83 de ani fără Nae Ionescu, filozoful omorât în 15 martie 1940 la ordinul lui Carol al II-lea
Crina Palas:
Mărturii ale lui Nicolae Purcărea, Aspazia Oțel Petrescu și Constantin Noica despre “singurul filosof român care nu poate fi salvat” (după cum îi transmitea Noica lui Eliade)
Nicolae Purcărea: “Influenţa lui Nae Ionescu a fost covârşitoare. Eu cred că destinul ţării noastre este acela de a fi focar de lumină şi cultură la gurile Dunării. Pentru aceasta trebuie oameni dotaţi. Se pare că între cele două războaie au existat oameni care au ridicat România pe culmi: Mircea Eliade, Constantin Brâncuşi, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Petre Ţuţea. Au fost oameni care au încercat să ridice România pe linia destinului. Asta au făcut ei, şi alţii. Ca şi Iorga, care a fost unul dintre marii oameni de cultură ai ţării”.
Aspazia Oțel Petrescu: “Avea o fascinaţie, pur şi simplu, în felul de a vorbi. Avea un limbaj jumătate filosofic, jumătate poetic. Era şi profund şi, în acelaşi timp, pe înţelesul tuturor. Avea o magie a cuvântului cu totul ieşită din comun. Mi-aduc aminte că prima dată l-am ascultat la Cernăuţi şi, la un moment dat, cineva s-a mişcat pe scaun în timp ce dânsul vorbea. Toate privirile s-au îndreptat asasin spre el. Nu se auzea musca. Captiva. Toată lumea era acolo, în cuvintele lui. Era fascinant. Şi nu spunea lucruri deosebite, de pildă, de ale lui Nichifor Crainic. Şi Nichifor Crainic vorbea frumos. Era un bun conferenţiar. Dar nici pe departe nu avea farmecul şi puterea de a fascina ale lui Nae Ionescu”.
Constantin Noica: „Iar – om liber cum era – nimic, nici măcar înțelegerea lui fără seamăn față de fenomenul românesc, nu l-ar fi restituit pe deplin comunității noastre, dacă n-ar fi venit temnița. Dumnezeu e al tuturor popoarelor și Viața e a tuturor oamenilor vii.
Dar a venit temnița. Sfârșitul vieții sale i-a adus temnița. Dumnezeu și Viața sunt pentru neamul nostru. Nae Ionescu a plătit, pentru ca Durnnezeu și Viața să coboare peste neamul nostru”.
Sfinții sunt discreți. Doamna Elena Poli a fost sora lui Constache Oprișan, unul dintre cei mai mari sfinți trecuți prin temnițele secolului trecut.
Femeie de mare noblețe sufletească trecută ea însăși prin temnițele comuniste timp de trei ani, din 1948 în 1951. Elena Poli a trecut la Dumnezu într-o seară discretă de joi, 12 martie 2020. A trecut Dincolo discret, cum și trăise.
Era născută la 1 mai 1929 în comuna Oncești, jud. Tecuci interbelic (jud. Bacău, acum), în familia Vasile și Natalia Oprișan, cunoscuți drept cei mai mari gospodari ai satului.
A făcut liceul la Bacău, unde l-a cunoscut îndeaproape pe Petru Baciu (1922-2017), cel care avea să conducă rezistența armată anticomunistă în munții Bacăului.
Doamna Poli a fost arestată în ultimul an de liceu, trecând prin închisorile Suceava și Mislea, unde a stat alături de loturile de studente de la Iași și Cluj, dar și alături de soțiile demnitarilor și intelectualilor arestați de către comuniști.
Întreaga ei familie va avea de suferit în timpul perioadei comuniste.
Tatăl ei, Vasile Oprișan, va fi arestat, iar averea a familiei va fi confiscată, fiind considerați „chiaburi”, deși ajutaseră toate familiile sat în perioada foametei de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Pentru anchetatori a fost imposibil să găsească o persoană care să îi vorbească de rău pentru a-i putea „turna” la Securitate.
Au fost arestați mai mulți frați de-ai ei, cel mai cunoscut fiind Constantin (Costache) Oprișan, șef al frățiilor de cruce pe țară, student la filosofie în Cluj, renumit pentru atitudinea sa în timpul grevei anticomuniste din primăvara anului 1946 și pentru înalta sa ținută morală și creștină în rândul colegilor.
Arestat la 15 mai 1948, avea să ajungă la Pitești, unde va fi unul dintre cei mai torturați studenți, murind în Casimca Jilavei, în celulă cu Iosif V. Iosif, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa și Marcel Petrișor.
Din versurile sale compuse în închisoare, cu un profund înțeles filosofic, s-a alcătuit volumul Cărțile spiritului și alte poezii (Editura Christiana, 2009). (more…)
Dr. David Martin – CRIPTOCRAȚIA împotriva UMANITĂȚII
Construcția schemei din 1999 până azi
Crimele elitei împotriva umanității? GATES, CDC, CCP prin OMS
◉ Brevetele americane arată că CDC este proprietarul coronavirusului. Atât China, cât și SUA sunt implicate în crearea Wuhan SARS-CoV-2. Gates și CCP (partidul comunist chinez) au controlat OMS prin numirea lui Tedros la conducere. CDC, FDA, CIA, NIH, Gates, Fauci, Baric, Rockefeller sunt toți implicați în crime federale. Mai multe informații aici: (more…)
Monahul Ignatie: Povestiti-ne, iubite Parinte, cum s-a nascut ideea binecuvantata a traducerii Filocaliei in versiune romaneasca?
Parintele Staniloae: Am avut doi studenti care s-au facut calugari dupa ce au terminat si au mers in vizita la Athos: parintele Arsenie si parintele Serafim Popescu. La intoarcere au adus cu ei Filocalia greceasca si atunci am cunoscut si eu valoarea acestei scrieri. M-am uitat peste ea si m-am dus s-o prezint in Consiliul profesoral, si am spus: Haideti s-o traducem, sa impartim textele, sa le talmacim in romaneste; ca mi se par foarte interesante.
N-am avut un raspuns pozitiv din partea colegilor si atunci m-am apucat singur sa traduc cat voi putea si pe masura ce inaintam vedeam ca ar mai trebui adaugat cate ceva si asa am adaugat la cele 500 de raspunsuri ale Sfantului Maxim Marturisitorul toata lucrarea lui Raspunsuri catre Talasie.
Am mai pus si alti Parinti (ca de pilda, Sfantul Simeon Noul Teolog, mai multe texte care nu erau in Filocalia greaca) si ajungand pana in sec. al XIV-lea am zis ca parca ar mai fi si alte opere care ar trebui sa fie traduse si asa am tradus pe Sfantul Ioan Scararul, pe Sfantul Isaac Sirul, Varsanufie si Ioan, Avva Isaia si am facut 12 volume, zicand sa fie un numar care graieste mult chiar prin numar.
Si am vazut cate sfaturi minunate sunt pentru o viata de infranare, pentru o viata de atasare la Hristos, de urmare a pildei vietii lui Hristos, de iubire de Dumnezeu, de gand la Dumnezeu, de gand ca existenta in lumea aceasta nu e totul; dimpotriva, cu cat te atasezi mai mult la lumea aceasta, cu atata te superficializezi, cazi intr-o existenta fara sens si de aceea am cautat sa-mi pun niste ganduri proprii ca note sub texte, ca sa le fac mai placute si mai accesibile omului de azi. Si asa a iesit aceasta lucrare care sper sa fie de folos in viata crestinilor singuratici, dar sa fie de folos si pentru cultura noastra spirituala in general.
Monahul Ignatie: Cum considerati ca ar trebui sa se raporteze crestinul fata de monumentala si nepretuita opera a Filocaliei? (more…)
FILOCALIA – Cel mai important tratat de vindecare sufletească. Și cel mai ignorat!
Psihologia (și filosofia) din ultimii 200 de ani nu au descoperit apa caldă.
Conștient, inconștient, subconștient, rațional, irațional erau cunoscute și descrise foarte bine de scriitorii filocalici, încă din primele secole.
Scriitorii filocalici, acești atleți spirituali, asceți încercați ai primelor secole, oameni extraordinari retrași în deșert, în munți sau în mijlocul cetății, au exersat, observat și scris despre luptele omului cu el însuși.
Despre lucrarea de vindecare a sufletului, despre creșterea spirituală, despre împlinirea umanului, despre transfigurare și comuniunea cu Dumnezeu.
Pe multe din aceste subiecte, titani ai psihologiei contemporane precum Jung, Freud, Adler, Erikson, pot părea niște copii orbecâind în întuneric.
Este incredibil că avem azi acces la scrieri din secolele 1-14 ale unor astfel de asceți și sfinți, doar că aproape nimeni nu le citește.
Astfel de scriere e Filocalia. O comoară necunoscută. O moștenire colosală îngropată în uitare. (gr. Filocalia = iubirea -filos de frumos -kalos )
Filocalia nu este o carte, e o bibliotecă, o colecție de scrieri care adună autori întinși pe mai mult de un mileniu. Și care în ciuda depărtării lor în timp sunt în perfectă unitate de gândire.
E impresionantă această unitate. Cele 12 volume sunt un întreg în mozaic, ca un fractal. Filocalia este un veritabil manual de vindecare și înfrumusețare sufletească.
Sunt cuprinse veritabile cursuri și lecții de așezare a sufletului. De mindset, cum ar zice contemporanii sau de phronema și euthymia cum ar zice cei vechi.
De exerciții (askesis) spirituale, care sunt complexe și firești în același timp.
Cele 12 volume au fost traduse în limba română de părintele Dumitru Stăniloae, el însuși un colos (more…)
Se lucrează intens în întreaga lume la „Orașele de 15 minute” din planul WEF de resetare a societății.
Un fel de ghetouri în care nu vei deține nimic. Și vei fi fericit. Vei avea pe o rază de 15 minute locuri pentru toate necesitățile tale. Adică apa, papa, caca. Dacă ești cuminte.Dacă nu critici conducătorii iubiți.
Pompiliu Diplan și Mircea Pușcașu – Dialog la Marginea Lumii
Podcast DML 10 – transmis LIVE in 22 ianuarie 2023
Câteva teme propuse:
● Pompiliu Diplan de la Soros la antisoros? De la corporatist la patriot activist? ● 3 ani de lagăr mondial ● In ”Science” we trust! ● Guvernarea magico-mediatică ● Păpușarii războiului și ai plandemiei pot fi căutați la Davos ● Digitalizarea identității și leninismul digital ● Inteligența artificială și ororile transumanismului
CÂND AFLI DESPRE EMINESCU AFLI DESPRE TINE ÎNSUȚI . Câte ceva ce nu știai despre Eminescu și istoria României . Vorbește Constantin Barbu, unul din cei mai spectaculoși oameni pe care i-am cunoscut. . Cărturar, academician, eminescolog, cantemirolog, ucenic al marelui Noica, istoric, scriitor, editor, ctitor de istorie identitară.
România de azi între poezie și psihiatrie – DML 09
DML 09 – Dialog la Marginea Lumii cu Mircea Pușcașu și Marius Iordăchioaia
Dialog LIVE din 18 decembrie 2022
Câteva teme propuse: Ce s-a întâmplat în ultimii 3 ani? ● Realitatea ca vehicul ● Adevărul ca poezie ● Diferența între poezie și rugăciune ● România ca poem ● Două feluri de nebunie ● Războiul mondial pentru cucerirea atenției ● Soluțiile ascunse la vedere
Suntem în mijlocul unui război hibrid global. Asta spuneam și in urmă cu 3 ani.
Este vorba de un război de generația a 5-a, care se duce pe toate planurile simultan, cel mai important fiind cel care vizează vastele teritorii din mintea și inima oamenilor.
Oamenii nu trăiesc atât în lume, in realitate. Ci in povestea pe care și-o spun ei despre realitate.
De aceea acesta este in primul rând un război al inoculării narațiunilor.
Cine controlează narațiunea, controlează lumea.
O plutocrație ocultă lucrează intens in aceste teatre de operațiuni psiho-politice globale să îți spună o poveste.
Fac in laborator zmei nanometrici și monștri de mucava (fie că se numesc Covid, Putin, Zelenski, mARN, Ozn, seisme sau Claimătceingi), apoi le umflă imaginea umblând la emoțiile oamenilor. În special la frică și la ură, pe care le capitalizează și le folosesc ca justificare pentru a prelua controlul realității prin măsuri și legi totalitare, absurde.
Emoțiile se stârnesc prin sânge real, prin campanii mediatice delirante și prin teatrul idiot și servil al actorilor politico- administrativi.
Aceste acțiuni, cu morți reali sacrificați pe altarele narațiunii unei caste sacerdotale a transumanismului mesianic, au structura și funcțiile unor ritualuri într-o mistică răsturnată.
De aceea a lupta in acest război nu este o opțiune, ci o funcție vitală. Doar că lupta lor ca și lupta noastră nu seamănă deloc cu ce știam noi despre luptă.
Războaiele de generația a 5-a sunt nu seamănă deloc a războaie, ci sunt jocuri ciudate de setare a realității prin narațiuni, sau cum zice Michel Foucault prin „episteme”, un fel de set implicit de axiome care constituie o optică panoramică de înțelegere a realității.
Singura cale de a câștiga jocul de-a războiul epistemelor este să nu îl joci deloc.
Adică să îți lămurești propria narațiune și viziune asupra lumii, să rămâi înrădăcinat în ea și să nu intri deloc in povestea lor.
Pentru creștini epistemul, înțelegerea lumii se fondează pe Jertfa de Sine a Dumnezeului-Om, pe răstignirea, moartea și Învierea lui Hristos Iisus. Ca singura Cale și singurul Adevăr dătătoare de Viață și Lumină.
Formularea in cuvinte umane a acestui epistem a durat sute de ani și s-a cristalizat in Crez, care este singura narațiune ce are transcendență imediată și reală.
*
Salut cu drag pe toți cei prezenți la această conferință*, medici, avocați, profesori, colegi de baricade narative și urez succes întregului demers.
Felicit in special pe Pompiliu Diplan și întreaga echipă a Stării de Libertate pentru echilibru, coerența, consecvența și jertfa din ultimii ani!
Mircea Pușcașu
P.S.: Consider că aceste conferințe trebuie să fie puncte de plecare în anchetarea și condamnarea unor oameni precum Raed Arafat, Klaus Johannis, Alexandru Rafila, Orban, Câțu, Tătaru și întreaga listă de trepăduși locali implicați in minciunile ucigătoare de oameni.
(*– Acesta e mesajul meu la Conferința Medicină bazată pe dovezi sau Dictatură cu pretext medical de sâmbătă, 25 febr 2023, organizată de Starea de Libertate la București, la care am fost invitat, nu am putut să ajunge in persoană și am trimis acest mesaj care a fost citit in plenul conferinței de prietenul meu Pompiliu Diplan.)
_________________
Un film despre Valeriu Gafencu, după o idee a lui Virgil Maxim
Valeriu Gafencu a fost fiul deputatului Vasile Gafencu, care a votat la 27 martie 1918 unirea Basarabiei cu Romania.
A fost deportat in Siberia de fortele de ocupatie sovietice in toamna lui 1940, unde a si murit doi ani mai tarziu.
Valeriu Gafencu a murit intr-un regim de detentie greu de imaginat la Targu Ocna, in timpul ororilor din inchisorile comuniste din Romania, perioada de teroare si pe care niciodata nu ar trebui s-o uitam.
De ziua comemorării lui Valeriu Gafencu – 18 februarie (1952), vă invităm să urmăriţi filmul „Noaptea pătimirilor”, dedicat acestui om, pe care Părintele Nicolae Steinhardt şi alţi deţinuţi politici l-au supranumit „Sfântul închisorilor”.
Mărturiile principale din film sunt făcute de cele trei surori ale lui Valeriu, cu care a copilărit în Basarabia, la Sângerei, jud. Bălţi: Valentina, Eleonora şi Elisabeta.
Filmul „Noaptea pătimirilor” a fost realizat de Radu Dinu după o idee a lui Virgil Maxim.
UN OM CU CARACTER DE DIAMANT Mircea Vulcănescu în cuvintele lui Ioan Ianolide:
Era un bărbat înalt, frumos, demn, impozant, plin de prestigiu şi cu o remarcabilă personalitate.
A fost asistentul lui Nae Ionescu, filozoful ortodox român care a creat şcoală.
A fost el însuşi un profund gânditor care nu a reuşit să scrie tot ce cugetase din pricina temniţei şi a morţii premature.
În temniţă vorbea şi cuvântul lui era ascultat. Îi învăţa să gândească pe cei ce fuseseră conducători ai ţării. Concepţia sa era una profund creştină de pe poziţii politice democratice.
Îl vedeam adesea la biserică, atunci când biserica din Aiud nu fusese încă transformată în WC .
Întreţinând o febrilă activitate intelectuală în rândul deţinuţilor, Mircea Vulcănescu era un inamic declarat al marxiştilor.
Din cauza unor prelegeri ţinute la Jilava a fost dus la camera neagră, aproape dezbrăcat, împreună cu alţi „bandiţi”. Ţinuţi flămânzi, neavând pe ce să se odihnească, au început să cadă pe mâzga rece, care aducea îmbolnăvirea şi moartea.
Mircea Vulcănescu s-a aşezat jos, ca să poată sta alţii pe el şi le-a zis:
Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschin despre Nașterea Domnului
Când primăvara sosește și stihiile trupurilor se întorc iarăși către înnoire, atunci toți oamenii, simțind buna adiere a aerului, primesc sănătatea trupului. Atunci și pământul, înflorind cu frumusețea semănăturilor și înfrumusețându-se cu tot felul de flori ale ierburilor, își face pregătirea rodurilor sale. Atunci și vitele aflând pajiște verde de pășune se arată bine întremate cu trupurile. Atunci și neamurile păsărilor, ce zboară la înălțime, ciripesc de veselie. Privighetoarea și rândunica deschizându-și ciocușoarele dau glas, răsunând munții, văile și copacii; și astfel fac veselă primăvara dulce prin glasurile lor. Atunci și păstorii, glăsuind dulce cântare de fluier, pasc turma lor prin verdeața veselitoare, atunci și soarele revărsându-se pe pământ, peste văi, peste grădini și peste țarini, împlinind trebuința crinilor și a tot felul de trandafiri, dând mirosuri dulci, înaintând creșterea pomilor celor roditori și ale celor neroditori, cum și a florilor de tot felul și a răsadurilor. Atunci și lucrătorii ajung la secerișul ostenelilor lor; atunci și strugurii înflorind în vie, împodobesc via. Atunci și munții odrăslind frunzele copacilor, cu desimea crângurilor pădurii, toate neamurile ființelor celor sălbatice se păzesc în ele; atunci și marea, liniștindu-și valurile sale, se face lesne de plutit corăbierilor.
Așa și când s-a născut Domnul nostru din Fecioara Maria, ca o primăvară veselitoare a răsărit la toată lumea și către înnoire s-a întors. Căci a venit Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu, raza măririi Lui, chipul cel de-a pururea al ipostasului Lui, hotarul și Cuvântul Tatălui, prin Care și veacurile s-au făcut, atât cele văzute cât și cele nevăzute. Cuvântul cel preasfânt al Tatălui s-a făcut trup fără schimbare, prin conlucrarea Duhului Sfânt, din Fecioara Maria. A fost mijlocitor între Dumnezeu și între oameni, Cel singur iubitor de oameni, Care nu din voie sau din dorință bărbătească s-a zămislit, în preacuratul pântece al Fecioarei, ci de la Duhul Sfânt. S-a făcut ascultător Părintelui Său, ca, prin trupul cel luat de la noi, să vindece neascultarea noastră. Pentru că Duhul Sfânt a venit peste dânsa și a curățit-o, dându-i puterea primitoare a Cuvântului, făcând-o și născătoare.
Atunci a umbrit peste Fecioara Maria înțelepciunea și puterea cea mare a lui Dumnezeu, adică Fiul lui Dumnezeu, cel deoființă cu Tatăl, ca o dumnezeiască sămânță și-a închegat trup însuflețit și suflet cuvântător din preacuratul și neîntinatul pântece, fiind ca o pârgă a frământăturii noastre, nu după asemănare, ci după naștere; apoi nu prin adăugirile cele câte puțin ale trupului împlinindu-se, ci deodată Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut trup. Nu prin închegarea trupului s-a unit cu dânsul Cuvântul lui Dumnezeu, ci sălășluindu-se în pântecele Fecioarei nescris împrejur, cu ipostasul Său, din preacuratul pântec al pururea Fecioarei s-a făcut trup însuflețit, cuvântător și gândit, luând pârga frământăturii omenești.
Când Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut ipostas trupului, în același timp s-a făcut și trup însuflețit, cuvântător și gândit. Pentru aceea îl numim nu om îndumnezeit, ci Dumnezeu înomenit. Fiind cu firea Dumnezeu desăvârșit s-a făcut cu firea și om desăvârșit, neschimbându-și firea, nici prefăcând iconomia. Ci cu trupul cel însuflețit, care s-a făcut cuvântător și gândit din Sfânta Fecioară și întru dânsa a luat ființa, unindu-se după ipostas, neamestecat, neschimbat, neîmpărțit, și nedespărțit Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit.
Ascensiunea mafiei „modelării predictive”. Universul ca un cazinou Monte Carlo
Călin Georgescu şi Clubul de la Roma (I)
Paul Ghițiu:
Numele unor „binevoitori-salvatori” ai omenirii – specialişti, politicieni şi activişti civici- şi falsa ştiinţă ne-au devenit mult mai cunoscute în ultimii 3 ani. Astfel de personaje „strălucesc” de ani de zile şi în peisajul societăţii româneşti şi indică direcţia de înaintare, măsurile şimijloacele pentru a o pune în practică. Rezultatele le vedem, adică le suferim. Din perioada „pandemiei”, în care s-au afişat nenumăraţi astfel de cunoscători-salvatori, nu am să-i amintesc decât pe Arafat, Cercel şi Rafila.
În acelaşi timp, prin societate se plimbă personaje bine mediatizate, ba civici, ba politici, cum este cazul lui Călin Georgescu, purtat şi prezentat pe rând de diverse structuri ca marele”salvator” al României, fost ceva şef în Clubul de la Roma, o organizaţie puternic implicată, după cum vom vedea, în construirea imperiului global. Îl amintesc numai pe el, deşi mulţi alţi „specialişti” români au făcut sau/şi fac parte din organizaţii internaţionale globaliste, pe de o parte pentru că numele său a fost frecvent vehiculat în spaţiul public, pe de altă parte pentru că în continuare vă propun o amplă şi extrem de lămuritoare analiză (pe parcursul a 4 episoade) despre această organizaşie demonică şi despre multe alte construcţii dedicate construirii unei omeniri reduse ca număr şi limitată ca aspiraţii la un minim necesar omului de unică folosinţă.
Dacă tot suntem acum familiarizați cu manipularea modelelor predictive din timpul crizei COVID-19, trebuie să știm că o rețea de malthusieni puternici a folosit aceleași tactici în cea mai mare parte a secolului trecut pentru a-și vinde și impune agenda.
CEL MAI BUN MIJLOC PENTRU A PREVEDEA VIITORUL ESTE ACELA DE A-L CREA – Abraham Lincoln
Printr-o propagandă amplă şi susţinută, lumea a fost convinsă că eugenia a dispărut odată cu înfrângerea lui Hitler în 1945, dar realitatea, așa cum am discutat în articolul meu anterior Răzbunarea malthusienilor și știința limitelor, este foarte departe de această fantezie populară.
În acel articol, am trecut în revistă originile ciberneticii ca o nouă „știință a controlului” creată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către un cuib de adepți ai lordului Bertrand Russell care aveau o singură misiune în minte. Această misiune era de a modela gândirea atât a publicului, cât și a unei noi clase de elită managerială care să servească drept instrumente pentru o putere pe care erau incapabili să o înțeleagă.(1)
Am explorat, de asemenea, știința limitelor care a fost infuzată în comunitatea științifică la începutul secolului al XX-lea, odată cu impunerea presupunerii că umanitatea, biosfera și chiar universul însuși erau sisteme închise, definite de cea de-a doua lege a termodinamicii (entropia) și, prin urmare, guvernate de tendința spre descompunere, moarte termică și potențial de schimbare creativă din ce în ce mai scăzut. Domeniul ciberneticii va deveni, de asemenea, instrumentul folosit pentru a promova o nouă mișcare eugenică globală care a dat naștere mai târziu transumanismului, o ideologie care se află astăzi în centrul celei de-a patra revoluții industriale, precum și al „Marii resetări”.
În acest articol, vom evalua modul în care a avut loc această prestidigitație și modul în care mințile populației și ale clasei conducătoare deopotrivă au fost induse să participe la propria noastră anihilare. Să sperăm că, în cursul acestui exercițiu, vom aprecia mai bine ce moduri de gândire mai pot fi reînviate pentru a asigura un viitor mai bun, mai potrivit unei specii demne.
Șiretlicul lui Neil Ferguson
În mai 2020, Neil Ferguson, de la Imperial College, a fost forțat să demisioneze din funcția de șef al Grupului consultativ științific pentru situații de urgență (SAGE) din Regatul Unit. Motivul public invocat a fost escapadele sexuale ale lui Neil cu o femeie căsătorită în timpul unui blocaj draconic în Marea Britanie, la apogeul primului val de isterie. Neil ar fi trebuit, de asemenea, să fie demis din toate funcțiile sale de la ONU, OMS și Imperial College (majoritatea pe care continuă să le ocupe) și, probabil, să fie încarcerat pentru rolul său în comiterea cu bună știință a unei fraude timp de două decenii.
„Din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa Învierii”
”Dragii mei,
Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea.
„Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”.
În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu simţiţi că o atare atitudine, vă`nalţă pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica?
Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă speţă). Nu am cerut dela nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s`ar arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v`am spus.
În politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”.
Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său.
Trimit aceste rânduri după 200 de zile.
Cu îmbrăţişări Corneliu Z. Codreanu
Vineri 28 Octombrie 1938”
(Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat in noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938.)
Mircea Pușcașu în Dialog la Marginea Lumii cu Levana Zigmund
Din cuprins:
● Psiho-politica și Statul magic ● Realitatea ca simbol ● De la fizic la metafizic și înapoi ● Știință, eros și magie ● MK Ultra ● De la Nurnberg la Oviedo ● România ca miracol ● Soluțiile ascunse în problemă
Luna noiembrie în 8 zile: Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor, fără de trupuri, Puteri
Astăzi, Biserica ne cheamă să cinstim pe Sfinții Îngeri și lucrarea lor în viața noastră și în lume. Este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot „soborul” Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserica de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.
Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1,14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la „Cerul nou și pământul nou” ce vor să fie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt „lumea nevăzută”, „cerul”.
După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc și-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărățiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepți: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.
La început, toți îngerii au fost făcuți de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseți, de înțelepciune și de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului și al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-și dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Și, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos și cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea cu Cel Preaînalt”. Și amețit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.
Despre căderea lui Lucifer și a îngerilor lui, Scriptura ne vorbește așa: „Și s-a făcut război în cer: Mihail, și îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înșală pe toată lumea, pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el” (Apoc. 12, 7-9). Și așa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăiește Domnul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10,18). Și asemenea cu el și ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălțându-se, a căzut și demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.
Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, „credința către Stăpânul său, s-a arătat adevărata căpetenie peste cetele celor fără de trupuri”. Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor și a zis: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este că Dumnezeu? Mi-că-El? Că numele de Mihail asta însemnează: „Cine este că Dumnezeu”.
Și așa s-a întocmit soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor credincioși lui Dumnezeu, iar Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni și mare folositor și de bine făcător al mântuirii noastre și, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât și în Legea nouă.
„Îmi ceri să cred?(…)Eu nu am nevoie să cred în neamul meu. Eu ştiu sau nu ştiu.
Problema nu e: ce trebuie să fac? Ci: sunt sau nu sunt în adevărul lui?
Dacă eşti în acest adevăr, dacă eşti cum se cade să fii, atunci lupta nu poate avea alt sens decât atât să împiedici irosirea a ceea ce e şi, prin faptul că este, are preţ. Conservare, deci, şi nicidecum revoluţie şi răsturnare.
Asta şi numai asta este: a fi român!”
Despre Neam:
”Ceea ce constituie un neam este o realitate care stă la încheietura metafizicii cu istoria, o unitate de soartă, de destin în timp, unitate pentru care pământ, sânge, trecut, lege, limbă, datini, obicei, cuget, credinţă, virtute, muncă, aşezăminte, port, dureri, bucurii şi semne de trăire laolaltă, stăpâniri şi asupriri constituiesc doar chezăşii, semne de recunoaştere, peceţi, temeiuri. Suportul principal al unui neam variază de la o vreme la alta, cu semnul principal de recunoaştere al celor ce-l alcătuiesc. …
A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel [s.a.]. Ca atare, noţiunea de român nu este o noţiune alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fiecare dintre noi este alterabil. … I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba. … Este …, dar numai virtual…, în putinţă. Actual, neamul nostru nu este decât în ceea ce vom fi noi în stare să facem din el. …
Dar un neam nu e niciodată o realitate închisă, sfârşită; ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturală, ci şi o realitate etică; destinul unui neam nu e dat o dată pentru totdeauna, el se actualizează problematic pentru fiecare generaţie şi pentru fiecare om.”
Din Dimensiunea românească a existenței
(+28 octombrie: Mircea Vulcănescu, martirul și filosoful)
SCHIZOFRENIA ADAPTĂRII EXTREME ȘI VIRTUTEA INADAPTĂRII
Un articol de Adela Toplean
Oricine a observat în jurul său oameni adecvați realității, oameni înzestrați cu o așa-numită „suplețe psihică”. Aceștia pare că își duc viața în acord cu prioritățile lor, dar și că reușesc să coopereze cu ceilalți pe criterii adecvate social și totuși personale; și că iau, în plus, ce le trebuie din trecut și aduc în prezent (pe care reușesc să îl trăiască plenar). Pare că sunt inalienabili.
Psihiatrul de origine italiană Silvano Arieti – un cercetător (dar și un practician) cu o influență asupra psihiatriei nord-americane întinsă pe decenii – arăta în monumentala sa „Interpretation of Schizophrenia” că pericolele exterioare, dificultățile de tot felul cu care se confruntă colectivitățile – războaie, dezastre, pandemii, chiar drame personale, accidente, sărăcie lucie, divorțuri tragice sau boli incurabile – NU conduc ele însele la acea anxietate destructurantă care desființează Eul și favorizează schizofrenia.
NU calamitățile care apar peste noapte și, de fapt, nu problemele obiective – oricât de mari – ne dau brânci în hăul dezordinii psihotice, ci un PERICOL CRONIC. Nu o frică imediată, palpabilă, ci un pericol INFILTRANT. Să zicem un mediu familial subminant care împiedică – discret și constant – formarea unei concepții unitare a copilului despre el însuși.
M-am săturat să stăm doar în starea de apărare, de REACȚIE la stimulii altora! Ești astfel mereu pion pe tabla de șah a altora. Și așa adopți inconștient agenda propusă de ei, preocupările, obiectivele. Dar obiectivele TALE care sunt? Cât lucrezi la ele și cum? Ce te-ar face pe tine împlinit? Cum vezi tu lucrurile?
Mereu doar să te aperi, să reacționezi este un semn dezolant de slăbiciune și dezorientare. Apărarea este rudă cu frica. Ambele activează acele părți rudimentare ale creierului, sistemul limbic, amigdala, responsabile de procese inferioare, de instincte.
Ar trebui să prevezi, să acționezi înainte, să programezi, să construiești, să lucrezi strategic, să înțelegi punctele slabe și să le întărești. Adică cu scoarța cerebrală, cu neocortexul prefrontal, responsabil de procese superioare, strategie, voință, automotivare, rațiune, planificare.
Am înțeles în acești ani de nebunie că lupta civică pentru libertate nu este suficientă dacă nu este dublată de luptă interioară a fiecăruia. Pentru mai multă hotărâre și claritate.
Pentru cei ce nu mă cunoașteți:
Sunt Mircea Pușcașu, fondator al asociației Bucovina Profundă și redactor al acestui site. De peste 10 ani coordonator al proiectului educațional ARCUS, unde consiliez, țin cursuri, organizez conferințe, evenimente culturale etc. De asemenea sunt membru al platformei civice Starea de Libertate și al Federației ProVita, și am fost în calitate de speaker la marile proteste din ultimii 2 ani. Am absolvit Medicina acum vreo 20 de ani, sunt creștin ortodox asumat, căsătorit de peste 20 de ani și am 4 copii minunați.
Deși am devenit destul de cunoscut pentru activitatea mea publică din ultimii 15 ani, totuși foarte puțină lume știe că am fost un adolescent răzvrătit, foarte dificil, nemulțumit, poet, rebel, rocker, fan Black Sabbath, cu foarte multe frământări și chinuri existențiale.
Au existat atunci câteva întâlniri ”întâmplătoare” cu oameni providențiali, câteva cărți cruciale (Stăniloae, Steinhardt, Serafim Rose etc) și câteva întrebări fundamentale, care pe rând au făcut ca mintea mea să se aprindă ca pomul de Crăciun. Iar viața mea s-a așezat treptat în ordine.
De aceea cea mai mare satisfacție a vieții mele a fost munca de training și consiliere cu tinerii. Am vrut să întorc acele întâlniri ”întâmplătoare” pentru alții aflați în crize existențiale. Bucuria mea cea mai mare era să văd cum le sclipesc ochii când înțelegeau câte o chestie fundamentală, când vedeam cum se aprindea și ”pomul lor de Crăciun”.
Ăsta e motivul pentru care am inițiat (acum 10-11 ani) proiectul ARCUS, de educație și consiliere, prin care au trecut destul de mulți tineri. Am selectat de-a lungul timpului metodele și instrumentele care aveau succes. Au rămas în urmă sute de
DREAPTA STÂNGII ȘI LIBERTATEA CU APROBARE DE LA PREFECTURĂ
sau Cum să te faci peste noapte patriot înfocat dacă ești vechi trepăduș al socialismului globalist
Mircea Pușcașu
Răspunsul e simplu in varianta scurtă: Primești în plic noul rol și întreg pachetul de re-branding. Pe larg e mai șăgalnic și îl afli abia spre fianlul acestui text.
Acum fiți pe fază că e directivă nouă de la șefii la lume, directivă de dreapta, suveranistă și libertate cu voie de la prefectura globală. Eu tot spun asta de câteva luni, după ce am văzut virajul din discursul lui Kissinger de la Davos din primăvară. Dar acum s-a dat și la ziar. A zis și rotița de transmisie, șeful Securității. E cu patriotism și suveranism conservator.
E după regula tangoului: x pași înainte, unul înapoi. Și-au dat seama că se poate rupe coarda dacă o întinzi prea tare și pot pierde ce au câștigat. E un fel de damage control după exagerările totalitare din plan-demită.
Sunt convins că vor umfla opoziția controlată și vom vedea suveraniști de carton și patrioți înfocați peste noapte. Vedem deja cum dreapta „ia avânt” și stânga „piede teren”, vezi Meloni în Italia, guvernul recent de dreapta in Suedia și nici Macron nu se simte prea bine (în sondaje mă refer). Nu mai zic de Putin că se vede că e pe plus și el.
NEUROȘTIINȚE. Cele patru creiere și Metoda Herrman
Cele patru creiere sau “creierul total” reprezintă o metodă de armonizare şi de stimulare a capacităţilor intelectuale şi de învăţare, de sporire a competenţelor în orice domeniu de activitate, pusă la punct de psihologul şi scriitorul american Ned Herrmann (“metoda Herrmann”) şi care se adresează deopotrivă tinerilor (elevi, studenţi), profesorilor, oricărei persoane interesate de atingerea obiectivelor personale şi profesionale
A cunoaşte cum se dezvoltă şi funcţionează creierul este esenţial pentru oricine, nu numai pentru părinţi, care trebuie să găsească cele mai potrivite căi de a-i îndruma şi educa pe propriii copii, pentru educatori, in relaţie cu elevii lor (mai ales că ne aflăm acum la începutul unui nou an şcolar), ci şi pentru orice persoană care vrea să înţeleagă în ce domeniu poate excela, cum să-şi crească motivaţia şi performanţele, cum să-şi ia în stăpânire viaţa prin cunoaştere, gândire, inteligenţă.
Dacă privim atent la realitatea din jur, este o evidenţă că nu suntem toţi la fel, că modul de a gândi al fiecăruia, de a trata informaţiile la care are acces are o influenţă decisivă asupra felului în care se poziţionează în raport cu experienţele trăite, precum şi asupra atitudinilor şi comportamentelor pe care le dezvoltă. Creierul, în virtutea unor mecanisme subtile (pe care ştiinţa nu le-a descifrat în totalitate), ne dictează ce să vedem, ce să auzim, ce să memorăm, să spunem, cum să înţelegem, ne ajută să ne adaptăm la diverse situaţii de viaţă,
Nimeni nu poate să fie, să devină un om liber, cu o gândire deschisă, clară şi creativă, dacă nu înţelege ce are valoros, ca potenţialitate, şi cum să transforme această potenţialitate în fapt.
Şi atunci mă apucă o ură grozavă împotriva exactităţii. Aş vrea ca în desfăşurarea normală a lucrurilor, un fapt neobişnuit să se întâmple. Aş vrea să apară o zână şi să tragă o palmă Ştiinţei şi Plictiselii. Sunt sătul de tot ceea ce se produce pentru că aşa trebuie. De oamenii care au luptat zeci de ani de zile ca să reducă lumea la câteva legi necesare şi trjste. În numele aflării ne-au obligat să găsim fiecărui lucru o explicaţie, să aflăm ce va fi din ceea ce a fost, fără de speranţă pentru noi că la un moment dat va fi altfel. Disciplina şi plictiseala au ieşit împreună în lume şi ne-au înconjurat. Vreau să cred că uneori monotonia lucrurilor e întreruptă, şi deodată ceva miraculos se întâmplă. Îmi afirm cu tărie că nu mi-e ruşine să spun:
Cred în Dumnezeu.
Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate.
Bucovina Profundă 