Bucovina Profundă

20 iulie 2019

Când vaccinările pot deveni un dezastru pentru sănătatea publică

Filed under: antivaccin,bioetica,ROR,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:13

Breastfeeding_a_baby

Când vaccinările pot deveni un dezastru pentru sănătatea publică


Este vorba de vaccinarea ROR, cea legată de panica epidemică indusă prin mecanisme corporatist-guvernamental-mediatice, panica ce vizează atingerea de target-uri de marketing pharma și nu obiective de sănătate publică. (Am scris ceva despre subiect in Epidemia de epidemii. Construcția isteriilor profitable )

Acest vaccin iți propune/promite să te scape câțiva ani (între 5 și 9 ani) de rujeolă, oreion și rubeolă, expunându-te în schimb la reacții adverse grave și ireversibile precum diabet tip II (autoimun), pancreatită, sindrom Guillain Barre, autism, encefalită, sindrom Kawasaki, meningită, nevrite periferice, mielite etc.

Pe lângă faptul inadmisibil și incredibil că aceste vaccinuri conțin  componente virale crescute pe celule umane (fibroblaști pulmonari) obținute de la copii avortați, iar medicii vaccinatori care sunt neglijenți nu îți spun asta, mulți neștiind nici ei această informație aflată chiar în prospect (și care s-ar asorta și cu informarea completă a pacientului și obținerea unui acord limpede exprimat înainte de vaccinare) , există și niște inadvertențe logice care nu explică utilizarea vaccinului ROR pe scară largă. Redau mai jos câteva aspecte pe care le consider bizare: 

(more…)

Reclame

Viața necenzurată a Părintelui Arsenie Papacioc

Viața necenzurată a Părintelui Arsenie Papacioc


Copilăria – „Eram eu mic, dar gândeam mai bătrâneşte”

Părintele Arsenie, pe numele de botez Anghel, s-a născut în anul 1914, într-o zi de mare praznic, la 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului. S-a născut din părinții binecredincioşi,Vasile şi Stanca, în comuna Perieți, satul Misleanu, județul Ialomița. Tatăl, Vasile, era agent sanitar peste şase sate şi unul dintre principalii ctitori ai bisericii din sat. Numele de Papacioc i se trage de la tatăl bunicului, care a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi pentru că era „popă” cu cioc, i s-a spus Papacioc, dar numele original era Albu.

Încă din copilărie Părintele Arsenie era foarte evlavios, fiind atras de bogăția spirituală a Bisericii. Părintele însuşi mărturiseşte: „Datorită educației din familie am conştientizat încă de mic prezența lui Dumnezeu lângă noi. Şi asta mi-a ajutat enorm. Eram eu mic, dar gândeam mai bătrâneşte. Mergeam la biserică, eram singur din familie care postea”[1].

Micul Anghel nu era un copil ca oricare, el se deosebea de ceilalți printr-un comportament smerit şi care nu căuta să iasă în evidență cu nimic, ba de cele mai multe ori cedând în fața lor. Părintele povesteşte cum într-una din zile, copiii din satele vecine, care obişnuiau să sară la bătaie, l-au încolțit şi cu o crenguță de salcâm cu ghimpi i-au însângerat picioarele. Cu toate că putea să profite de autoritatea tatălui său, micul Anghel nu s-a grăbit să-i pârască pe rău-făcătorii lui. Şi-a zis întru sine că mai bine să rabde decât să se îndreptățească, simțind, de la acea tânără vârstă, că răzbunarea nu este plăcută lui Dumnezeu. Talentul său de artist i se conturează încă de pe acum. Căci fiind în clasa I a şcolii primare, unde a luat premiul I, compune poezii şi învața meşteşugul sculpturii. Tot în şcoala primară este primit ca membru al revistei Vraja unde fratele său mai mare era redactor.

Până la vârsta de 20 de ani, tânărul Anghel practică diverse sporturi şi obține unele medalii la întrecerile interşcolare din Bucureşti, fiind primul la viteză şi al doilea la sărituri. Părintele mărturiseşte că mişcarea din tinerețe l-a ajutat foarte mult în viață, antrenându-i spiritul vigilent şi o stare de prezență continuă pe care o recomanda tuturor. Renumit fiind pentru viteza sa la alergări, Anghel este poreclit Pantera blondă deoarece într-un meci de fotbal, fiind în mare viteză, a sărit peste un jucător neputând să-l ocolească altfel.

Tinerețe legionară

După ce absolvă Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, pătruns de un puternic sentiment naționalist, înflăcăratul Anghel intră în Mişcare a Legionară, fiind captivat de personalitatea căpitanului Corneliu Codreanu şi de mulți alți intelectuali mistici ai Mişcării. Doritor de luptă pentru frumusețea unui adevăr, în fruntea căruia se afla Arhanghelul Mihail, Părintele Arsenie se implică trup şi suflet în cadrul Mişcării Legionare, evidențiindu-se printr-un deosebit simț organizatoric şi calități de bun strateg. Este repede remarcat de Codreanu, căpitanul Mişcării, şi primeşte rang de instructor legionar. Adeseori când era întrebat despre Mişcarea Legionară, Părintele Arsenie obişnuia să răspundă: „N-ai să pricepi, dar un lucru trebuie să înțelegi şi să te temi: patronul Mişcării Legionare este Arhanghelul Mihail şi i-am spus troparul: Unde umbrează darul tău, Mihaile Arhanghele, de acolo se goneşte toată lucrarea diavolului, că nu suferă să rămână lângă lumina ta Lucifer, care a căzut din cer. De aceea ne rugăm ție: săgețile lui cele de foc îndreptate cu vicleşug împotriva noastră, stinge-le prin mijlocirea ta, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele”.

Răspunderea de român îl costă

(more…)

Uriașii între ei. Părintele Arsenie Papacioc văzut de Ioan Ianolide

PARINTELE-Arsenie-Papacioc-la-tinerete-si-la-batranete-1024x648

Uriașii între ei. Părintele Arsenie Papacioc văzut de Ioan Ianolide

Ieromonahul Arsenie: mărunt, slab, ager şi viu, mare duhovnic, om fără compromisuri. Micul cel mare. S-a călugărit din vocaţie. Suflet şi trup feciorelnic, caracter integru. Energie necurmată şi imensă putere de iubire. Om de luptă şi sacrificiu. Conştiinţă şi capacitate misionară.
A făcut prozeliţi înainte şi după ce a depus votul monahal. S-a zbătut să
impună adevărata conştiinţă creştinilor şi a reuşit. Luptător încercat, el spunea: „Noi înfruntăm pe atei la ei acasă.” Este un far al lui Hristos.

ioan-ianolide-23-de-ani-de-inchisoare-cu-hristos-in-inima-40685

Părintele Arsenie Papacioc în temnița Aiudului. Mărturia lui Virgil Maxim

anghel papacioc

Părintele Arsenie Papacioc în temnița Aiudului

Mărturia lui Virgil Maxim

Până la 15 Noiembrie ne-am bucurat de un regim „suplimentar”, am făcut chiar rezerve pentru iarnă, cartofi şi fructe, mere în special, având voie să pregătim în celulă cartofi fierţi sau mămăligă la lămpile cu gaz improvizate de camarazii noştri.

Am lucrat la cartofi şi la cules de struguri doar două săptămâni. Şedeam în celulă cu Anghel Papacioc, acum arhimandritul Arsenie de la Techirghiol. Pentru că dânsul avea nevoie de un ajutor permanent, am rămas să-l îngrijesc.

Din rezerve puteam să-i fierb unul sau doi cartofi zilnic, mai mult nici nu putea mânca. Timpul îl petreceam în rugăciuni şi convorbiri duhovniceşti. Dânsul fusese în lagărul de la Miercurea Ciuc (1938-1939 sub Carol II), unde fratele său, Radu Papacioc, fusese ucis într-o noapte sângeroasă ca a Sfântului Bartolomeu, reeditată pe pământul ţării noastre de Carol II şi camarila lui.

Fiinţa sa, ca a altor legionari, era marcată fizic de privaţiuni şi suferinţe, sufletele însă li se luminaseră şi mai mult. De la dânsul am învăţat nu numai să mă rog mai bine, ci mai ales să pătrund cu lama sabiei „Cuvântului Adevărului Dumnezeiesc” până în „rărunchi”, în adâncul duhului, scoţându-mi pe altarul arderii în pocăinţă faptele, cuvintele, gândurile, cugetele şi cele mai mici intenţii, voite sau nevoite, întâmplătoare sau permanente, izvorâte din inconştienţă, prostie sau venite din afară şi primite cu bunăvoinţă în casa sufletului meu.

Aveam multe scrieri teologice – în afară de Sfânta Scriptură pe care o avea fiecare – care constituiau hrana şi îndrumarea pe drumul hotărât de Mântuitor prin Apostolii şi Părinţii Bisericii.

Anghel Papacioc era monah în haina laică. Ca el erau mulţi, unii complet necunoscuţi celor din jur. Când am închinat unele poeme isihaste „cinului călugăresc şi monahicesc”, am îndrăznit să adaug: „Nu toţi cei cărora le-am dedicat poeme erau preoţi sau călugări, dar toţi cei cărora le-am dedicat poeme erau preoţi sau călugări”: Valeriu Gafencu, Trifan Traian, Marian Traian, Schiau Ion, Naidim Marin, Mazăre Nicolae, Bălan Iulian, Foti Petru, Avram Sebastian, Jacotă Vasile, Pascu Constantin… În închisoare erau numiţi ”mistici”. Pentru unii înţelesul era ironic, altora le arăta că aceia nu puteau fi atinşi căci depăşeau stadiile comune de vieţuire. Şi astăzi virtuţile celor buni sunt de unii hulite, de alţii venerate. „Oricum, zice Apostolul neamurilor, fie din pizmă, fie din credinţă, Hristos este vestit, este făcut cunoscut prin lanţul meu”.

*

Anghel Papacioc, iertaţi-mă pentru această destăinuire, când se ruga nu mai auzea şi nu mai vedea nimic în jur.

*

În Martie, Anghel Papacioc s-a mutat în celulă cu domnul Trifan, iar Naidim a venit la noi. Domnul Trifan, un „săpător cu mintea”, simţea nevoia unei complementarităţi în actul trăirii afective, practice, al sensibilizării acute, iar Anghel Papacioc şi-a completat şi împlinit sensibilitatea, şi-a însuşit o metodă de investigaţie spirituală. 

(more…)

19 iulie 2019

Părintele Arsenie Papacioc – cuviosul, mărturisitorul, înțeleptul, luptătorul

19 iulie in calendarul neamului românesc:

Părintele Arsenie Papacioc – cuviosul, mărturisitorul, înțeleptul, luptătorul 

(1914-2011)

Părintele Arsenie (Anghel Papacioc) s-a născut la 15 august 1914 în satul Misleanu, com. Perieţi, Ialomiţa şi este unul din cei mai de frunte duhovnici români. De mic, Anghel avea o memorie bogată şi o vie inteligenţă. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei Vraja, are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare sportive organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri.

A fost instructor legionar, în 1941 fiind arestat şi condamnat, după ce fusese închis anterior şi în lagărele carliste. Eliberat în 1946, intră în mănăstire în acelaşi an, la Antim. Părintele a ajuns şi pe la mănăstirea Cozia, unde a primit ascultarea de paraclisier şi preda educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Cioclovina. În 1949 ajunge la Sihăstria, revine la Antim unde este tuns în monahism în acelaşi an (25 septembrie). La slujbă au participat părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. În 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ.

Între 1952-1958 a fost preot (şi egumen) la Mănăstirea Slatina. A făcut parte şi din mişcarea Rugul Aprins. La 14 iunie 1958 este arestat, dus la Suceava, ţinut în anchetă 90 de zile, bătut şi chinuit. Condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, sentinţa 125, la 20 de ani muncă silnică şi 20 de ani detenţie grea pentru „crima de activitate intensă contra clasei  muncitoare şi a mişcării revoluţionare”. A fost dus la Vaslui şi alte centre de interminabile anchete şi bătăi, iar cea mai mare parte a detenţiei o petrece la Aiud.

(more…)

13 iulie 2019

Prostituata și cultul rațiunii

Filed under: crimele comunismului,istoria ascunsa,taina faradelegii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:45

Prostituata și cultul rațiunii

La 14 iulie 1789 a început Revoluția și nu a încetat până astăzi sub multiple avataruri și metamorfoze.

vandee

14 Iulie: Ziua Națională a Franței serbează declanșarea Revoluției Franceze, primul GENOCID din istoria modernă a OMENIRII

Un articol foarte necesar de Mihai Șomănescu / Activenews

14 Iulie este Ziua Națională a Franței și marchează atât Căderea Bastiliei, respectiv începutul Revoluției Franceze, cât și aniversarea Sărbătorii Federației de la 1790, adică aniversarea „reconcilierii și unității tuturor francezilor”.

Șeful statului francez, președintele François Hollande, a explicat ce înseamnă 14 iulie: „14 iulie este sărbătoarea națională a Franței. Dar 14 iulie este și sărbătoara tuturor țărilor care aspiră la libertate. Este sărbătoarea drepturilor omului, este sărbătoarea emancipării, este sărbătoarea demnității umane.”

Hollande face referire la celebrul dicton al revoluționarilor francezi, „Libertate, egalitate, fraternitate” , care a devenit un fel de brand în sine al evenimentului început la 1789.

Totuși, multe dintre schimbările introduse de către Revoluție în societatea franceză nu au avut nimic în comun cu libertatea sau demnitatea umană.

Deși în 1789 se adopta „Declarația drepturilor omului”, doar un an mai târziu, aproape jumătate din clericii catolici care refuză să jure fidelitate noilor autorități vor fi persecutați. Peste 3.000 de preoți vor muri din cauza proceselor Tribunalul Revoluționar și a execuțiilor spontane.

Din octombire 1793, Robesppiere trimite „bande revoluționare”, pentru a-i „ajuta” pe francezii reticenți să se dezică de Biserica Catolică. Unul din cele mai mari măceluri are loc la Vendee, acolo unde zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.

vandee2

Noile autorități revoluționare nu se mulțumesc cu victoria în reprimarea localnicilor. Aceștia emit o lege prin care cer exterminarea întregii comunități: 

(more…)

+) 12 iulie – Sfântul Paisie Aghioritul – 8 sfaturi pentru omul contemporan și o filmare inedită

Filed under: Cuviosul Paisie Aghioritul,sfinti contemporani,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:52

sf paisie aghioritul - 8 sfaturi


Filmare inedită cu Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul

 

26 iunie 2019

Responsabilitatea de a-l (re)citi integral pe Mihai Eminescu. Articol scris de profesorul Mihai Floarea

Filed under: Eminescu,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:42

Responsabilitatea de a-l (re)citi integral pe Mihai Eminescu

Articol scris de profesorul Mihai Floarea

Eminescu_1

M-am obișnuit ca la fiecare început de an să observ cum Mihai Eminescu reține, o zi, două, atenția unui anume public, îndeobște ocupat cu alte aspecte ale realității decît cultura. Diversiunea „corect politică“ de acum cîțiva ani a unora de a amesteca aniversarea nașterii genialului român cu tot ce ține de cultură, decretînd „15 ianuarie – Ziua Culturii Naționale“, în speranța, probabilă, că Mihai Eminescu va fi adumbrit de ceilalți creatori născuți oarecînd pe pămîntul sfințit de suferințe al Daciei constat amuzat că a eșuat: principalele manifestări prilejuite de acest miez de gerar gravitează precum fluturii și gîzele noptatice în jurul unei surse luminoase (uneori bezmetic, alteori sinucigaș!). Pletora de clișee („luceafărul poeziei românești“, „poetul nepereche“, „poetul nostru național“ etc. și, mai nou, „sumă lirică de voievozi“ alături de „românul absolut“) este scoasă de la naftalină și, fie cu emoționantă sinceritate, fie cu acel păcătos instinct narcisiac al trufiei înfierat cu amărăciune de însuși poetul în Scrisoarea I (Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, / Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el / Sub a numelui tău umbră!), e afișată în alocuțiuni, discursuri, lecții ori conferințe inspirate din opera excepțională și din viața sfîrșită prematur și tragic a lui Mihai Eminescu.

Unii țin la un sufix onomastic facil – nu Mihai, ci Mihail; trec fără comentarii peste aceasta și încerc să-mi analizez propria nevoie de a mă apleca îngenunchind, iar și iar, sub patrafirul scrisului eminescian:

(more…)

25 iunie 2019

Marxismul Cultural – Coruperea Americii. Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor. Documentar subtitrat in română

Marxismul Cultural – Coruperea Americii

Cultural Marxism – The Corruption of America

Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor

Un film realizat realizat de James Jaeger, subtitrat în română, care beneficiază de comentariile unor reprezentanți de seamă ai curentului conservator din America: Pat Buchanan, Ron Paul, Ted Baehr, G. Edward Griffin, Edwin Vieira, Michael Badnarik, Larken Rose, Stefan Molyneux și Walter Reddy.

Dr. Răzvan Constantinescu: CA SĂ ÎNȚELEGEȚI MAI BINE

Filed under: istoria ascunsa,marxism,taina faradelegii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:39

appes

CA SĂ ÎNȚELEGEȚI MAI BINE

Dr. Răzvan Constantinescu

Situația societății românești de acum este similară cu aceea a unei clase de liceu pe care cei de la cancelarie, sponsorizați de o asociație de psihiatrie, o supun unui experiment:

Cei mai proști din clasă sunt trimiși la olimpiade. Dacă spui că nu e corect, ți se scade nota la purtare. Repetentul, mai înalt decât toți, vorbește rar și apăsat de la catedră, iar foștii tocilari trebuie să-i înghită stupiditățile. Dacă vrei să ieși din sala de clasă, ți se dă voie, însă pierzi toți anii de studiu din urmă. Dacă deschizi fereastra să țipi că nu ești de acord, pe toloaca de lângă liceu se adună niște ciudați cu pancarte gata pregătite, invitându-te la sex oral. Atunci, repetentul de la catedră rânjește și spune că au și ăia dreptatea lor, au dreptul la o opinie. Cei doi-trei din clasă care au vociferat mai puternic sunt deja exmatriculați, iar cei care au scris compuneri împotriva supremației prostiei sunt puși la colțul incorectitudinii politice: adică de ce să nu poată și prostălanii să meargă la olimpiadă, ei nu au drepturi? Dacă spui că e în joc onoarea liceului pe care-l iubești, ești etichetat drept liceist șovin și fanatic studios.

(more…)

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului? Un articol necesar a lui Claudiu Târziu

celula

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului?

 

Un articol necesar a lui Claudiu Târziu /  Sursa: rostonline.ro

La 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, nu avem încă un muzeu al terorii comuniste, sau al suferinței românești sub comunism. Toate demersurile făcute în acest scop de către diferite entități au fost sortite eșecului.

Cîteva inițiative private, la București și Sighet (Fundația Academia Civică), la Pitești (Memorialul Închisoarea Pitești) și Aiud (Fundația Aiud și Biserica Ortodoxă Română), la Gherla (Biserica Ortodoxă Română), nu reușesc să suplinească un mare Muzeu al Comunismului în capitală. Tentativele de a-l alcătui în Fortul 13 Jilava s-au soldat cu amenajarea precară a cîtorva camere, care oricum nu pot fi vizitate decît cu aprobări și măsuri de securitate speciale, specifice sistemului penitenciar din care clădirea încă face parte.

Milioane de români au fost închiși în pușcăriile de comuniste sau în lagăre de muncă, ori au primit domiciliu forțat (în condiții de detenție). Sute de mii, dacă nu milioane, au murit de pe urma toruturilor, foamei, frigului, lipsei de îngrijire medicală și a oricăror condiții civilizate de detenție. Zeci de mii au fost uciși în munți, acolo unde rezistau comunismului. Alte zeci de mii au fugit în exil, pentru a se salva, părăsindu-și familii, agoniseală, speranțe și doruri.

(more…)

24 iunie 2019

Profilul interior al Căpitanului – Emil Cioran, noiembrie 1940

Filed under: Corneliu Codreanu,Miscarea Legionara,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:17

Mărturia lui Emil Cioran despre  Corneliu Codreanu

Profilul interior al Căpitanului

 Emil Cioran, noiembrie 1940

corneliu-zelea-codreanu - sel

 

Înainte de Corneliu Codreanu, România era o  Sahară populată. Cei aflaţi între cer şi pământ, n-aveau niciun conţinut, decât aşteptarea. Cineva trebuia să vină.

Treceam cu toţii prin deşertul românesc, incapabili de orice. Până şi dispreţul ni se părea un efort.

Ţara nu ne putea fi o problemă decât negativă. În cele mai necontrolate speranţe, îi acordam o justificare de moment, ca unei farse reuşite. Şi România nu era mai mult decât o farsă reuşită.

Te învârteai în aer liber, vacant de trecut şi de prezent, îndrăznind dispreţul dulce al lipsei de menire.

Biata ţară, era o pauză vastă între un început fără măreţie şi un posibil vag.

În noi, gemea viitorul. În unul, clocotea. Şi el a rupt tăcerea blândă a existenţei noastre şi ne-a obligat să fim. Virtuţile unui neam s-au întruchipat în el.

(more…)

Voi ce părere aveți despre Mișcarea Legionară?

Voi ce părere aveți despre Mișcarea Legionară?

24 iunie 1927: Corneliu Codreanu înființează Mișcarea Legionară. Un studiu al istoricului Ioan Scurtu

Un articol de Alexandru Anghel și Andrei Nicolae  Sursa: activenews.ro

czc mota  „Mișcarea Legiunii are dreptul să se revendice ca singura mistică creștină, revoluție spirituală, ascetică și bărbătească, cum încă n-a cunoscut istoria României… Promovarea bărbăției și a spiritului ofensiv – valori europene aristocratice – a adus de la sine o altă prefacere a spiritului tinerei generații românești”. Oricât de ciudat ar putea părea, rândurile de mai sus sunt scrise de unul dintre cei mai mari intelectuali ai secolului XX, celebrul profesor titular și coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor a Universității din Chicago, Mircea Eliade.

Crearea Mișcării Legionare, în urma cu 90 de ani, a produs schimbări majore în istoria României, cu reverberații europene și universale până în zilele noastre, dacă avem în vedere numarul important de intelectuali de marcă care au aderat la idealurilor acestei organizații, ale căror opere sunt cunoscute și apreciate în întreaga lume. Ne referim, ca să dăm doar câteva exemple, la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petre Țuțea, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr, George Manu și alții. Cu toate acestea, istoria acestei formațiuni de dreapta rămâne controversată și neclară pentru generațiile de azi, deși optica de tip comunist ar fi trebuit să dispară din cărțile de istorie și discursul public după 1989. O inițiativă legislativă recentă propune chiar interzicerea „apologiei legionare”, cum ar putea fi considerat citatul lui Mircea Eliade de mai sus.

Istoricul recent Alex M. Stoenescu afirmă: „Legiunea Arhanghelului Mihail a fost o creație românească, cu origini mult înaintea fascismului și nazismului, cu sursele doctrinare în naționalismul clasic român, care a fost întotdeauna de Dreapta, și s-a constituit într-un strigăt al conștientizării degradării ființei naționale. Ea a fost reacția la prea lungul conflict organic dintre societatea românescă și suprastatul său artificial. Legiunea Arhanghelului Mihail a căutat să reconstruiască de jos societatea românească prin elementul său cel mai înaintat, tinerii, readucînd-o la principii morale, la credință autentică și în jurul instituțiilor sale tradiționale”.

 

Pentru a intra în subiectul unei necesare (dar inexistente și nedorite) dezbateri,

(more…)

Povestea vânzătorului de mătăsuri care nu și-a vândut credința

Filed under: Bucovina profundă,sfintii români,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:29

Povestea vânzătorului de mătăsuri care nu și-a vândut credința

Articol de Cătălin Acasandrei / sursa: doxologia.ro

În data de 24 iunie, creștinii ortodocși de pretutindeni prăznuiesc, pe lângă Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, și Aducerea în țară a moaștelor Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

03-manastirea_sf_ioan_cel_nou_de_la_suceava_foto_bogdan_zamfirescu

Cu toate că ziua de pomenire a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava este pe 2 iunie, există tradiția ca el să sa fie cinstit și de Sânzâiene, în amintirea momentului sosirii sfintelor sale moaște în Țara Moldovei. În această zi, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” îmbracă straie de sărbătoare, iar credincioşi din toate colțurile țării vin și se închină la racla care adăpostește sfintele sale moaşte.

(more…)

4 mai 2019

Platforma ÎMPREUNĂ – Șah constituțional la Convenția de la Istambul: Părinții români refuză ideologia de gen în școli. 300.000 de părinți au semnat inițiativa

Platforma ÎMPREUNĂ – Șah constituțional la Convenția de la Istambul:

Părinții români refuză ideologia de gen în școli

300.000 de părinți au semnat inițiativa

prezidiu_w747_h373_q100

Platforma civică de drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ a trimis o notificare, în numele a 300.000 de părinți din România, prin care a somat Ministerul Educației și Institutul de Științe ale Educației să țină cont că ei refuză în mod expres includerea ideologiei de gen în educație. Somația reprezintă o procedură administrativă prealabilă unui demers judiciar dacă autoritățile nu țin cont de notificare, a explicat Ana-Corina Săcrieru de la Platforma ÎMPREUNĂ.

Peste 300.000 de părinţi din România s-au sesizat cu privire la tendinţele din educaţia românească de a se pune un prea mare accent pe ideologia de gen şi pe demersurile unor organizaţii de a bulversa copiii cu privire la identitatea lor. În acest sens au sesizat Ministerul Educaţiei Naţionale şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei să ţină cont de părerea lor când sunt întocmite programele şcolare.

Liderii Platformei ÎMPREUNĂ, Mihai Gheorghiu și Ana-Corina Săcrieru, discutând cu pă­rinții și elevii din țară și urmărind evoluția actelor normative propuse în ultimii ani, au constatat recent tendințe și practici nocive în materie de educație, care prevăd ideologizarea acesteia prin predarea de noțiuni controversate ale ideologiei de gen, sau ideologiei gender. Aceasta prezintă identitatea sexuală ca fiind un simplu rol social, un așa-zis „stereotip de gen”. Manuale de clasa a III-a, a V-a, a VI-a, a VII-a includ deja câteva conținuturi în acest sens, iar pe piața editorială românească pentru tineri și copii apar tot mai multe traduceri care merg în aceeași direcție, inculcându-le copiilor ideea că pot fi ori fetițe, ori băieți, la alegere, nu după cum s-au născut, și că familiile pot fi formate doar din doi tați sau două mame.

La fel de alarmant, avertizează Mihai Gheorghiu, este un proiect de hotărâre de Guvern realizat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care prevede că profesorii pot fi subiectul unor plângeri anonime dacă unui elev i se pare că este discriminat pe criterii de gen.

Toate acestea se întâmplă cu viteză după ce, în 2016, România a ratificat, fără dezbatere publică, un document controversat al Consiliului Europei cunoscut sub numele de Convenția de la Istanbul și care cere, printre altele, includerea în educație a acestei direcții, pe care o califică drept „combatere a stereotipurilor de gen și a violenței de gen”. Prin articolul 12 al convenției, România își asumă să ia măsuri de „combatere a rolurilor stereotipe de gen” în toate domeniile vieții sociale, culturale, inclusiv în sport. Aceasta ar însemna ca în competiții să concureze femei transgender (foști bărbați), cu o constituție fizică net superioară. S-a și întâmplat în 2014, la o competiție de arte marțiale mixte, când o „femeie” transgender a trimis-o la spital cu arcada spartă cea mai bună luptătoare feminină.

Ana-Corina Săcrieru spune însă despre Convenția de la Istanbul că a fost ratificată printr-o lege națională care nu este deasupra Constituției, care, prin art. 29, alin. 6 și art. 26, alin. 1, prevede dreptul părinților de a-și crește copiii potrivit propriilor convingeri și dreptul copilului de a avea o viață intimă și privată respectată. „Aceste drepturi au valoare juridică superioară. Când 300.000 de cetățeni au somat Ministerul Educației să respecte articolele din Consti­tuție, aceasta privește un nivel juridic superior obligativității introduse prin Convenția de la Istanbul”, a spus Ana-Corina Săcrieru.

Statele din Europa Centrală și de Est au simțit pericolul ideologic al Convenției de la Istanbul și au refuzat ratificarea ei sau au ratificat-o cu rezerve. În 2017, 50.000 de croați au ieșit în stradă pentru a se opune ratificării. Iar Bulgaria a refuzat ratificarea chiar în perioada în care deținea președinția Consiliului Europei, în temeiul faptului că, în Uniu­nea Europeană, domeniile de reglementare ce țin de familie și educație sunt supuse suverani­tă­ții dreptului național. 

(more…)

3 mai 2019

BIRUITORII – OAMENII CARE S-AU HRĂNIT DIN DUMNEZEU. Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

BIRUITORII – OAMENII CARE S-AU HRĂNIT DIN DUMNEZEU

1-constantin-oprisan-martir

Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

Emisiunea „BIRUITORII – OAMENII CARE SE HRĂNESC DIN DUMNEZEU” este o producţie destinată televiziunii publice, pentru canalele TVR Târgu-Mures, TVR3 şi TVR 1. Iși propune aducerea în prim plan a adevărurilor legate de identitatea poporului român, adevăruri care sunt ascunse din diferite motive.


BIRUITORII – Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

Partea I

 

 

 

 

Partea a II-a

(more…)

2 mai 2019

Iisus Hristos – Lumina noastră. Stihirile Paștilor, Canonul Învierii, Ceasurile Paștilor. Text și cântare

Filed under: Evanghelia,psaltica,tropare,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:46

 

Iisus Hristos – Lumina noastră

Stihirile Paștilor, Canonul Învierii, Ceasurile Paștilor. Text și cântare

Hristos - pogorarea la iad

Stihirile Paştilor

Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui (Ps. 67:1)

Paştile cele sfinţite astăzi nouă S-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte. Paştile cele de taină. Paştile cele preacinstite. Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului (Ps. 67:2a)

Veniţi de la vedere femei binevestitoare și ziceţi Sionului:
primește dela noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos;
Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pre Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un Mire ieșind.

… aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, (Ps. 67:2a)
Iar drepţii să se bucure şi să se veselească  (Ps. 67:2b)

Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă, stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, aflat-au înger pe piatră şezând; şi acela, grăind către dânsele, aşa a zis:
Ce căutaţi pe Cel viu printre morţi? Ce plângeţi pe Cel nestricat, ca şi cum ar fi în stricăciune? Mergând, vestiţi ucenicilor Lui.

Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.  (Ps. 117:24)

Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile; Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit; Paştile cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm; O Paştile, izbăvire de întristare!

Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiţi apostolilor!

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Și acum și pururea și in vecii vecilor. Amin.

Ziua invierii! Si sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem: fratilor si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru Inviere. Si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le.

 


Canonul Învierii

Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.

Cântarea I-a:

Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cântare de biruinta.

Hristos a inviat din morti!

Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicând: “luminati sa-L auzim”,
Cantandu-I cântare de biruinta. (more…)

HRISTOS A ÎNVIAT !

Filed under: Evanghelia,tropar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:25

HRISTOS A ÎNVIAT !

Ziua Invierii, glasul al 5-lea

„Ziua invierii! Si sa ne luminam cu praznuirea si unul pe altul sa ne imbratisam. Sa zicem: fratilor si celor ce ne urasc pe noi; sa iertam toate pentru Inviere. Si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le.”

 

 

Cum își petreceau eroii anticomuniști Sfintele Sărbători de Paști. Din jurnalul unui erou al munților, Vasile Motrescu 

Cum își petreceau eroii anticomuniști Sfintele Sărbători de Paști.

Din jurnalul unui erou al munților, Vasile Motrescu 

motrescu 658x0_rezi

Timpul s-a răcit vântul rece, ora 3,30 dimineața când a înserat am pornit spre sat când a întunecat am fost la punctul IV, a venit F.2 și mi-a adus pască, făină, slănină, un urcior cu untură, zahăr, bomboane prăjituri și altele de ale mâncării și două cămăși curate și o izmană atâta bucurie am și eu la sufletul meu de Sfintele Paști, dacă am ce mânca și o cămașă curată parcă toată lumea e a mea simt și eu că sunt pe la Sfintele Paști. Numai a uitat să-mi aducă ou roșu, nu am mai avut răbdare să stau mult cu el când am văzut că mi-a umplut cu bunătăți rucsacul și o traistă, mi-am luat merindele și m-am dus pe groapa Ploștei și mi-am împachetat din nou și am mâncat și eu pe săturate pască, smântână mi-a adus și miere și săpun de spălat, acestea sunt cele mai bogate din cele cinci Paști petrecute în prigoană cred că acestea sunt cele din urmă.

Am pornit pe groapa Ploștei a început să plouă și e întuneric de nu vezi nimic, mă duc plută înotând prin glod, secând băltoacele și făcând salturi prin șanțuri și gropi, nu țin seama de acestea sunt fericit că sunt sătul și am două traiste cu mâncare în spate. La G.C. m-am dus de am băut apă și i-am făcut un semn pe fereastră, dormea creștinul așa că nu l-am mai sculat. De la el m-am dus la bordei la Ciuntu la Slatina să stau de ploaie cu creștinul acolo și m-am ferit să nu fac zgomot și am plecat mai departe spre Stânișoara mai poposind din loc în loc și clipocind pe sub copaci atâta era de întuneric că m-a trezit lângă Cosoaia din Pietroiu lângă gardul grădinii încet m-am retras să nu fac zgomot să nu mă simtă câinii. Foarte greu am ieșit de la deal de Onari în drum și am luat-o pe drum cu popasuri, la Găvan am stat o oră și m-am odihnit, am făcut foc și iarăși am mâncat căci se apropie de zi. S-a făcut ziuă am ajuns în Stânișoara. Aceasta este noaptea Învierii a Domnului nostru Isus Hristos – Paștele anului 1953.

Toată noaptea m-a plouat și am făcut salturi prin glod, sărituri și gropi. Dar totuși mă simt fericit când mă gândesc la cei de prin temnițe căci mulți ar dori să aibă fericirea aceasta cu toate căci eu nu o doresc nici vrăjmașilor mei.

 

Duminică 5 aprilie 1953 (Sfintele Paști)

Din Stânișoara mi-am continuat drumul pe Obcina Hacigului până la Arsița m-am coborât în vale la colibă cu toate că ploua și sunt obosit și nu mă lasă inima să mă duc și totodată nici nu e lucru curat cu cobilița de la A.H. căci când am trecut pe lângă ea, mi-a venit miros de tutun și astăzi în ziua de Paști și chiar în zori de zi și pe vreme așa de grea, e imposibil să fie cineva în pădure. Lucru hotărât că este post fix în preajma colibei, așteaptă să mă duc pe la ea, să-mi dea Hristos a înviat Securitatea.

Bănuiesc că ori a dat cineva de colibiță astă iarnă căci am făcut multă urmă pe zăpadă și tot în trecere am dat pe la colibă de am făcut foc și am stat câte o zi două. Să păzească până or înnebuni până la anul pe la Paști tot în coliba de la Arsița Haciumului să stea. M-am coborât pe la Preluca Grofului în cracii prislofului, e zăpadă mare și nu e nici o urmă așa că trebuie să ocolesc prin Scoru din Cracii Prislofului m-am suit în cărarea Grofului și merg pe cărare. A început să ningă îi dau zor, am trecut iarăși pârâului Prislofului pe unde am trecut și ieri. La ora 9 dimineața am ajuns cu Paștele la coliba Gruetul stâncii. Cum am ajuns am făcut foc și am mâncat și m-am culcat iar și am adormit până dimineața. Peste noapte am visat că m-a luat miliția într-o mașină, dar am scăpat și că soția mea mi-a ieșit înainte și mi-a spus că e bolnavă tare.

Astăzi am împlinit 4 ani de când sunt prigonit şi nu ştiu cum e viaţa liberă. La ora 10:30 am plecat spre Vicov să duc mai bine de jumătate din carnea de capră să o dau pe făină, vreau să mă duc la U.T. De la colibă am coborât pe drumul Prislopului şi am venit pe drum până la grădină, m-am suit în păr…. am trecut în Dealul Slateni şi fiind seară, am mâncat, mi-am făcut rugăciunile de seară şi când a înserat am plecat către sat. Pe drumul din Criveţe peste toloaca ca la o ½ oră după ce am înnoptat am ajuns la U.T., m-a primit cu bunăvoinţă, m-a dus în casă la căldură. Dar nefiind obişnuit cu căldura a început să mă doară capul, mi-a spus noutăţi, veşti şi încurajare, i-am dat carnea de capră şi în schimb mi-a dat 10 kg de făină, 5 ouă, o bucată de slănină, mâncare de drum, poame uscate şi cartofi aşa că am făcut o încărcătură de peste 20 kg. La ora 24 am plecat de la U.T. Cum am ieşit de la el a început să plouă, e foarte întuneric, cad în gropi şi şanţuri, şi sec bălţile de apă în Criveţe am stat sub un brădănel, dar tot mă plouă, am plecat mai departe şi pe Dealul Babii am tras de am stat de ploaie la un bordei părăsit, într-un sopron şi m-am băgat într-o grămadă de gunoaie şi nu ştiu ce gângănii se suiau pe mine şi mă înţepau de parcă stau în furnicar. Înspre ziuă a venit şi un dihor şi s-a cuibărit lângă mine, dar când m-a simţit a fugit speriat şi revoltat că i-am ocupat locuinţa. (…)

Oare de ce nu am fericirea sa traiesc cel putin in sat sau sa mai am pe cineva cu mine, sa nu fiu singur, sa stau in pustiu impreuna cu fiarele padurii, sa duc viata de pustnic la varsta de 32 ani, sa ma conformez regulilor partizanatului,…greu de suportat? Caci sunt foarte greu de imaginat toate lipsurile, suferinta, durerea sufletesca si trupeasca caci nici bolnav n-am timp sa fiu. Frigul, foamea, lipsa de imbracaminte si toate cele ce are nevoie un om… pentru cine le suferi? (…)”

“Va spun raspicat ca iubesc mai mult Libertatea decat viata”.

(more…)

Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii. Eli, Eli, lamah sabachtani

Filed under: Steinhardt,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:53

Nicolae Steinhardt – Jurnalul fericirii

Eli, Eli, lamah sabachtani

„Prefer să cred in Dumnezeu decât să-l văd în toată slava sa.“
Paul Valery (Scrisoarea doamnei Emilie Teste)

steinhardt nicolae

Dumnezeu, care l-a părăsit pe Hristos pe cruce, nu e cu totul absent şi pentru noi?
Un lucru pe care nu vrem să-l înţelegem, pe care nu-l înţelegeau nici contemporanii Domnului. Cei ce aşteptau venirea lui Mesia în slavă. Ce nu puteau înţelege ei, ce nu putem înţelege noi: că Dumnezeu, cum spune Kierkegaard, nu e un imens papagal roşu.
Dacă în piaţă ar apărea dintr-odată şi din senin o uriaşă pasăre violent colorată, de bună seamă că toată omenirea s-ar năpusti să vadă şi ar pricepe că nu e lucru obişnuit.

Credinţa, pocăinţa în felul acesta ar fi prea uşoare. Mură-n gură. Na-ţi paraua, dă-mi sarmaua.
Ni se cere însă a crede în deplină libertate şi s-ar zice că — mai rău decât atât — scenariul se desfăşoară als ob am fi nu numai pe deplin abandonaţi, ci şi că — pe deasupra, colac peste pupăză — pronia dinadins face totul ca să nu credem; îi place — zice-s-ar — să acumuleze piedicile, să ne înmulţească riscurile, să adune argumente pentru a preface bine intenţionata dorinţă de evlavie în imposibilitate.

Drumurile care duc spre credinţă poartă aceleaşi nume, toate: pariu, aventură, incertitudine, cuget de om nebun.
Dostoievski: dacă Dumnezeu n-a coborât de pe cruce, pricina este că voia să-l convertească pe om nu prin constrângerea unui miracol exterior evident, ci prin libertatea de a crede şi dându-i prilejul de a-şi manifesta îndrăzneala.

Când i se spunea Domnului pe Golgota: mântuieşte-te pe tine şi atunci vom crede, greşeala era de fapt de ordin lingvistic, se judeca în temeiul unei confuzii de termeni. Dacă s-ar fi coborât de pe cruce nu mai era nevoie să se creadă, ar fi avut loc doar recunoaşterea unui fapt (ca în cazul papagalului roşu: coborârea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal roşu).

Ni se cere — invitaţie la temerară vitejie şi palpitantă aventură — ceva mai tainic şi mai ciudat: să contestăm evidenţa şi să acordăm încredere unui ne-fapt.
Pe căi ocolite lucrează. Căi de nepătruns, zic francezii. Iar englezii şi mai precis: se mişcă într-un mod misterios.
— Leon Bloy: „O, Hristoase, care te rogi pentru cei ce te răstignesc şi-i răstigneşti pe cei ce te iubesc!” (more…)

Săptămâna pătimirilor lui Iisus Piteşteanul, 1954. Nimeni să nu uite roadele bolșevismului!

Filed under: crimele comunismului,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:07

Săptămâna pătimirilor lui Iisus Piteşteanul, 1954

Nimeni să nu uite roadele bolșevismului!

Aviz progresiștilor neomarxiști de azi. Ce se întâmplă când ajunge comunismul la putere și se află față in față cu creștinismul
Nimeni să nu uite!

Povestește Mihai Buracu, un supraviețuitor al demonicului Experiment de la Închisoarea Pitești

06_3_buracu

”Se fac pregătiri pentru săvârşirea unor ritualuri satanice. Se împart rolurile şi sunt fericit că am fost ales pentru a fi asinul din Duminica Floriilor, purtător al celui jertfit pe cruce. Nici nu se putea o pedeapsă mai uşoară. Sunt fericit, pentru prima oară fericit după cele două luni de la Piteşti şi după cei doi ani de temniţă. Voi purta pe şale trupul celui care va fi răstignit Vineri. Este fericirea supremă de a nu fi decât o simplă asină purtătoare de Rege al Iudeilor, hărăzit crucii şi supliciilor ei. Domnul este cu mine. Binecuvântat fie numele Lui.

Am fost sortit să fiu asinul pe care în Duminica Floriilor din 1954, Iisus Piteşteanul a intrat călare în Ierusalimul din Cameră 4 Spital. Am luat astfel parte, în patru labe, la un dezmăţ şi o orgie scârbavnică, la o liturghisire neagră în care şobolanii au chiţăit osanale în cinstea mai marelui lor, proslăvindu-i pofta de sânge şi de suflete tinere, nevinovate.

Nu mai ştiu dacă, îngenuncheat fiind pentru a fi asinul Domnului, am sărutat falusul de săpun de la gâtul sacerdotului dement, dar ştiu că am şters cu palmele şi genunchii balele scuipate pe chipul şi înaintea celui pregătit pentru jertfă. N-au lipsit nici spinii aduşi de gardieni, nici bâtele care au înlocuit ramurile înverzite de salcie şi n-a lipsit nici judecata lui Ponţiu Pillat din Piteşti, care l-a osândit la răstignirea în batjocură pe hârdăul cu excremente. Şi toate acestea pe fondul înjurăturilor şi cântecelor obscene. Cu scârbă mare s-a urlat „Să se răstignească!” Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în nefiinţă cu orice preţ, chiar acela, suprem, de pierdere a mântuirii sufletului.”

(more…)

23 aprilie 2019

Săptămâna Pătimirilor lui Hristos. Semnificațiile fiecărei zile din Săptămâna Mare. Pregătirea fiecărui creștin pentru Pătimirile, Răstignirea, Pogorârea la Iad şi Slavita Înviere a lui Hristos, Dumnezeul nostru

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:22

Săptămâna Pătimirilor lui Hristos

Semnificațiile fiecărei zile din Săptămâna Mare

Pregătirea fiecărui creștin pentru Pătimirile, Răstignirea, Pogorârea la Iad şi Slavita Înviere a lui Hristos, Dumnezeul nostru

denii_ref

O convorbire a părintelui Sabin Vodă cu părintele Teofil cel orb  (Arhim. Teofil Pârâian de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de sus)

În Sfânta si Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel prea frumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.

– Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup si la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toti prin dorinta lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinta lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun si binevoitor cu fratii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a tinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc si să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de părintii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacob. Fratii lui l-au vândut în Egipt. A ajuns în Egipt si asezarea sufletului său a fost probată într-o ispită peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a tinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însă a fost găsit drept întelept si bun de a conduce Egiptul si a salvat de la moarte prin înfometare pe concetătenii săi si pe conationalii săi, pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomeneste cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.

Tot în această zi de Luni binecuvântată, pomenim si o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înteleptirea credinciosilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce si s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicatie pentru cei credinciosi, atrăgându-le atentia că suntem toti chemati spre rodire si că Domnul Hristos asteaptă ceva de la noi, si noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtutile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să stim că Domnul Hristos răsplăteste nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteste si pedepseste si îndărătniciile lor, si neangajările lor spre bine. Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu si-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor – să întelegem în vremea propovăduirii Sale – dar si-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înteleagă din aceasta că El are si putere pedepsitoare, iar credinciosii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese si dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Pasti, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet si ne îndemnăm pe noi însine să nu dormităm, ci să ne trezim si să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele nostru vremelnic si vesnic.

„Cămasa Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, si îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, si mă mântuieste” (Luminânda).

– În Sfânta si Marea Marti se face pomenire de cele zece fecioare din Sfânta Evanghelie.    (more…)

22 aprilie 2019

Mircea Eliade. Unul din românii care au schimbat fața lumii

Filed under: Eliade,Miscarea Legionara,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:23

Mircea Eliade

Unul din românii care au schimbat fața lumii

33 de ani de la plecare 

(+22 aprilie 1986)

Citește și:

13 aprilie 2019

Comunicat de presă al Platformei civice ÎMPREUNĂ, după campania națională „Apărăm copiii României și identitatea lor” susținută prin semnături de 300.000 de români

Comunicat de presă al Platformei civice ÎMPREUNĂ, după campania națională „Apărăm copiii României și identitatea lor” susținută prin semnături de 300.000 de români

TransgenderSymbols

Școala nu poate fi instrument de propagandă a ideologiei de gen

Platforma civică ÎMPREUNĂ, compusă din 506 ONG-uri și 130.000 membri susținători persoane fizice, anunță încheierea campaniei naționale „Apărăm copiii României și identitatea lor”, campanie prin care 300.000 de cetățeni români refuză în mod expres orice ingerință a ideologiei de gen, inclusiv sub forma educației sexuale pentru diversitate, în procesul educațional din România.

Prin această campanie, cei 300.000 cetățeni români somează Ministerul Educației Naționale, precum și Institutul de Științe ale Educației, să ia act de refuzul lor expres în ceea ce privește orice ingerință a ideologiei de gen, inclusiv sub forma educației sexuale pentru diversitate, în procesul educațional din România, cu următoarele argumente:

Potrivit art. 29 alin. 6 din Constituția României, părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine. Și este absolut firesc să fie astfel pentru că, potrivit articolului 487 din Codul Civil, părinţii sunt cei care „au îndatorirea de a se îngriji de dezvoltarea psihică, intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor potrivit propriilor lor convingeri, dar şi potrivit însuşirilor şi nevoilor copiilor”.

Indiferent de mediul din care provin sau de gradul de educaţie şi cultură, părinţii sunt păstrătorii şi transmiţătorii unui set de valori, propriu familiei şi națiunii în care se naşte copilul. Dispozițiile legale amintite garantează în esenţă că nimeni altcineva decât părinţii nu pot îndeplini nevoile copilului lor, iar această aducere la îndeplinire nu poate fi făcută altfel decât în lumina valorilor familiei și tocmai având în vedere faptul că părinții sunt aceia care răspund de copiii lor.

(more…)

Tăcerea asurzitoare a procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr în aparatul de represiune comunistă

Filed under: articol,crimele comunismului,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:55

Tăcerea asurzitoare a procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr în aparatul de represiune comunistă

Dana Gîrbovan

dana-girbovan-la-ntt-2-660x330

Tăcerea procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr in aparatul de represiune comunistă este asurzitoare

Mai multe asociatii nou infiintate ale procurorilor isi revendica cu aplomb si energie apartenenta europeana, aratand ca apara valorile democratiei si ale statului de drept in Romania.

Sunt deja aproape doua saptamani de cand in spatiul public au aparut date despre participarea Procurorului General Augustin Lazar la represiunea dizidentei anti-comuniste din anii ‘80, iar aceste asociatii tac.

Nu spun nimic in apararea Procurorului General, care sustine ca este victima unei actiuni concertate, ce urmareste „destabilizarea Ministerului Public”.

Nu spun nici ca actiunile sale din perioada comunista ar trebui sa il impiedice in prezent sa mai ocupe scaunul de procuror general, cel putin din considerente ce tin de respectul datorat victimelor comunismului.

Pur si simplu aceste asociatii ce invoca apararea valorilor europene, a statului de drept si a democratiei in Romania nu au nimic de spus despre rolul pe care Procurorul General Augustin Lazar l-a avut in reprimarea putinilor dizidenti anti-comunisti ai anilor ‘80.

Pentru comparatie, UNJR solicita in 2010 demisia TUTUROR membrilor CSM care au votat ca presedinte un judecator ce a recunoscut colaborarea cu fostele structuri comuniste de represiune.

UNJR a spus ca acest simplu fapt, chiar daca nu a reprezentat politie politica, nu ii mai da acelei persoane moralmente dreptul de a conduce Consiliul Superior al Magistraturii.

UNJR a aratat atunci ca „o justiţie independentă este în primul rând o justiţie demnă şi curată, ce îşi recunoaşte şi îşi asumă greşelile trecutului”.

Citește aici :   UNJR solicita demisia membrilor CSM

Dupa 9 ani, suntem din nou in situatia in care aflam despre participarea sau sustinerea represiunii comuniste anti-romanesti de catre un procuror aflat in varful sistemului judiciar.

Care este reactia din partea procurorilor pe care ii conduce?

Nimic. Nici de acceptare, nici de respingere. Doar pura indiferenta.

Actualul procuror general Augustin Lazar este cel care, in perioada comunista, a vegheat ca unul din putinii dizidenti din anii ‘80 sa nu paraseasca temnitele comuniste inainte de a-si ispasi si ultima zi de pedeapsa.

La 9 iulie 1985, procurorul Augustin Lazar conducea Comisia de propuneri pentru liberare conditionata a Penitenciarului Aiud. La acea data, condamnatul politic Iulius Filip facuse cerere de eliberare din penitenciar, indeplinind fractia de pedeapsa ceruta de lege.

Comisia condusa de Augustin Lazar, insa, a respins cererea, motivand ca Iulius Filip nu a dat dovada temeinica de indreptare, „purtand discutii dusmanoase” la adresa RSR.

In prezent, in Romania statului de drept si a democratiei, Augustin Lazar este procuror general si candidat pentru un al doilea mandat. A uitat, insa, dupa cum singur spune, faptele din perioada comunista, peste care trece cu usurinta si nepasare scuzandu-se ca asa au fost vremurile, asa a fost legea.

Raspunsul dat de Procurorul General Augustin Lazar la acuzele legate de mentinerea in puscarie a dizidentului anti-comunist Iulius Filip dovedeste, mai mult ca orice, indiferenta acestuia fata de crimele comunismului si dispretul fata de victimele acestuia.

Acestuia i se adauga indiferenta corpului de procurori, pentru care aceste dezvaluiri nu reprezinta un subiect de interes, care sa le determine o reactie.

(more…)

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist? Cum e posibil? Un răspuns a lui Marian Munteanu

Filed under: crimele comunismului,globalizarea,Marian Munteanu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:21

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist?

Ce mecanisme au propulsat un om al sistemului judiciar totalitar opresiv pre-decembrist spre culmile sistemului judiciar opresiv postdecembrist si el cu aspirații totalitare ?

Câți mai sunt ca neica Lazăr? Cine sunt cei care trag sforile? Sforile se opresc in țară sau in afara țării? Câte sfori sunt dinspre est și câte dinspre vest?

Start! Porniți anchetele! Tăiați sforile!

marian munteanu

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist?

Cum e posibil? Un răspuns a lui Marian Munteanu

„Nu doar domnul Lazăr trebuie „demis”, ci și mecanismul care l-a propulsat, spune fostul lider al fenomenului Piața Universității din 1990, Marian Munteanu, într-un text pentru cotidianul.ro. Comentând cel mai recent scandal din spațiul public, din jurul documentelor care îl incriminează pe procurorul general, Marian Munteanu susține că  demisia lui Augustin Lazăr ar fi un gest de minimă demnitate. Numai că, apreciază Marian Munteanu, o demisie reprezintă un gest de (minimă) demnitate, iar „antecedentele unor asemenea agenți ai represiunii și teroarei politice fac puțin probabilă ipoteza vreunei frământări morale.” De asemenea, fostul lider al studenților din Piața Universității crede că ar trebui cercetată „mapa profesională” a lui Augustin Lazăr, din care s-ar putea să iasă la iveală și alte aspecte care să nu fie doar de natură morală, ci chiar penală.

Textul integral al comunicatului publicat de cotidianul.ro.

„Nu doar domnul Lazăr trebuie „demis”, ci și mecanismul care l-a propulsat

Unii observatori sunt de părere că dl Augustin Lazăr ar trebui să-și dea demisia. O asemenea așteptare mi se pare nerealistă, chiar visătoare, din cel puțin două motive:

O demisie reprezintă un gest de (minimă) demnitate. Or, antecedentele unor asemenea agenți ai represiunii și teroarei politice fac puțin probabilă ipoteza vreunei frământări morale. Când cineva își construiește cariera profesională batjocorind oameni și frângând destine înseamnă că are deja aproape complet extirpat orice resort al eticii profesionale și demnității umane.

O demisie nu este doar un act moral, de demnitate personală, ci poate fi, în anumite situații, și o probă a libertății persoanei respective.

Personaje cu obediențe ca aceea a dlui Lazăr cu greu își mai pot  permite inițiative personale  (presupunând că le-ar trece prin minte asemenea gesturi de minimă demnitate).  Asta pentru simplul motiv că, așa cum au fost scoase la lumină aspecte din vechi mape profesionale, pot apărea și altele! Care s-ar putea să nu producă doar consecințe de natură etică, ci și penală. Căci unul din criteriile de bază ale mecanismului promovării în ierarhiile post-decembriste este tocmai vulnerabilitatea persoanei promovate. Omul șantajabil este, în democratură, sluga perfectă.

Această tristă realitate se verifică, din nefericire pentru societatea noastră, la mulți, foarte mulți înalți funcționari, lideri politici și de opinie, jurnaliști și intelectuali publici etc.

Așadar, pentru situații ca cea a domnului Augustin Lazăr demisia sau demiterea sunt doar soluții parțiale, cu consecințe până la urmă strict conjuncturale. Mecanismul care a făcut posibilă un asemenea dezastru este cel care trebuie schimbat. Dar pentru asta e nevoie de o cu totul altă abordare, despre care vom vorbi, poate, cu alt prilej.

(more…)

Vaccinarea in masă este mijloc de profit și distrugere?

Filed under: antivaccin,articol,bioetica,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 12:42

Vaccinarea in masă este mijloc de profit și distrugere?

money

Sunt vaccinurile, sub acoprirea imunizării, de fapt un mijloc pentru profit şi distrugere? Urmăriţi banii!

Un articol de Paul Ghițiu

Companiile de medicamente au deturnat vaccinurile de la menirea iniţială de apărare a oamenilor faţă de maladii epidemice către obţinerea unor profituri inimaginabile prin afectarea permanentă a persoanelor injectate în copilărie cu alte maladii pe care tot ele le tratează. O ipoteză susţinută convingăîtor de Kristina Kristen, de la Robert Kennedy, Jr.’s World Mercury Project în articolul “Vaccines: Gateway Drugs by Design,”.

Iată pe scurt afirmaţiile autoarei:

Prospectele vaccinurilor, ca şi cele ale altor medicamente, enumeră şi un număr de efecte adverse. Principalele companii producătoare de vaccinuri, cunoscute şi ca „BIG-4” sunt Merck, GSK, Pfizer, Sanofi. În realitate ele fac toate vaccinurile pentru copii. Efectele adverse enumerate în prospectele lor sunt exact bolile pe care copiii de astăzi le prezintă într-o proporţie epidemică.

Proporţia de medicamente pentru tratamentul acestor maladii este, în veniturile BIG 4 mult mai consistentă decât cea a vaccinurilor, care oricum sunt monopolul lor.

În felul acesta, vaccinurile devin poarta de intrare pentru maladii, care îi aduc pe copii din nou la BIG 4 în vederea tratamentelor, după cum arată tabelul de mai jos în care sunt listate pe prima coloană medicamente, pe a doua boala căreia îi sunt destinate, pe a treia producătorul şi pe a patra veniturile realizate în diverşi ani în miliarde de dolari.

Greu de crezut că este doar o coincidenţă faptul că cele patru mari companii farmaceutice sunt cele care produc de asemenea medicamentele pentru maladiile provocate de vaccinuri: autoimunitatea, astmul, anafilaxia, alergiile, ADHD, artrita reumatoidă, epilepsia etc.

În topul celor mai vândute medicamente prezentate şi în tabel, conduce Advair (de la GSK) care a totalizat până în prezent aproape 100 miliarde dolari, fiind al treilea cel mai vândut medicament din istorie. Remicade (MERCK) şi Enbrel (PFIZER) intră şi ele în topul celor mai bine vândute 10, cu 90,3 şi 81,2 miliarde. Singulair (MERCK), cu 47,9 miliarde intră în top 20 ale medicamentelor din toate timpurile (top 20 drugs of all time).

Spirala vicioasă a profiturilor nu se opreşte însă aici: medicamentele produse pentru a trata efectele vaccinurilor produc, la rândul lor, efecte pentru al căror tratament e nevoie de alte medicamente, care pot avea alte efecte tratate cu alte medicamente…

Şi astfel, veniturile BIGPHARMA ajung la cifre astronomice şi procentul celor care trebuie trataţi de una sau de alta dintre maladiile din prospecte, dacă au scăpat cu viaţă, tot mai aproape de 100 %.

Kristina Kristen afirmă că industria farmaceutică a preluat tactica celor din industria de tutun, care nu numai că au creat ţigări cancerigene adictive, ci au făcut alte miliarde producând medicamentele pentru cancer (susţinând în tot acest timp, ca şi producătorii de medicamente, că ţigările lor sunt sigure, după cum o dovedesc studii contrafăcute, răsplătite cu sume importante) şi a perfecţionat-o într-o spirală fără sfârşit.

(more…)

8 aprilie 2019

Avortul. Necesitate medicală?

Filed under: avort,pro-vita,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:00

Avortul. Necesitate medicală?

Există situații medicale in care sarcina pune in pericol viața mamei și avortul este necesar pentru salvarea vieții mamei?

Dr. Anthony Levatino răspunde.

(Dr. Anthony Levatino este  medic  ginecolog specialist cu 40 de ani de practică și experiență medicală, Profesor asociat de Obstretică-Ginecologie la Albany Medical Center, avocat licențiat și speaker pro life. La începutul carierei sale medicale a fost pro avort și a efectuat in jur de 1200 de avorturi.)

 

Nae Ionescu – FEMEI ȘI FEMINISTE – 19 octombrie 1932

Filed under: articol,Nae Ionescu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:35

nae

Nae Ionescu 

FEMEI ȘI FEMINISTE 

19 octombrie 1932

Eu am văzut multe feministe în viaţa mea. Şi mi-a fost dat să surprind şi resortul intim al mişcării acesteia: feminismul decurge din lipsa de feminitate . Încercarea – ridicolă în pretenţiile ei şi generatoare de milă în lipsa ei de mijloace – de a expropria pe bărbat din funcţiile lui politic-sociale, în beneficiul femeilor, nu a fost niciodată întreprinsă de femei propriu zise; ci, în chip normal, de biete fiinţe aruncate, printr-o lipsă sau alta, în afară de putinţa acţiunilor lor fireşti, scoase, printr-o deformaţie sau alta, de sub raza de valabilitate a legilor lor fireşti.

Veleităţile de stăpânire ale femeilor? Nimeni nu ar avea, la urma urmelor, dreptul să le nege sau să le duşmănească. Căci nu ar însemna decât să ne facem iluzii. Stăpânirea aceasta a fost întotdeauna un fapt. Ea e mai slabă astăzi, de când femeile au încercat să o exercite direct, la egalitate cu bărbaţii, după aceleaşi norme şi poziţii ca şi bărbaţii – şi, evident, au fost înfrânte. Ceea ce şi explică, de altfel, lipsa oricărei femei ca element hotărâtor de declanşare a acţiunii în toate marile prefaceri actuale. Dar întâmplările istorice au stat prea întotdeauna şi prea sub stăpânirea – adesea dură şi tiranică – a femeilor, pentru a se putea nega acesteia drepturile la existenţă.

A fost o stăpânire deci, – însă s-a exercitat altfel. După legile fireşti ale femeii. Care, orice ar spune feministele, este totuşi altceva decât un bărbat. Altceva, nu numai ca organism şi sensibilitate; ci altceva ca structură spirituală. Mai aproape de realităţi, – în contact mai nemijlocit cu viaţa. Mai identificate cu ea. Nedepăşind-o cu gândul; dar fiind această viaţă. Şi redând-o. Într-un gest sau într-o vorbă. Încercarea noastră conceptual-analitică de a despica realităţile după liniile lor fireşti, de a le grupa şi sistematiza pentru a le cunoaşte, se dovedeşte a fi o penibilă trudă pe lângă îndemnarea instinctivă, de animal aproape, cu care o femeie mai mult jucându-se, fixează elementele esenţiale ale unei situaţii, precizează punctele nevralgice, ignoră într-o problemă tot ce e lipsit de relevanţă.

Pe această linie, deci, a vieţii, şi mai departe a răsfrângerii vieţii, a reprezentării ei simbolice, şi nu pe cea a cunoaşterii şi acţiunii analitic-discursiv trebuie să se mişte activitatea feminină – dacă vrea să fie rodnică. Pe linia feminităţii adică, şi nu a feminismului. […]

(more…)

1 aprilie 2019

Despre discernământ – Părintele Iustin Petre la Suceava

Filed under: conferinte,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:35

iustin petre

UPDATE:  Înregistrarea VIDEO a conferinței este disponibilă mai jos, la rubrica de comentarii .  

(more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: