuşit în penitenciarul din Gherla, la Paştile anului 1961, să se împărtăşească pe ascuns, împreună cu încă doi colegi de detenţie:

“Încă demult, Marinică P. ne-a spus lui Sile Cătălinoiu şi mie că are, perfect cusute într-un colţ de batistă, câteva fărâme de Împărtăşanie, date lui cu vreo trei ani în urmă de părintele Ion Iovan, duhovnicul Vladimireştilor. Am hotărât, câteşi trei, în lipsa unui preot în celulă, să ne grijim singuri. Vom ajuna sâmbăta şi Duminica dimineaţă şi vom păstra câte ceva din mâncarea de sâmbătă, dacă se va putea. Sile, care a venit de curând în celulă de la bucătărie, unde a stat vreo câteva luni, are la dânsul o punguliţă de plastic şi într-însa câţiva biscuiţi uscaţi şi opt bucăţele de zahăr. Marinică ştie la perfecţie toate rugăciunile Împărtăşaniei. Izbutim să punem de o parte felioarele de pâine care, în săptămâna aceea, ni se dau sâmbătă. Ajunăm, ne rugăm. Duminică la prânz ne urcăm la etajul al patrulea unde e patul lui Sile. Ne aşezăm turceşte. Marinică recită pe îndelete întregul şirag al rugăciunilor. Apoi spunem fiecare: “Cred, Doamne, şi mărturisesc…” şi “Luaţi mâncaţi…”. De pe podul palmei cu grijă spălată înghiţim fiecare câte o firimitură de grijanie; firimiturile sunt de necrezut de mici, aproape invizibile. Apoi mâncăm cu mare poftă cartofii care în ziua aceea se nimeresc a fi fost, ca niciodată, curăţaţi şi oarecum fierţi. Ronţăim biscuiţii şi zahărul. Marinică rosteşte rugăciunile de mulţumire. După deşteptare, încercarea de a cânta în surdină “Hristos a înviat!” fusese brutal reprimată de gardieni. Acum însă, la prânz, ne dau pace şi din câte un colţ, de sus de unde suntem cocoţaţi auzim – ca din văi, de colo, de dincolo – câte o îngânare de cântec şi o reluăm şi noi, şuşotind.”
(Nicolae Steinhardt – Jurnalul Fericirii)

Pr Liviu Brânzaș (Mina Cavnic) :
(more…)

30 martie 2023

Steinhardt – Fericire și împăcare

Filed under: sfintii inchisorilor,Steinhardt — Mircea Puşcaşu @ 23:02


steinhardt - 673532736-7f3c742b”Am intrat în închisoare orb, cu vagi străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără a-l risipi, şi ies cu ochii deschişi. Am intrat răsfăţat, răzgâiat. Ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose. Am intrat nemulţumit. Ies cunoscând fericirea. Am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri. Ies nepăsător. Soarele şi viaţa îmi spuneau puţin. Acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică. Ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul. Ies împăcat. Cu cei cărora le-am greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi.”

Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii

14 martie 2023

Cine a fost Elena Poli?

Filed under: România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 14:43

Cine a fost Elena Poli?89719118_2876002102460965_3517646823231586304_o

(1 mai 1929 – 12 martie 2020)

Sfinții sunt discreți. Doamna Elena Poli a fost  sora lui Constache Oprișan, unul dintre cei mai mari sfinți trecuți prin temnițele secolului trecut.

Femeie de mare noblețe sufletească trecută ea însăși prin temnițele comuniste timp de trei ani, din 1948 în 1951. Elena Poli a trecut la Dumnezu într-o seară discretă de joi, 12 martie 2020. A trecut Dincolo discret, cum și trăise.

Era născută la 1 mai 1929 în comuna Oncești, jud. Tecuci interbelic (jud. Bacău, acum), în familia Vasile și Natalia Oprișan, cunoscuți drept cei mai mari gospodari ai satului.

A făcut liceul la Bacău, unde l-a cunoscut îndeaproape pe Petru Baciu (1922-2017), cel care avea să conducă rezistența armată anticomunistă în munții Bacăului.

Doamna Poli a fost arestată în ultimul an de liceu, trecând prin închisorile Suceava și Mislea, unde a stat alături de loturile de studente de la Iași și Cluj, dar și alături de soțiile demnitarilor și intelectualilor arestați de către comuniști.

Întreaga ei familie va avea de suferit în timpul perioadei comuniste.

Tatăl ei, Vasile Oprișan, va fi arestat, iar averea a familiei va fi confiscată, fiind considerați „chiaburi”, deși ajutaseră toate familiile sat în perioada foametei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Pentru anchetatori a fost imposibil să găsească o persoană care să îi vorbească de rău pentru a-i putea „turna” la Securitate.

Au fost arestați mai mulți frați de-ai ei, cel mai cunoscut fiind Constantin (Costache) Oprișan, șef al frățiilor de cruce pe țară, student la filosofie în Cluj, renumit pentru atitudinea sa în timpul grevei anticomuniste din primăvara anului 1946 și pentru înalta sa ținută morală și creștină în rândul colegilor.

Arestat la 15 mai 1948, avea să ajungă la Pitești, unde va fi unul dintre cei mai torturați studenți, murind în Casimca Jilavei, în celulă cu Iosif V. Iosif, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa și Marcel Petrișor.
Din versurile sale compuse în închisoare, cu un profund înțeles filosofic, s-a alcătuit volumul Cărțile spiritului și alte poezii (Editura Christiana, 2009). (more…)

18 februarie 2023

Noaptea pătimirilor. Un film despre Valeriu Gafencu, după o idee a lui Virgil Maxim

Filed under: sfintii inchisorilor,Valeriu Gafencu,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 21:14

Noaptea pătimirilor

Un film despre Valeriu Gafencu, după o idee a lui Virgil Maxim

Valeriu-Gafencu-

Valeriu Gafencu a fost fiul deputatului Vasile Gafencu, care a votat la 27 martie 1918 unirea Basarabiei cu Romania.
A fost deportat in Siberia de fortele de ocupatie sovietice in toamna lui 1940, unde a si murit doi ani mai tarziu.

Valeriu Gafencu a murit intr-un regim de detentie greu de imaginat la Targu Ocna, in timpul ororilor din inchisorile comuniste din Romania, perioada de teroare si pe care niciodata nu ar trebui s-o uitam.

De ziua comemorării lui Valeriu Gafencu – 18 februarie (1952), vă invităm să urmăriţi filmul „Noaptea pătimirilor”, dedicat acestui om, pe care Părintele Nicolae Steinhardt şi alţi deţinuţi politici l-au supranumit „Sfântul închisorilor”.

Mărturiile principale din film sunt făcute de cele trei surori ale lui Valeriu, cu care a copilărit în Basarabia, la Sângerei, jud. Bălţi: Valentina, Eleonora şi Elisabeta.

Filmul „Noaptea pătimirilor” a fost realizat de Radu Dinu după o idee a lui Virgil Maxim.


Linkuri :

…

17 februarie 2023

Un om cu caracter de diamant. Mircea Vulcănescu în cuvintele lui Ioan Ianolide

Filed under: Mircea Vulcănescu,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 14:47

mircea-vulcanescu-2

UN OM CU CARACTER DE DIAMANT
Mircea Vulcănescu în cuvintele lui Ioan Ianolide:

Era un bărbat înalt, frumos, demn, impozant, plin de prestigiu şi cu o remarcabilă personalitate.

A fost asistentul lui Nae Ionescu, filozoful ortodox român care a creat şcoală.

A fost el însuşi un profund gânditor care nu a reuşit să scrie tot ce cugetase din pricina temniţei şi a morţii premature.

În temniţă vorbea şi cuvântul lui era ascultat. Îi învăţa să gândească pe cei ce fuseseră conducători ai ţării. Concepţia sa era una profund creştină de pe poziţii politice democratice.

Îl vedeam adesea la biserică, atunci când biserica din Aiud nu fusese încă transformată în WC .

Întreţinând o febrilă activitate intelectuală în rândul deţinuţilor, Mircea Vulcănescu era un inamic declarat al marxiştilor.

Din cauza unor prelegeri ţinute la Jilava a fost dus la camera neagră, aproape dezbrăcat, împreună cu alţi „bandiţi”. Ţinuţi flămânzi, neavând pe ce să se odihnească, au început să cadă pe mâzga rece, care aducea îmbolnăvirea şi moartea.

Mircea Vulcănescu s-a aşezat jos, ca să poată sta alţii pe el şi le-a zis:

(more…)

30 noiembrie 2022

Scrisoarea lui Corneliu Codreanu scrisă cu o lună înainte de a fi asasinat

Filed under: Corneliu Codreanu,Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 01:04

Corneliu-Zelea-Codreanu-Procesiune-Miscarea-Legionara-Documente-din-Arhiva-Buzatu-Roncea-Tipo-Moldova-2012

84 de ani de la un asasinat ce a zguduit România
Uciderea lui Corneliu Codreanu

Scrisoarea lui Corneliu Codreanu

Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat

„Din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa Învierii”

”Dragii mei,

Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”.

În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu simţiţi că o atare atitudine, vă`nalţă pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica?

Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă speţă). Nu am cerut dela nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s`ar arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v`am spus.

În politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”.

Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său.

Trimit aceste rânduri după 200 de zile.

Cu îmbrăţişări
Corneliu Z. Codreanu

Vineri 28 Octombrie 1938”

(Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat in noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938.)

(more…)

29 octombrie 2022

Mircea Vulcănescu – Despre ce înseamnă a fi român

Filed under: Mircea Vulcănescu,România Profundă,sfinti contemporani,sfintii inchisorilor,sfintii români,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:58

mircea-vulcanescu-2

Mircea Vulcănescu

Despre ce înseamnă a fi român

„Îmi ceri să cred?(…)Eu nu am nevoie să cred în neamul meu. Eu ştiu sau nu ştiu.

Problema nu e: ce trebuie să fac? Ci: sunt sau nu sunt în adevărul lui?

Dacă eşti în acest adevăr, dacă eşti cum se cade să fii, atunci lupta nu poate avea alt sens decât atât să împiedici irosirea a ceea ce e şi, prin faptul că este, are preţ. Conservare, deci, şi nicidecum revoluţie şi răsturnare.

Asta şi numai asta este: a fi român!”

Despre Neam:

”Ceea ce constituie un neam este o realitate care stă la încheietura metafizicii cu istoria, o unitate de soartă, de destin în timp, unitate pentru care pământ, sânge, trecut, lege, limbă, datini, obicei, cuget, credinţă, virtute, muncă, aşezăminte, port, dureri, bucurii şi semne de trăire laolaltă, stăpâniri şi asupriri constituiesc doar chezăşii, semne de recunoaştere, peceţi, temeiuri. Suportul principal al unui neam variază de la o vreme la alta, cu semnul principal de recunoaştere al celor ce-l alcătuiesc. …

A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel [s.a.]. Ca atare, noţiunea de român nu este o noţiune alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fiecare dintre noi este alterabil. … I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba. … Este …, dar numai virtual…, în putinţă. Actual, neamul nostru nu este decât în ceea ce vom fi noi în stare să facem din el. …

Dar un neam nu e niciodată o realitate închisă, sfârşită; ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturală, ci şi o realitate etică; destinul unui neam nu e dat o dată pentru totdeauna, el se actualizează problematic pentru fiecare generaţie şi pentru fiecare om.”

Din Dimensiunea românească a existenței

(+28 octombrie: Mircea Vulcănescu, martirul și filosoful)

9 octombrie 2022

Marin Răducă (10 oct 1922 – 10/11 oct 2021) isihastul cu 19 ani de temniță comunistă

Filed under: Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:55

Român dârz și sensibil, mărturisitor, isihast și legionar, ascet bucuros, bătrân cu suflet de copil

Marin Răducă

10 oct 1922 – 10/11 oct 2021

11 august 2022

STEINHARDT – Călătoria unui fiu risipitor

Filed under: carte,sfintii inchisorilor,Steinhardt — Mircea Puşcaşu @ 00:34

STEINHARDT – Călătoria unui fiu risipitor

q steinhardt - cred in Dumnezeu - detaliu

Şi atunci mă apucă o ură grozavă împotriva exactităţii. Aş vrea ca în desfăşurarea normală a lucrurilor, un fapt neobişnuit să se întâmple. Aş vrea să apară o zână şi să tragă o palmă Ştiinţei şi Plictiselii. Sunt sătul de tot ceea ce se produce pentru că aşa trebuie. De oamenii care au luptat zeci de ani de zile ca să reducă lumea la câteva legi necesare şi trjste. În numele aflării ne-au obligat să găsim fiecărui lucru o explicaţie, să aflăm ce va fi din ceea ce a fost, fără de speranţă pentru noi că la un moment dat va fi altfel. Disciplina şi plictiseala au ieşit împreună în lume şi ne-au înconjurat. Vreau să cred că uneori monotonia lucrurilor e întreruptă, şi deodată ceva miraculos se întâmplă.  Îmi afirm cu tărie că nu mi-e ruşine să spun:

Cred în Dumnezeu.

Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate.

(fragment din Călătoria unui fiu risipitor)

PDF: Nicolae Steinhardt – Călătoria unui fiu risipitor

19 iulie 2022

Părintele Arsenie Papacioc – cuviosul, mărturisitorul, înțeleptul, luptătorul

Filed under: Miscarea Legionara,Parintele Arsenie Papacioc,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 13:18

Părintele Arsenie Papacioc văzut de Ioan Ianolide:

”Ieromonahul Arsenie: mărunt, slab, ager şi viu, mare duhovnic, om fără compromisuri. Micul cel mare. S-a călugărit din vocaţie. Suflet şi trup feciorelnic, caracter integru. Energie necurmată şi imensă putere de iubire. Om de luptă şi sacrificiu. Conştiinţă şi capacitate misionară.
A făcut prozeliţi înainte şi după ce a depus votul monahal. S-a zbătut să
impună adevărata conştiinţă creştinilor şi a reuşit. Luptător încercat, el spunea: „Noi înfruntăm pe atei la ei acasă.” Este un far al lui Hristos.”

parintele-arsenie-papacioc-feriti-va-de-visul-maicii-domnului-442127

19 iulie in calendarul neamului românesc:

Părintele Arsenie Papacioc – cuviosul, mărturisitorul, înțeleptul, luptătorul 

(1914-2011)

Părintele Arsenie (Anghel Papacioc) s-a născut la 15 august 1914 în satul Misleanu, com. Perieţi, Ialomiţa şi este unul din cei mai de frunte duhovnici români. De mic, Anghel avea o memorie bogată şi o vie inteligenţă. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei Vraja, are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare sportive organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri.

A fost instructor legionar, în 1941 fiind arestat şi condamnat, după ce fusese închis anterior şi în lagărele carliste. Eliberat în 1946, intră în mănăstire în acelaşi an, la Antim. Părintele a ajuns şi pe la mănăstirea Cozia, unde a primit ascultarea de paraclisier şi preda educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Cioclovina. În 1949 ajunge la Sihăstria, revine la Antim unde este tuns în monahism în acelaşi an (25 septembrie). La slujbă au participat părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. În 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ.

Între 1952-1958 a fost preot (şi egumen) la Mănăstirea Slatina. A făcut parte şi din mişcarea Rugul Aprins. La 14 iunie 1958 este arestat, dus la Suceava, ţinut în anchetă 90 de zile, bătut şi chinuit. Condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, sentinţa 125, la 20 de ani muncă silnică şi 20 de ani detenţie grea pentru „crima de activitate intensă contra clasei  muncitoare şi a mişcării revoluţionare”. A fost dus la Vaslui şi alte centre de interminabile anchete şi bătăi, iar cea mai mare parte a detenţiei o petrece la Aiud.

(more…)

Povestea lui Toma Arnăuţoiu și a celei mai intense rezistențe anticomuniste

Filed under: crimele comunismului,Rezistenţa din munţi,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 12:45

Povestea lui Toma Arnăuţoiu și a celei mai intense rezistențe anticomuniste

În noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, Toma Arnauțoiu, alături de grupul lui de luptători, era împușcat la Jilava. Cum am putea sa-l uităm?

Felicităm TVR1 și pe Rafael Udriște pentru ediţia emisiunii Omul şi timpul, din 26 mai 2022!

Rafael Udrişte şi invitaţii lui au discutat despre Toma Arnăuţoiu şi rezistenţa anticomunistă din munţi.

Au fost în studioul TVR1:

Ioana Voicu Arnăuţoiu, fiica liderului grupării anticomuniste de la Nucşoara,

Cosmin Budeancă, cercetător IICCMER şi redactor-şef al revistei Memoria, respectiv

Cristina Chirvasie, regizor.

12 iulie 2022

Un testament al Sfinților din închisori

Filed under: conferinte,Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 12:18

Un testament al Sfinților din închisori

Conferință la Suceava (27 iunie 2017) la 90 de ani de la nașterea unei generații jertfitoare

Invitați:

arhimandritul Hariton – stareț al mănăstirii Petru Vodă,

preotul Mircea Bejenar – istoric,

Marin Răducă – supraviețuitor a 19 ani de temnițe,

Jean Maluș – supraviețuitor a 8 ani de temnițe,

Vasile Maluș – supraviețuitor a 14 ani de temnițe

Înregistrarea transmisiei LIVE a conferinței:

Afișul conferinței:

(more…)

10 iulie 2022

Jean Maluș, 1923-2022. Un OM cât o sărbătoare națională

Filed under: Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 19:43

Jean Maluș, 1923-2022

Un OM cât o sărbătoare națională

„Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”

jean malus

Un articol de Florentina Tonița, actualizat și adaptat de Bucovina Profundă

Pe 14 mai 1948 a fost cel mai mare val de arestări politice din istoria României. Mii de tineri – cei mai mulți elevi și studenți – au fost aruncați în beciurile Securității, primind apoi, după simulacre de procese, condamnări uriașe la închisoare. Începând din 2017, ziua de 14 mai a devenit oficial Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.

Este un prilej de aducere aminte, dar și de cinstire a supraviețuitorilor. Este un prilej, de asemenea, de a aduce în fața cititorilor noștri chipul unuia dintre cei mai încercați români ai ultimului secol, un român care merită nu doar prețuirea noastră, ci și mulțumirea și recunoștința.

Jean Maluș a fost un supraviețuitor al temnițelor comuniste și viața sa se așază în fața noastră drept mărturie a unui timp pe care vrem-nu vrem, nu avem voie să îl uităm. 

„Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”

Într-un timp în care valorile acestui popor sunt arse cu fierul roșu al ideologiilor de tot soiul, un om ne vorbea despre onoare, demnitate, cinste, onestitate. Și despre Dumnezeu. „Bătut, chinuit, ne-au rupt picioarele, dar sufletul și credința în Dumnezeu și Hristos nu au putut să ne-o ia”, spunea Jean Maluș, fără a acuza pe nimeni – nici măcar pe Dumnezeu – pentru suferințele îndurate.

A fost ridicat de pe locomotivă la Depoul Oneşti. Avea 25 de ani și nimic, din acea zi, nu mai avea să fie la fel. „În perioada asta comunistă, noi am luptat pentru credinţa noastră, biserica noastră. Ne-au torturat, ne-au bătut, ne-au schingiuit, ne-au făcut tot ce le-a poruncit diavolul, a fost mai rău ca în Iad. Eu nu am regretat nicio clipă, mi-a dat Dumnezeu să scap. În puşcărie a fost mai rău ca în Iad. Era un student care a fost legat de perete şi bătut o noapte întreagă. „Să mori ca Hristos dacă nu te lepezi de Hristos”, i-au spus. Şi a murit legat acolo. Multe am văzut, eu am stat şapte ani în puşcărie şi am primit un singur pachet, de trei kilograme, de la părinţii mei de la Stânceşti. Apoi am fost dus la Canal, unde eram socotit nereeducabil pentru că nu m-am lepădat de credinţă, dar Dumnezeu mi-a ajutat, am simţit puterea Lui. Aş fi vrut să mor, m-au bătut, dar nu am murit şi a trecut perioada asta… Aş putea să vă povestesc multe aspecte dar sunt depăşite de orice închipuire omenească. Mesajul meu este să iubim neamul acesta”, sunt cuvintele lui Jean Maluş. 

(more…)

23 iunie 2022

24 iunie 1927 – Nașterea Mișcării Legionare

Filed under: Corneliu Codreanu,Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:07

24 iunie 1927 – Nașterea Mișcării Legionare

Începutul unei generații jertfitoare

”Mergând împreună uniți, cu Dumnezeu înainte și cu dreptatea neamului românesc”

Mărturia lui Corneliu Codreanu, inițiatorul și Căpitanul acestei Mișcări:

czc corneliu-zelea-codreanu
”Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne intereseaza daca vom birui, daca vom cadea infranti sau daca vom muri. Scopul nostru este altul: de a merge inainte, uniti. Mergand impreuna, uniti, cu Dumnezeu inainte si cu dreptatea neamului romanesc, orice soarta ne-ar fi daruita, infrangerea sau moartea, ea va fi binecuvantata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt infrangeri si sunt morti care trezesc un neam la viata, dupa cum sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata. Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei. Si cu cat greutatile ne vor asalta si loviturile vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul Arhanghelului Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai era pentru noi o fotografie pe o icoana, ci il simteam viu. Acolo la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si noapte, cu candela aprinsa.” (Corneliu Codreanu)

“In fata situatiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta, iar nu sa capitulez.

In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti. Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protectia aceleiasi Sfinte Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma. La aceste ganduri, grupul “Vacaresti” s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am convocat la Iasi, pentru Vineri, 24 Iunie 1927, ora zece, in camera mea din str. Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi.

Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerorat cu No. 1:

“Astazi, Vineri, 24 Iunie 1927 (Sf. Ion Botezatorul), ora zece seara, se infiinteaza: Legiunea Arhanghelului Mihail, sub conducerea mea. Sa vina in aceste randuri cel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara cel ce are indoieli. Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici”.

(more…)

18 mai 2022

SIMPOZION DIMITRIE BEJAN – Ediția a XV-a

Filed under: conferinte,Parintele Dimitrie Bejan,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:19

pr dimitrie bejan - photo_2022-05-18_15-02-02

14 mai 2022

14 mai – SFINȚII ÎNCHISORILOR

Filed under: file de acatist,Miscarea Legionara,Parintele Iustin,rugaciune,sfinti contemporani,sfintii inchisorilor,sfintii români,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:57

14 mai – SFINȚII ÎNCHISORILOR

sf inchisorilor

Sub aceasta denumire, de câțiva ani s-a incetățenit numirea de obște a celor ce au pătimit in secolul 20, dar si in timpul regimului antonescian si al dictaturii de sub Carol al II-lea, fie in inchisori, deportări, in luptele din munți, in exil sau oriunde. Aceștia sunt mucenicii si mărturisitorii români care au suferit pentru Hristos și au luptat pentru o așezare creștină a neamului românesc. Și astăzi sunt prigoniți și interziși de legi dictate de străini. 

Sub regimurile tiranice au fost intodeauna oameni care au pus cele ale lui Dumnezeu mai presus de viața proprie. Datele statistice, atât cat au fost dezvaluite, căci de comunism si de securitate nu am scapat după 1989  nici până azi, dar și mărturiile supraviețuitorilor, arată că dintre cei inchisi de comuniști în jur 75% au fost legionari. Mișcarea Legionară ca mișcare creștină de renaștere națională a pornit ”de la Icoana si de la Altar” și a deschis cu jertfa însângerată a celor vrednici un drum de lumină spre Împărăția lui Dumnezeu.

Desigur că au fost mulți dintre acești sfinți care nu au fost legionari, dar toți au fost animați de dragostea jertfitoare pentru renașterea creștină a nemului nostru și nimeni nu poate nega importanța lui Corneliu Codreanu, omul care in 1927 a inițiat mișcarea națională de apărare a neamului și a credinței în fața pericolului tăvălugului comunist care făcea ravagii in lume după Revoluția bolșevică din 1917.

Între 2.5 si 3 milioane de români au pătimit în cele 200 de inchisori și lagăre din România in timpul regimului comunist. Din aceștia peste 800 000 au murit în temnițe. Lor se adaugă și miile de români uciși in munți unde s-a constituit cea mai mare rezistență armată anticomunistă din lume, insumând aproximativ 11.000 de luptători.

Pentru jertfa și rugăciunile lor Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește acest neam prigonit și călcat in picioare chiar in aceste zile!

sf inchisorilor - crop - fabian

Sinaxar:  În luna mai, in ziua a paisprezecea, pomenirea sfintilor mucenici ce au patimit in temnitele din Romania.

Acesti sfinti mucenici s-au savarsit in temnitele din Romania in secolul XX, fiind chinuiti in multe feluri: cu foame, cu frig, cu batai, cu teroare continua, cu insulte si umiliri nenumarate si cu multe alte chinuri scornite de diavol si slugile lui pentru a le infrange credinta si a-i compromite. Unii de pe urma grelelor patimiri s-au imbolnavit, indoindu-li-se chinurile deoarece asistenta medicala era conditionata de compromitere. 

(more…)

3 mai 2022

Radu Gyr, 29 aprilie in calendarul demnității românești

Filed under: Miscarea Legionara,Radu Gyr,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 10:41

Radu Gyr, 29 aprilie in calendarul demnității românești

•Născut: 02 Martie 1905
•Locul nașterii: Câmpulung, Argeș
•Ocupația la arestare: poet
•Întemnițat timp de: 18 ani
•Întemnițat la: Jilava, Tismana, Miercurea Ciuc, Vaslui, Brașov, Târgu Jiu, Văcărești, Aiud

„Ajung în curte, unde mă opresc. Eram în dreptul uşii, la ieşirea în curte, spre WC-ul secţiei. Arătam speriat şi destul de timid. În mijlocul curţii era WC-ul, prevăzut cu mai multe cabine. Deodată văd că se apropie de mine un om mai înalt, puţin adus de spate, cu ochelari pe un nas destul de mare, pe cap cu o bonetă vărgată şi cămaşă cu mâneci scurte. Zâmbind, întinde mâna dreaptă spre mine, mă ia după cap şi-mi spune:

(more…)

TRAIAN TRIFAN (+27 aprilie) – Un colos ascuns. Reperul sfinților din închisori

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,Traian Trifan — Mircea Puşcaşu @ 08:48

TRAIAN TRIFAN (+27 aprilie) – Un colos ascuns. Reperul sfinților din închisori

Perioada de închisoare 1954-1964, a fost pentru noi, tineretul legionar, una de armonie, înțelegere, împărtășire de cunoștințe şi de dragoste, spre deosebire de anii 1949-l954, (cinci ani de inactivitate intelectuală), cei mai întunecați din viața noastră.  Celulele se transformaseră în săli de cursuri, de liceu şi universitate. Ţăranii şi muncitorii învățaseră limbi străine, memoraseră sute de poezii, știau matematică, fizică, chimie etc. şi, nu rareori, se angajau în discuții filosofico-religioase. Fiecare deținut punea la dispoziția celorlalți tot ceea ce acumulase cu timpul. Meritul pentru această armonie şi pentru revenirea celor tineri în sânul Legiunii a fost mai ales al Bădiei Trifan, veteran în închisoare, cu patrusprezece ani deja executați.(..)  Badea Trifan, aparținea generației eroice a Căpitanului. De aceea era privit de noi, tinerii, ca un mit; cuvântul lui (şi al prinţului Alexandru Ghica, cu care iar am stat în celulă) era pentru noi lege.

Învierea Domnului în celulă cu Badea Trifan. Din amintirile lui Dimitrie Bordeianu (1)

Celulele – săli universitare

Pe avocatul Trifan l-am cunoscut în celula 32, la Gherla. Auzisem în închisoare de grupul Marian, fostul sef al județului Brașov şi de Trifan, fost prefect legionar de Brașov, condamnați la ani grei de închisoare încă de pe timpul lui Antonescu. Un alt grup de legionari condamnați atunci se strânsese în jurul lui Biriş. Cele două grupuri aveau două atitudini diferite însă. Unul trăia şi simțea în spiritul Părinților răsăriteni, iar altul trăia şi gândea în spiritul Părinților apuseni.

Ceea ce m-a impresionat plăcut acolo, a fost înțelegerea cu care cei mai în vârstă îi primeau pe tinerii care trecuseră prin demascări. Pentru aceștia, integrarea în Mişcare a fost foarte prudentă şi smerită, pentru că duceam în spate tragedia trăită la Pitești şi Gherla, o revenire bruscă riscând să ne azvârle într-o extremă periculoasă. Şi totuși, majoritatea şi-au revenit, în raport direct cu cuantumul suferinței din decursul demascărilor.

Perioada de închisoare 1954-l964, a fost pentru noi, tineretul legionar, una de armonie, înțelegere, împărtășire de cunoștințe şi de dragoste, spre deosebire de anii 1949-l954, (cinci ani de inactivitate intelectuală), cei mai întunecați din viața noastră.

Celulele se transformaseră în săli de cursuri, de liceu şi universitate. Ţăranii şi muncitorii învățaseră limbi străine, memoraseră sute de poezii, știau matematică, fizică, chimie etc. şi, nu rareori, se angajau în discuții filosofico-religioase. Fiecare deținut punea la dispoziția celorlalți tot ceea ce acumulase cu timpul.

Deținuții – adevărați trăitori ai Ortodoxiei (more…)

12 aprilie 2022

SFINȚII ÎNCHISORILOR TE CHEAMĂ

Filed under: conferinte,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:47

photo_2022-04-12_09-43-20

SFINȚII ÎNCHISORILOR TE CHEAMĂ

Mircea Vulcănescu
Pr Justin Pârvu
Pr Gheorghe Calciu
Vasile Voiculescu
Radu Gyr
Nicolae Steinhardt
Pr Adrian Făgețean
Pr Sofian Boghiu
Valeriu Gafencu
Și alte Chipuri de lumină
le poți găsi în

Expoziție de grafică a artistelor
Aida Șușter-Boțan și Alexandra Calistru

La Muzeul de Istorie din Suceava
între 4 și 29 aprilie 2022.

Un eveniment organizat de APOR Suceava și recomandat de Bucovina Profundă.

.
JOIN  t.me/bucovinaprofunda

.

31 martie 2022

Viața Părintelui Nicolae Steinhardt

Filed under: România Profundă,sfintii inchisorilor,Steinhardt — Mircea Puşcaşu @ 22:17

Viața Părintelui Nicolae Steinhardt

Alcătuită de maicile de la mănăstirea Paltin Petru-Vodă

NICOLAE STEINHARDT, EVREUL GENIAL CONVERTIT LA ORTODOXIE

Motto: „Degeaba suferi, dacă eşti în afara Bisericii nu ţi-e de niciun folos. Câţi eretici n-au riscat moartea? Câţi nu au dorit-o şi care acum ard în foc? Diavolul are şi el martirii lui”.

ITINERARII BIOGRAFICE

Monahul Nicolae (Nicu-Aurelian) Steinhardt, scriitor, publicist, critic literar, eseist, filosof și adânc trăitor creștin, de origine evreu, se naște la 12 iulie 1912, în comuna Pantelimon, lângă București. Tatăl său, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, rănit la Mărăști și decorat cu „Virtutea militară”, pentru că a luptat în primul război mondial, conducea o fabrică de mobile și cherestea la marginea Bucureștiului. Mama excela în blândețe și bunătate, calități descrise de N. Steinhardt într-o cromatică tentă de nostalgie: „Maică-mea era poreclită «Bunătate». Mi-o amintesc dând bucăţele de zahăr cailor înhămaţi la trăsurile care, pe vremuri, îşi aşteptau muşteriii de-a lungul trotuarelor. Model i-am avut pe amândoi părinţii”. Urmează exclamația cu nuanțe de amărăciune a celui care, neînduplecat cu propria fire, își va face mereu o intransigentă autoanaliză: „Dar, vai, n-am nici curajul tatei, nici bunătatea mamei! Cum de pot fi atât de altul decât ei? Ce minunat lucru ar fi fost să pot împreuna calităţile amândurora! N-a fost să fie!”. Din scurta autobiografie pe care Nicolae Steinhardt și-a alcătuit-o la îndemnul IPS Teofil Herineanu și al părintelui duhovnic, Arhim. Serafim Man, spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia, spicuim următoarea mărturisire, semnificativă pentru lucrarea pe care pronia lui Dumnezeu a avut-o cu sufletul lui Steinhardt, adus la creștinism asemenea convertirii minunate a lui Saul: „Din copilărie m-au atras clopotele și obiceiurile creștinești. Părinții mei erau în bune relații cu preotul Mărculescu de la Biserica locală, Capra, unde am mers și eu”.

După clasele primare pe care le face în parte acasă, parte la Școala Clementa din București, urmează cursurile Liceului Spiru Haret, unde „am fost singurul dintre cei patru elevi israeliți care nu am venit cu certificat de la rabin, ci am învățat religia creștină, avându-l drept dascăl pe preotul Gheorghe Georgescu, de la biserica Sfântul Silvestru, om de ispravă, care mă simpatiza și-mi da note mari” .

„Afecțiunea mea pentru Neamul românesc s-a întărit” (more…)

9 martie 2022

Ciprian Voicilă: Ofrandă Sfinților, mucenicilor, mărturisitorilor din temnițele comuniste

Filed under: sfinti contemporani,sfintii inchisorilor,sfintii români — Mircea Puşcaşu @ 16:01

Ciprian Voicilă:

Ofrandă Sfinților, mucenicilor, mărturisitorilor din temnițele comuniste

sf-mart

Am citit dinaintea voastră atâtea condace, atâtea icoase încât rănile voastre s-au înscris, cu litere sângerii, în trupul meu. Am uitat de rănile mele, de foamea mea strecurată ca un șobolan hulpav în măruntaie. De setea mea, care-mi ardea nemilos buzele. Am lăsat în urmă singurătatea mea, singurătatea nebunului prins în chingile cămășii albe, de forță, cu viața albită de doruri, bucurii, năzuințe, prinsă în ghearele nemiloase ale destinului. Ce însemna singurătatea mea de bufniță ascunsă sub dărâmături, în fața singurătății voastre de criptă rece, zidită parcă-n veșnicie?

Am călătorit cu voi în duh. Am dormit pe priciul de gheață. Am mâncat zeama aia râncedă, cu voi, din gamelă. M.am îngropat cu voi sub pământ, în Casimca jilavei Jilava. Dorurile voastre, pentru mama părăsită, pentru iubita rămasă ca o mireasă vădană în noaptea nunții, pentru iubita abandonată pe malul celălalt al timpului, pentru copiii în urechile cărora nu erați altceva decât personaje în file de poveste, toate dorurile astea mi-au străpuns nemilos inima. V-am plâns, nopți în șir, când vă-ntorceați, cu trupurile zdrobite în celulă.

Viețile voastre le-am însemnat ca un scrib, uneori entuziast, alteori doar conștiincios, pe coala mototolită a sufletului meu. Vă port, deci, în mine, ca pe o icoană vie.

(more…)

7 februarie 2022

O mărturie despre Ioan Ianolide

Filed under: ianolide,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:34

O mărturie despre Ioan Ianolide

Mărturia anonimă unui monah ce l-a întâlnitIanolide 30proc

Prin anii ’80 îmi făceam stagiul militar în Bucureşti, la Miliţie. Era în preajma zilei de 23 august, când toate detaşamentele de soldaţi, miliţieni şi securişti erau mobilizate pentru supravegherea populaţiei. Eu eram tânăr şi neştiutor. Visam o carieră militară „în folosul patriei şi al partidului”. Încercasem de câteva ori să intru la Academia Militară, dar nu am fost primit. În schimb nu pierdeam nici un prilej pentru a-mi dovedi devotamentul pentru binele ţării şi al conducerii sale…

Îmi amintesc că în acele zile am avut de îndeplinit o misiune mai neobişnuită, însoţindu-i pe superiorii noştri prin blocurile din Bucureşti, la anumite adrese bine stabilite dinainte. Miliţienii mergeau înaintea noastră, băteau cu putere la diferite uşi şi ameninţau: Banditule, să stai în casă!

În urmă, noi, nişte copii de 19-20 de ani, repetam gesturile şi cuvintele lor. Înţelegeam că aveam de cuminţit nişte criminali periculoşi care primejduiau liniştea şi bucuria măreţei zile de 23 august. Nu ştiam cine erau acei ”criminali”…

Însă după ce am bătut în faţa unei uşi şi am rostit ameniţarea: Banditule, stai în casă!, s-a petrecut un lucru neaşteptat. Uşa s-a deschis şi un domn în vârstă, cu părul cărunt, îngrijit, pieptănat şi mustaţă argintată a ieşit în prag. M-a privit cu un zâmbet straniu şi a făcut asupra mea semnul crucii. M-a binecuvântat. Apoi, cu aceeaşi discreţie a închis uşa la loc. În acea clipă s-a produs un scurt circuit, întreg sistemul comunist cu toată aparenta lui indestructibilitate s-a destrămat ca fumul. Însă uşa s-a închis, iar eu am rămas dincolo, adică în lumea comunistă.

Au trecut de atunci mai bine de 20 de ani… Multe s-au mai întâmplat, cu mila lui Dumnezeu. Acum sunt de câţiva ani la Mănăstirea Sfântului Sava. Rânduiala locului este liniştirea şi rugăciunea… Slujbele de toată noaptea, boabele de metanii, arşiţa pustiului… Din vreme în vreme soseşte din ţară câte o carte. Ajung astfel să citesc ”Întoarcerea la Hristos”… O bucurie luminoasă şi tristă îmi inundă sufletul…

Apoi, într-o noapte, oglinzile se sparg… O amintire veche răbufneşte din adânc: Banditule, să stai în casă!

Deschid cartea şi privesc fotografiile, cutremurat… El este! Dintr-una din poze, ochii lui Ioan Ianolide mă privesc cu acelaşi zâmbet ca acum 20 de ani.

Înţeleg că binecuvântarea lui m-a însoţit până acum. Şi-I mulţumesc Domnului pentru aceasta… (more…)

18 ianuarie 2022

INTERVIU CU UN SFÂNT. Marin Răducă: Frica trebuie învinsă prin viața în Hristos!

Filed under: Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 02:21

INTERVIU CU UN SFÂNT

Marin Răducă: Frica trebuie învinsă prin viața în Hristos!

Interviu realizat de părintele Protos. Teofan Popescu

15 ianuarie 2022

Valeriu Anania – IMN EMINESCULUI în nouasprezece cânturi cu acrostih

Filed under: Eminescu,poezie,România Profundă,sfintii inchisorilor,sfintii români — Mircea Puşcaşu @ 20:31

Mihai-Eminescu-1

Valeriu Anania:

IMN EMINESCULUI  

în nouasprezece cânturi cu acrostih

Starea întâi

E mult de când te’nsinguri spre nopţile de-apoi
Mişcându-ţi veşnicia prin spaţii şi prin noi.
Intrăm cu tine’n lume şi parcă ieri ne-au fost
Năvoadele din care-ţi făcurăm adăpost.
Enciclica serbare. Ne’nvălui în rotund.
Stâlpări de foc se-adună şi’n tine se pătrund.
Cenuşile’nserării pe slove ni le cerni
Umplându-le cu arderi din zorii tăi eterni.

Treapta întâi

Minunea lumii toată-i în ochii tăi oglindă.
Ies taine din vitralii şi’n soare se’nfloresc.
Hotar cu ne’nceputul, văzduhul pământesc
Aprinde roi de patimi când visul tău colindă
Imperii de tăcere din care cânturi cresc:
bucură-te’ntrariparea gândului de-abia’ntrupat
bucură-te somn în care munţii’n capete se bat
bucură-te corn de seară când se pleacă’n vad gorunii
bucură-te logodirea lacului cu raza lunii
bucură-te cel ce nu ştii ceasul bun pe unde-apucă
bucură-te Dor-de-Ducă!
bucură-te chip al ierbii îndrăgit de cer şi ape
bucură-te unda’n care stelele te simt aproape
bucură-te cutezanţa vântului de-a fi subţire
bucură-te că’nainte-ţi neguri prind să se desfire
bucură-te’nmugurire din gândire şi din grai
bucură-te’nveşnicirea Eminescului Mihai!

Starea a doua (more…)

Pagina următoare »

%d blogeri au apreciat: