Mircea Vulcănescu
Despre ce înseamnă a fi român
„Îmi ceri să cred?(…)Eu nu am nevoie să cred în neamul meu. Eu ştiu sau nu ştiu.
Problema nu e: ce trebuie să fac? Ci: sunt sau nu sunt în adevărul lui?
Dacă eşti în acest adevăr, dacă eşti cum se cade să fii, atunci lupta nu poate avea alt sens decât atât să împiedici irosirea a ceea ce e şi, prin faptul că este, are preţ. Conservare, deci, şi nicidecum revoluţie şi răsturnare.
Asta şi numai asta este: a fi român!”
Despre Neam:
”Ceea ce constituie un neam este o realitate care stă la încheietura metafizicii cu istoria, o unitate de soartă, de destin în timp, unitate pentru care pământ, sânge, trecut, lege, limbă, datini, obicei, cuget, credinţă, virtute, muncă, aşezăminte, port, dureri, bucurii şi semne de trăire laolaltă, stăpâniri şi asupriri constituiesc doar chezăşii, semne de recunoaştere, peceţi, temeiuri. Suportul principal al unui neam variază de la o vreme la alta, cu semnul principal de recunoaştere al celor ce-l alcătuiesc. …
A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel [s.a.]. Ca atare, noţiunea de român nu este o noţiune alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fiecare dintre noi este alterabil. … I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba. … Este …, dar numai virtual…, în putinţă. Actual, neamul nostru nu este decât în ceea ce vom fi noi în stare să facem din el. …
Dar un neam nu e niciodată o realitate închisă, sfârşită; ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturală, ci şi o realitate etică; destinul unui neam nu e dat o dată pentru totdeauna, el se actualizează problematic pentru fiecare generaţie şi pentru fiecare om.”
Din Dimensiunea românească a existenței
(+28 octombrie: Mircea Vulcănescu, martirul și filosoful)
Bucovina Profundă 
Bună dimineața, stimate domnule Doctor Mircea Pușcașu În relația mea cu Dvs. nici un alt citat nu-mi oferă mai mult temei ca acesta rămas de la marele Mircea Vulcănescu. Fără să-l fi exprimat atât de clar, exact acesta este crezul care m-a trimis și spre Domniile Voastre pentru a vă arăta și a vă argumenta faptul că reprezentăm Vatra Truadiției Primordiale și ca urmare că ne revine un rol esențial ontologic în eforturile necesare pentru restabilirea normalității în lume. Antoine de Saint-Exupéry a spus clar: Doar fervoarea pentru o cauză mai poate salva Țara. Chiar dacă vă pot înțelege îndoiala, refuzul de a ști îl consider nepotrivit. Îndoiala se depășește doar prin cunoaștere, altfel devine nepăsare cu letala sa conotație. Chiar nu vă sperie faptul că românește s-a vorbit din Tatra până la Nipru și de la Corint până la Cracovia? Chiar nu ați observat că ceea ce devine tot mai mic în cele din urmă dispare? Și chiar de-ar fi să dispărem, Nu e totuna leu să mori/Ori câine-nlănțuit., mai spune Coșbuc. Și mai țineți cont, vă rog, că astăzi nu trebuie să punem mâna pe spadă, ci pe carte comunicând colocvial între noi. Practic ni se cere atât de puțin pentru a ne regăsi suflul, cadența în numele rostului nostru, ni se cere atât de puțin pentru a trăi cu rost, de fapt pentru a trăi, pur și simplu. Cu mult respect Cercetător George Liviu Teleoacă
ApreciazăApreciază
Comentariu de Teleoacă George Liviu — 29 octombrie 2018 @ 10:23 |
foarte buna
ApreciazăApreciază
Comentariu de nisof — 29 octombrie 2018 @ 15:13 |
Acest mare romãn, Vulcanescu, a fost exterminat în puscãriile comuniste, iar azi avem pe derbedeul comunist Alexandru Florian si pe jidani Vainer si Vexler! Rãu am ajuns!
ApreciazăApreciază
Comentariu de Nisof — 1 noiembrie 2018 @ 00:28 |