Bucovina Profundă

19 februarie 2020

Adormirea Sfântului Valeriu Gafencu – Mărturia lui Nicolae Itul -VIDEO

Filed under: interviu,sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 00:00

Adormirea Sfântului Valeriu Gafencu

Mărturia lui Nicolae Itul

”Acum primește Doamne pe robul tău!”

Mărturia fostului deţinut politic Nicolae Itul – martor la naşterea în Ceruri a Sfântului Valeriu Gafencu (+18 februarie 1952). Revelația prin care Domnul i-a făcut cunoscută data morții și pregătirea trecerii la El. 


Partea 2 :   (more…)

18 februarie 2020

OMS pune sub semnul întrebării siguranța vaccinărilor în masă

Filed under: antivaccin,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:28

OMS pune sub semnul întrebării siguranța vaccinărilor în masă

În Decembrie 2019 a avut loc la Geneva un eveniment foarte interesant, Summit-ul global pentru siguranța vaccinurilor organizat de Organizația Mondială a Sănătății, la care au participat personalități de vârf ale lumii academice și medicale mondiale.

Iată câteva probleme ridicate la acest summit:

  • Știința pe care se bazează vaccinarea este învechită:

„Nu puteți recompune aceeași știință veche pentru a face să sune mai bine dacă nu aveți știința relevantă la noua problemă. Deci, avem nevoie de mult mai multe investigații în cercetarea siguranței.”

  • Sistemele de monitorizare a reactiilor adverse lipsesc:

“Chiar nu avem sisteme de monitorizare bune ale reacțiilor vaccinurilor .”

  • Medicii pun la îndoială ei însăși siguranța vaccinurlor:

„Avem un front profesionist foarte sănătos, care începe să pună la îndoială vaccinurile și siguranța vaccinurilor.”



Traducerea videoclipului: (sursa: vaccin.education)

00:19 Dr. Heidi Larson, antropolog de doctorat al MA, director al proiectului „Confidențialitatea vaccinului”:

Este nevoie de foarte multă cercetare în materie de siguranță care este necesara și fără cercetare de calitate nu putem avea o comunicare bună. Așadar, deși vorbesc despre toate aceste alte aspecte contextuale și probleme de comunicare, aceastea au nevoie de știință pe post de coloana vertebrală, nu puteți recompune aceeași știință veche pentru a face să sune mai bine dacă nu aveți știința relevantă la noua problemă. Deci, avem nevoie de mult mai multe investigații în cercetarea siguranței.

00:52 Dr. Soumya Swaminathan, lider in știința, pediatru OMS:

(more…)

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

Filed under: sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 01:21

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

valeriu gafencu - citat

Despre comunitate

 – Am impresia, Valeriu, i-a zis un prieten, ca tu te concentrezi asupra problemelor sufletesti, a vietii interioare personale, si neglijezi aspectul social al crestinismului.

Valeriu a raspuns:

– Solutia pe care o dau omenirii crestinii este spiritualitatea crestina, si ea este o conceptie integrala de viata. Nu e ingaduit a ne rezuma la o viata launtrica neglijandu-ne semenii, dar nu se poate nici croi o lumea fara a avea o viata duhovniceasca. Spiritualitea crestina inseamna guvernarea Duhului Sfant. Stradaniile noastre duhovnicesti launtrice sunt o pregatire pentru o vietuire duhovniceasca in societate. A sari peste ele inseamna a merge spre dezastru, caci Il parasim pe Hristos. Daca crestinismul n-ar fi si viata launtrica, el n-ar respecta omul si n-ar cunoaste libertatea lui. Trairea launtrica se ingemaneaza cu oranduirea sociala. Acum insa suntem in ceas de mare cumpana. Sa ne pregatim pentru moarte, ca sa castigam viata.  

 – Care este deosebirea dintre comunitatea crestina si celelalte societati?

 – Comunitatea crestina e bazata pe Duhul Sfant si pe dragoste. Ea e libera. Ea asigura desavarsirea omului, precum si infratirea dintre oameni. Comunitatea crestina nu e nici fictiune colectivista, nici tiranie individualista, ci e adevar si iubire, libertate si munca.

– Care este ideea de proprietate crestina?

 – Obsteasca.

 – Crestinismul este proprietar?

 – Este administrator.

– E bine a trai din mila?

– Mila nu va pieri niciodata, dar nu e bine ca societatea sa se imparta in milostivi si miluiti, caci cei miluiti pot fi umiliti in demnitatea lor de oameni. Mila este un act individual. Comunitatii ii este specific ajutorul reciproc. Dreptatea si justitia sunt ale politicii. Dar si in cea mai perfecta umanitate mila va continua sa fie o caracteristica a relatiilor dintre oameni.

 – Ce zici de expluatarea omului de catre om?

 – E cumplita expluatarea omului de catre om; aceata presupune o societate individualist-burgheza materialista si egoista, si ea nu are nici o tangenta cu crestinismul. Dar omul poate fi expluatat si mai cumplit de stat; aceasta presupune o societate tiranica, determinista, materialista si anticrestina.

 – Se dovedeste insa ca productivitatea si creatia sunt superioare in societatile individualiste tocmai prin instinctele materiale si prin egoismul lor. Ce zici de asta?

– Numai constrânși de imprejurari capitalistii au tinut cont de sensul social al profiturilor; altfel ar fi exploatat fara mila pe muncitori. Individualismul poate fi un corectiv, o alternativa a colectivismului, dupa cum si colectivismul poate fi un corectiv si o alternativa a individualismului. Jocul libertatii trebuie sa fie moral, jocul autoritatii, de asemeni, sa fie moral. Numai comunitatea libera, constienta, dominata de valori sfinte poate impaca conflictul dintre individualism si colectivism.

– Comunitatea este o problema de interese ori de generozitate? (more…)

17 februarie 2020

Valeriu Gafencu – Comemorarea anuală. Târgu Ocna, 18 februarie 2020

Filed under: sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 23:41

Valeriu Gafencu – Comemorarea anuală

Târgu Ocna, 18 februarie 2020

anunt_comemorare_gafencu_2020

Comemorarea anuală închinată lui Valeriu Gafencu şi tuturor deţinuţilor politici din temniţa Târgu Ocna, va avea loc marţi, 18 februarie 2020, sub organizarea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului şi a Fundaţiei Profesor George Manu.

Ca în fiecare an, Comemorarea va avea loc la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Târgu Ocna (în vecinătatea Spitalului Penitenciar, locul în care se află gropile comune și Troiţa foştilor deţinuţi politici). Începând cu ora 9 se va săvârşi Sfânta Liturghie care va fi urmată de Parastas.

Roger Scruton: un cavaler al valorilor tradiţionale. Un articol de Bogdan Munteanu / Revista PERMANENȚE

Filed under: Fundatia George Manu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:33

Roger Scruton: un cavaler al valorilor tradiţionale

Un articol de Bogdan Munteanu / Revista PERMANENȚEroger_scruton

Noua rubrică „Lumea ideilor” pe care o inaugurăm începând cu acest număr al revistei noastre îmi oferă prilejul de a vorbi chiar acum, în debutul ei, despre un intelectual de marcă al cărui nume circulă zilele acestea mai mult ca oricând în mediile de informare, indiferent de orientarea lor. E vorba de filosoful englez Roger Scruton (1944-2020), care a trecut la cele veşnice pe 12 ianuarie, răpus de cancer.

În cazul său vorbim de una din cele mai importante figuri intelectuale ale conservatorismului ultimelor decenii. Adept al firescului şi al bunului-simţ în vorbă, atitudine şi cugetare, cu un temperament şi un stil tipic britanic, Scruton a fost tot un produs intelectual al frământatului an 1968, marcat în vestul Europei de revoltele studenţilor îndoctrinaţi de comunism. Numai că el s-a profilat cu o orientare opusă acestui stângism care de atunci încoace a acaparat treptat mai toate mediile academice şi politice occidentale.  A fost una din puţinele voci care s-a opus în permanenţă acestui tăvălug dizolvant al ideologiilor de cabinet ale leftismului contemporan, cu tendinţele lor de inginerie socială şi de transformare a realităţii în conformitate cu patul procustian al imaginarului propriilor concepţii zămislite de aburii întunecaţi ai ideologiei. S-a implicat şi în vremea războiului rece, vizitând ţări aflate dincolo de Cortina de Fier şi iniţiind legături cu intelectuali anticomunişti din spatele acesteia. Nu fără riscuri. Conform mărturisirii dintr-una din cărţile sale, în anul 1985 a fost arestat şi expulzat din Cehoslovacia. (more…)

11 februarie 2020

Cum să schimbi lumea din jur. O povestire șocantă

Filed under: articol,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:41

Cum să schimbi lumea din jur

O povestire șocantă

lampa-de-birou-patric-4208-rabalux-e14-40w-verde-crom

La noi în scară trăia o bunică de 97 de ani. O femeie draguță, plăcută, mereu cu dispoziție, zâmbet și atitudine prietenoasă. Pentru mine ea a fost un idol. Să vă explic de ce.

La început această femeie a împodobit pervazurile de la noi din scară cu flori. S-a primit frumos. Ziua următoare aceste flori au fost furate, iar lângă stația de autobuz puteai vedea vânzători cu aceste flori.

Vecinii noștri au deciz să pună lacăt și interfon la ușa de la intrare. Apoi bunicuța a pus din nou flori pe pervaz, iar pe pereți a agățat iconițe. Frumos.

În scară au început să intre adolescenți gălăgioși. Bunicuța a ieșit în scară și… le-a propus apă sau ceai. Ei au râs îndelungat, iar apoi au rupt florile și au întors icoanele.

Următoarea zi bunicuța a pus din nou flori pe pervaz, a întors icoanele în poziția de dinainte și a pus cărți ale autorilor clasici pe pervaz. Din nou au venit adolescenții. Făceau gălăgie, vorbeau urât. A ieșit și le-a propus ceai și de-ale gurii. Băieții nu au putut refuza. Ba chiar au luat cu ei cărți și au promis că le vor citi. Nu s-au atins de flori sau icoane.

Următoarea zi ea a scos o sticluță de plastic cu apă, pentru ca fiecare să poată uda florile dacă va vrea. Și cărți noi. Seara au venit adolescenții din nou, s-au udat unul pe altul cu apă și au râs. Bunicuța a ieșit la ei din nou, le-a propus ceai, a umplut sticlele cu apă și i-a rugat să ude florile.  (more…)

RUGAȚI-VĂ PENTRU JORDAN PETERSON!

Filed under: Jordan Peterson,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:26

RUGAȚI-VĂ PENTRU JORDAN PETERSON!

Jordan Peterson – tratat într-o clinică din Rusia

jordan peterson

De aproximativ un an profesorul Jordan Peterson s-a retras din viața publică, deși era la apogeul carierei și activității sale, din cauza unei dependențe de un tranchilizant luat pentru a face față unor probleme medicale din familie (soția a fost diagnosticată cu cancer).

După ce timp de un an a fost diagnosticat greșit în diverse clinici din America de Nord, Jordan Peterson se află în Rusia, unde se tratează la o clinică, spune Mikhaila Peterson, fiica sa. În centrul de reabilitare din NY unde se internase inițial starea lui s-a înrăutățit, având gânduri suicidale și akathisia, o afecțiune ce se manifestă printr-o continuă stare de agitație fizică, ce se află printre efectele secundare cunoscute ale medicamentelor pentru boli psihice.

Practic, se pare că unele complicații au apărut și din cauza medicației prescrise lui Jordan Peterson pentru a se recupera… Familia a apelat la clinica din Rusia, considerând că cele din SUA l-au diagnosticat greșit și că i-au prescris medicamente care să combată reacțiile la alte medicamente. Mikhaila spune că tatăl său era să moară de câteva ori.

La Moscova Jordan Peterson s-a aflat pentru opt zile în comă indusă, după ce medicii i-au descoperit o pneumonie. Mikhaila mai spune că în Rusia doctorii nu sunt influențați de companiile farmaceutice să trateze efectele secundare ale unor medicamente cu alte medicamente și că au îndrăzneala să facă detoxifierea medicală de benzodiazepine (medicamentele luate inițial de JP care i-au cauzat dependența).

Jordan Peterson și-a mai revenit, însă are daune neurologice, nu poate scrie și merge doar asistat, ia medicamente împotriva crizelor de apoplexie; mai e mult până la recuperare. Fiica sa spune că i-a revenit zâmbetul pentru prima oară în ultimele luni.

Cred că nu-i strică rugăciunile celor care obișnuiesc așa ceva… (more…)

Nimeni: Nimic! Tăcerea m(u)ieilor. Un articol de Patrick Andre de Hillerin

Filed under: De râs (plâns),Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:19

Nimeni: Nimic!  Tăcerea m(u)ieilor

sheeps maxresdefault

Un articol de Patrick Andre de Hillerin / catavencii.ro


Zilele trecute, un neglijent, un împrăștiat, a scăpat un ac de cusut pe podeaua Internetului din România. În alte vremuri, evenimentul ar fi trecut neobservat. Dar nu și atunci. Era atât de liniște, încât atunci când acul a ajuns pe jos a făcut un zgomot de parcă s-ar fi izbit un baros de marmura dintr-o bibliotecă.

Și, totuși, n-a protestat nimeni. Nu s-a auzit nici o admonestare, nimeni n-a sărit speriat, nimeni n-a cerut liniște. Căci liniște era deja. Mormântală, abisală, de început de veac.

Vuvuzelele, fluierele, tobele și boxele portabile adastă, pline de praf, prin cămări, lângă steaguri tricolore și lângă steagurile UE, lângă mânuțe galbene cu mesaje mobilizatoare, lângă proiectoare, pungulițe cu rahat și lanterne de telefon mobil.

Este cumva uluitor ce se întâmplă cu simpatizanții dreptei, oameni care în ultimii trei ani au agitat apele mai ceva decât niște maeștri de ceremonii. Au luptat pentru principii, spun ei. Au luptat pentru a scăpa țara de Ciuma Roșie, spun ei. Au luptat pentru un viitor mult mai bun, spun ei. Și, iată, viitorul mai bun, normal, aspirațional, a intrat pe ușă pe 4 noiembrie, de mânuță cu președintele Iohannis. Iar ei nu mai spun nimic. Pentru că viitorul ăla nu e nici luminos, nici aspirațional, nici măcar normal sau de bun-simț. E cumplit, e arogant, e nesimțit și sfidător. Iar ăsta nu este decât preview-ul, varianta demo a ceea ce ne așteaptă în următorii patru ani, cu PNL cuibărit sub pulpana prezidențială.

Echipa Iohannis are catedrala ei a mântuirii: achizițiile de armament. Prima măsură a guvernului tranzitoriu Orban a fost să plătească mult în avans două miliarde de lei unor producători americani de rachete. Cheltuiala asta și multe altele asemeni, nenecesare, a dat peste cap bugetul, împingându-l înspre deficit. Și au venit, desigur, și împrumuturile. În cascadă. Grămezi de împrumuturi. Brusc, nici unul dintre specialiștii fără cinci minute de pe Internet nu s-a mai priceput la economie. Se pricepeau pe vremuri, acum nici patru luni, dar au uitat tot. Habar nu mai au, nu mai deschid gura să vorbească despre investiții, infrastructură, macroeconomie, curs leu-ero. Nimica-nimicuța. Tăcere totată.

Au ieșit la iveală mașinațiunile ministrului Sănătății. Omul, plătit ani buni de un spital privat, s-a grăbit să favorizeze acel spital în chiar începutul mandatului său ministerial. Pe față. Prins și în stare de incompatibilitate, ministrul a pur și simplu mințit, cu majestuoasă nerușinare, spunând că, de fapt, el operează pro bono. Pro bono, bre, adică moca, gratis, pe degeaba. Unde, în lumea plină de citate rafinate în care a crescut ministrul Costache, gratisul ăsta înseamnă vreo 20.000 de lei pe lună pentru 40 de ore de muncă. Și iar n-a zis nimeni nimic. Nu în lumea fedainilor Justiției, nu în lumea vărsătorilor de sânge pentru dreptate. Băi, iar nimica-nimicuța. O mare de muți disciplinați mărșăluiește resemnată spre victoria finală.   (more…)

Moneda Euro, România și imperiul UE

Filed under: dictatura,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 03:10

Moneda Euro, România și imperiul UE

Când o țară era puternică, voievodul bătea monedă proprie. Azi ți se spune că e mișto să adopți moneda UE, noul imperiu totalitar. Fugi d-aci, nenicule, că ți se vede coada!

Mayer Amschel Rothschild – sec. 17: “Give me control of a nation’s money and I care not who makes the laws.”

Din acest citat al bătrânului mason de Rotschild poți înțelege și care este motivul pentru care Isărescu este singurul funcționar neschimbat din funcție de 30 de ani, fiind și singurul român membru in două din instituțiile oculte de guvernare mindială, Club of Rome, respectiv Trilateral Comision.

euro


Dan Diaconu:

În ceea ce privește trecerea la EURO, polonezii spun că nici nu poate fi vorba, ungurii că e o cale fără ieșire și fără speranțe, iar cehii o consideră o piedică în calea dezvoltării țării. Noi însă, mai tefeliști decât tot Estul la un loc și aliniați în spatele lui Manole, am fixat și-un termen limită până la care să aderăm.

A trece la EURO e ca și cum ți-ai pune singur ștreangul de gât. Pierzi controlul fluxurilor financiare în condițiile în care de împrumutat te împrumuți la fel ca și acum, adică la dobânzi mari că, deh, nu ești Germania. Știu că pierderea controlului propriei monede este o realitate încă de când am aderat la UE, dar ceea ce s-ar petrece în cazul trecerii la Euro ar fi pentru noi echivalentul unei mega bombe atomice. Atât pentru economie cât și pentru oameni. Dar noi mergem înainte. (more…)

Ioan Ianolide – Deținutul Profet. Inteligența artificială și dictatura tehnologiei

ioan-ianolide-ultima-poza

Ioan Ianolide – Deținutul Profet

Inteligența artificială și dictatura tehnologiei

 

Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Şi totuşi el e trist şi îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.


Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.


De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.

Ioan Ianolide, 1985


Pentru a înțelege cât de incredibile sunt profețiile făcute in 1985 de Ioan Ianolide, urmăriți clipul de 20 de minute despre ce se intâmplă astăzi în China și în lume. Clipul este in limba română și se găsește aici:

 


Alte fragmente din Deținutul Profet:     (more…)

Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat

Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat

Sau despre cum ne aflăm deja intr-o inchisoare chiar dacă nu ne dăm seama


De ce nu imi place inteligența artificială: (more…)

Ultima zi din viaţa lui Dostoievski. Din Nichifor Crainic – Dostoievski şi creştinismul rus

Filed under: articol,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:44

Ultima zi din viaţa lui Dostoievski

Din Nichifor Crainic – Dostoievski şi creştinismul rus

dostoievski
La începutul anului 1881, în ziua de 9 februarie, Dostoievski moare pe neaşteptate, în vârstă de 60 de ani. O hemoragie puternică şi subită l-a trântit la pat pentru câteva zile. Simţea că moare; a chemat-o pe Ana Grigorievna, i-a spus să deschidă la întâmplare Sfânta Evanghelie, Biblia lui de care nu se despărţise nici în acea epocă de goană după noroc prin Apus. Ana Grigorievna a deschis-o la întâmplare, acolo unde Mântuitorul merge să Se boteze la Ioan. Acesta refuză la început, dar Mântuitorul îi spune: „Nu mă opri, ci îndeplineşte ceea ce trebuie”. Atunci Dostoievski se adresează soţiei lui, care plângea, spunându-i: „Nu mă opri, ceasul meu ca să mă duc a sosit”.

A strâns copiii în jurul patului, a rugat-o pe Ana Grigorievna să citească parabola „Fiului risipitor” şi, după ce a citit-o, el a ţinut copiilor săi o cuvântare în care le spunea că suprema bucurie a vieţii şi supremul bine pe care poate să-l aibă un om în viaţă e să nu-şi piardă credinţa în Dumnezeu. „Chiar dacă nenorocul v-ar paşte să fiţi criminali în viaţă – le spune copiilor lui –, nici atunci să nu pierdeți încrederea în Dumnezeu, care e bun şi vă va ierta”. Cu aceste cuvinte a chemat preotul, s-a împărtăşit şi şi-a dat sfârșitul.

Domnilor, înmormântarea lui a fost o înmormântare ca de ţar. Peste 100.000 de oameni din toate straturile sociale de pe tot cuprinsul Rusiei, reprezentanţii tuturor societăţilor ruseşti, de toate felurile, au ţinut să participe la această înmormântare. Călugării de la Alexandr Nevski, unde erau înmormântaţi numai ţarii şi aristocraţii, au oferit un loc unde să fie înmormântat, iar slujba au dăruit-o familiei, adică i-au slujit pe gratis. O noapte întreagă studenţimea din Petersburg a vegheat în jurul sicriului, citind psalmi şi rostind cântări bisericeşti.

Iată, domnilor, acest om care trecuse prin cele mai abominabile patimi, care fusese chiar ocnaş, modelat de credinţa din el, de misiunea pe care a crezut el că e chemat s-o îndeplinească în poporul rus, a ajuns la acest prestigiu, la această veneraţie de care numai regii se bucurau în Rusia vremii lui.

(more…)

10 februarie 2020

Premiile Oscar, tribună a ipocriziilor stângiste

Filed under: articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:43

Premiile Oscar, tribună a ipocriziilor stângiste

joker-jared-leto-joaquin-phoenix-dc-universe-1579084246

Un articol de Anghel Buturugă

Joker e revoluționar Woke cu subsolul plin de deplorabili exploatați

Fu Oscarul. Deloc interesat. Apoi văz că s-a creat ceva turmoil pentru că Oscar goes to un coreean, pentru prima oară în istoria acestor premii. Și că cică filmul care a câștigat este despre lupta de clasă (Parazitul se numește). A luat și Joaquin Phoenix pentru rolul din Joker (bifat și ăsta). Nu o să comentez aici filmele, însă mă refer la discursurile celor doi premiați.

Coreeanul, ca un om normal, s-a dus să-și ia premiul, a vorbit în limba lui (evident că știe engleză) spunând câteva propoziții despre regizorii mari pe care-i admira și care erau acolo și mai adaugă că se va îmbăta la noapte. Adică, nah, reacție de om care tocmai a câștigat premiul cel mare. Fără discursuri emoționale, fără ideologie, fără tezisme, fără Woke, fără justice, fără race, chiar și fără luptă de clasă. Ci: uraaa și la gară să mă-mbăt de fericire.

Și vine și Phoenix, Jokerul. Aici cu totul altceva. Interpretul psihoticului sadic și criminal în serie ține un speech foarte woke și justițiar. I-auzi-l: „cred că, fie că vorbim despre inegalitatea de gen, rasism, drepturi queer sau pentru indigeni, drepturi ale animalelor, vorbim despre lupta împotriva nedreptății. Vorbim despre lupta împotriva credinței că o națiune, un popor, o rasă, un gen, o specie are dreptul de a domina, folosi și controla o alta cu impunitate”. Înălțător, așa-i?

Stați să vedeți mai departe: „credem că suntem centrul universului. Mergem în lumea naturii și o jefuim de resurse. Ne simțim îndreptățiți să inseminăm o vacă și să-i furăm copilul chiar dacă strigătele sale de angoasă nu lasă loc la îndoială. Apoi îi luăm laptele care era destinat vițelușului său și îl punem în cafea și la cereralele noastre.”

Ha? Ce tocmai am citit? (more…)

4 februarie 2020

Vasile Voiculescu – URLET

Filed under: poezie,rugaciune,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:25

Vasile Voiculescu:

urlet voiculescu

Dialoguri la Marginea Lumii – DML#002 ● Epidemia de panică și manipulare ● Obligativitatea vaccinărilor, totalitarismul soft și crimele impotriva umanității ● Colectivizarea trupului și dispariția suveranității și autodeterminării persoanei

Dialoguri la Marginea Lumii – DML#002

● Epidemia de panică și manipulare ● Obligativitatea vaccinărilor, totalitarismul soft și crimele impotriva umanității ● Colectivizarea trupului și dispariția suveranității și autodeterminării persoanei

● Vaccinarea forțată a adulților ● Rujeola nu poate fi niciodată eradicată datorită unor particularități genetice ● Dezastre epidemiologice create de vaccinarea în masă ● Libertatea, guvernele și presiunile Big Pharma ● Hazardul nesondat al loturilor de vaccinuri, analizele de conformitate ● Politica de agitație și panică pentru a obține reacții compulsive, iraționale ale populației ●

 

________________________________________

Bucovina Profundă vă propune acest nou proiect de clipuri, interviuri, podcasturi, cu ocazia a implinirii a 10 ani de Bucovina Profundă, asociație + site, și a 1000 de abonați ai mai recentului nostru canal de youtube. În acești 10 ani am publicat pe acest site peste 1500 articole, care au avut peste 2.6 milioane de vizualizări de la cei peste 1.6 milioane de vizitatori. Am avut perioade mai bune și perioade mai slabe, cu timp mai mult alocat site-ului  sau cu timp disponibil mai puțin. Mulțumim celor care au fost alături de noi în acești 10 ani și promitem să facem un pic mai mult efort pentru a nu-i dezamăgi.

În cadrul proiectului de Dialoguri la Marginea Lumii vrem să abordăm, fără pretenții, teme vechi (eterne) sau actuale, mai în glumă sau mai în serios. Vom aduce și invitați din cei pe care i-am avut (sau i-am dorit) la conferințe sau pe care i-am publicat pe site-ul nostru.

Scrieți comentarii, întrebări, propuneri ! (more…)

3 februarie 2020

azi Iisus ar avea o mie de procese penale – Poezie de Marius Iordachioaia

Filed under: Marius Iordăchioaia,poezie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:54

iis xcazi Iisus

Poezie de Marius Iordachioaia

 

azi Iisus
ar avea o mie de procese penale:
cu Protecția animalelor pentru că a scos biciul în Templu
de calomie cu fariseii și cărturarii
cu Fiscul pentru că nu și-a declarat veniturile
cu cei de la Colegiul medicilor pentru că a vindecat fără atestat….

 

azi Iisus
și-ar rosti Fericirile
de pe un munte de citații și facturi
învățându-ne cum să scăpăm
din acest iad civilizat numit birocrație
ce devorează sufletele
fără să verse
o picătură de sânge…

 

ar scăpa-o pe femeia prinsă în adulter
de producătorii de filme pornografice
și asociațiile de feministe
iar pe copiii care ar veni la El
de educația sexuală droguri și sinucidere…

 

asta dacă
nu L-ar asasina creștinii în inimile lor
de teamă să nu iasă în public
și să le pună în pericol
libertatea religioasă…

2 februarie 2020

Doamnele închisorilor comuniste – modele de viaţă care lipsesc din manualele şcolare

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:41

Doamnele închisorilor comuniste – modele de viaţă care lipsesc din manualele şcolare

Articol de Szilvia Trez / The Epoch Times

 

Arlette Coposu
Arlette Coposu (Memorial Sighet)

„Aş vrea să-mi cresc fetiţa într-un alt spirit decât cel al Elsei din „Frozen”, sau a tot felul de prinţese care au nu ştiu ce maşini… Aş vrea altfel de modele pentru copiii noştri. Aş vrea ca ei să trăiască în confruntarea cu o altă imagine a femeii”, spunea, pe 8 martie, Radu Preda, preşedintele Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), la o dezbatere despre femeile din comunism.

Evenimentul s-a bucurat de prezenţa a trei invitate deosebite – Nina Moică (fostă deţinută politic), cu a sa evocare a unor momente din viaţa de coşmar a temniţei comuniste, arestată pe când era o liceană de 15 ani; scriitoarea Ioana Pârvulescu cu o proză scurtă pe motivul „ultimului tren” al plecării spre Franţa a Monicăi Lovinescu şi Clara Mareş (istoric IICCMER) cu o remarcabilă rememorare a Elizabetei Sârbu, sprijinul şi alinarea scriitorului I.D. Sârbu, încarcerat şi apoi hărţuit mereu de securitate. Pe lângă portretele principale au mai fost amintite şi alte figuri ale gulagului românesc feminin, strălucitoare prin nobleţea caracterului lor, în contrast cu vremurile cel mai puţin nobile – anii întunecaţi ai comunismului.

Cine sunt aceste femei care au suportat ani întregi, nu doar torturile şi chinurile instrumentate de diabolicele minţi ale experimentului comunist, ci şi povara gândului la suferinţele celor pe care i-au lăsat fie acasă, fie în alte închisori – copii, soţi, părinţi, de lângă care au fost smulse în toiul nopţii?

Cine erau doamnele închisorilor de care se temea regimul?

(more…)

SCRISOAREA DE ADIO. După un caz real. ”Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?”

Filed under: poezie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:24

SCRISOAREA DE ADIO. După un caz real

”Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?”

 

im fine

„ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)… Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste ( ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! Da, acesta e adevărul nostru, partea cea nobilă şi frumoasă din noi, şi nu putem să-l scriem decât pe pereţii veceului!

De câte ori deschidem gura sau întindem mâna către voi ne trataţi ca pe nişte cerşetori: ne daţi repede bani sau dulciuri sau ţoale ca nu cumva să ne iasă de pe buze strigătul acesta periculos care v-ar pune în cea mai jenantă postură din viaţa voastră, aceea de a nu şti pentru ce trăiţi sau care e sensul vieţii la care ne-aţi chemat, născându-ne; ori ca nu cumva mâna întinsă să cerşească Adevărul pe care nu-l cunoaşteţi, asta fiind maximum de onestitate de care sunteţi în stare, pentru că în rest ne minţiţi fără probleme… De fapt, ne umpleţi şi nouă farfuriile cu ceea ce curge din televizoare…

Ne daţi bani şi o rupeţi la fugă să faceţi alţii, lăsându-ne singuri cu cel mai viclean dintre monştrii acestei lumi: Banul. Parcă el ar fi nu numai stăpânul vostru ci şi copilul vostru: de multe ori mă întreb dacă voi faceţi bani pentru mine sau eu m-am născut ca să daţi un sens nobil sclaviei voastre… Deşi nu suntem bogaţi, nici bancheri, nici afacerişti, în casa noastră se vorbeşte mereu numai despre bani… Şi când mi-i daţi o faceţi cu satisfacţia celui care şi-a împlinit deplin datoria sa, sfântă, de părinte…

Poate că deja nu mai ştiţi să faceţi altceva. Când eraţi tineri v-aţi vândut sufletele Banului, aţi acceptat viaţa pe care o dă Banul, în locul celei pe care o dă Dumnezeu; şi viaţa pe care o dă Banul e o moarte travestită, aşa cum iubirea pe care o dă banul e prostituţie…

Când voi v-aţi vândut sufletele ne-aţi vândut şi pe noi, chiar dacă nu eram născuţi. Căci vânzându-vă aţi făcut din lume o piaţă de suflete…

Ştiu, după ce veţi citi aceste rânduri vă v-a părea rău că nu m-aţi avortat…

…deşi majoritatea timpului mi-l petrec, ca un avorton, pe net, căutând acolo ceea ce nu mai găsesc în lumea voastră: o bucăţică de viaţă proaspătă, cinstită, care să poată fi trăită ca un om, nu ca o maşină. Dar şi acolo nu-s decât alţi disperaţi ca mine, care ajungem să muşcăm unii din alţii, pentru că şi net-ul e pustiu ca şi vieţile voastre, dar cel puţin nu doare ca minciuna care vine de pe buzele părinţilor tăi… Adeseori stau minute în şir privind lumina monitorului, simţind radiaţiile ecranului ca o mângâiere rea, otrăvitoare… dar vădit rea şi otrăvitoare, nu ca mângâierea involuntară pe care mi-o daţi punându-mi bancnotele în palmă….

Oare de ce am ajuns noi, adolescenţii de azi, să spunem ceea ce simţim şi gândim doar în scrisorile de rămas bun ale sinucigaşilor? Nu mai e loc pentru Adevăr în această lume? Adevărul nu e bun decât pentru a muri?…

Mă doare până la os tot ceea ce vă scriu, fiecare cuvânt şi fiecare virgulă… Pentru că şi aceasta e o scrisoare de rămas bun…  (more…)

1 februarie 2020

10 ani de Bucovina Profundă. PREMIERA proiectului Dialoguri la Marginea Lumii. DML#001 – Lumea in care trăim. Distopie-democrație, abuzul școlarizării. Cunoaștere, materialism și interioritate. Lumea ca dar și veselie tragică

Filed under: DML - Dialoguri la Marginea Lumii,interviu,podcast,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:46

10 ani de Bucovina Profundă

PREMIERA proiectului

Dialoguri la Marginea Lumii

DML#001

Incepem acest nou proiect de clipuri, interviuri, podcasturi, cu ocazia a implinirii a 10 ani de Bucovina Profundă, asociație + site, și a 1000 de abonați ai mai recentului nostru canal de youtube.


Dialoguri la Marginea Lumii –DML#001 

Lumea in care trăim. Distopie-democrație, abuzul școlarizării. Cunoaștere, materialism și interioritate. Lumea ca dar și veselie tragică

Bucovina Profundă vă propune acest proiect de Dialoguri la Marginea Lumii în cadrul căruia vrem să abordăm, fără pretenții, teme vechi (eterne) sau actuale, mai în glumă sau mai în serios. Vom aduce și invitați din cei pe care i-am avut (sau i-am dorit) la conferințe sau pe care i-am publicat pe site-ul nostru.

Scrieți comentarii, întrebări, propuneri ! (more…)

31 ianuarie 2020

Actele elecronice versus libertatea umană și demnitatea creștină

Actele elecronice versus libertatea umană și demnitatea creștină

Sistemul de supraveghere prin acte electronice este un atentat la libertatea, autodeterminarea și intimitatea fiecărui om


Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului s-a pronunțat impotriva actelor electronice sau biometrice în februarie 2009. Apoi administrația patriarhală a bolmojit formulările și a afirmat că nu vede care sunt problemele morale in acest caz și că ortodocșii creștini care au nelămuriri ar trebui să intrebe la… minister!

Redăm aici comunicatul Sinodului Mitropolitan de la Cluj pe care il considerăm un model de reacție demnă, curajoasă in fața autorităților seculare, izvorâtă din grija față de semeni.


bartolomeu anania - acte biometrice 145001813803

COMUNICAT DE PRESĂ

<< Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, luând act de reacţiile unor medii monahale si teologice fată de introducerea sistemului de supraveghere biometrică în România, consideră că acestea sunt îndreptăţite, ele urmând însă să fie supuse unor analize şi nuanţări, atât la nivelul Sinoadelor locale cât şi la acela al Sfântului Sinod plenar.

Oficial, semnalul a fost dat prin Hotărârea de Guvern nr. 557 din 26 aprilie 2006 privitoare la introducerea paşapoartelor electronice, în care sunt stocate datele biometrice ale persoanei, adică imaginea facială, impresiunea digitală, precum şi alte elemente de identificare.

Mai mult, deşi Hotărârea îi priveşte pe toţi cetăţenii României, ea nu a fost precedată de o dezbatere publică, aşa cum s-ar fi cuvenit într-o ţară democratică.

Pentru 1 ianuarie 2011 este programată introducerea noilor cărţi electronice de identitate cu cip. Acesta are forma şi dimensiunea unei aşchiuţe în care se stochează datele biometrice ale unei persoane; el poate fi implantat nu doar într-un act de identitate (buletin, paşaport, card comercial sau sanitar), ci şi în corpul uman, sub pielea palmei, a unui deget sau a cefei, iar conţinutul său poate fi citit de la distanţă şi de către oricine, cu ajutorul unui calculator sau a unui aparat de receptare anume construit. Nu există nici o lege naţională sau internaţională care să garanteze discreţia sau securitatea absolută a datelor înscrise în cip, acestea fiind, practic, la dispoziţia oricărui factor instituţional sau privat şi constituind un sistem de supraveghere a cetăţenilor pe toată durata vieţii lor, şi chiar după moarte.

Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori.

Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate. (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: