Bucovina Profundă

30 noiembrie 2022

Scrisoarea lui Corneliu Codreanu scrisă cu o lună înainte de a fi asasinat

Corneliu-Zelea-Codreanu-Procesiune-Miscarea-Legionara-Documente-din-Arhiva-Buzatu-Roncea-Tipo-Moldova-2012

84 de ani de la un asasinat ce a zguduit România
Uciderea lui Corneliu Codreanu

Scrisoarea lui Corneliu Codreanu

Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat

„Din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa Învierii”

”Dragii mei,

Incontestabil că de peste 6 luni, am suferit dureri şi umiliri pe care nu le-am întâlnit nici odată până acum. Din prima zi când am intrat pe acest făgaş, altfel în continuarea atitudinei mele anterioare, am căutat să-mi impun ca linie: acceptarea totală a jertfei care mi se cere, fără nici un fel de reacţiune am încercat un singur răspuns: dragostea.

„Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea nu se mânie, nu pune în socoteală răul, dragostea suferă toate, crede toate, nădăjduieşte toate, rabdă toate”.

În aceste zile cuvintele de mai sus pot părea stranii. E greu. Şi totuşi acesta este adevărul suprem! Este foarte greu ca de sub ploaia de lovituri, de sub umerii cari se apleacă tot mai mult, de sub carnea care te doare, sufletul tău să mai arunce, măcar din când în când, câte o rază de dragoste celor ce te lovesc. E greu. Pare că sfarmă orice logică pământească. Şi totuşi e ceva uriaş de mare. Nu simţiţi că o atare atitudine, vă`nalţă pe culmi pe care nici o răzbunare din lume nu v-ar putea ridica?

Nu mi-e teamă de nimeni (cel ce pentru un vârf de viaţă se mai teme, este un laş de ultimă speţă). Nu am cerut dela nimeni nimic. Orice bună voinţă care mi s`ar arăta astăzi mă jigneşte, o consider ca pe o ironie care mi se aruncă şi de aceea o refuz. Dar, din adâncul inimei mele vă dau tuturora sfat: urmaţi linia de mai sus, acceptaţi jertfa şi vă veţi bucura de biruinţa învierii. Nu tulburaţi cu nimic jertfa care se face şi nu cereţi încetarea ei. Am auzit că vă agitaţi. Greşit. Ca români, vă îndemn la linişte desăvârşită aşa cum întotdeauna v`am spus.

În politica internă şi externă, eu am cu totul alte păreri, decât cei ce guvernează azi. Dar ei au asumat răspunderea şi incontestabil vor răspunde. Noi însă trebuie să fim cavaleri, şi atâta vreme cât poartă pe umerii lor soarta ţării, să nu-i tulburăm cu nimic, ci să le spunem: „Dumnezeu să vă ajute”.

Încă o dată răbdare. Şi dacă totuşi nu putem să urcăm pe cea mai înaltă culme creştină, eu cred că sunt destul de înţelept, dacă vă dau sfatul să amânaţi pe mai târziu orice certuri dintre noi Românii, căci timpul va lămuri mult în decursul său.

Trimit aceste rânduri după 200 de zile.

Cu îmbrăţişări
Corneliu Z. Codreanu

Vineri 28 Octombrie 1938”

(Rânduri scrise cu o lună înainte de a fi asasinat in noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938.)

(more…)

24 noiembrie 2022

HERMENEUTICA REALITĂȚII RECENTE – Podcast DML 08 – Mircea Pușcașu în Dialog la Marginea Lumii cu Levana Zigmund

Filed under: DML - Dialoguri la Marginea Lumii,Mircea Pușcașu,podcast — Mircea Puşcaşu @ 17:45

HERMENEUTICA REALITĂȚII RECENTE – Podcast DML 08

Mircea Pușcașu în Dialog la Marginea Lumii cu Levana Zigmund

Din cuprins:

● Psiho-politica și Statul magic ● Realitatea ca simbol ● De la fizic la metafizic și înapoi ● Știință, eros și magie ● MK Ultra ● De la Nurnberg la Oviedo ● România ca miracol ● Soluțiile ascunse în problemă

Duminică 27 nov. de la ora 19:30

și simultan pe YouTube:
și Odysee:
Ca să fii la curent intră pe linkuri și dă click acolo pe ce crezi:
Like / Share / Follow / Subscribe

 

dml8 - levana - afis

8 noiembrie 2022

Ziua Sfinților Arhangheli

Filed under: sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 08:16

Luna noiembrie în 8 zile: Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor, fără de trupuri, Puteri

Astăzi, Biserica ne cheamă să cinstim pe Sfinții Îngeri și lucrarea lor în viața noastră și în lume. Este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, în jurul cărora Biserica adună și serbează toată obștea, tot „soborul” Sfinților Îngeri laolaltă. Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserica de prin veacul al cincilea și ea s-a răspândit repede în tot Răsăritul creștin.

Despre îngeri, Biserica învață că ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei 1,14), adică ființe fără de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu și totodată prieteni și ocrotitori ai noștri, puși de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagăn, la patria noastră cerească, la „Cerul nou și pământul nou” ce vor să fie. Așadar, dacă îngerii se arată sub forme văzute, nu-i asta firea lor cea adevărată, forma văzută este un chip de împrumut, ei sunt „lumea nevăzută”, „cerul”.

După descoperirile Sfintei Scripturi și după mărturisirile Sfinților, îngerii iubesc pe Dumnezeu, Îl preamăresc și-I împlinesc voia Lui în conducerea lumilor, împărățiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, îngerii sunt uneori împlinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, în mod statornic, îngerii slujesc la apărarea și călăuzirea oamenilor. Ei duc rugăciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepți: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri în cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mântuirii: Nașterea Domnului, suferința din Ghetsimani, Învierea Domnului, a doua Lui venire. Îngerii păzitori sfătuiesc de bine pe oameni prin glasul conștiinței: tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mișcare bună a inimii, rugăciunea, pocăința, faptele bune, toate acestea se nasc în noi și se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor.

La început, toți îngerii au fost făcuți de Dumnezeu buni, strălucind de frumuseți, de înțelepciune și de tot felul de daruri. Dar, Stăpânul Cerului și al pământului i-a supus unei încercări prin care îngerii, cu voie liberă, să-și dovedească ascultarea. Încercarea aceasta s-a petrecut înainte de facerea lumii. Și, în această încercare, o parte din îngeri, în frunte cu Lucifer, cel mai frumos și cel mai înzestrat dintre ei, s-a răzvrătit împotriva Ziditorului său, zicând: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor și voi fi asemenea cu Cel Preaînalt”. Și amețit de mândrie, n-a vrut să mai asculte de Dumnezeu.

Despre căderea lui Lucifer și a îngerilor lui, Scriptura ne vorbește așa: „Și s-a făcut război în cer: Mihail, și îngerii lui, au pornit război cu balaurul. Și se războia și balaurul și îngerii lui și n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Și a fost aruncat balaurul cel mare, șarpele cel de demult, care se cheamă satana, diavolul cel ce înșală pe toată lumea, pe pământ și îngerii lui au fost aruncați cu el” (Apoc. 12, 7-9). Și așa a căzut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum grăiește Domnul: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10,18). Și asemenea cu el și ceata de îngeri ce era sub dânsul, înălțându-se, a căzut și demonii, luptători împotriva mântuirii noastre s-au făcut.

Dar Arhanghelul Mihail, de-a pururi lăudatul, păzind ca o slugă credincioasă, „credința către Stăpânul său, s-a arătat adevărata căpetenie peste cetele celor fără de trupuri”. Că, văzând cum a căzut vicleanul Lucifer, a lăudat cu glas pe Domnul tuturor și a zis: „Să luăm aminte, noi, care suntem făpturi, ce a pătimit Lucifer, cel ce era cu noi: cel ce era lumină, acum întuneric s-a făcut. Că cine este că Dumnezeu? Mi-că-El? Că numele de Mihail asta însemnează: „Cine este că Dumnezeu”.

Și așa s-a întocmit soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor credincioși lui Dumnezeu, iar Mihail Arhanghelul a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu căpetenie a îngerilor buni și mare folositor și de bine făcător al mântuirii noastre și, luând chip văzut, s-a arătat multora, atât în Legea veche cât și în Legea nouă.

(more…)

29 octombrie 2022

Mircea Vulcănescu – Despre ce înseamnă a fi român

mircea-vulcanescu-2

Mircea Vulcănescu

Despre ce înseamnă a fi român

„Îmi ceri să cred?(…)Eu nu am nevoie să cred în neamul meu. Eu ştiu sau nu ştiu.

Problema nu e: ce trebuie să fac? Ci: sunt sau nu sunt în adevărul lui?

Dacă eşti în acest adevăr, dacă eşti cum se cade să fii, atunci lupta nu poate avea alt sens decât atât să împiedici irosirea a ceea ce e şi, prin faptul că este, are preţ. Conservare, deci, şi nicidecum revoluţie şi răsturnare.

Asta şi numai asta este: a fi român!”


Despre Neam:

”Ceea ce constituie un neam este o realitate care stă la încheietura metafizicii cu istoria, o unitate de soartă, de destin în timp, unitate pentru care pământ, sânge, trecut, lege, limbă, datini, obicei, cuget, credinţă, virtute, muncă, aşezăminte, port, dureri, bucurii şi semne de trăire laolaltă, stăpâniri şi asupriri constituiesc doar chezăşii, semne de recunoaştere, peceţi, temeiuri. Suportul principal al unui neam variază de la o vreme la alta, cu semnul principal de recunoaştere al celor ce-l alcătuiesc. …

A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel [s.a.]. Ca atare, noţiunea de român nu este o noţiune alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fiecare dintre noi este alterabil. … I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba. … Este …, dar numai virtual…, în putinţă. Actual, neamul nostru nu este decât în ceea ce vom fi noi în stare să facem din el. …

Dar un neam nu e niciodată o realitate închisă, sfârşită; ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturală, ci şi o realitate etică; destinul unui neam nu e dat o dată pentru totdeauna, el se actualizează problematic pentru fiecare generaţie şi pentru fiecare om.”

Din Dimensiunea românească a existenței

(+28 octombrie: Mircea Vulcănescu, martirul și filosoful)

27 octombrie 2022

SCHIZOFRENIA ADAPTĂRII EXTREME ȘI VIRTUTEA INADAPTĂRII

Filed under: articol,inginerie sociala,psihologie — Mircea Puşcaşu @ 23:31

SCHIZOFRENIA ADAPTĂRII EXTREME ȘI VIRTUTEA INADAPTĂRII

Un articol de Adela Toplean

arieti -30726768440

Oricine a observat în jurul său oameni adecvați realității, oameni înzestrați cu o așa-numită „suplețe psihică”. Aceștia pare că își duc viața în acord cu prioritățile lor, dar și că reușesc să coopereze cu ceilalți pe criterii adecvate social și totuși personale; și că iau, în plus, ce le trebuie din trecut și aduc în prezent (pe care reușesc să îl trăiască plenar). Pare că sunt inalienabili.

Psihiatrul de origine italiană Silvano Arieti – un cercetător (dar și un practician) cu o influență asupra psihiatriei nord-americane întinsă pe decenii – arăta în monumentala sa „Interpretation of Schizophrenia” că pericolele exterioare, dificultățile de tot felul cu care se confruntă colectivitățile – războaie, dezastre, pandemii, chiar drame personale, accidente, sărăcie lucie, divorțuri tragice sau boli incurabile – NU conduc ele însele la acea anxietate destructurantă care desființează Eul și favorizează schizofrenia.

NU calamitățile care apar peste noapte și, de fapt, nu problemele obiective – oricât de mari – ne dau brânci în hăul dezordinii psihotice, ci un PERICOL CRONIC. Nu o frică imediată, palpabilă, ci un pericol INFILTRANT. Să zicem un mediu familial subminant care împiedică – discret și constant – formarea unei concepții unitare a copilului despre el însuși.

(more…)

24 octombrie 2022

CE E DE FĂCUT? Ceva din povestea mea și un proiect recent

Filed under: Mircea Pușcașu,Proiectul ARCUS,Vreau Să Aflu - proiect educțional — Mircea Puşcaşu @ 00:06

mp 900x470 - IMG_0604

CE E DE FĂCUT ?

Ceva din povestea mea și un proiect recent

M-am săturat să stăm doar în starea de apărare, de REACȚIE la stimulii altora! Ești astfel mereu pion pe tabla de șah a altora. Și așa adopți inconștient agenda propusă de ei, preocupările, obiectivele. Dar obiectivele TALE care sunt? Cât lucrezi la ele și cum? Ce te-ar face pe tine împlinit? Cum vezi tu lucrurile?

Mereu doar să te aperi, să reacționezi este un semn dezolant de slăbiciune și dezorientare. Apărarea este rudă cu frica. Ambele activează acele părți rudimentare ale creierului, sistemul limbic, amigdala, responsabile de procese inferioare, de instincte.

Ar trebui să prevezi, să acționezi înainte, să programezi, să construiești, să lucrezi strategic, să înțelegi punctele slabe și să le întărești. Adică cu scoarța cerebrală, cu neocortexul prefrontal, responsabil de procese superioare, strategie, voință, automotivare, rațiune, planificare.

Am înțeles în acești ani de nebunie că lupta civică pentru libertate nu este suficientă dacă nu este dublată de luptă interioară a fiecăruia. Pentru mai multă hotărâre și claritate.

Pentru cei ce nu mă cunoașteți:

Sunt Mircea Pușcașu, fondator al asociației Bucovina Profundă și redactor al acestui site. De peste 10 ani coordonator al proiectului educațional ARCUS, unde consiliez, țin cursuri, organizez conferințe, evenimente culturale etc. De asemenea sunt membru al platformei civice Starea de Libertate și al Federației ProVita, și am fost în calitate de speaker la marile proteste din ultimii 2 ani. Am absolvit Medicina acum vreo 20 de ani, sunt creștin ortodox asumat, căsătorit de peste 20 de ani și am 4 copii minunați.

Deși am devenit destul de cunoscut pentru activitatea mea publică din ultimii 15 ani, totuși foarte puțină lume știe că am fost un adolescent răzvrătit, foarte dificil, nemulțumit, poet, rebel, rocker, fan Black Sabbath, cu foarte multe frământări și chinuri existențiale.

Au existat atunci câteva întâlniri ”întâmplătoare” cu oameni providențiali, câteva cărți cruciale (Stăniloae, Steinhardt, Serafim Rose etc) și câteva întrebări fundamentale, care pe rând au făcut ca mintea mea să se aprindă ca pomul de Crăciun. Iar viața mea s-a așezat treptat în ordine.

De aceea cea mai mare satisfacție a vieții mele a fost munca de training și consiliere cu tinerii. Am vrut să întorc acele întâlniri ”întâmplătoare” pentru alții aflați în crize existențiale. Bucuria mea cea mai mare era să văd cum le sclipesc ochii când înțelegeau câte o chestie fundamentală, când vedeam cum se aprindea și ”pomul lor de Crăciun”.

Ăsta e motivul pentru care am inițiat (acum 10-11 ani) proiectul ARCUS, de educație și consiliere, prin care au trecut destul de mulți tineri. Am selectat de-a lungul timpului metodele și instrumentele care aveau succes. Au rămas în urmă sute de

(more…)

9 octombrie 2022

Marin Răducă (10 oct 1922 – 10/11 oct 2021) isihastul cu 19 ani de temniță comunistă

Filed under: Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 22:55

Român dârz și sensibil, mărturisitor, isihast și legionar, ascet bucuros, bătrân cu suflet de copil

Marin Răducă

10 oct 1922 – 10/11 oct 2021

6 octombrie 2022

DREAPTA STÂNGII ȘI LIBERTATEA CU APROBARE DE LA PREFECTURĂ

Filed under: Mircea Pușcașu — Mircea Puşcaşu @ 09:49

sri global freedom party

DREAPTA STÂNGII ȘI LIBERTATEA CU APROBARE DE LA PREFECTURĂ

sau Cum să te faci peste noapte patriot înfocat dacă ești vechi trepăduș al socialismului globalist

Mircea Pușcașu

Răspunsul e simplu in varianta scurtă: Primești în plic noul rol și întreg pachetul de re-branding. Pe larg e mai șăgalnic și îl afli abia spre fianlul acestui text.

Acum fiți pe fază că e directivă nouă de la șefii la lume, directivă de dreapta, suveranistă și libertate cu voie de la prefectura globală. Eu tot spun asta de câteva luni, după ce am văzut virajul din discursul lui Kissinger de la Davos din primăvară. Dar acum s-a dat și la ziar. A zis și rotița de transmisie, șeful Securității. E cu patriotism și suveranism conservator.

E după regula tangoului: x pași înainte, unul înapoi. Și-au dat seama că se poate rupe coarda dacă o întinzi prea tare și pot pierde ce au câștigat. E un fel de damage control după exagerările totalitare din plan-demită.

Sunt convins că vor umfla opoziția controlată și vom vedea suveraniști de carton și patrioți înfocați peste noapte. Vedem deja cum dreapta „ia avânt” și stânga „piede teren”, vezi Meloni în Italia, guvernul recent de dreapta in Suedia și nici Macron nu se simte prea bine (în sondaje mă refer). Nu mai zic de Putin că se vede că e pe plus și el.

(more…)

11 septembrie 2022

NEUROȘTIINȚE. Cele patru creiere și Metoda Herrman

Filed under: NEURO ȘTIINȚE,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 18:34

Creierul-uman-si-Universul-Sursa-Big-Think

NEUROȘTIINȚE. Cele patru creiere și Metoda Herrman

Cele patru creiere sau “creierul total” reprezintă o metodă de armonizare şi de stimulare a capacităţilor intelectuale şi de învăţare, de sporire a competenţelor în orice domeniu de activitate, pusă la punct de psihologul şi scriitorul american Ned Herrmann (“metoda Herrmann”) şi care se adresează deopotrivă tinerilor (elevi, studenţi), profesorilor, oricărei persoane interesate de atingerea obiectivelor personale şi profesionale

A cunoaşte cum se dezvoltă şi funcţionează creierul este esenţial pentru oricine, nu numai pentru părinţi, care trebuie să găsească cele mai potrivite căi de a-i îndruma şi educa pe propriii copii, pentru educatori, in relaţie cu elevii lor (mai ales că ne aflăm acum la începutul unui nou an şcolar), ci şi pentru orice persoană care vrea să înţeleagă în ce domeniu poate excela, cum să-şi crească motivaţia şi performanţele, cum să-şi ia în stăpânire viaţa prin cunoaştere, gândire, inteligenţă.

Dacă privim atent la realitatea din jur, este o evidenţă că nu suntem toţi la fel, că modul de a gândi al fiecăruia, de a trata informaţiile la care are acces are o influenţă decisivă asupra felului în care se poziţionează în raport cu experienţele trăite, precum şi asupra atitudinilor şi comportamentelor pe care le dezvoltă. Creierul, în virtutea unor mecanisme subtile (pe care ştiinţa nu le-a descifrat în totalitate), ne dictează ce să vedem, ce să auzim, ce să memorăm, să spunem, cum să înţelegem, ne ajută să ne adaptăm la diverse situaţii de viaţă,

Nimeni nu poate să fie, să devină un om liber, cu o gândire deschisă, clară şi creativă, dacă nu înţelege ce are valoros, ca potenţialitate, şi cum să transforme această potenţialitate în fapt.

(more…)

11 august 2022

STEINHARDT – Călătoria unui fiu risipitor

Filed under: carte,sfintii inchisorilor,Steinhardt — Mircea Puşcaşu @ 00:34

STEINHARDT – Călătoria unui fiu risipitor

q steinhardt - cred in Dumnezeu - detaliu

Şi atunci mă apucă o ură grozavă împotriva exactităţii. Aş vrea ca în desfăşurarea normală a lucrurilor, un fapt neobişnuit să se întâmple. Aş vrea să apară o zână şi să tragă o palmă Ştiinţei şi Plictiselii. Sunt sătul de tot ceea ce se produce pentru că aşa trebuie. De oamenii care au luptat zeci de ani de zile ca să reducă lumea la câteva legi necesare şi trjste. În numele aflării ne-au obligat să găsim fiecărui lucru o explicaţie, să aflăm ce va fi din ceea ce a fost, fără de speranţă pentru noi că la un moment dat va fi altfel. Disciplina şi plictiseala au ieşit împreună în lume şi ne-au înconjurat. Vreau să cred că uneori monotonia lucrurilor e întreruptă, şi deodată ceva miraculos se întâmplă.  Îmi afirm cu tărie că nu mi-e ruşine să spun:

Cred în Dumnezeu.

Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate.

(fragment din Călătoria unui fiu risipitor)

PDF: Nicolae Steinhardt – Călătoria unui fiu risipitor

10 august 2022

Săptămâna Sfinților Martiri Brâncoveni la Școala Brâncovenească

Filed under: Brancovenii,conferinte,film,FSMB,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 23:17

prezentare Image 2022-08-10 at 16.54.57

Școala Brâncovenească comemorează

Săptămâna Sfinților Martiri Brâncoveni

(16 – 20 august 2022)

cu ciclul de filme istorice:

Eroismul creștin și patriotic – fundament al identității naționale

prezentate și comentate de criticul de film Lect. Univ. Dr. Elena Dulgheru


 

Ciclu de filme istorice dedicat comemorării Sfinților Martiri Brâncoveni

Programul este compus dintr-un medalion de filme recente de Nicolae Mărgineanu – un veteran și maestru inegalabil al filmului istoric și patriotic, precum și de o selecție de capodopere cinematografice ale spațiului cultural ortodox est-european, filme istorice și de artă de rezonanță internațională, care propun o meditație creștină și existențială asupra condiției eroului și a sacrificiului în numele credinței și al ființei naționale.

Nume ca Andrei Tarkovski și Tenghiz Abuladze nu vor lipsi din această selecție; dar publicul constănțean va avea ocazia să vizioneze și un film istoric care evocă personalitatea sfântului cneaz Alexandr Nevski și care arată relația strînsă dintre sfinții ocrotitori ai unei națiuni și prezentul istoric al acesteia, pe care sfinții îl modelează în chip nevăzut. 

(more…)

3 august 2022

SOLJENIȚÎN despre PREȚUL MINCIUNII

Filed under: Soljenitin — Mircea Puşcaşu @ 22:35

SOLJENIȚÎN despre PREȚUL MINCIUNIISOLJENIŢÎN - Vendeea, septembrie 1993

”Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău”

„Minciunile nu pot să persiste decât prin violență. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării. Ca în anii în care alternativa o reprezenta Gulagul (deși ‘gulagul’ de astăzi îl constituie falimentul financiar personal și sinuciderea profesională), calea ușoară era să te supui, să accepți ordinul în ciuda absurdității lui, să mergi înainte conform regulilor stabilite de cei aflați la putere”.

Într-o culegere de eseuri din anii 1970, «Voci de sub dărâmături», Soljenițîn scria că nu oprimarea materială era aspectul cel mai rău la sistemul sovietic: „Omul poate trăi în asemenea condiții fără să-i fie afectată esența spirituală”.

”Pasul cel mai simplu pe care îl poate face un individ curajos este să nu ia parte la o minciună.

Un cuvânt adevărat cântărește mai mult decât întreaga lume.”

„Gestul simplu pe care îl poate face omul de rând care are curaj este să nu participe la minciuni și să nu sprijine acțiunile false!

Regula lui: minciuna poate să intre în lume, poate chiar să domine întreaga lume – însă nu prin intermediul meu.”

Aleksandr Soljenițîn, 11 Decembrie 1918 – 3 August 2008

Articole conexe:

2 august 2022

Vasile Astărăstoae – BIOETICA ÎNTR-O SOCIETATE ORFANĂ DE DUMNEZEU (I)

Filed under: bioetica,prof.dr.Vasile Astarastoae — Mircea Puşcaşu @ 09:31

astarastoae

Vasile Astărăstoae

BIOETICA ÎNTR-O SOCIETATE ORFANĂ DE DUMNEZEU (I)

La sfârșitul secolului al XIX-lea, filozoful Friedrich Nietzsche (1844-1900), în Die fröhliche Wissenschaft, a făcut un anunț: Dumnezeu este mort („Gott ist tot”) – exprimând ideea că Iluminismul a „ucis” posibilitatea credinței în Dumnezeu sau în orice zeu care a fost venerat vreodată. Cu alte cuvinte suntem orfani.

Pe măsură ce societatea este bântuită de tot felul de crize, iar cultura occidentală pătrunde din ce în ce mai adânc fie în ceea ce istoricul Christopher Henry Dawson (1889 – 1970) numea „creștinătate secularizată”, fie în secularism „progresist”, domeniul interdisciplinar, care din 1970 poartă numele de bioeticăpoate fi înțeles doar ca un microcosmos al întregului. De aici întrebarea: ce fel de bioetică este acceptabilă într-o lume orfană de Dumnezeu?

1.Context cultural-istoric

Cunoașterea este întotdeauna încorporata în anumite perspective condiționate din punct de vedere cultural și istoric.

În ultima sa carte, After God: Morality & Bioethics in a Secular Age/ După Dumnezeu: morală și bioetică într-o epocă seculară (2017), scrisă pe patul de spital, în timp ce urma un tratament pentru cancer, H. Tristam Engelhardt Jr.(1941-2018) a arătat implicațiile morale și epistemice ale trăirii într-o cultură, care a ajuns să-L respingă pe Dumnezeu. Este o lucrare profetică, strălucitoare și serioasă, scrisă știind că timpul îi era limitat. Engelhart ne atrage atenția asupra unei realități de necontestat – hipersecularizarea societății și consecințele acesteia.

Trebuie să acceptăm, vrem, nu vrem, că, până în secolul al XVIII-lea, întreaga istorie a civilizației europene s-a desfășurat sub semnul credinței creștine. Odată cu apariția Iluminismului are loc o schimbare semnificativă ale cărei urmări le simțim și în prezent.

Filozofii iluminiști nu constituiau un grup omogen în ceea ce privește credința: unii, precum Diderot, pun la îndoială existența lui Dumnezeu și se declară atei, alții, ca Voltaire, se proclamă deiști, dar anticlericali – refuzând riturile și dogmele religiei, și, în fine, cei precum Jean Jacques Rousseau, pentru care religia era esențială. Ce-i aduna la un loc erau ideologia și scopurile comune.

(more…)

20 iulie 2022

AVORTUL NU ESTE NICIODATĂ O SOLUȚIE MORALĂ, ORICARE AR FI CIRCUMSTANŢELE! Comunicat al Federației Ortodoxe Pro Vita din România

Filed under: avort,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 23:16

AVORTUL NU ESTE NICIODATĂ O SOLUȚIE MORALĂ, ORICARE AR FI CIRCUMSTANŢELE!

Comunicat al Federației Ortodoxe Pro Vita din România

Baby-weigth_1536x680-min

Ca urmare a dezbaterilor lansate în spațiul public pe tema pretinsului drept la avort și a mesajelor smintitoare și echivoce ale unor funcționari ai administrației eclesiale[1], Federația Organizațiilor Ortodoxe ProVita din România face următoarele considerații și precizări:

  1. Viața oricărei ființe omenești începe în momentul concepției. Fiinţă omenească, cu suflet rațional și veșnic, este orice organism uman viu, chiar dacă manifestarea acestuia nu este încă sesizabilă (stadiul embrionar) sau nu mai poate fi sesizată (ex. comă, agonie) de ceilalţi. Atributul uman fiind stabilit prin constituţie genetică, iar calitatea de a fi organism viu, prin funcţii somatice autonome integrate.[2]

 

  1. Fiecare fiinţă omenească este purtătoare a chipului lui Dumnezeu și îşi datorează existenţa unei voinţe exprese şi unei lucrări directe a lui Dumnezeu în ceea ce o priveşte, indiferent de modul venirii ei la existență. De aceea uciderea unei fiinţe omeneşti este întotdeauna imorală și păcat strigător la cer, indiferent cât de grevată este existenţa ei de suferinţă fizică şi morală, prin condiţii materiale sau spirituale precare. Chiar dacă avortul este legal astăzi în România, acest lucru nu îl face mai puțin grav sau mai moral.

(more…)

19 iulie 2022

Părintele Arsenie Papacioc – cuviosul, mărturisitorul, înțeleptul, luptătorul

Părintele Arsenie Papacioc văzut de Ioan Ianolide:

”Ieromonahul Arsenie: mărunt, slab, ager şi viu, mare duhovnic, om fără compromisuri. Micul cel mare. S-a călugărit din vocaţie. Suflet şi trup feciorelnic, caracter integru. Energie necurmată şi imensă putere de iubire. Om de luptă şi sacrificiu. Conştiinţă şi capacitate misionară.
A făcut prozeliţi înainte şi după ce a depus votul monahal. S-a zbătut să
impună adevărata conştiinţă creştinilor şi a reuşit. Luptător încercat, el spunea: „Noi înfruntăm pe atei la ei acasă.” Este un far al lui Hristos.”

parintele-arsenie-papacioc-feriti-va-de-visul-maicii-domnului-442127

19 iulie in calendarul neamului românesc:

Părintele Arsenie Papacioc – cuviosul, mărturisitorul, înțeleptul, luptătorul 

(1914-2011)

Părintele Arsenie (Anghel Papacioc) s-a născut la 15 august 1914 în satul Misleanu, com. Perieţi, Ialomiţa şi este unul din cei mai de frunte duhovnici români. De mic, Anghel avea o memorie bogată şi o vie inteligenţă. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei Vraja, are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare sportive organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri.

A fost instructor legionar, în 1941 fiind arestat şi condamnat, după ce fusese închis anterior şi în lagărele carliste. Eliberat în 1946, intră în mănăstire în acelaşi an, la Antim. Părintele a ajuns şi pe la mănăstirea Cozia, unde a primit ascultarea de paraclisier şi preda educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Cioclovina. În 1949 ajunge la Sihăstria, revine la Antim unde este tuns în monahism în acelaşi an (25 septembrie). La slujbă au participat părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. În 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ.

Între 1952-1958 a fost preot (şi egumen) la Mănăstirea Slatina. A făcut parte şi din mişcarea Rugul Aprins. La 14 iunie 1958 este arestat, dus la Suceava, ţinut în anchetă 90 de zile, bătut şi chinuit. Condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, sentinţa 125, la 20 de ani muncă silnică şi 20 de ani detenţie grea pentru „crima de activitate intensă contra clasei  muncitoare şi a mişcării revoluţionare”. A fost dus la Vaslui şi alte centre de interminabile anchete şi bătăi, iar cea mai mare parte a detenţiei o petrece la Aiud.

(more…)

Povestea lui Toma Arnăuţoiu și a celei mai intense rezistențe anticomuniste

Povestea lui Toma Arnăuţoiu și a celei mai intense rezistențe anticomuniste


În noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, Toma Arnauțoiu, alături de grupul lui de luptători, era împușcat la Jilava. Cum am putea sa-l uităm?


Felicităm TVR1 și pe Rafael Udriște pentru ediţia emisiunii Omul şi timpul, din 26 mai 2022!

Rafael Udrişte şi invitaţii lui au discutat despre Toma Arnăuţoiu şi rezistenţa anticomunistă din munţi.

Au fost în studioul TVR1:

Ioana Voicu Arnăuţoiu, fiica liderului grupării anticomuniste de la Nucşoara,

Cosmin Budeancă, cercetător IICCMER şi redactor-şef al revistei Memoria, respectiv

Cristina Chirvasie, regizor.

Cum arată un erou. TOMA ARNĂUȚOIU

Filed under: Rezistenţa din munţi,România Profundă,sfintii români — Mircea Puşcaşu @ 12:23

Cum arată un erou. TOMA ARNĂUȚOIU


Toma Arnăuțoiu, locotenent de cavalerie, (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș – d. 18 iulie 1959 (executat în penitenciarul din Jilava), a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă de la Nucșoara, format în primăvara anului 1949.

Înainte de a fi liderul grupului de rezistenţă anticomunistă de la Nucşoara, Toma Arnăuţoiu a făcut parte din garda regală. În 1947, când comuniştii l-au forţat să abdice şi să plece din ţară, Regele Mihai i-a propus să îl însoţească, însă Toma a preferat să rămână şi să încerce să ţină piept noului regim.


 

toma arnautoiu

Date biografice: (more…)

18 iulie 2022

Copilul nenăscut ca subiect al drepturilor omului în lumina dreptului internațional

Filed under: avort,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 21:59

Copilul nenăscut ca subiect al drepturilor omului în lumina dreptului internațional

Pro Vita București


Problema protecției vieții umane în stadiul prenatal se încadrează în discursul general privind drepturile omului. Reflectând realitatea biologică, analiza prevederilor tratatelor și convențiilor internaționale obligatorii la care și România este parte arată că și înainte de a se naște, copilul nenăscut beneficiază întotdeauna de toate drepturile omului în aceeași măsură ca și copilul după naștere. Nu există un temei rațional pentru a priva copiii care nu s-au născut încă de garanția protejării vieții lor de către lege. Din păcate, în multe dintre țările lumii, inclusiv în România, asemenea copii cad victime ale avortului din cauza lipsei instrumentelor juridice necesare pentru a-i proteja.


Brand new gavel with brass band and sounding block.

1. Problema protecției vieții umane în stadiul prenatal se încadrează în discursul general privind drepturile omului sau – pentru a o exprima diferit – este o componentă a unui set de drepturi inerente fiecărui om și înrădăcinate în legea naturală (supra-pozitivă)[1]. Nu există un temei rațional pentru a priva copiii care au fost concepuți, dar nu s-au născut încă, de garanția protejării vieții lor de către lege. În literatură se subliniază adesea că un om trece prin diferite etape ale dezvoltării, păstrându-și în același timp identitatea subiectivă: „Un embrion uman este un întreg membru viu al speciei Homo sapiens în cea mai timpurie etapă a dezvoltării sale naturale. Cu excepția cazului în care i se refuză un mediu adecvat, ființa umană embrionară își va direcționa propria funcționare organică integrală către următorul stadiu de dezvoltare, adică stadiul fetal. Etapele embrionară, fetală, nou-născut, sugar, copil și adolescent sunt etape în dezvoltarea unei entități determinate și durabile – o ființă umană – care vine la existență ca un organism uni-celular și se dezvoltă, dacă totul merge bine, în adultul de mulți ani mai târziu.”[2]

Aceasta înseamnă că protecția juridică prevăzută atât în ​​dreptul internațional, cât și în cel intern este un drept al fiecărui om – atât înainte, cât și după naștere.

Ca o circumstanță suplimentară, imaturitatea fizică a unui copil combinată cu un handicap sau o boală severă, ar trebui să-i faciliteze o protecție specială din partea autorităților și – imediat ce există oportunități medicale – tratament sau îngrijiri paliative în condiții care asigură respectarea demnității sale inerente, indiferent dacă acest copil este în stadiul intrauterin al vieții sale sau este deja născut. Din păcate, în situația juridică actuală, în multe dintre țările lumii, inclusiv în România, asemenea copii sunt privați, înainte de naștere, de protecție legală și pot fi uciși, inclusiv pe baza probabilității de a suferi de o invaliditate sau o boală.

2. Dreptul copiilor nenăscuți la protejarea vieții lor prin lege are temei în numeroase tratate internaționale, în special în Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1989 (denumită în continuare Convenția cu privire la drepturile copilului). În conformitate cu Preambulul său – care se referă la Declarația privind drepturile copilului[3] – fiecare ființă umană se bucură de drepturile prevăzute în Declarația universală a drepturilor omului[4] și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, indiferent de circumstanțele nașterii sale, iar „dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire speciale, inclusiv de o protecţie juridică adecvată, atât înainte cât şi după naşterea sa”.

(more…)

AVORTUL ● Dialoguri la Marginea Lumii – DML 07 – Pr.Prof.Dr. Vasile MIHOC și Mircea Pușcașu

Filed under: avort,bioetica,DML - Dialoguri la Marginea Lumii,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 21:11

AVORTUL ● Dialoguri la Marginea Lumii – DML 07

Pr.Prof.Dr. Vasile MIHOC și Mircea Pușcașu

 ● Când începe viața? ● AVORT = CRIMĂ ? ● Lenin 1920, Hitler 1933, Groza 1957 ● Copilul nenăscut este om și a avut drepturi de-a lungul civilizației umane ● Sfinții din toate timpurile au condamnat avortul ●

Copilul nenăscut este om și are drepturi, toată istoria dreptului și a civilizației umane confirmă asta, de la Codul lui Hammurabi , principiile Dreptului Roman sau Jurământul lui Hipocrat , până la tratatele dreptului internațional contemporan .

Codul lui Hammurabi (aprox.1760 î.Hr.) prevedea penalizarea celui ce ar provoca pierderea vieții unui copil nenăscut, chiar și accidental.

Dreptul Roman : „ infans conceptus pro nato habetur, quotiens de commdis eius agitur (copilul conceput este privit ca și născut, ori de câte ori intereselelui o cer)” – V. Volcinschi, E. Cojocari, Drept privat roman, Chișinău 2006, p.51

Din Jurământul lui Hipocrat (aprox.400 î.Hr.) : ”Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.”

.
t.me/bucovinaprofunda ✅ JOIN
.

14 iulie 2022

MARIN SORESCU: Muzeul Satului – Poeme, 1965

Filed under: poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 08:36


MARIN SORESCU :

Muzeul Satului

Din viaţa acestor oameni
Lipsesc mai multe secţii,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea şi norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu întâlneşti aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur şi argint,
Ţăranii şi-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.

Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla şi cucul,
Care le cântau fără bani toată viaţa,
Şi toată moartea.

Era primitivă,
Antică, mcdievală
Apar ca una singură,
Fiindcă, neştiind carte, ţăranii
N-au băgat de seamă că între aceste epoci
Există deosebiri
Fundamentale.

Aici exponatele cele mai numeroase
Sunt bordeiele.
De la munca pământului
Ţăranii intrau direct în pământ,
Să se odihnească.

Din loc în loc între bordeie
Sunt intercalate răscoalele:
A lui Doja, a lui Horia, Cloşca
şi Crişan, a lui Tudor,
Construite de data asta la suprafaţă
Cu un uimitor simţ al simetriei
Arhitectonice.

Vizitatori,
Nu atingeţi sărăcia şi tristeţea
Aflate-n muzeu.
Sunt exponate originate,
Ieşite din mâna, din sufletul şi din rărunchii acestui popor
Într-o clipă de încordare şi spontaneitate
Care a durat
2000 de ani.

(more…)

12 iulie 2022

Un testament al Sfinților din închisori

Filed under: conferinte,Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 12:18

Un testament al Sfinților din închisori

Conferință la Suceava (27 iunie 2017) la 90 de ani de la nașterea unei generații jertfitoare

Invitați:

arhimandritul Hariton – stareț al mănăstirii Petru Vodă,

preotul Mircea Bejenar – istoric,

Marin Răducă – supraviețuitor a 19 ani de temnițe,

Jean Maluș – supraviețuitor a 8 ani de temnițe,

Vasile Maluș – supraviețuitor a 14 ani de temnițe

Înregistrarea transmisiei LIVE a conferinței:

Afișul conferinței:

(more…)

11 iulie 2022

ĂȘTIA DAU FOC GRÂNELOR

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:55

ĂȘTIA DAU FOC GRÂNELOR

Astăzi turcii sunteți voi. Ținta sunt oamenii liberi. Obiectiv: foamea și setea.

Care să vă determine să cedați ce mai aveți, libertatea, demnitatea, rațiunea, luciditatea.

grx

Adrian Cristea :

S-a aprins grâul „de unul singur” și la Fetești. Maxima de azi de la Fetești a fost 30 de grade. Ce inflamabil a devenit grâul de ceva timp încoace! Cum nu ești un pic atent cum, HĂP, îl ia pălălaia!

Constantin Simici Simona :

* Când au început să delireze despre încălzirea globală, pădurea amazoniană a ars.

* În plină isterie de plandemie au ars secțiile ATI

* Anunță criză alimentară, deci logic – cum altfel(?), ard fabricile de alimente şi lanurile de grâu.

Irina Vergu :

Ati observat? practic, TOATE incendiile de pe campuri din ultimele 30 de zile izbucnesc NUMAI in lanurile de GRAU! Nu in lanurile de rapita, de porumb, de orz sau ovaz, de floarea soarelui. Nu! Grau! Adica painea care ar fi trebuit sa fie maine-poimaine pe vreo masa – la noi sau cine-stie pe unde.

Mai jos: titlurile de articol insirate… dpdv cronologic, asa cum mi le-a furnizat Google – toate incendiile avand loc in iunie – iulie 2022. Acolo unde am gasit informatii despre suprafata de teren incendiata am trecut intre paranteze patrate.

……………………………………………………………

(1) 06.07.2022 – Movileni, jud. Galati: „Incendiu de proportii la Galati. A ars grau pe o suprafata de 100 de hectare.”

(2) 05.07.2022 – Gătaia, jud. Timis: „Incendiu la un lan de grâu, în Timiș. Flăcările s-au extins pe aproximativ 100 de hectare.”

(3) 08.07.2022 – intre localitățile Vladimirescu și Horea, jud Arad: „În plin sezon de recoltat, focul a făcut praf o altă cultură de grâu. De această dată s-a întâmplat la Arad, unde zeci de hectare de grâne s-au făcut scrum.” [35 de ha]

(4) 05.07.2022 – Năvodari, jud. Arad : „Incendiu uriaș la un lan de grâu din apropiere de Năvodari, marți după-amiază. Norii de fum au fost observați și de turiștii de pe plajele din apropiere, dar și de din zonă și de pe Autostrada A2 care, alertați, au sunat la 112. Din primele informaţii ar fi vorba despre 15 hectare de grâu.”

(more…)

10 iulie 2022

Jean Maluș, 1923-2022. Un OM cât o sărbătoare națională

Filed under: Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 19:43

Jean Maluș, 1923-2022

Un OM cât o sărbătoare națională

„Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”

jean malus

Un articol de Florentina Tonița, actualizat și adaptat de Bucovina Profundă

Pe 14 mai 1948 a fost cel mai mare val de arestări politice din istoria României. Mii de tineri – cei mai mulți elevi și studenți – au fost aruncați în beciurile Securității, primind apoi, după simulacre de procese, condamnări uriașe la închisoare. Începând din 2017, ziua de 14 mai a devenit oficial Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.

Este un prilej de aducere aminte, dar și de cinstire a supraviețuitorilor. Este un prilej, de asemenea, de a aduce în fața cititorilor noștri chipul unuia dintre cei mai încercați români ai ultimului secol, un român care merită nu doar prețuirea noastră, ci și mulțumirea și recunoștința.

Jean Maluș a fost un supraviețuitor al temnițelor comuniste și viața sa se așază în fața noastră drept mărturie a unui timp pe care vrem-nu vrem, nu avem voie să îl uităm. 

„Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”

Într-un timp în care valorile acestui popor sunt arse cu fierul roșu al ideologiilor de tot soiul, un om ne vorbea despre onoare, demnitate, cinste, onestitate. Și despre Dumnezeu. „Bătut, chinuit, ne-au rupt picioarele, dar sufletul și credința în Dumnezeu și Hristos nu au putut să ne-o ia”, spunea Jean Maluș, fără a acuza pe nimeni – nici măcar pe Dumnezeu – pentru suferințele îndurate.

A fost ridicat de pe locomotivă la Depoul Oneşti. Avea 25 de ani și nimic, din acea zi, nu mai avea să fie la fel. „În perioada asta comunistă, noi am luptat pentru credinţa noastră, biserica noastră. Ne-au torturat, ne-au bătut, ne-au schingiuit, ne-au făcut tot ce le-a poruncit diavolul, a fost mai rău ca în Iad. Eu nu am regretat nicio clipă, mi-a dat Dumnezeu să scap. În puşcărie a fost mai rău ca în Iad. Era un student care a fost legat de perete şi bătut o noapte întreagă. „Să mori ca Hristos dacă nu te lepezi de Hristos”, i-au spus. Şi a murit legat acolo. Multe am văzut, eu am stat şapte ani în puşcărie şi am primit un singur pachet, de trei kilograme, de la părinţii mei de la Stânceşti. Apoi am fost dus la Canal, unde eram socotit nereeducabil pentru că nu m-am lepădat de credinţă, dar Dumnezeu mi-a ajutat, am simţit puterea Lui. Aş fi vrut să mor, m-au bătut, dar nu am murit şi a trecut perioada asta… Aş putea să vă povestesc multe aspecte dar sunt depăşite de orice închipuire omenească. Mesajul meu este să iubim neamul acesta”, sunt cuvintele lui Jean Maluş. 

(more…)

7 iulie 2022

TRANSHUMANISM IS ANTI HUMAN. Why „upgrading” humanity is a transhumanist myth

Filed under: AI - Inteligența Artificială,bioetica,transhumanism — Mircea Puşcaşu @ 14:33

TRANSHUMANISM IS ANTI HUMAN

Why „upgrading” humanity is a transhumanist myth

Though computer engineers claim to know what human consciousness is, many neuroscientists say that we’re nowhere close to understanding what it is, or its source. Scientists are currently trying to upload human minds to silicon chips, or re-create consciousness with algorithms, but this may be hubristic because we still know so little about what it means to be human. Is transhumanism a journey forward or an escape from reality?

TRANSCRIPT

Douglas Rushkoff:

I think we still know so little about what it means to be human that the confidence with which we think we can upload ourselves to silicon or recreate ourselves with algorithms is shocking to me. The only ones out there who think they know what human consciousness is are computer engineers. If you talk to actual brain researchers and neuroscientists, they say, we’re nowhere close. We don’t even know for sure

(more…)

PÂRȚUL VACII ȘI POLITICA TOTALITARĂ

Filed under: marea minciuna,totalitarism — Mircea Puşcaşu @ 14:19

PÂRȚUL VACII ȘI POLITICA TOTALITARĂ

Bogdan Glăvanolanda pârtz

Ce se întâmplă în Olanda este greu de înțeles pentru un adult. Pare un desen animat horror. Pe scurt, guvernul a decis să omoare vacile ca să reducă emisiile de oxid de azot. (???)

După ce Europa și-a pus ștreangul de gât devenind dependentă energetic de Rusia, acum se desfășoară un nou exercițiu de sinucidere economică (și culturală): hai să ne omorâm vacile, ca să nu mai emitem cutare gaz.

Cum să tratezi acest eveniment într-un registru serios? Cum? Nu poți, este de bezna minții. De ce ar crede cineva că vacile pun în pericol viața pe Terra? De ce ar crede cineva că vacile olandeze în particular ne periclitează existența? De ce ar crede cineva că, terminând creșterea vacilor în Olanda, am realiza altceva decât substituirea propriei producții cu importul de carne/lapte din producția altor țări? De ce ar acționa cineva într-o manieră atât de simplist-nebunească?

A circulat zilele acestea o poză cu români care se rugau să plouă, ceea ce a stârnit ironii și hăhăieli. Dar știrea cu statul olandez care a decis să omoare vacile? Ce este ieșit din comun, faptul că oamenii se roagă pentru ploaie (pentru sănătate etc.) sau decizia de a ne ucide vacile?

.
JOIN ✅ t.me/bucovinaprofunda
.

Pagina următoare »

%d blogeri au apreciat: