CE E DE FĂCUT ?

Ceva din povestea mea și un proiect recent

M-am săturat să stăm doar în starea de apărare, de REACȚIE la stimulii altora! Ești astfel mereu pion pe tabla de șah a altora. Și așa adopți inconștient agenda propusă de ei, preocupările, obiectivele. Dar obiectivele TALE care sunt? Cât lucrezi la ele și cum? Ce te-ar face pe tine împlinit? Cum vezi tu lucrurile?

Mereu doar să te aperi, să reacționezi este un semn dezolant de slăbiciune și dezorientare. Apărarea este rudă cu frica. Ambele activează acele părți rudimentare ale creierului, sistemul limbic, amigdala, responsabile de procese inferioare, de instincte.

Ar trebui să prevezi, să acționezi înainte, să programezi, să construiești, să lucrezi strategic, să înțelegi punctele slabe și să le întărești. Adică cu scoarța cerebrală, cu neocortexul prefrontal, responsabil de procese superioare, strategie, voință, automotivare, rațiune, planificare.

Am înțeles în acești ani de nebunie că lupta civică pentru libertate nu este suficientă dacă nu este dublată de luptă interioară a fiecăruia. Pentru mai multă hotărâre și claritate.

Pentru cei ce nu mă cunoașteți:

Sunt Mircea Pușcașu, fondator al asociației Bucovina Profundă și redactor al acestui site. De peste 10 ani coordonator al proiectului educațional ARCUS, unde consiliez, țin cursuri, organizez conferințe, evenimente culturale etc. De asemenea sunt membru al platformei civice Starea de Libertate și al Federației ProVita, și am fost în calitate de speaker la marile proteste din ultimii 2 ani. Am absolvit Medicina acum vreo 20 de ani, sunt creștin ortodox asumat, căsătorit de peste 20 de ani și am 4 copii minunați.

Deși am devenit destul de cunoscut pentru activitatea mea publică din ultimii 15 ani, totuși foarte puțină lume știe că am fost un adolescent răzvrătit, foarte dificil, nemulțumit, poet, rebel, rocker, fan Black Sabbath, cu foarte multe frământări și chinuri existențiale.

Au existat atunci câteva întâlniri ”întâmplătoare” cu oameni providențiali, câteva cărți cruciale (Stăniloae, Steinhardt, Serafim Rose etc) și câteva întrebări fundamentale, care pe rând au făcut ca mintea mea să se aprindă ca pomul de Crăciun. Iar viața mea s-a așezat treptat în ordine.

De aceea cea mai mare satisfacție a vieții mele a fost munca de training și consiliere cu tinerii. Am vrut să întorc acele întâlniri ”întâmplătoare” pentru alții aflați în crize existențiale. Bucuria mea cea mai mare era să văd cum le sclipesc ochii când înțelegeau câte o chestie fundamentală, când vedeam cum se aprindea și ”pomul lor de Crăciun”.

Ăsta e motivul pentru care am inițiat (acum 10-11 ani) proiectul ARCUS, de educație și consiliere, prin care au trecut destul de mulți tineri. Am selectat de-a lungul timpului metodele și instrumentele care aveau succes. Au rămas în urmă sute de

(more…)