Bucovina Profundă

30 iunie 2022

Mihai Floarea – DE LA NORME LA NORMALITATE

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:15

DE LA NORME LA NORMALITATE

Mihai Floarea covid corupt

Normalitatea presupune firescul comportamental și rațional al ființelor dintr-o societate determinată istoric, înlăturînd patologicul și aspirînd la exercitarea unor performanțe medii, fără a îngrădi însă diferențele interumane și manifestările excepționale ale superdotaților (i.e. copiii minune) și se întemeiază pe uzul general și pe legile specifice (anumite norme juridice, etice, religioase). Este un derivat al normei care este definită: 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă, ◊ Normă morală (sau etică) = model sau recomandare privind respectarea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei aplicare poate fi asigurată prin constrîngere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. și 2. Criteriu de apreciere, de reglementare[1].

În timp ce normalitatea tinde către stabilitate și unanimitate comportamentală și nu acceptă, de regulă, pluralul (bunăoară, nimeni nu vorbește / scrie despre *normalități!), norma are o anumită fluiditate, pluralul fiindu-i un apanaj… normal! Normele depind politic de anumiți inși învestiți temporar să administreze economic-legislativ țara care le pot modifica, amenda, anula etc. în conformitate cu interesele de grup. De aici posibilitatea alterării normalității prin intervențiile legislative impuse local și temporar în mod discreționar (prin abuz de putere) sau global (așa-numita „nouă ordine mondială“, pe care am motive serioase de a o denumi dezordine mondială!).

Michel Foucault observa că normalizarea inversează ordinea de subordonare din cadrul normării: plecînd de la partajul normal-anormal se pot degaja normele. Astfel, normalizarea se încadrează în noua artă de a guverna și constă în fixarea unei normalități a normalităților, adică a fenomenelor naturale după care se ghidează populația: nașterea, moartea – în limbaj blagian „marile treceri“ – și a fenomenelor economice lăsate să funcționeze de la sine, spontan și ordonat. Normalizarea aplică tehnici operînd macrosocial, valorizînd viața prin ceea ce filosoful francez denumea „biopolitică“, societatea fiind redefinită nu din vechea perspectivă contractuală, ci drept ansamblu de procese avînd propria lor sursă în natura umană, adică o naturalitate specifică existenței în comun a oamenilor.

(more…)

23 iunie 2022

24 iunie 1927 – Nașterea Mișcării Legionare

24 iunie 1927 – Nașterea Mișcării Legionare

Începutul unei generații jertfitoare

”Mergând împreună uniți, cu Dumnezeu înainte și cu dreptatea neamului românesc”

Mărturia lui Corneliu Codreanu, inițiatorul și Căpitanul acestei Mișcări:

czc corneliu-zelea-codreanu
”Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne intereseaza daca vom birui, daca vom cadea infranti sau daca vom muri. Scopul nostru este altul: de a merge inainte, uniti. Mergand impreuna, uniti, cu Dumnezeu inainte si cu dreptatea neamului romanesc, orice soarta ne-ar fi daruita, infrangerea sau moartea, ea va fi binecuvantata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt infrangeri si sunt morti care trezesc un neam la viata, dupa cum sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata. Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei. Si cu cat greutatile ne vor asalta si loviturile vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul Arhanghelului Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai era pentru noi o fotografie pe o icoana, ci il simteam viu. Acolo la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si noapte, cu candela aprinsa.” (Corneliu Codreanu)

“In fata situatiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta, iar nu sa capitulez.

In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti. Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protectia aceleiasi Sfinte Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma. La aceste ganduri, grupul “Vacaresti” s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am convocat la Iasi, pentru Vineri, 24 Iunie 1927, ora zece, in camera mea din str. Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi.

Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerorat cu No. 1:

“Astazi, Vineri, 24 Iunie 1927 (Sf. Ion Botezatorul), ora zece seara, se infiinteaza: Legiunea Arhanghelului Mihail, sub conducerea mea. Sa vina in aceste randuri cel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara cel ce are indoieli. Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici”.

(more…)

CEDRY2K – concert la Suceava

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:21

cedryk - photo_2022-06-22_22-17-06

CEDRY2K – concert la Suceava

Sfinții Închisorilor – REGĂSIREA
În Duminica Sfinților Români

26 iunie 2022, ora 19.00
Concert in AER LIBER
La Tișăuți, 3 km de Suceava

Intrarea liberă.
Răspândiți vestea!

Un eveniment recomandat de
Bucovina Profundă

.
t.me/bucovinaprofunda ✅ JOIN
.

21 iunie 2022

Un titan al Bioeticii – Tristam Engelhardt

Filed under: bioetica,prof.dr.Vasile Astarastoae — Mircea Puşcaşu @ 10:05

Un titan al Bioeticii – Tristam Engelhardt

Un articol de Vasile Astărăstoae

tristam engelhardt 15296805493753-1-856x630

Pe 21 iunie 2022 se împlinesc patru ani de când a plecat dintre noi și ne-a lasat pe toți mult mai săraci, un om generos și un savant de referință – Herman Tristam Engelhardt Jr. (1941-2018)

Pe Tristam Engelhardt l-am cunoscut personal printr-o întâmplare miraculoasă.

Prin anii ’90, pe când eram prodecan al Facultății de Medicină și mă ocupam și de cazările studenților în cămin, am primit o serie de cereri de cazare de la studenții și masteranzii Facultății de teologie ortodoxă – pe care le-am rezolvat. Peste ani, prin 2001-2002, primesc un e-mail de la unul dintre acei studenți, devenit preot, Iulian Aniței, care îmi comunica că a fost preot misionar în Alaska, dar se muta în Texas și ma întreba cu ce poate să mă ajute. Citisem recent Fundamentele Bioeticii așa că l-am rugat pe Iulian Aniței, dacă nu îi este prea greu, să facă rost de adresa de corespondență a lui Engelhardt – pe care doream să-l contactez. Răspunsul a fost prompt: „Îmi este foarte ușor, profesorul Engelhardt este socrul meu. Vine în pelerinaj, în octombrie, la Sfânta Parascheva la Iași și vă puteți întâlni”. Am așteptat cu emoție acel moment. Pe 14 octombrie, în timpul slujbei, l-am recunoscut imediat, deoarece pe lângă ținuta sa, a ieșit în evidență prin atitudine: a stat în genunchi sau în picioare (nici un moment nu s-a așezat pe scaun), a cântat împreună cu cei din cor și în final s-a împărtășit.

Ulterior, am avut șansa să ma întălnesc cu el în numeroase ocazii: la Iași (la lansarea traducerii cărții sale Fundamentele Bioeticii creștine – Perspectiva ortodoxă sau cu ocazia decernării titlului de doctor honoris causa la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”), la Bistrița, la București, la Paris, în Singapore etc. Conversațiile cu Tris (așa m-a rugat să-i spun) au fost întotdeauna o placere nu numai din punct de vedere intelectual, dar mai ales uman. Când ne-am întâlnit ultima oară îmi spunea cu mândrie că este bunicul a patru fetițe românce.

Descris ca fiind fie „copilul teribil al bioeticii”, fie unul dintre „întemeietorii bioeticii”, fie „apostolul creștinismului” în bioetică profesorul Engelhardt a avut o viață extaordinară.

H. Tristram Engelhardt Jr. s-a născut pe 27 aprilie 1941 într-o familie, care era la a șasea generație de medici. Strămoșii săi, romano-catolici germani, au emigrat în Texas pe când acesta făcea parte din Mexic. Tatăl său era profesor universitar de medicină internă, cu licență de liberă practică, dar era recunoscut mai ales ca fiind cel mai bun specialist și traducător din latina medievală din Statele Unite.

Tristam Engelhart a studiat filozofia la Universitatea din Austin (Texas). A obținut un doctorat în filozofie în 1969, scriind o teza despre Kant, Hegel și Husserl și problema minte-creier.

Medicina a studiat-o la Universitatea Tulane (în inima New Orleans-ului medicului, filosofului și scriitorului Walker Percy). La momentul și locul în care Engelhardt a intrat la medicină – anii 1960 – medicina încă se aplica la înțelegerea condiției umane și nu doar a bolilor și disfuncțiilor corpului uman. Deși a obținut dreptul de liberă practică în 1972 și se bucura de întâlnirile clinice cu pacienții, Engelhardt a decis să fie doctor în sensul cel mai larg al termenuluiSă exploreze, așa cum medicina le-a permis medicilor să facă în decursul istoriei, starea ființelor umane, natura lor finită și inevitabilitatea suferinței. A devenit profesor de filozofie la Universitatea Rice, din Houston, Texas, specializat în istoria și filosofia medicinei, profesor emerit la Colegiul de Medicină Baylor și membru al Centrului Baylor pentru Etică Medicală și Politici de sănătate.

A scris peste 400 de cărți, capitole și articole, care vizează personalitatea și identitatea, bioetica, genetica, umanismul secular, deprofesionalizarea medicinei, teologia și etica creștină, drepturile animalelor, politica de sănătate și multe altele. A fost senior editor la Christian Bioethics (înființată de el în 1995 – acum în al 27-lea an de apariție continuă) și la The Journal of Medicine and Philosophy (pe care la înființat în 1976 împreunăcu Edmund Pellegrino – acum în al 46-lea an de apariție continuă). În 1975, a fondat împreună cu Stuart Spicker colecția Philosophy and Medicine – cuprinzând peste 140 de titluri până acum – iar ulterior seria Philosophical Studies in Contemporary Culture.

Texanul Engelhardt a colindat în jurul lumii, în cizme de piele și cu pălaria de cowboy. Cel puțin 4 luni pe an era prezent în străinătate (din Australia până în Europa, din Japonia, Hong-Kong și China până în America centrală și de Sud) cucerind auditoriul cu prelegerile și cursurile sale despre istoria filozofiei, istoria și filosofia medicinei și mai ales despre bioetică. Lucrările sale au fost traduse în peste 14 limbi, inclusiv, chineză și japoneză.

Tristam Engelhart a fost catolic practicant, dar s-a convertit la ortodoxie. În Sâmbăta Mare a anului 1991, Hugo Tristram Engelhardt Jr. primea botezul orthodox, luând numele Sfântului Herman din Alaska. A spus că i s-a părut nesatisfăcătoare din punct de vedere spiritual scolastica romano-catolică. „ Creștinii catolicii scriu manuale despre dragoste; creștinii ortodocși traiesc dragostea”, așa a explicat el diferențele dintre cele două ramuri ale creștinismului.

În ultima sa carte, After God: Morality & Bioethics in a Secular Age/ După Dumnezeu: morală și bioetică într-o epocă seculară (2017), scrisă în timp ce urma un tratament pentru cancer, Engelhardt a arătat implicațiile morale și epistemice ale trăirii într-o cultură care a ajuns să-L respingă pe Dumnezeu. Este o lucrare perspicace, strălucitoare și serioasă, scrisă știind că timpul îi era limitat.

Statutul lui H. Tristram Engelhardt în domeniul bioeticii este unic, deoarece contribuțiile sale la discuțiile atât laice, cât și religioase despre probleme atât teoretice, cât și practice sunt de neegalat.

Este cunoscut mai ales prin două cărți fundamentale: The Foundations of Bioethics (1996) și The Foundations of Christian Bioethics (2000). Deși mulți s-ar putea să fi citit unul sau altul dintre acele volume, cel mai bine este să fie citite împreună; într-o manieră de iluminare reciprocă, ele atestă trăsăturile centrale ale viziunii lui Engelhardtrespingerea raționalității seculare ca bază adecvată pentru moralitate.

The Foundations of Bioethics oferă evaluarea erudită a lui Engelhardt a incapacității raționalității seculare de a oferi baza unei morale pline de conținut în diferite comunități, în fapt, relatarea sa despre eșecul eforturilor iluminismului de a oferi o baza rațională pentru o morală comună. Cartea a fost motivată de încercarea de a fundamenta o bioetică seculară pe o înțelegere universală a „vieții bune” – care ar putea fi justificată, folosind argumente raționale generale. Spre „consternarea și tristețea” lui, acel lucru s-a dovedit imposibil. De ce? Pentru că societățile iluministe moderne cuprind concepții multipledespre „bine”.

La baza acestui proiect se află condiția definitorie a lui Engelhardt, conform căreia moralitatea implică „o legătură pașnică între oameni”.Prin aceasta el înțelege că orice afirmare a canoanelor de probitate morală și de autoritate trebuie să evite recursul la forță.

Engelhardt a examinat de ce argumentele raționale solide nu sunt în măsură să ofere bazele necesare pentru a justifica o morală sau o bioetică seculară plină de conținut, cu atât mai puțin pentru asigurarea unei teorii politice, care să ghideze politica de sănătate. Engelhardt constata că morala seculară permite multe activități despre care se știa că sunt profund imorale, „păcătoase” (de ex. avortul la cerere, cercetarea celulelor stem embrionare umane, eutanasia ș.a.m.d.) sau imprudente.

The Foundations of Christian Bioethics repetă critica generală a raționalității seculare găsită în The Foundations of Bioethics, ca un preludiu al unei invitații adresată cititorilor săi să găsească comunitatea potrivită în care să-L cunoasca cu adevărat pe Dumnezeu, oferind astfel mintea și inima unor „prieteni morali” cu un discernământ moral adecvat în chestiuni bioetice și de altă natură. Bioetica creștină nu își are originea în rațiunea umană, ci în porunca lui Dumnezeu. Bioetica creștină nu este o bioetică, care poate fi cunoscută numai prin argumente raționale. Mai degrabă, bioetica creștină articulează un cadru spiritual și moral la un loc cu angajamentele, credințele și practicile creștine ale străvechilor părinți ai Bisericii Creștine, întemeiate în credința în Dumnezeu și în modurile în care El s-a descoperit omului. În lumea noastră secularizată, postmodernă, Fundamentele Bioeticii Creștine afirmă necesitatea unei etici creștine într-o posibilă lume post-creștină.

Ambele cărți au provocat dezbateri semnificative, ajungându-se la publicarea a zeci de volume și sute de articole ca răspuns la fiecare dintre ele. Dintre acestea:

Reading Engelhardt/ Citindu-l pe Engelhardt a adunat atât articole laudative, cât și critice (sau hibride), privind relatarea seculară a lui Engelhardt despre bioetica fundamentală (Editori Minogue, Palmer-Fernandez and Reagan1997). Autorii au apreciat atât puterea criticii lui Engelhardt la adresa eforturilor seculare de a dezvolta o moralitate substanțială, cât și răspunsurile însuflețite ale colegilor, care au încercat să se ridice la provocările sale necruțătoare.

At the Roots of Christian Bioethics: Critical Essays on the Thought of H. Tristram Engelhardt Jr./ La rădăcinile bioeticii creștine: Eseuri critice asupra gândirii lui H. Tristram Engelhardt Jr. (Editori Iltis and Cherry2010) constă în eseuri care răspund la The Foundations of Christian Bioethics a lui Engelhardt. Concluzia autorilor este că spre deosebire de vidul pe care îl identifică în centrul proiectului iluminist de a înlocui credința cu rațiunea ca bază pentru o morală comună, Engelhardt susține că,în absența unui punct ultim de orientare, nu există niciun punct final al rațiunii, funcție de care să putem stabili diversele condiții de facere a „binelui” și valorilor umane cardinale, care dau conținut moralei.

Iată și câteva recenzii:

Această carte de eseuri, care comentează lucrările lui Engelhardt, ajută la clarificarea despre ce este Engelhardt și de ce rămâne important. Engelhardt este un filosof al diferențelor, spre deosebire de mulți dintre marii filozofi ai secolului XX. Pentru cititorii care doresc să-l înțeleagă pe Engelhardt, eseurile din acest volum elucidează complexitatea gândirii sale”. Editorial JAMA, Jun.2010

Tris Engelhardt a făcut mai mult decât orice altă figură din bioetica contemporană pentru a aduce resursele întregii istorii a filozofiei pentru a aborda problemele etice care apar in biomedicina contemporană. Părerile sale sunt întotdeauna provocatoare și adesea inovatoare. Aceste eseuri oferă o privire proaspătă asupra multor dintre temele pe care le-a explorat de-a lungul carierei sale. Foarte recomandat celor care doresc să se împace cu opiniile acestui gigant al bioeticii contemporane.” David Solomon, Centrul pentru Etică și Cultură Notre Dame

Sunt acești doi Engelhardt și aceste două cărți radical diferite? Acest volum arată că cei doi Engelhardt sunt legați organic împreună. Engelhardt din The Foundations of Christian Bioethics abordează întrebările ridicate, (rămase fără răspuns) puse de către Engelhardt în The Foundations of Bioethics. Acest volum este indispensabil pentru oricine dorește să înțeleagă țesutul fenomenului contemporan al bioeticii.” Stephen A. Erickson, Profesor de filozofie, Colegiul Pomona, Claremont

În ceea ce privește învățarea și practicarea medicinei, Engelhardt era adeptul unei abordări complexe și conservatoare. Principalul motiv pentru care Engelhardt scria, preda și ținea prelegeri, în loc să-și petreacă zilele în tihnă, era pentru a readuce studiul medicinei la sensul său clasic. „Pur și simplu nu a existat nicio distanță între studierea medicinei ca mijloc de înțelegere a condiției umane și studierea ei ca știință” spunea Engelhardt. „Profesia a atras și a încurajat dezvoltarea unor bărbați și femei extraordinare, permițându-le – încurajându-le – să fie extrem de diferiți.” Medicina occidentală s-a dezvoltat într-o cultură creștină, care credea într-un creator divin, autor al naturii și al umanității. Drumul medicinii din a doua jumătate a secolului al XX-lea, așa cum îl vede Engelhardt, a fost unul de deprofesionalizare tot mai mare, trecând de la o profesie autonomă la o meserie guvernată de societate, legislativ și instanțe judecătorești. Cultura seculară a diminuat radical însemnătatea vieții și a morții. Odată ce moartea nu mai este văzută ca o poartă spre judecata lui Dumnezeu, gravitatea sa este radical diminuatăPreocupările morale sunt reduse la chestiuni de consimțământ liber și informat, de menținere a autonomiei persoanei, de asigurarea acelor intervenții medicale care să controleze durerea și să suprime conștiința de sine (făcând astfel pocăința imposibilă) și chiar să scurteze și să curme viața. Preocupările religioase sunt reduse fie la probleme de morală, fie la o dimensiune culturală, și nu la una transcendentă. Odată ce se pierde din vedere semnificația transcendentă a morții, semnificația morții este imanentizată, iar moartea este trivializată.

Poate medicina să recâștige ca o revendicare îndreptățită statutul de „profesie”?

Engelhardt vrea să spună da, dar nu vede prea multe dovezi încurajatoare. „Pentru ca medicina să redevină profesie, spunea el, medicii trebuie să reflecteze asupra puterii lor, nu să răspundă și să se adapteze necritic la moralitatea seculară. Și trebuie să înceapă prin a vorbi despre limitele vieții și despre inevitabilitatea suferinței și a morții. Atâta timp cât medicii întorc spatele acestor aspecte esențiale ale condiției umane în încercări sortite esecului de a prelungi viața cu orice preț, de a face să dispară orice suferință și de a remedia problemele tuturor cu medicina, ei propun o prostie pioasă, erodând și mai mult încrederea în profesie”. Dacă medicii ar începe să vorbească sincer despre ceea ce poate și ar trebui să facă medicina, Engelhardt crede că oamenii ar asculta și ar recăpata încrederea.

Prin intelectul și inteligența sa ascuțită, Tris a fost prin excelență un „provocator”, provocându-ne pe toți, să testăm rigoarea argumentației și a presupunerilor noastre. Poate cel mai bine l-a caracterizat Ronald Bailey Un domn, un filozof, un medic, un texan mândru, un povestitor strălucit și un apărător clar al libertății.” Un titan al filozofiei și medicinii.

P.S.1Fundamentele Bioeticii creștine – Perspectiva ortodoxă a fost editată în limba română la Sibiu, la editura Deisis, într-o excelentă traducere asigurată de Cezar Login, Ioan I. Ică Jr, Mihail Neamțu și cu un extraordinar studiu introductiv „Herman Tristram Engelhardt Jr și cheia biografică a bioeticii” scris de Profesorul Sebastian Moldovan.

P.S.2: Un fapt inedit din biografia lui Tristram Engelhardt. În tinerețe, a servit timp de 10 ani ca șerif adjunct în Lone Star State și a câștigat în două rânduri concursul la tir cu pistolul de pe cal al șerifilor.

P.S.3: Prelegerea de la Iași, din 2005, ținută de Tristram Engelhardt cu ocazia decernării titlului de doctor honoris cauza s-a intitulat Bioetica într-o epocă secularizată. Ea s-a aflat pe pagina Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași. Astăzi, la fel ca și prelegerea Ipostazele cuvântului a IPS Bartolomeu, nu mai există. Nu mai există nici lista celor care au primit titlul de doctor honoris causa în decursul timpului. Trist, dar adevărat.

sursa: Prof. Dr. Vasile Astărăstoae

Vasile Astărăstoae

Pe 21 iunie 2022 se împlinesc patru ani de când a plecat dintre noi și ne-a lasat pe toți mult mai săraci, un om generos și un savant de referință – Herman Tristam Enghelhardt Jr. (1941-2018)

Pe Tristam Engelhardt l-am cunoscut personal printr-o întâmplare miraculoasă.

Prin anii ’90, pe când eram prodecan al Facultății de Medicină și mă ocupam și de cazările studenților în cămin, am primit o serie de cereri de cazare de la studenții și masteranzii Facultății de teologie ortodoxă – pe care le-am rezolvat. Peste ani, prin 2001-2002, primesc un e-mail de la unul dintre acei studenți, devenit preot, Iulian Aniței, care îmi comunica că a fost preot misionar în Alaska, dar se muta în Texas și ma întreba cu ce poate să mă ajute. Citisem recent Fundamentele Bioeticii așa că l-am rugat pe Iulian Aniței, dacă nu îi este prea greu, să…

Vezi articolul original 2.310 cuvinte mai mult

16 iunie 2022

APOSTOLII ÎNTUNERICULUI ȘI COMUNIZAREA ROMÂNIEI

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:25

APOSTOLII ÎNTUNERICULUI ȘI COMUNIZAREA ROMÂNIEI

Redăm mai jos cu permisiunea autorului un fragment din cartea „Apostolii întunericului și comunizarea României” de Sorin Berilă, aflată în curs de apariție la Editura Coresi. Lucrarea va fi prefațată de Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.

Studiu de caz. Iuri Bezmenov: Subversiune și destabilizare, sau cum să destructurezi o națiune.
Rolul grupurilor de influență în preluarea controlului asupra societății.

„Demoralizarea eficientă [a unei națiuni] este un proces ireversibil,
cel puțin pentru o generație.”
Iuri Bezmenov; Love Letter to America

Fost colaborator și agent al KGB-ului și al Serviciului de Informații Externe sovietic, având acoperire de jurnalist al agenției sovietice de știri RIA Novosti, lucrând cu Ministerul de Externe sovietic, Iuri Bezmenov a executat mai multe misiuni în India, Bangladeș și Pakistan, unde a contribuit la culegerea de informații despre înalți oficiali indieni și la crearea unei structuri locale, a unei agenturi, care să determine o atitudine pozitivă a Indiei și a statelor din zonă, față de Uniunea Sovietică, prin schimbări de mentalitate în societate și dirijarea anumitor curente de opinie în direcția dorită. În 1970 a părăsit clandestin India și a ajuns în Grecia, unde a cerut azil politic în Occident. După mai multe verificări, inclusiv din partea structurilor de informații americane, a fost acceptat ca refugiat politic în Canada.

Începând cu jumătatea anilor ’80, a susținut o serie de conferințe și interviuri la televiziunile americane și sub pseudonimul Tomas Schuman, a scris cartea Love Letter to America.
În conferințe și în carte, Bezmenov descrie procesul, denumit de el proces de subversiune, prin care o societate funcțională, cu principii și norme morale, ajunge să fie destructurată și practic subjugată de o entitate ostilă, organizație sau structură statală – în speță, Uniunea Sovietică, prin folosirea grupurilor de influență.


Potrivit agentului KGB, cele patru etape prin care se ajunge la destructurarea societății – și prin consecință, la schimbarea de regim sau la ocuparea țării urmată de schimbarea regimului – sunt:
Demoralizare (15 – 20 de ani);
Destabilizare (2 – 5 ani);
Criză (una – șase luni);
Normalizare.


Criza se poate rezolva în două moduri: prin intervenție externă (război armat), ori prin revoluție (sau război civil). Normalizarea reprezintă reașezarea vieții, a valorilor și a relațiilor intersociale din stat pe noi baze, favorabile subvertorului. Grupurile care au contribuit la demoralizarea societății: ziariști aflați în soldă străină, analiști politici, activiști civici, organizații neguvernamentale promovând drepturi și libertăți pentru grupuri diverse, asociații ale homosexualilor sau ale minorităților sexuale, etc, nu mai sunt necesare; vor fi reduse la tăcere, eliminate din viața socială sau eliminate fizic.


După Bezmenov, pentru a se obține rezultatele dorite de cei care urmăresc destabilizarea unei societăți, sectoarele țintă asupra cărora se va acționa prin măsuri coordonate, sunt:

(more…)

14 iunie 2022

Radu Gyr – Baladă pentru Eminescu

Filed under: Eminescu,poezie,Radu Gyr,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 21:55

Baladă pentru Eminescu

de Radu Gyreminescu-

Te-au slăvit în cărţi şi în poeme
Şi te-au înălţat iconostas,
Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.

Te-au văzut voevodând voroave,
Ciobănind genune şi zăpezi,
Potcovar de fum bătând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.

Te-au crezut gigantic Sfarmă-Piatră
Care sparge piscul viforos,
Şi fierar înfierbântând pe vatră,
Mările călite sub baros.

Împărat, ţi-au scris pe tâmple steme.
Făt-Frumos, ţi-au pus în mâini hanger.
Şi-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole şi răzvrătiri în cer.

Ci, netrebnic, eu adulmec zării,
Paşii tăi pe unde te-au fost dus,
Şi-nsetat pe drumurile Ţării
Dibui urma ta de blând Iisus.

Caut picurii de sânge, neşterşi încă,8060e-radu_gyr
Ai crucificării pe furtuni
Şi sărut lumina lor adâncă
Şi-i ating cu mâini de rugăciuni.

Trist Iisus cu umbra de tămâie
Dăruind azur din mâini subţiri,
Sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,
Scânteind, înalt, din răstigniri.

Frânt de-o stea şi-ngenuncheat de-o floare,
Biruit de ramuri de arin,
Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,
Ars ca Nesus în cămaşă de venin…

Nu, tu nu eşti meşterul, ci cneazul,
Nu eşti înstelatul împărat.
Sfâşiat ţi-i pieptul şi obrazul.
Tu eşti marele însângerat!

Te-ncrustăm, zadarnic, în agată

(more…)

Voievozi ai sufletului românesc. Mihai Eminescu

Voievozi ai sufletului românesc. Mihai Eminescu

”Eminescu este românul absolut, este sumă lirică de voievozi.” – Petre Țuțeaeminescu

Mircea Eliade despre Eminescu – Paris, septembrie 1949

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru și cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele și cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăși a acestui cer și a acestui pământ, cu toate frumusețile, durerile și nădejdile crescute din ele.”

„Ce înseamnă pentru noi toți, poezia, literatura și gândirea politica a lui Eminescu, o știm, și ar fi zadarnic s-o amintim încă o dată. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga și Tudor Arghezi până la Vasile Pârvan, Nae Ionescu și Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu.”

Eminescu către Zamfir Arbore, în 1882:

„- Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim printre lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ”.

Dintr-o însemnare descoperită  pe o carte de rugăciuni de la Neamț – de Paul Miron:

(more…)

13 iunie 2022

Pogorârea Duhului Sfânt

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:33

Pogorârea Duhului Sfânt

Sfântul Nicolae Velimirovici – Cuvânt la Cincizecime

”În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.

rusaliile

Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Proorocul”. Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristosul”. Iar alţii ziceau: „Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David?”. Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: „De ce nu L-aţi adus?”. Slugile au răspuns: „Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om”.

Şi le-au răspuns deci fariseii: „Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoştea Legea, este blestemată!”. A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: „Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?”. Ei au răspuns şi i-au zis: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc”. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dimineaţa iarăşi a venit la templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.

Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitorii iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: „Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră în care ne-am născut? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romanii în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” (Ioan 7:47-53; 8:1-2 / Fapte 2:1-1)

Când se seamănă sămânţa, puterea căldurii şi a luminii trebuie să pătrundă înăuntru ca s-o facă  crească. Când se plantează pomul, puterea vântului trebuie să vină ca să-l facă puternic şi să-şi întărească rădăcina. Când gospodarul îşi construieşte casa, el caută puterea rugăciunii, ca să-i sfinţească casa. Domnul nostru Iisus Hristos a semănat sămânţă de cel mai mare preţ în câmpul lumii acesteia. Trebuia să vină puterea Sfântului Duh, ca să-i dea căldură şi lumină, şi să o facă să crească. Dumnezeu Fiul a semănat Pomul Vieţii în câmpurile deşerte şi necultivate ale morţii. Trebuia ca vârtejul puternic al Duhului să respire în el, ca să întemeieze Pomul Vieţii.

(more…)

5 iunie 2022

LGBTQ+: MÂNDRIE? NU RUȘINE!?

Filed under: homosexualitate,Sorin Lavric — Mircea Puşcaşu @ 19:40

LGBTQ+: MÂNDRIE? NU RUȘINE!?

Text de Sorin Lavric

Scapeții și fătălăii, pe lîngă monopolul pe care l-au pus pe culorile curcubeului, folosindu-le pe steagul lor reprezentativ, și-au însușit și luna iunie, transformînd-o într-o lună a mîndriei prentru manifestarea calității lor de LGBT-iști.

Mai mult decît atît, pentru a atrage cît mai mult atenția și pentru a-și contura o imagine de victime care au nevoie de privilegii speciale, aleg să-și manifeste orientările sexuale greșite tocmai în preajma lăcașelor de cult creștine, în locurile cu mare încărcătură istorică și culturală pentru poporul român.

5 iunie este data în care vor organiza o nouă precesiune prin centrul Iașului.

Considerați că această maninfestare este una normală?

Considerați că aceasta este o manifestare care poate primi girul autorităților locale, chiar dacă este împotriva art.9 lit.c din Legea nr. 60/1991, cea care interzice actorilor civici să urmărească schimbarea graniţelor moralităţii prin instrumentul adunărilor publice?

Considerați că această manifestare este în folosul ”progresului” sau este menită doar să stârnească indignarea românilor normali?

Citiți și :

De ce TREBUIE discriminati oamenii

2 iunie 2022

23 de ani de temniță. Nicolae Mazăre din grupul misticilor de la Aiud

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:12

+ 31 mai 2012

23 de ani de temniță. Nicolae Mazăre din grupul misticilor de la Aiud

S-a născut în 1923 la Vălenii de Munte, Prahova. Ca frate de cruce, a fost arestat în 1941 la 17 ani fiindcă s-a găsit asupra lui o scrisoare pe care un cunoscut legionar urmărit de poliţie, îl rugase să o ducă la o anume adresă. Pentru acea scrisoare, al cărei conţinut îl aflase abia la anchetă, a fost condamnat la 20 ani închisoare de către şeful Curţii Marţiale de la Ploieşti, Manea.

A făcut 23 ani de temniţă fără nici un compromis. S-a eliberat în 1964. Mulţi au intrat în închisoare copii şi au ieşit bătrâni: Nicu Mazăre, Iulian Bălan, Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Naidim, Octavian Popa, Vasile Turtureanu și alții.

Atât înainte cât şi după 1989 a trăit în smerenie, tăinuindu-şi semnele rănilor în simplitate şi tăcere. Valeriu Gafencu spunea despre el: „În el, care are sufletul curat, feciorelnic, vorbesc cele mai înalte chemări. L-am cunoscut bine. E sfios, în fond, ca o fată. Când îl vedeam luând atitudini mai dure, surâdeam, deoarece sufletul lui e aşa de bun, încât nu mi l-am închipuit vreodată c-ar fi putut da vreo palmă cuiva. Foarte inteligent şi dornic de armonie. Setea după idealuri supreme ne-a împrietenit. Prietenie ce nu poate fi umbrită de nici o putere, fiind zidită pe Iubire. Prietenia lui Neculai cu mine a fost pentru mine o adevărată minune, căci voinţa  personală a fost cu totul absentă. A lucrat Dumnezeu, prin Iubire şi Adevăr”.

„Mai reţin doi din prietenii lui Gafencu la Aiud: Marin Naidim şi Nicolae Mazăre, ambii eminenţi, admirabili, cuceritori, excepţionali. Nu ştiu dacă au mai scăpat după marele „foc” în care au ars în anul 1949 şi începutul lui 1950, an în care au murit mii de deţinuţi la Aiud şi în alte lagăre şi temniţe ale ţării. Nicolae Mazăre, originar (more…)

18 mai 2022

SIMPOZION DIMITRIE BEJAN – Ediția a XV-a

Filed under: conferinte,Parintele Dimitrie Bejan,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:19

pr dimitrie bejan - photo_2022-05-18_15-02-02

14 mai 2022

14 mai – SFINȚII ÎNCHISORILOR

14 mai – SFINȚII ÎNCHISORILOR

sf inchisorilor

Sub aceasta denumire, de câțiva ani s-a incetățenit numirea de obște a celor ce au pătimit in secolul 20, dar si in timpul regimului antonescian si al dictaturii de sub Carol al II-lea, fie in inchisori, deportări, in luptele din munți, in exil sau oriunde. Aceștia sunt mucenicii si mărturisitorii români care au suferit pentru Hristos și au luptat pentru o așezare creștină a neamului românesc. Și astăzi sunt prigoniți și interziși de legi dictate de străini. 

Sub regimurile tiranice au fost intodeauna oameni care au pus cele ale lui Dumnezeu mai presus de viața proprie. Datele statistice, atât cat au fost dezvaluite, căci de comunism si de securitate nu am scapat după 1989  nici până azi, dar și mărturiile supraviețuitorilor, arată că dintre cei inchisi de comuniști în jur 75% au fost legionari. Mișcarea Legionară ca mișcare creștină de renaștere națională a pornit ”de la Icoana si de la Altar” și a deschis cu jertfa însângerată a celor vrednici un drum de lumină spre Împărăția lui Dumnezeu.

Desigur că au fost mulți dintre acești sfinți care nu au fost legionari, dar toți au fost animați de dragostea jertfitoare pentru renașterea creștină a nemului nostru și nimeni nu poate nega importanța lui Corneliu Codreanu, omul care in 1927 a inițiat mișcarea națională de apărare a neamului și a credinței în fața pericolului tăvălugului comunist care făcea ravagii in lume după Revoluția bolșevică din 1917.

Între 2.5 si 3 milioane de români au pătimit în cele 200 de inchisori și lagăre din România in timpul regimului comunist. Din aceștia peste 800 000 au murit în temnițe. Lor se adaugă și miile de români uciși in munți unde s-a constituit cea mai mare rezistență armată anticomunistă din lume, insumând aproximativ 11.000 de luptători.

Pentru jertfa și rugăciunile lor Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește acest neam prigonit și călcat in picioare chiar in aceste zile!

sf inchisorilor - crop - fabian


Sinaxar:  În luna mai, in ziua a paisprezecea, pomenirea sfintilor mucenici ce au patimit in temnitele din Romania.

Acesti sfinti mucenici s-au savarsit in temnitele din Romania in secolul XX, fiind chinuiti in multe feluri: cu foame, cu frig, cu batai, cu teroare continua, cu insulte si umiliri nenumarate si cu multe alte chinuri scornite de diavol si slugile lui pentru a le infrange credinta si a-i compromite. Unii de pe urma grelelor patimiri s-au imbolnavit, indoindu-li-se chinurile deoarece asistenta medicala era conditionata de compromitere. 

(more…)

3 mai 2022

Radu Gyr, 29 aprilie in calendarul demnității românești

Filed under: Miscarea Legionara,Radu Gyr,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 10:41

Radu Gyr, 29 aprilie in calendarul demnității românești

Născut: 02 Martie 1905
•Locul nașterii: Câmpulung, Argeș
•Ocupația la arestare: poet
•Întemnițat timp de: 18 ani
•Întemnițat la: Jilava, Tismana, Miercurea Ciuc, Vaslui, Brașov, Târgu Jiu, Văcărești, Aiud

„Ajung în curte, unde mă opresc. Eram în dreptul uşii, la ieşirea în curte, spre WC-ul secţiei. Arătam speriat şi destul de timid. În mijlocul curţii era WC-ul, prevăzut cu mai multe cabine. Deodată văd că se apropie de mine un om mai înalt, puţin adus de spate, cu ochelari pe un nas destul de mare, pe cap cu o bonetă vărgată şi cămaşă cu mâneci scurte. Zâmbind, întinde mâna dreaptă spre mine, mă ia după cap şi-mi spune:

(more…)

Tratat global privind pandemiile. OMS pe steroizi

Filed under: bio-wars,dictatura,totalitarism — Mircea Puşcaşu @ 10:26

THE GLOBAL PANDEMIC TREATY. What you need to know

James Corbett


Implementarea regulilor pentru care pandemia a fost generată

Tratat global privind pandemiile

Next level: OMS pe steroizi

.

TRAIAN TRIFAN (+27 aprilie) – Un colos ascuns. Reperul sfinților din închisori

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,Traian Trifan — Mircea Puşcaşu @ 08:48

TRAIAN TRIFAN (+27 aprilie) – Un colos ascuns. Reperul sfinților din închisori

Perioada de închisoare 1954-1964, a fost pentru noi, tineretul legionar, una de armonie, înțelegere, împărtășire de cunoștințe şi de dragoste, spre deosebire de anii 1949-l954, (cinci ani de inactivitate intelectuală), cei mai întunecați din viața noastră.  Celulele se transformaseră în săli de cursuri, de liceu şi universitate. Ţăranii şi muncitorii învățaseră limbi străine, memoraseră sute de poezii, știau matematică, fizică, chimie etc. şi, nu rareori, se angajau în discuții filosofico-religioase. Fiecare deținut punea la dispoziția celorlalți tot ceea ce acumulase cu timpul. Meritul pentru această armonie şi pentru revenirea celor tineri în sânul Legiunii a fost mai ales al Bădiei Trifan, veteran în închisoare, cu patrusprezece ani deja executați.(..)  Badea Trifan, aparținea generației eroice a Căpitanului. De aceea era privit de noi, tinerii, ca un mit; cuvântul lui (şi al prinţului Alexandru Ghica, cu care iar am stat în celulă) era pentru noi lege.

Învierea Domnului în celulă cu Badea Trifan. Din amintirile lui Dimitrie Bordeianu (1)

Celulele – săli universitare

Pe avocatul Trifan l-am cunoscut în celula 32, la Gherla. Auzisem în închisoare de grupul Marian, fostul sef al județului Brașov şi de Trifan, fost prefect legionar de Brașov, condamnați la ani grei de închisoare încă de pe timpul lui Antonescu. Un alt grup de legionari condamnați atunci se strânsese în jurul lui Biriş. Cele două grupuri aveau două atitudini diferite însă. Unul trăia şi simțea în spiritul Părinților răsăriteni, iar altul trăia şi gândea în spiritul Părinților apuseni.

Ceea ce m-a impresionat plăcut acolo, a fost înțelegerea cu care cei mai în vârstă îi primeau pe tinerii care trecuseră prin demascări. Pentru aceștia, integrarea în Mişcare a fost foarte prudentă şi smerită, pentru că duceam în spate tragedia trăită la Pitești şi Gherla, o revenire bruscă riscând să ne azvârle într-o extremă periculoasă. Şi totuși, majoritatea şi-au revenit, în raport direct cu cuantumul suferinței din decursul demascărilor.

Perioada de închisoare 1954-l964, a fost pentru noi, tineretul legionar, una de armonie, înțelegere, împărtășire de cunoștințe şi de dragoste, spre deosebire de anii 1949-l954, (cinci ani de inactivitate intelectuală), cei mai întunecați din viața noastră.

Celulele se transformaseră în săli de cursuri, de liceu şi universitate. Ţăranii şi muncitorii învățaseră limbi străine, memoraseră sute de poezii, știau matematică, fizică, chimie etc. şi, nu rareori, se angajau în discuții filosofico-religioase. Fiecare deținut punea la dispoziția celorlalți tot ceea ce acumulase cu timpul.

Deținuții – adevărați trăitori ai Ortodoxiei (more…)

23 aprilie 2022

UN TEXT CADOU DE ÎNVIERE DE LA UNUL DIN SFINȚII ÎNCHISORILOR

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:45

UN TEXT CADOU DE ÎNVIERE
DE LA UNUL DIN SFINȚII ÎNCHISORILOR

„Cu îngerească sabie de duh,
cu suflete de crin
și cu nestinsă candelă-a vegherii
Biruitori s-ajungeți
la țărmul de lumini
și har al Învierii.

Cu dragoste vă-nvăluie

Părintele Constantin Voicescu”

Pentru cine nu știe cine a fost părintele Constantin Voicescu :

Sfântul Mărturisitor Părintele Constantin Voicescu (1924-1997)

19 aprilie 2022

ÎNDRUMAR INTERIOR – SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PĂTIMIRI

Filed under: icoana — Mircea Puşcaşu @ 08:58

„Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta.” (Mat. 22, 37)

ÎNDRUMAR INTERIOR

SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PĂTIMIRI

Sf. Nicolae Velimirovici

Punerea în Mormânt

PUNEREA ÎN MORMÂNT – Icoană pictată de Mihai Tărniceru, 2022

Ꚛ  În această săptămână urmează paşii Domnului Hristos, şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-l cu toată inima ta.

Ꚛ  Mută-te duhovniceşte în acele zile şi în acele întâmplări, şi sărută-i poala şi mânecile veşmintelor, nu îndepărta inima ta de la El. Când îi auzi pe prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e,” tu strigă-le în urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte, cu toată inima ta!

Ꚛ  Când Evreii Îl pălmuiesc, tu întinde mâna ta în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când Îl scuipă, tu spune: Scuipătorilor, ce veţi arunca unii altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul vostru, toată alcătuirea voastră?

Ꚛ  Când Pilat Îl întreabă pe tăcutul Domn: Ce este adevărul?, tu mărturiseşte şi spune: Iată, El este Adevărul dumnezeiesc viu şi întrupat. Când ostaşii Romani Îl biciuiesc, tu stai lângă El şi spune fiarelor: Fiii lupoaicei, veşnici purtători de moarte, nu biciuiţi pe Mielul lui Dumnezeu cel purtător de viaţă, Care dă viaţă împărăţiei voastre a morţii.

Ꚛ  Mergi după El pe Calea Patimilor, şi poartă crucea Lui împreună cu Simon Kirineanul, şi împreună cu fericita Veronica şterge-i faţa de praf şi sânge, şi împreună cu Mironosiţele plângi şi umezeşte-i buzele uscate cu un pahar de apă rece, şi răcoreşte-i fruntea înfierbântată. Dăruieşte-i întreagă inima ta şi iubeşte-l cu toată inima ta în ceasurile umilinţei Lui.

Ꚛ  Când auzi lovitura ciocanului asupra preacinstitelor Sale mâini, tu strigă: Au! Când sânt bătute cuiele în preacinstitele Sale picioare, tu iarăşi vaită-te, ca şi cum fierul s’ar înfige în trupul tău.

Ꚛ  Închină-te Preasfintei Sale Maici şi sărută poala şi mânecile veşmintelor sale. Nu-i spune nimic. Nu o întreba nimic. Închină-te încă o dată sfintei sale dureri. Şi încă o dată sfintei sale tăceri. Spune în sineţi: Preacinstită Maică, şi eu Îl iubesc cu toată inima mea.

Ꚛ  Scoate inima ta şi pune-o în trupul Său şi uită de sine. Fii în El şi rabdă ce rabdă El şi cu totul să mori pentru sine. Mori înaintea Lui. (more…)

15 aprilie 2022

MIZA PRINCIPALĂ ÎN CONFLICTUL MILITAR RUSO-UCRAINEAN ESTE MAREA RESETARE

MIZA PRINCIPALĂ ÎN CONFLICTUL MILITAR RUSO-UCRAINEAN ESTE MAREA RESETARE

great reset

Un text de Mircea Pușcașu

Catastrofa ucraineană (sângeroasă și de coșmar pentru oamenii simpli) a fost declanșată cumva artificial, fără un motiv evident, clar. Cine poate spune cu exactitate de ce a inițiat Putin bombardamentul și de ce atunci? Startul agresiunii armatei ruse a fost într-un moment aparent arbitrar, dar foarte oportun agendei catastrofismului recent prin care este condusă omenirea ca o cireadă spre țarcul totalitar.

( Ce catastrofe mai pregătesc oare unii în această serie cu pandemii, climate change, crize alimentare, economice, financiare, energetice, ori cine știe ce invazii „extraterestre”? )

Faptul care devine tot mai evident este că acest conflict militar are ambele tabere controlate de plutocrația globală. Fie că se numesc Kolomoiski sau Abramovici, fie că sunt membri ai Chabad sau ai altui cahal, oligarhii evrei sunt aici păpușarii fanatici care trag sforile de AMBELE părți ale baricadei. Și sunt toți visători scelerați ai sionismului mistico-politic din care se trage și Marea Resetare, ca distopie totalitară ce pare că stă gata să fie tradusă in realitate.

Soluția este să rămâi in afara conflictului și mai ales in afara noii societăți resetate, noii normalități. Cum se poate face asta? E greu? E posibil?
E greu dar nu imposibil, iar greutatea este mai mult de origine psihologică. Iesirea se poate face prin realizarea de micro comunități paralele, retrase, auto sustenabile, independente, compuse din oameni care gândesc la fel, sunt dispuși să facă sacrificii unii pentru alții, dispuși la simplificarea și esențializarea vieții. Un dificil un șift mental, o schimbare a dispozițiilor și obișnuințelor.

Aceste comunități interconectate, supraviețuirea pe sate și cătune, pe văi și pe vâlcele, unitate de limbă, credință și duh, întoarcerea și înrădăcinarea în spațiul și spiritul propriu, acestea au fost, pentru veacuri de-a rândul, modalități de rezistență și supraviețuire în istorie a neamului nostru.

La treabă, române, dacă înțelegi!

( De când? De săptămâna viitoare? Nu! De acum doi ani!)

PS:
Pun mai jos un clip foarte elocvent despre avansul resetării in Ucraina, cu multiplele ramificații: moneda digitală, platformă electronică guvernamentală, aplicație și sistem de scor social, identitatea digitală legată de vaccinarea forțată și alte minunății ale noului normal, minunății care s-au implementat și la Moscova lui Putin la începutul pandemiei.

Felicităm canalul Liberul Arbitru pentru traducerea și realizarea acestui clip!

.

Căutați-ne pe Telegram, postăm mai mult și mai des acolo:
JOIN 🔸 t.me/bucovinaprofunda

.

12 aprilie 2022

SERURILE mARN SUNT FĂCUTE CA OTRAVĂ GENETICĂ – Dr. Michael Palmer, MD, Professor of Biochemistry, University of Waterloo, 2021. BONUS – Articole conexe 

Filed under: antivaccin,bio-wars,bioetica — Mircea Puşcaşu @ 12:51

SERURILE mARN SUNT FĂCUTE CA OTRAVĂ GENETICĂ

Dr. Michael Palmer, MD, Professor of Biochemistry

University of Waterloo, 2021

Articole conexe: 

SFINȚII ÎNCHISORILOR TE CHEAMĂ

Filed under: conferinte,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:47

photo_2022-04-12_09-43-20

SFINȚII ÎNCHISORILOR TE CHEAMĂ

Mircea Vulcănescu
Pr Justin Pârvu
Pr Gheorghe Calciu
Vasile Voiculescu
Radu Gyr
Nicolae Steinhardt
Pr Adrian Făgețean
Pr Sofian Boghiu
Valeriu Gafencu
Și alte Chipuri de lumină
le poți găsi în

Expoziție de grafică a artistelor
Aida Șușter-Boțan și Alexandra Calistru

La Muzeul de Istorie din Suceava
între 4 și 29 aprilie 2022.

Un eveniment organizat de APOR Suceava și recomandat de Bucovina Profundă.

.
JOIN  t.me/bucovinaprofunda

.

1 aprilie 2022

Nicolae Steinhardt – Autobiografie

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:16

steinfardt -

Nicolae Steinhardt – Autobiografie

Din porunca ÎPS Sale Arhiepiscopului Teofil Herineanu și după îndemnul Părintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu, schiţez această scurtă autobiografie spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia.

Sunt născut în anul 1912 într-o margine de Bucureşti, unde tatăl meu, inginer, conducea o fabrică de mobile şi cherestea (comuna suburbană Pantelimon). Din copilărie m-au atras clopotele şi obiceiurile creştineşti. Părinţii mei erau în bune relaţii cu preotul Mărculescu de la Biserica locală, Capra, unde am mers şi eu. Clasele primare le-am urmat parte acasă, parte la Școala Clemenţa (în răstimp ne mutaserăm în centrul oraşului).

La Liceul Spiru Haret am fost singurul dintre patru elevi israeliţi care nu am venit cu certificat de la rabin, ci am învăţat religia creştină, avându-l drept dascăl pe preotul Gheorghe Georgescu, de la biserica Sfântul Silvestru, om de ispravă, care mă simpatiza şi-mi da note mari. Bacalaureatul l-am luat în 1929, urmând apoi cursurile facultăţii de Drept şi Litere. (more…)

31 martie 2022

Viața Părintelui Nicolae Steinhardt

Filed under: România Profundă,sfintii inchisorilor,Steinhardt — Mircea Puşcaşu @ 22:17

Viața Părintelui Nicolae Steinhardt

Alcătuită de maicile de la mănăstirea Paltin Petru-Vodă

NICOLAE STEINHARDT, EVREUL GENIAL CONVERTIT LA ORTODOXIE

Motto: „Degeaba suferi, dacă eşti în afara Bisericii nu ţi-e de niciun folos. Câţi eretici n-au riscat moartea? Câţi nu au dorit-o şi care acum ard în foc? Diavolul are şi el martirii lui”.

ITINERARII BIOGRAFICE

Monahul Nicolae (Nicu-Aurelian) Steinhardt, scriitor, publicist, critic literar, eseist, filosof și adânc trăitor creștin, de origine evreu, se naște la 12 iulie 1912, în comuna Pantelimon, lângă București. Tatăl său, inginerul și arhitectul Oscar Steinhardt, rănit la Mărăști și decorat cu „Virtutea militară”, pentru că a luptat în primul război mondial, conducea o fabrică de mobile și cherestea la marginea Bucureștiului. Mama excela în blândețe și bunătate, calități descrise de N. Steinhardt într-o cromatică tentă de nostalgie: „Maică-mea era poreclită «Bunătate». Mi-o amintesc dând bucăţele de zahăr cailor înhămaţi la trăsurile care, pe vremuri, îşi aşteptau muşteriii de-a lungul trotuarelor. Model i-am avut pe amândoi părinţii”. Urmează exclamația cu nuanțe de amărăciune a celui care, neînduplecat cu propria fire, își va face mereu o intransigentă autoanaliză: „Dar, vai, n-am nici curajul tatei, nici bunătatea mamei! Cum de pot fi atât de altul decât ei? Ce minunat lucru ar fi fost să pot împreuna calităţile amândurora! N-a fost să fie!”. Din scurta autobiografie pe care Nicolae Steinhardt și-a alcătuit-o la îndemnul IPS Teofil Herineanu și al părintelui duhovnic, Arhim. Serafim Man, spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia, spicuim următoarea mărturisire, semnificativă pentru lucrarea pe care pronia lui Dumnezeu a avut-o cu sufletul lui Steinhardt, adus la creștinism asemenea convertirii minunate a lui Saul: „Din copilărie m-au atras clopotele și obiceiurile creștinești. Părinții mei erau în bune relații cu preotul Mărculescu de la Biserica locală, Capra, unde am mers și eu”.

După clasele primare pe care le face în parte acasă, parte la Școala Clementa din București, urmează cursurile Liceului Spiru Haret, unde „am fost singurul dintre cei patru elevi israeliți care nu am venit cu certificat de la rabin, ci am învățat religia creștină, avându-l drept dascăl pe preotul Gheorghe Georgescu, de la biserica Sfântul Silvestru, om de ispravă, care mă simpatiza și-mi da note mari” .

„Afecțiunea mea pentru Neamul românesc s-a întărit” (more…)

24 martie 2022

CE SE ÎNTÂMPLĂ VINERI LA SUCEAVA ȘI DE CE: Împreună Pentru Viață – Suceava 2022

Filed under: avort,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 00:49

mpv22

CE SE ÎNTÂMPLĂ VINERI LA SUCEAVA ȘI DE CE

Împreună Pentru Viață – Suceava 2022 va avea loc vineri , 25 martie, între orele 14 și 16, pe Esplanada Casei de Cultură din Suceava.

Aceste manifestări Pentru Viață se desfășoară de 13 ani la Suceava și au luat o amploare importantă și la nivel național in ultimii ani, datorită gravității situației.

Toate aceste manifestări au ca obiective înscrierea pe agenda publică a unor subiecte precum necesitatea sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină și descurajarea practicării avortului. Această practică, brutală și inumană, a devenit fenomen social grav și este un simptom al crizei morale profunde prin care trece societatea noastră.

Cercetările științifice arată că inima unui copil începe a bate încă de la vârsta intrauterină de 4 săptămâni. Un avort oprește o inimă care bate, o viață, un om cu infinite posibilități.

Date neoficiale arată că în România se fac in medie peste 300 de avorturi pe zi, cumulându-se peste 20 de milioane de avorturi din `89 până azi.

Așteptăm alături de noi pe cei ce cred la fel. Vineri, 25 martie, la ora 14 pe Esplanada Casei de Cultură din Suceava.

Organizatori și parteneri: (more…)

12 martie 2022

INSTRUMENTELE PERFECTE ALE CONTROLULUI SOCIAL. Catherine Austin Fitts în fața Comisie de Investigație a pandemiei Corona

INSTRUMENTELE PERFECTE ALE CONTROLULUI SOCIAL

Catherine Austin Fitts în fața Comisie de Investigație a pandemiei Corona

VIDEO subtitrat în limba română, AICI în link.

Catherine Austin Fitts este expert financiar american, a ocupat mai multe poziții înalte în diferite instituții americane. De-a lungul carierei sale, a condus tranzacții financiare de peste 25 miliarde dolari și a gestionat strategii de investiții și portofolii financiare de 300 miliarde dolari în active și pasive.

Catherine Austin Fitts concluzionează că în ultimii 20 ani s-a produs practic, la nivel planetar, o adevărată lovitură financiară, prin care resursele populației au fost treptat și pe ascuns transferate unui mic grup obscur de indivizi și companii (inclusiv bănci) cu scopul de a controla total populația.

Catherine Austin Fitts vede legatura dintre acest proces de centralizare a resurselor planetare și deciziile politice care s-au luat în timpul pandemiei.

Idei din cuprins:

Min 05:50 – marea otrăvire a planetei și locuitorilor ei; vaccinarea forțată a populației cu „vaccinuri” care conțin ingrediente necunoscute face parte din acest proces;

Min 07:00 – de ce trebuie să oprim de urgență implementarea „pașapoartelor de vaccinare”, care oferă cadrul perfect pentru controlul de tip credite sociale și pentru tirania globală;

Min 08:00 – noi înșine finanțăm, fără să ne dăm seama, construirea acestui sistem de tiranie socială; ce înseamnă „rebeliunea financiară”;

Min 09:00 – ce va însemna implementarea controlului complet asupra stării de sănătate prin pașapoartele de vaccinare; un guvern secret care injectează ingrediente necunoscute în corpurile oamenilor;

Min 10:00 – transhumanismul si conectarea oamenilor la dispozitive electronice de control;

Min 13:00 – nu există cu adevărat guverne, pentru că actualele structuri care se numesc guverne naționale nu au independență financiară, nu au independență informațională și nu pot emite decizii în mod suveran;

Min 23:00 – ce ar însemna un sistem financiar total digitalizat în mâna unor grupări conducătoare obscure, care nu ne vor binele;

Min 27:30 – ce înseamnă sistemul transhumanist (more…)

CINE IUBEȘTE FRICA ȘI DE CE

Filed under: bio-wars,Bucovina profundă,mass-media,Mircea Pușcașu,război — Mircea Puşcaşu @ 22:40

fear

CINE IUBEȘTE FRICA ȘI DE CE

Am înțeles că s-a terminat pandemia. De ce nu se bucură maxim ăștia speriații, dublu-mascații, triplu-injectații? Par chiar triști și dezamăgiți.

E de înțeles tristețea lor. Măcar parțial. Nu mai au temeiuri pentru virtue signaling, nu mai au bază morală pentru spectacolul totalitar in care fiecare se simțea un mic și luminat dictator.

Nu mai au susținerea instituțiilor terorii de stat și mediatice. Are și frica voluptatea ei, când ești gol pe interior, frica iți dă aripi, iți dă sens și viață. Devii un apostol (neinfricat) al fricii, ea devine singura valoare după care se organizează viața cotidiană, societatea, lumea întreagă. Calci pe toate valorile celor din jur, chiar pe toate valorile omenirii.

Ce libertate, ce Nurenberg, ce drepturi? Ce liberă exprimare vrei, ce rațiune, ce dialog? Nu cumva ție nu ți-e frică?! I-a pune-ți masca, arată că-ți pasă! I-a să văd declarația! Dar certificat ai? Demonstrează că ți-e frică și mai discutăm! Arată că te inchini Fricii și poate mai vedem dacă te primim între noi oamenii!

E minunată este această patologică justificare a propriei valori prin suferința ALTORA în numele cărora îi calci pe alții in picioare. Nu ai văzut cum respiră greu ăia de la ATI ? Atunci tu de ce nu porți mască? de ce nu te injectezi? de ce nu ai certificat? Ai văzut cum tușeau bunicile lor? Atunci tu de ce nu asculți de Domnul Arafat?

Dar cea mai interesantă este această metoda (psiho-politică, neuro-socială?) de a introduce reguli și legi dictatoriale , străine de firea umană:
Creezi o criză. Reală. Cu morți și răniți. O umfli mediatic de 20-25 de ori, după gust. În numele Fricii și a victimelor create de tine, dai reguli draconice, bagi legi absurde (cu PR mult și ajustat după feed-back-ul social). Îi fierbi in etape (valuri) până se obișnuiesc unii, un procent (20-25%?). Criza o termini când se răsuflă. Lași regulile și legile. O parte din ele. Dar circuitul neuronal rămâne. Poți apela mai ușor la el la următoarea criză pe care o lucrezi.

De aceea vă zic: Nu fiți triști, dragi adulatori ai fricii! Au găsit alte pericole care să vă umple de fiori. Nu vă lasă pe uscat. Alți dușmani definiți preponderent în virtual, inamici cu definiție și imagine reglabilă mediatic. Au găsit alte victime din suferința cărora să vă adăpați cu virtuți inchipuite, au făcut alte clase de suferinzi în numele cărora veți putea călca pe alții, vă veți putea iarăși impune reflexele dictatoriale și dacă cineva va pune întrebări veți putea să îl scuipați cu grație și virtute și chiar să vă îndoiți autorizat de însăși calitatea lui de om.

Trăiască Frica și Teroarea! Trăiască Urgența, Alerta și Criza! Trăiască geiții, șvabii, arafații, putinii, zelenskii și toți cioclii civilizației umane!

Opriți Istoria! Cobor la prima.

(more…)

Pagina următoare »

%d blogeri au apreciat: