Bucovina Profundă

11 septembrie 2022

NEUROȘTIINȚE. Cele patru creiere și Metoda Herrman

Filed under: NEURO ȘTIINȚE,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 18:34

Creierul-uman-si-Universul-Sursa-Big-Think

NEUROȘTIINȚE. Cele patru creiere și Metoda Herrman

Cele patru creiere sau “creierul total” reprezintă o metodă de armonizare şi de stimulare a capacităţilor intelectuale şi de învăţare, de sporire a competenţelor în orice domeniu de activitate, pusă la punct de psihologul şi scriitorul american Ned Herrmann (“metoda Herrmann”) şi care se adresează deopotrivă tinerilor (elevi, studenţi), profesorilor, oricărei persoane interesate de atingerea obiectivelor personale şi profesionale

A cunoaşte cum se dezvoltă şi funcţionează creierul este esenţial pentru oricine, nu numai pentru părinţi, care trebuie să găsească cele mai potrivite căi de a-i îndruma şi educa pe propriii copii, pentru educatori, in relaţie cu elevii lor (mai ales că ne aflăm acum la începutul unui nou an şcolar), ci şi pentru orice persoană care vrea să înţeleagă în ce domeniu poate excela, cum să-şi crească motivaţia şi performanţele, cum să-şi ia în stăpânire viaţa prin cunoaştere, gândire, inteligenţă.

Dacă privim atent la realitatea din jur, este o evidenţă că nu suntem toţi la fel, că modul de a gândi al fiecăruia, de a trata informaţiile la care are acces are o influenţă decisivă asupra felului în care se poziţionează în raport cu experienţele trăite, precum şi asupra atitudinilor şi comportamentelor pe care le dezvoltă. Creierul, în virtutea unor mecanisme subtile (pe care ştiinţa nu le-a descifrat în totalitate), ne dictează ce să vedem, ce să auzim, ce să memorăm, să spunem, cum să înţelegem, ne ajută să ne adaptăm la diverse situaţii de viaţă,

Nimeni nu poate să fie, să devină un om liber, cu o gândire deschisă, clară şi creativă, dacă nu înţelege ce are valoros, ca potenţialitate, şi cum să transforme această potenţialitate în fapt.

(more…)

11 august 2022

STEINHARDT – Călătoria unui fiu risipitor

Filed under: carte,sfintii inchisorilor,Steinhardt — Mircea Puşcaşu @ 00:34

STEINHARDT – Călătoria unui fiu risipitor

q steinhardt - cred in Dumnezeu - detaliu

Şi atunci mă apucă o ură grozavă împotriva exactităţii. Aş vrea ca în desfăşurarea normală a lucrurilor, un fapt neobişnuit să se întâmple. Aş vrea să apară o zână şi să tragă o palmă Ştiinţei şi Plictiselii. Sunt sătul de tot ceea ce se produce pentru că aşa trebuie. De oamenii care au luptat zeci de ani de zile ca să reducă lumea la câteva legi necesare şi trjste. În numele aflării ne-au obligat să găsim fiecărui lucru o explicaţie, să aflăm ce va fi din ceea ce a fost, fără de speranţă pentru noi că la un moment dat va fi altfel. Disciplina şi plictiseala au ieşit împreună în lume şi ne-au înconjurat. Vreau să cred că uneori monotonia lucrurilor e întreruptă, şi deodată ceva miraculos se întâmplă.  Îmi afirm cu tărie că nu mi-e ruşine să spun:

Cred în Dumnezeu.

Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate.

(fragment din Călătoria unui fiu risipitor)

PDF: Nicolae Steinhardt – Călătoria unui fiu risipitor

10 august 2022

Săptămâna Sfinților Martiri Brâncoveni la Școala Brâncovenească

Filed under: Brancovenii,conferinte,film,FSMB,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 23:17

prezentare Image 2022-08-10 at 16.54.57

Școala Brâncovenească comemorează

Săptămâna Sfinților Martiri Brâncoveni

(16 – 20 august 2022)

cu ciclul de filme istorice:

Eroismul creștin și patriotic – fundament al identității naționale

prezentate și comentate de criticul de film Lect. Univ. Dr. Elena Dulgheru


 

Ciclu de filme istorice dedicat comemorării Sfinților Martiri Brâncoveni

Programul este compus dintr-un medalion de filme recente de Nicolae Mărgineanu – un veteran și maestru inegalabil al filmului istoric și patriotic, precum și de o selecție de capodopere cinematografice ale spațiului cultural ortodox est-european, filme istorice și de artă de rezonanță internațională, care propun o meditație creștină și existențială asupra condiției eroului și a sacrificiului în numele credinței și al ființei naționale.

Nume ca Andrei Tarkovski și Tenghiz Abuladze nu vor lipsi din această selecție; dar publicul constănțean va avea ocazia să vizioneze și un film istoric care evocă personalitatea sfântului cneaz Alexandr Nevski și care arată relația strînsă dintre sfinții ocrotitori ai unei națiuni și prezentul istoric al acesteia, pe care sfinții îl modelează în chip nevăzut. 

(more…)

3 august 2022

SOLJENIȚÎN despre PREȚUL MINCIUNII

Filed under: Soljenitin — Mircea Puşcaşu @ 22:35

SOLJENIȚÎN despre PREȚUL MINCIUNIISOLJENIŢÎN - Vendeea, septembrie 1993

”Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău”

„Minciunile nu pot să persiste decât prin violență. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării. Ca în anii în care alternativa o reprezenta Gulagul (deși ‘gulagul’ de astăzi îl constituie falimentul financiar personal și sinuciderea profesională), calea ușoară era să te supui, să accepți ordinul în ciuda absurdității lui, să mergi înainte conform regulilor stabilite de cei aflați la putere”.

Într-o culegere de eseuri din anii 1970, «Voci de sub dărâmături», Soljenițîn scria că nu oprimarea materială era aspectul cel mai rău la sistemul sovietic: „Omul poate trăi în asemenea condiții fără să-i fie afectată esența spirituală”.

”Pasul cel mai simplu pe care îl poate face un individ curajos este să nu ia parte la o minciună.

Un cuvânt adevărat cântărește mai mult decât întreaga lume.”

„Gestul simplu pe care îl poate face omul de rând care are curaj este să nu participe la minciuni și să nu sprijine acțiunile false!

Regula lui: minciuna poate să intre în lume, poate chiar să domine întreaga lume – însă nu prin intermediul meu.”

Aleksandr Soljenițîn, 11 Decembrie 1918 – 3 August 2008

Articole conexe:

2 august 2022

Vasile Astărăstoae – BIOETICA ÎNTR-O SOCIETATE ORFANĂ DE DUMNEZEU (I)

Filed under: bioetica,prof.dr.Vasile Astarastoae — Mircea Puşcaşu @ 09:31

astarastoae

Vasile Astărăstoae

BIOETICA ÎNTR-O SOCIETATE ORFANĂ DE DUMNEZEU (I)

La sfârșitul secolului al XIX-lea, filozoful Friedrich Nietzsche (1844-1900), în Die fröhliche Wissenschaft, a făcut un anunț: Dumnezeu este mort („Gott ist tot”) – exprimând ideea că Iluminismul a „ucis” posibilitatea credinței în Dumnezeu sau în orice zeu care a fost venerat vreodată. Cu alte cuvinte suntem orfani.

Pe măsură ce societatea este bântuită de tot felul de crize, iar cultura occidentală pătrunde din ce în ce mai adânc fie în ceea ce istoricul Christopher Henry Dawson (1889 – 1970) numea „creștinătate secularizată”, fie în secularism „progresist”, domeniul interdisciplinar, care din 1970 poartă numele de bioeticăpoate fi înțeles doar ca un microcosmos al întregului. De aici întrebarea: ce fel de bioetică este acceptabilă într-o lume orfană de Dumnezeu?

1.Context cultural-istoric

Cunoașterea este întotdeauna încorporata în anumite perspective condiționate din punct de vedere cultural și istoric.

În ultima sa carte, After God: Morality & Bioethics in a Secular Age/ După Dumnezeu: morală și bioetică într-o epocă seculară (2017), scrisă pe patul de spital, în timp ce urma un tratament pentru cancer, H. Tristam Engelhardt Jr.(1941-2018) a arătat implicațiile morale și epistemice ale trăirii într-o cultură, care a ajuns să-L respingă pe Dumnezeu. Este o lucrare profetică, strălucitoare și serioasă, scrisă știind că timpul îi era limitat. Engelhart ne atrage atenția asupra unei realități de necontestat – hipersecularizarea societății și consecințele acesteia.

Trebuie să acceptăm, vrem, nu vrem, că, până în secolul al XVIII-lea, întreaga istorie a civilizației europene s-a desfășurat sub semnul credinței creștine. Odată cu apariția Iluminismului are loc o schimbare semnificativă ale cărei urmări le simțim și în prezent.

Filozofii iluminiști nu constituiau un grup omogen în ceea ce privește credința: unii, precum Diderot, pun la îndoială existența lui Dumnezeu și se declară atei, alții, ca Voltaire, se proclamă deiști, dar anticlericali – refuzând riturile și dogmele religiei, și, în fine, cei precum Jean Jacques Rousseau, pentru care religia era esențială. Ce-i aduna la un loc erau ideologia și scopurile comune.

(more…)

20 iulie 2022

AVORTUL NU ESTE NICIODATĂ O SOLUȚIE MORALĂ, ORICARE AR FI CIRCUMSTANŢELE! Comunicat al Federației Ortodoxe Pro Vita din România

Filed under: avort,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 23:16

AVORTUL NU ESTE NICIODATĂ O SOLUȚIE MORALĂ, ORICARE AR FI CIRCUMSTANŢELE!

Comunicat al Federației Ortodoxe Pro Vita din România

Baby-weigth_1536x680-min

Ca urmare a dezbaterilor lansate în spațiul public pe tema pretinsului drept la avort și a mesajelor smintitoare și echivoce ale unor funcționari ai administrației eclesiale[1], Federația Organizațiilor Ortodoxe ProVita din România face următoarele considerații și precizări:

  1. Viața oricărei ființe omenești începe în momentul concepției. Fiinţă omenească, cu suflet rațional și veșnic, este orice organism uman viu, chiar dacă manifestarea acestuia nu este încă sesizabilă (stadiul embrionar) sau nu mai poate fi sesizată (ex. comă, agonie) de ceilalţi. Atributul uman fiind stabilit prin constituţie genetică, iar calitatea de a fi organism viu, prin funcţii somatice autonome integrate.[2]

 

  1. Fiecare fiinţă omenească este purtătoare a chipului lui Dumnezeu și îşi datorează existenţa unei voinţe exprese şi unei lucrări directe a lui Dumnezeu în ceea ce o priveşte, indiferent de modul venirii ei la existență. De aceea uciderea unei fiinţe omeneşti este întotdeauna imorală și păcat strigător la cer, indiferent cât de grevată este existenţa ei de suferinţă fizică şi morală, prin condiţii materiale sau spirituale precare. Chiar dacă avortul este legal astăzi în România, acest lucru nu îl face mai puțin grav sau mai moral.

(more…)

19 iulie 2022

Părintele Arsenie Papacioc – cuviosul, mărturisitorul, înțeleptul, luptătorul

Părintele Arsenie Papacioc văzut de Ioan Ianolide:

”Ieromonahul Arsenie: mărunt, slab, ager şi viu, mare duhovnic, om fără compromisuri. Micul cel mare. S-a călugărit din vocaţie. Suflet şi trup feciorelnic, caracter integru. Energie necurmată şi imensă putere de iubire. Om de luptă şi sacrificiu. Conştiinţă şi capacitate misionară.
A făcut prozeliţi înainte şi după ce a depus votul monahal. S-a zbătut să
impună adevărata conştiinţă creştinilor şi a reuşit. Luptător încercat, el spunea: „Noi înfruntăm pe atei la ei acasă.” Este un far al lui Hristos.”

parintele-arsenie-papacioc-feriti-va-de-visul-maicii-domnului-442127

19 iulie in calendarul neamului românesc:

Părintele Arsenie Papacioc – cuviosul, mărturisitorul, înțeleptul, luptătorul 

(1914-2011)

Părintele Arsenie (Anghel Papacioc) s-a născut la 15 august 1914 în satul Misleanu, com. Perieţi, Ialomiţa şi este unul din cei mai de frunte duhovnici români. De mic, Anghel avea o memorie bogată şi o vie inteligenţă. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei Vraja, are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare sportive organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri.

A fost instructor legionar, în 1941 fiind arestat şi condamnat, după ce fusese închis anterior şi în lagărele carliste. Eliberat în 1946, intră în mănăstire în acelaşi an, la Antim. Părintele a ajuns şi pe la mănăstirea Cozia, unde a primit ascultarea de paraclisier şi preda educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Cioclovina. În 1949 ajunge la Sihăstria, revine la Antim unde este tuns în monahism în acelaşi an (25 septembrie). La slujbă au participat părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. În 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ.

Între 1952-1958 a fost preot (şi egumen) la Mănăstirea Slatina. A făcut parte şi din mişcarea Rugul Aprins. La 14 iunie 1958 este arestat, dus la Suceava, ţinut în anchetă 90 de zile, bătut şi chinuit. Condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti, sentinţa 125, la 20 de ani muncă silnică şi 20 de ani detenţie grea pentru „crima de activitate intensă contra clasei  muncitoare şi a mişcării revoluţionare”. A fost dus la Vaslui şi alte centre de interminabile anchete şi bătăi, iar cea mai mare parte a detenţiei o petrece la Aiud.

(more…)

Povestea lui Toma Arnăuţoiu și a celei mai intense rezistențe anticomuniste

Povestea lui Toma Arnăuţoiu și a celei mai intense rezistențe anticomuniste


În noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, Toma Arnauțoiu, alături de grupul lui de luptători, era împușcat la Jilava. Cum am putea sa-l uităm?


Felicităm TVR1 și pe Rafael Udriște pentru ediţia emisiunii Omul şi timpul, din 26 mai 2022!

Rafael Udrişte şi invitaţii lui au discutat despre Toma Arnăuţoiu şi rezistenţa anticomunistă din munţi.

Au fost în studioul TVR1:

Ioana Voicu Arnăuţoiu, fiica liderului grupării anticomuniste de la Nucşoara,

Cosmin Budeancă, cercetător IICCMER şi redactor-şef al revistei Memoria, respectiv

Cristina Chirvasie, regizor.

Cum arată un erou. TOMA ARNĂUȚOIU

Filed under: Rezistenţa din munţi,România Profundă,sfintii români — Mircea Puşcaşu @ 12:23

Cum arată un erou. TOMA ARNĂUȚOIU


Toma Arnăuțoiu, locotenent de cavalerie, (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș – d. 18 iulie 1959 (executat în penitenciarul din Jilava), a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă de la Nucșoara, format în primăvara anului 1949.

Înainte de a fi liderul grupului de rezistenţă anticomunistă de la Nucşoara, Toma Arnăuţoiu a făcut parte din garda regală. În 1947, când comuniştii l-au forţat să abdice şi să plece din ţară, Regele Mihai i-a propus să îl însoţească, însă Toma a preferat să rămână şi să încerce să ţină piept noului regim.


 

toma arnautoiu

Date biografice: (more…)

18 iulie 2022

Copilul nenăscut ca subiect al drepturilor omului în lumina dreptului internațional

Filed under: avort,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 21:59

Copilul nenăscut ca subiect al drepturilor omului în lumina dreptului internațional

Pro Vita București


Problema protecției vieții umane în stadiul prenatal se încadrează în discursul general privind drepturile omului. Reflectând realitatea biologică, analiza prevederilor tratatelor și convențiilor internaționale obligatorii la care și România este parte arată că și înainte de a se naște, copilul nenăscut beneficiază întotdeauna de toate drepturile omului în aceeași măsură ca și copilul după naștere. Nu există un temei rațional pentru a priva copiii care nu s-au născut încă de garanția protejării vieții lor de către lege. Din păcate, în multe dintre țările lumii, inclusiv în România, asemenea copii cad victime ale avortului din cauza lipsei instrumentelor juridice necesare pentru a-i proteja.


Brand new gavel with brass band and sounding block.

1. Problema protecției vieții umane în stadiul prenatal se încadrează în discursul general privind drepturile omului sau – pentru a o exprima diferit – este o componentă a unui set de drepturi inerente fiecărui om și înrădăcinate în legea naturală (supra-pozitivă)[1]. Nu există un temei rațional pentru a priva copiii care au fost concepuți, dar nu s-au născut încă, de garanția protejării vieții lor de către lege. În literatură se subliniază adesea că un om trece prin diferite etape ale dezvoltării, păstrându-și în același timp identitatea subiectivă: „Un embrion uman este un întreg membru viu al speciei Homo sapiens în cea mai timpurie etapă a dezvoltării sale naturale. Cu excepția cazului în care i se refuză un mediu adecvat, ființa umană embrionară își va direcționa propria funcționare organică integrală către următorul stadiu de dezvoltare, adică stadiul fetal. Etapele embrionară, fetală, nou-născut, sugar, copil și adolescent sunt etape în dezvoltarea unei entități determinate și durabile – o ființă umană – care vine la existență ca un organism uni-celular și se dezvoltă, dacă totul merge bine, în adultul de mulți ani mai târziu.”[2]

Aceasta înseamnă că protecția juridică prevăzută atât în ​​dreptul internațional, cât și în cel intern este un drept al fiecărui om – atât înainte, cât și după naștere.

Ca o circumstanță suplimentară, imaturitatea fizică a unui copil combinată cu un handicap sau o boală severă, ar trebui să-i faciliteze o protecție specială din partea autorităților și – imediat ce există oportunități medicale – tratament sau îngrijiri paliative în condiții care asigură respectarea demnității sale inerente, indiferent dacă acest copil este în stadiul intrauterin al vieții sale sau este deja născut. Din păcate, în situația juridică actuală, în multe dintre țările lumii, inclusiv în România, asemenea copii sunt privați, înainte de naștere, de protecție legală și pot fi uciși, inclusiv pe baza probabilității de a suferi de o invaliditate sau o boală.

2. Dreptul copiilor nenăscuți la protejarea vieții lor prin lege are temei în numeroase tratate internaționale, în special în Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1989 (denumită în continuare Convenția cu privire la drepturile copilului). În conformitate cu Preambulul său – care se referă la Declarația privind drepturile copilului[3] – fiecare ființă umană se bucură de drepturile prevăzute în Declarația universală a drepturilor omului[4] și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, indiferent de circumstanțele nașterii sale, iar „dată fiind lipsa sa de maturitate fizică şi intelectuală, copilul are nevoie de protecţie şi îngrijire speciale, inclusiv de o protecţie juridică adecvată, atât înainte cât şi după naşterea sa”.

(more…)

AVORTUL ● Dialoguri la Marginea Lumii – DML 07 – Pr.Prof.Dr. Vasile MIHOC și Mircea Pușcașu

Filed under: avort,bioetica,DML - Dialoguri la Marginea Lumii,pro-vita — Mircea Puşcaşu @ 21:11

AVORTUL ● Dialoguri la Marginea Lumii – DML 07

Pr.Prof.Dr. Vasile MIHOC și Mircea Pușcașu

 ● Când începe viața? ● AVORT = CRIMĂ ? ● Lenin 1920, Hitler 1933, Groza 1957 ● Copilul nenăscut este om și a avut drepturi de-a lungul civilizației umane ● Sfinții din toate timpurile au condamnat avortul ●

Copilul nenăscut este om și are drepturi, toată istoria dreptului și a civilizației umane confirmă asta, de la Codul lui Hammurabi , principiile Dreptului Roman sau Jurământul lui Hipocrat , până la tratatele dreptului internațional contemporan .

Codul lui Hammurabi (aprox.1760 î.Hr.) prevedea penalizarea celui ce ar provoca pierderea vieții unui copil nenăscut, chiar și accidental.

Dreptul Roman : „ infans conceptus pro nato habetur, quotiens de commdis eius agitur (copilul conceput este privit ca și născut, ori de câte ori intereselelui o cer)” – V. Volcinschi, E. Cojocari, Drept privat roman, Chișinău 2006, p.51

Din Jurământul lui Hipocrat (aprox.400 î.Hr.) : ”Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.”

.
t.me/bucovinaprofunda ✅ JOIN
.

14 iulie 2022

MARIN SORESCU: Muzeul Satului – Poeme, 1965

Filed under: poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 08:36


MARIN SORESCU :

Muzeul Satului

Din viaţa acestor oameni
Lipsesc mai multe secţii,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea şi norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu întâlneşti aici nici o monedă,
Pentru că, neavând aur şi argint,
Ţăranii şi-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.

Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla şi cucul,
Care le cântau fără bani toată viaţa,
Şi toată moartea.

Era primitivă,
Antică, mcdievală
Apar ca una singură,
Fiindcă, neştiind carte, ţăranii
N-au băgat de seamă că între aceste epoci
Există deosebiri
Fundamentale.

Aici exponatele cele mai numeroase
Sunt bordeiele.
De la munca pământului
Ţăranii intrau direct în pământ,
Să se odihnească.

Din loc în loc între bordeie
Sunt intercalate răscoalele:
A lui Doja, a lui Horia, Cloşca
şi Crişan, a lui Tudor,
Construite de data asta la suprafaţă
Cu un uimitor simţ al simetriei
Arhitectonice.

Vizitatori,
Nu atingeţi sărăcia şi tristeţea
Aflate-n muzeu.
Sunt exponate originate,
Ieşite din mâna, din sufletul şi din rărunchii acestui popor
Într-o clipă de încordare şi spontaneitate
Care a durat
2000 de ani.

(more…)

12 iulie 2022

Un testament al Sfinților din închisori

Filed under: conferinte,Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 12:18

Un testament al Sfinților din închisori

Conferință la Suceava (27 iunie 2017) la 90 de ani de la nașterea unei generații jertfitoare

Invitați:

arhimandritul Hariton – stareț al mănăstirii Petru Vodă,

preotul Mircea Bejenar – istoric,

Marin Răducă – supraviețuitor a 19 ani de temnițe,

Jean Maluș – supraviețuitor a 8 ani de temnițe,

Vasile Maluș – supraviețuitor a 14 ani de temnițe

Înregistrarea transmisiei LIVE a conferinței:

Afișul conferinței:

(more…)

11 iulie 2022

ĂȘTIA DAU FOC GRÂNELOR

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:55

ĂȘTIA DAU FOC GRÂNELOR

Astăzi turcii sunteți voi. Ținta sunt oamenii liberi. Obiectiv: foamea și setea.

Care să vă determine să cedați ce mai aveți, libertatea, demnitatea, rațiunea, luciditatea.

grx

Adrian Cristea :

S-a aprins grâul „de unul singur” și la Fetești. Maxima de azi de la Fetești a fost 30 de grade. Ce inflamabil a devenit grâul de ceva timp încoace! Cum nu ești un pic atent cum, HĂP, îl ia pălălaia!

Constantin Simici Simona :

* Când au început să delireze despre încălzirea globală, pădurea amazoniană a ars.

* În plină isterie de plandemie au ars secțiile ATI

* Anunță criză alimentară, deci logic – cum altfel(?), ard fabricile de alimente şi lanurile de grâu.

Irina Vergu :

Ati observat? practic, TOATE incendiile de pe campuri din ultimele 30 de zile izbucnesc NUMAI in lanurile de GRAU! Nu in lanurile de rapita, de porumb, de orz sau ovaz, de floarea soarelui. Nu! Grau! Adica painea care ar fi trebuit sa fie maine-poimaine pe vreo masa – la noi sau cine-stie pe unde.

Mai jos: titlurile de articol insirate… dpdv cronologic, asa cum mi le-a furnizat Google – toate incendiile avand loc in iunie – iulie 2022. Acolo unde am gasit informatii despre suprafata de teren incendiata am trecut intre paranteze patrate.

……………………………………………………………

(1) 06.07.2022 – Movileni, jud. Galati: „Incendiu de proportii la Galati. A ars grau pe o suprafata de 100 de hectare.”

(2) 05.07.2022 – Gătaia, jud. Timis: „Incendiu la un lan de grâu, în Timiș. Flăcările s-au extins pe aproximativ 100 de hectare.”

(3) 08.07.2022 – intre localitățile Vladimirescu și Horea, jud Arad: „În plin sezon de recoltat, focul a făcut praf o altă cultură de grâu. De această dată s-a întâmplat la Arad, unde zeci de hectare de grâne s-au făcut scrum.” [35 de ha]

(4) 05.07.2022 – Năvodari, jud. Arad : „Incendiu uriaș la un lan de grâu din apropiere de Năvodari, marți după-amiază. Norii de fum au fost observați și de turiștii de pe plajele din apropiere, dar și de din zonă și de pe Autostrada A2 care, alertați, au sunat la 112. Din primele informaţii ar fi vorba despre 15 hectare de grâu.”

(more…)

10 iulie 2022

Jean Maluș, 1923-2022. Un OM cât o sărbătoare națională

Filed under: Marin Răducă,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 19:43

Jean Maluș, 1923-2022

Un OM cât o sărbătoare națională

„Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”

jean malus

Un articol de Florentina Tonița, actualizat și adaptat de Bucovina Profundă

Pe 14 mai 1948 a fost cel mai mare val de arestări politice din istoria României. Mii de tineri – cei mai mulți elevi și studenți – au fost aruncați în beciurile Securității, primind apoi, după simulacre de procese, condamnări uriașe la închisoare. Începând din 2017, ziua de 14 mai a devenit oficial Zi națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.

Este un prilej de aducere aminte, dar și de cinstire a supraviețuitorilor. Este un prilej, de asemenea, de a aduce în fața cititorilor noștri chipul unuia dintre cei mai încercați români ai ultimului secol, un român care merită nu doar prețuirea noastră, ci și mulțumirea și recunoștința.

Jean Maluș a fost un supraviețuitor al temnițelor comuniste și viața sa se așază în fața noastră drept mărturie a unui timp pe care vrem-nu vrem, nu avem voie să îl uităm. 

„Mesajul meu este să iubim neamul acesta!”

Într-un timp în care valorile acestui popor sunt arse cu fierul roșu al ideologiilor de tot soiul, un om ne vorbea despre onoare, demnitate, cinste, onestitate. Și despre Dumnezeu. „Bătut, chinuit, ne-au rupt picioarele, dar sufletul și credința în Dumnezeu și Hristos nu au putut să ne-o ia”, spunea Jean Maluș, fără a acuza pe nimeni – nici măcar pe Dumnezeu – pentru suferințele îndurate.

A fost ridicat de pe locomotivă la Depoul Oneşti. Avea 25 de ani și nimic, din acea zi, nu mai avea să fie la fel. „În perioada asta comunistă, noi am luptat pentru credinţa noastră, biserica noastră. Ne-au torturat, ne-au bătut, ne-au schingiuit, ne-au făcut tot ce le-a poruncit diavolul, a fost mai rău ca în Iad. Eu nu am regretat nicio clipă, mi-a dat Dumnezeu să scap. În puşcărie a fost mai rău ca în Iad. Era un student care a fost legat de perete şi bătut o noapte întreagă. „Să mori ca Hristos dacă nu te lepezi de Hristos”, i-au spus. Şi a murit legat acolo. Multe am văzut, eu am stat şapte ani în puşcărie şi am primit un singur pachet, de trei kilograme, de la părinţii mei de la Stânceşti. Apoi am fost dus la Canal, unde eram socotit nereeducabil pentru că nu m-am lepădat de credinţă, dar Dumnezeu mi-a ajutat, am simţit puterea Lui. Aş fi vrut să mor, m-au bătut, dar nu am murit şi a trecut perioada asta… Aş putea să vă povestesc multe aspecte dar sunt depăşite de orice închipuire omenească. Mesajul meu este să iubim neamul acesta”, sunt cuvintele lui Jean Maluş. 

(more…)

7 iulie 2022

TRANSHUMANISM IS ANTI HUMAN. Why „upgrading” humanity is a transhumanist myth

Filed under: AI - Inteligența Artificială,bioetica,transhumanism — Mircea Puşcaşu @ 14:33

TRANSHUMANISM IS ANTI HUMAN

Why „upgrading” humanity is a transhumanist myth

Though computer engineers claim to know what human consciousness is, many neuroscientists say that we’re nowhere close to understanding what it is, or its source. Scientists are currently trying to upload human minds to silicon chips, or re-create consciousness with algorithms, but this may be hubristic because we still know so little about what it means to be human. Is transhumanism a journey forward or an escape from reality?

TRANSCRIPT

Douglas Rushkoff:

I think we still know so little about what it means to be human that the confidence with which we think we can upload ourselves to silicon or recreate ourselves with algorithms is shocking to me. The only ones out there who think they know what human consciousness is are computer engineers. If you talk to actual brain researchers and neuroscientists, they say, we’re nowhere close. We don’t even know for sure

(more…)

PÂRȚUL VACII ȘI POLITICA TOTALITARĂ

Filed under: marea minciuna,totalitarism — Mircea Puşcaşu @ 14:19

PÂRȚUL VACII ȘI POLITICA TOTALITARĂ

Bogdan Glăvanolanda pârtz

Ce se întâmplă în Olanda este greu de înțeles pentru un adult. Pare un desen animat horror. Pe scurt, guvernul a decis să omoare vacile ca să reducă emisiile de oxid de azot. (???)

După ce Europa și-a pus ștreangul de gât devenind dependentă energetic de Rusia, acum se desfășoară un nou exercițiu de sinucidere economică (și culturală): hai să ne omorâm vacile, ca să nu mai emitem cutare gaz.

Cum să tratezi acest eveniment într-un registru serios? Cum? Nu poți, este de bezna minții. De ce ar crede cineva că vacile pun în pericol viața pe Terra? De ce ar crede cineva că vacile olandeze în particular ne periclitează existența? De ce ar crede cineva că, terminând creșterea vacilor în Olanda, am realiza altceva decât substituirea propriei producții cu importul de carne/lapte din producția altor țări? De ce ar acționa cineva într-o manieră atât de simplist-nebunească?

A circulat zilele acestea o poză cu români care se rugau să plouă, ceea ce a stârnit ironii și hăhăieli. Dar știrea cu statul olandez care a decis să omoare vacile? Ce este ieșit din comun, faptul că oamenii se roagă pentru ploaie (pentru sănătate etc.) sau decizia de a ne ucide vacile?

.
JOIN ✅ t.me/bucovinaprofunda
.

Vasile Astărăstoae – EMBRIONUL, ȘTIINȚA ȘI VIAȚA

Filed under: avort,bioetica,conferinte,pro-vita,prof.dr.Vasile Astarastoae — Mircea Puşcaşu @ 13:47

Vasile Astărăstoae

EMBRIONUL, ȘTIINȚA ȘI VIAȚA

Prea puțin se vorbește despre embrion, în schimb, fără argumente, fără nicio dezbatere, ni se spune că acesta nu ar avea importanță, că nu este ființă umană. Cum știm dacă este sau nu ființă umană? Ce alte lucruri ar trebui să luăm în calcul din punct de vedere al bioeticii?

Emisiunea: Puncte Cardinale, realizator: Maricica Pandele, Invitat: Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae

Citiți și :

Dreptul de a nu te naște. Un articol de Vasile Astărăstoae

ROE vs. WADE – 2022. Reglementarea avortului în SUA și propaganda mincinoasă. Articol de Vasile Astărăstoae

Vă invităm să vă alăturați comunității Bucovina Profundă pe Telegram:

JOIN ✅ t.me/bucovinaprofunda

ROE vs. WADE – 2022. Reglementarea avortului în SUA și propaganda mincinoasă. Articol de Vasile Astărăstoae

Filed under: avort,pro-vita,prof.dr.Vasile Astarastoae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:40

hand

ROE vs. WADE – 2022

Reglementarea avortului în SUA și propaganda mincinoasă

Pe 24 iunie 2022Curtea Supremă a SUA a hotărât anularea deciziiei sale Roe v. Wade (1973) și a declarat constituțională o lege privind avortul din statul Mississippi. Imediat, propaganda progresist-globalistă a lansat un fakenewsCurtea Supremă a interzis avorturile în SUA. Preluată de democrații lui Joe Biden (care speră că în acest mod vor minimiza pierderele la alegerile din noiembrie 2022), minciuna a fost rostogolită în întreaga lume. În România, presa progresistă, superficială și isterică, a preluat știrea fără să o verifice și a chemat lumea la o cruciadă mondială pentru a apăra dreptul femeilor americane la avort. Până și experți ai OMS-ului (vă amintiți de aceea organizație care recomanda „vaccinul” anti-COVID „eficient și sigur”) au criticat decizia Curții Supreme a SUA fără să se uite în grădina proprie: în majoritate țărilor din care provin ei, avortul este reglementat similar sau mai restrictiv decât în legea incriminată.

Cum stau lucrurile în realitate?

În timpul ultimelor secole, oamenii au fost profund polarizați cu privire la problema avortului. Din moment ce dezbaterea despre avort implică atât seculariști, cât și oameni cu o trăire religioasă, problema a devenit deosebit de acută din cauza opiniilor puternice de ambele părți. În general, dezbaterea a fost prezentată în termenii de „pro-viață” și „pro-alegere”, deși este o problemă mult mai complexă. Ea depășește această dihotomizare simplistă datorită aspectelor spirituale, filozofice, morale, etice, legale și socio-economiceCurtea Supremă a SUA nu a făcut niciodată o declarație cu privire la aceste aspecte. Curtea pur și simplu s-a pronunțat cu privire la drepturi protejate de Constituția SUA.

Mulți consideră că Roe v. Wade a „legalizat avortul”. Acest lucru nu este adevărat. Ceea ce a făcut, a fost să schimbe modul în care statele pot reglementa avortul și a caracterizat avortul ca ceva care era acoperit de drepturile constituționale la viață privată.

Despre ce a fost vorba în Roe vs Wade?

În 1969, o femeie singură în vârstă de 25 de ani, Norma Leah Nelson McCorvey (22 septembrie 1947 – 18 februarie 2017), folosind pseudonimul „Jane Roe”, a contestat legile privind avortul din Texas. În acele timpuri, statul Texas a interzis avortul cu excepția cazurilor în care viața mamei era în pericol sau sarcina era urmare a unui viol sau incest. Apărător al legii anti-avort a fost Henry Wade – procurorul districtual al comitatului Dallas – de unde Roe vs. Wade.

Norma McCorvey era însărcinată cu al treilea copil când a depus dosarul pentru avort și a susținut că a fost violată. Cazul a fost respins și ea a fost nevoită să nască. În 1973, apelul ei a ajuns la Curtea Supremă a SUA, unde cazul ei a fost audiat alături de cel al unei femei din Georgia în vârstă de 20 de ani, Sandra Bensing. Un medic din Texas s-a alăturat procesului lui Roe, argumentând că legile statului privind avortul erau prea vagi pentru ca medicii să le respecte. El fusese arestat anterior pentru încălcarea legii.

În fața Curții, Henry Wade a adus următoarele argumente:

(more…)

FERICIREA DE TURMĂ, IMUNITATEA LA LUCIDITATE ȘI ȘTIINȚA CONSENSULUI PSIHOPOLITIC

Filed under: bio-wars,inginerie sociala,totalitarism — Mircea Puşcaşu @ 12:33

FERICIREA DE TURMĂ, IMUNITATEA LA LUCIDITATE ȘI ȘTIINȚA CONSENSULUI PSIHOPOLITIC

Gheorghe PipereaGheorghe-Piperea-1

În 1956, filozoful german Günther Anders descria astfel „condiționarea colectivă”:

„Pentru a înăbuși orice revoltă în avans, este important să nu o faceți violent. Metodele arhaice precum cea a lui Hitler sunt în mod clar depășite. Este suficient să creați o condiționare colectivă atât de puternică încât însăși ideea de revoltă să nu existe. Apoi, am continua să condiționăm prin reducerea drastică a nivelului și calității educației, vom pune sexualitatea pe primul plan al intereselor umane. Ca anestezic social, nu există nimic mai bun. În general, vom avea grijă să alungăm seriozitatea din existență, să ne batem joc de tot ce are o valoare ridicată, să menținem o apologie constantă pentru lejeritate; astfel încât euforia reclamei, a consumului să devină standardul fericirii umane și modelul libertății. În acest fel, condiționarea va produce o astfel de integrare a sinelui, încât singura teamă (care va trebui menținută) va fi aceea de a fi exclus din sistem și deci de a nu mai putea accesa condițiile materiale necesare fericirii. Omul de masă, astfel produs, trebuie tratat ca ceea ce este: un produs, un vițel și trebuie să fie supravegheat așa cum ar trebui să fie o turmă. Orice lucru care îi permite lucidității să adoarmă mintea lui critică este bun din punct de vedere social; ceea ce ar risca să-l trezească trebuie combătut, ridiculizat, înăbușit. Orice doctrină care contestă sistemul trebuie mai întâi catalogată drept subversivă și teroristă, iar cei care o susțin trebuie apoi tratați ca atare”.

[după doi ani jumate de plandemie, după 4 luni de propagandă a războiului, după 6 ani de totalitarism digital, având în față 28 de ani de tiranie climatică, foamete și penurie de apă, vă simțiți sau nu în cușca omului de masă, a vițelului consumerist stimulat doar de divertismentul facil și de sexualitatea aberantă? Dacă nu, veți fi combătuți și veți sfârși prin a vă supune: în masa mare a captivilor nu veți mai percepe lipsirea de libertate și exproprierea de drepturi, bunuri și venituri, dar veți fi “fericiți”; ereticii, ca mine, vor fi combătuți și aruncați peste zidurile cetății; asta numai dacă majoritatea va rămâne anesteziată – în caz contrar, acest plan al supunerii va fi dat greș]

(more…)

SUBIECTE FIERBINȚI – Interviu Jordan Peterson, iulie 2022

Filed under: Jordan Peterson,totalitarism — Mircea Puşcaşu @ 12:15

SUBIECTE FIERBINȚI – Interviu Jordan Peterson, iulie 2022

Despre Ukraina, mutilarea copiilor pe motive transgender, răspunsul totalitar din pandemie și generalizarea modelului chinezesc, politica americană și defectele lui Trump, despre leftismul polarizant, despre isteria in masă a transgender și despre alte teme in flăcări.

.
JOIN 👉 t.me/bucovinaprofunda
.

30 iunie 2022

Mihai Floarea – DE LA NORME LA NORMALITATE

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:15

DE LA NORME LA NORMALITATE

Mihai Floarea covid corupt

Normalitatea presupune firescul comportamental și rațional al ființelor dintr-o societate determinată istoric, înlăturînd patologicul și aspirînd la exercitarea unor performanțe medii, fără a îngrădi însă diferențele interumane și manifestările excepționale ale superdotaților (i.e. copiii minune) și se întemeiază pe uzul general și pe legile specifice (anumite norme juridice, etice, religioase). Este un derivat al normei care este definită: 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă, ◊ Normă morală (sau etică) = model sau recomandare privind respectarea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei aplicare poate fi asigurată prin constrîngere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. și 2. Criteriu de apreciere, de reglementare[1].

În timp ce normalitatea tinde către stabilitate și unanimitate comportamentală și nu acceptă, de regulă, pluralul (bunăoară, nimeni nu vorbește / scrie despre *normalități!), norma are o anumită fluiditate, pluralul fiindu-i un apanaj… normal! Normele depind politic de anumiți inși învestiți temporar să administreze economic-legislativ țara care le pot modifica, amenda, anula etc. în conformitate cu interesele de grup. De aici posibilitatea alterării normalității prin intervențiile legislative impuse local și temporar în mod discreționar (prin abuz de putere) sau global (așa-numita „nouă ordine mondială“, pe care am motive serioase de a o denumi dezordine mondială!).

Michel Foucault observa că normalizarea inversează ordinea de subordonare din cadrul normării: plecînd de la partajul normal-anormal se pot degaja normele. Astfel, normalizarea se încadrează în noua artă de a guverna și constă în fixarea unei normalități a normalităților, adică a fenomenelor naturale după care se ghidează populația: nașterea, moartea – în limbaj blagian „marile treceri“ – și a fenomenelor economice lăsate să funcționeze de la sine, spontan și ordonat. Normalizarea aplică tehnici operînd macrosocial, valorizînd viața prin ceea ce filosoful francez denumea „biopolitică“, societatea fiind redefinită nu din vechea perspectivă contractuală, ci drept ansamblu de procese avînd propria lor sursă în natura umană, adică o naturalitate specifică existenței în comun a oamenilor.

(more…)

23 iunie 2022

24 iunie 1927 – Nașterea Mișcării Legionare

24 iunie 1927 – Nașterea Mișcării Legionare

Începutul unei generații jertfitoare

”Mergând împreună uniți, cu Dumnezeu înainte și cu dreptatea neamului românesc”

Mărturia lui Corneliu Codreanu, inițiatorul și Căpitanul acestei Mișcări:

czc corneliu-zelea-codreanu
”Intima noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea a fost aceasta: nu ne intereseaza daca vom birui, daca vom cadea infranti sau daca vom muri. Scopul nostru este altul: de a merge inainte, uniti. Mergand impreuna, uniti, cu Dumnezeu inainte si cu dreptatea neamului romanesc, orice soarta ne-ar fi daruita, infrangerea sau moartea, ea va fi binecuvantata si va da roade pentru neamul nostru. Sunt infrangeri si sunt morti care trezesc un neam la viata, dupa cum sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odata. Ne-am strans si mai mult in jurul icoanei. Si cu cat greutatile ne vor asalta si loviturile vor curge mai grele peste noi, cu atat vom sta mai mult sub scutul Arhanghelului Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai era pentru noi o fotografie pe o icoana, ci il simteam viu. Acolo la icoana, faceam de garda cu schimbul, zi si noapte, cu candela aprinsa.” (Corneliu Codreanu)

“In fata situatiei de mai sus, m-am hotarat sa nu merg nici cu o tabara, nici cu cealalta. Nici sa ma resemnez, ci sa incep organizarea tineretului pe raspunderea mea, dupa sufletul si capul meu si sa continui lupta, iar nu sa capitulez.

In mijlocul acestor framantari si ceasuri de rascruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit in inchisoarea Vacaresti. Ne-am hotarat sa strangem randurile si sa continuam lupta sub protectia aceleiasi Sfinte Icoane. In acest scop, ea a fost adusa la caminul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfantul Spiridon, unde o lasasem cu trei ani in urma. La aceste ganduri, grupul “Vacaresti” s-a alaturat imediat. Peste cateva zile am convocat la Iasi, pentru Vineri, 24 Iunie 1927, ora zece, in camera mea din str. Florilor No. 20, pe Vacaresteni si pe putinii studenti care mai ramasesera legati de noi.

Intr-o condica, cu cateva minute inainte, scrisesem urmatorul ordin de zi, numerorat cu No. 1:

“Astazi, Vineri, 24 Iunie 1927 (Sf. Ion Botezatorul), ora zece seara, se infiinteaza: Legiunea Arhanghelului Mihail, sub conducerea mea. Sa vina in aceste randuri cel ce crede nelimitat. Sa ramana in afara cel ce are indoieli. Fixez ca sef al garzii de la Icoana pe Radu Mironovici”.

(more…)

CEDRY2K – concert la Suceava

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:21

cedryk - photo_2022-06-22_22-17-06

CEDRY2K – concert la Suceava

Sfinții Închisorilor – REGĂSIREA
În Duminica Sfinților Români

26 iunie 2022, ora 19.00
Concert in AER LIBER
La Tișăuți, 3 km de Suceava

Intrarea liberă.
Răspândiți vestea!

Un eveniment recomandat de
Bucovina Profundă

.
t.me/bucovinaprofunda ✅ JOIN
.

21 iunie 2022

Un titan al Bioeticii – Tristam Engelhardt

Filed under: bioetica,prof.dr.Vasile Astarastoae — Mircea Puşcaşu @ 10:05

Un titan al Bioeticii – Tristam Engelhardt

Un articol de Vasile Astărăstoae

tristam engelhardt 15296805493753-1-856x630

Pe 21 iunie 2022 se împlinesc patru ani de când a plecat dintre noi și ne-a lasat pe toți mult mai săraci, un om generos și un savant de referință – Herman Tristam Engelhardt Jr. (1941-2018)

Pe Tristam Engelhardt l-am cunoscut personal printr-o întâmplare miraculoasă.

Prin anii ’90, pe când eram prodecan al Facultății de Medicină și mă ocupam și de cazările studenților în cămin, am primit o serie de cereri de cazare de la studenții și masteranzii Facultății de teologie ortodoxă – pe care le-am rezolvat. Peste ani, prin 2001-2002, primesc un e-mail de la unul dintre acei studenți, devenit preot, Iulian Aniței, care îmi comunica că a fost preot misionar în Alaska, dar se muta în Texas și ma întreba cu ce poate să mă ajute. Citisem recent Fundamentele Bioeticii așa că l-am rugat pe Iulian Aniței, dacă nu îi este prea greu, să facă rost de adresa de corespondență a lui Engelhardt – pe care doream să-l contactez. Răspunsul a fost prompt: „Îmi este foarte ușor, profesorul Engelhardt este socrul meu. Vine în pelerinaj, în octombrie, la Sfânta Parascheva la Iași și vă puteți întâlni”. Am așteptat cu emoție acel moment. Pe 14 octombrie, în timpul slujbei, l-am recunoscut imediat, deoarece pe lângă ținuta sa, a ieșit în evidență prin atitudine: a stat în genunchi sau în picioare (nici un moment nu s-a așezat pe scaun), a cântat împreună cu cei din cor și în final s-a împărtășit.

Ulterior, am avut șansa să ma întălnesc cu el în numeroase ocazii: la Iași (la lansarea traducerii cărții sale Fundamentele Bioeticii creștine – Perspectiva ortodoxă sau cu ocazia decernării titlului de doctor honoris causa la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”), la Bistrița, la București, la Paris, în Singapore etc. Conversațiile cu Tris (așa m-a rugat să-i spun) au fost întotdeauna o placere nu numai din punct de vedere intelectual, dar mai ales uman. Când ne-am întâlnit ultima oară îmi spunea cu mândrie că este bunicul a patru fetițe românce.

Descris ca fiind fie „copilul teribil al bioeticii”, fie unul dintre „întemeietorii bioeticii”, fie „apostolul creștinismului” în bioetică profesorul Engelhardt a avut o viață extaordinară.

H. Tristram Engelhardt Jr. s-a născut pe 27 aprilie 1941 într-o familie, care era la a șasea generație de medici. Strămoșii săi, romano-catolici germani, au emigrat în Texas pe când acesta făcea parte din Mexic. Tatăl său era profesor universitar de medicină internă, cu licență de liberă practică, dar era recunoscut mai ales ca fiind cel mai bun specialist și traducător din latina medievală din Statele Unite.

Tristam Engelhart a studiat filozofia la Universitatea din Austin (Texas). A obținut un doctorat în filozofie în 1969, scriind o teza despre Kant, Hegel și Husserl și problema minte-creier.

Medicina a studiat-o la Universitatea Tulane (în inima New Orleans-ului medicului, filosofului și scriitorului Walker Percy). La momentul și locul în care Engelhardt a intrat la medicină – anii 1960 – medicina încă se aplica la înțelegerea condiției umane și nu doar a bolilor și disfuncțiilor corpului uman. Deși a obținut dreptul de liberă practică în 1972 și se bucura de întâlnirile clinice cu pacienții, Engelhardt a decis să fie doctor în sensul cel mai larg al termenuluiSă exploreze, așa cum medicina le-a permis medicilor să facă în decursul istoriei, starea ființelor umane, natura lor finită și inevitabilitatea suferinței. A devenit profesor de filozofie la Universitatea Rice, din Houston, Texas, specializat în istoria și filosofia medicinei, profesor emerit la Colegiul de Medicină Baylor și membru al Centrului Baylor pentru Etică Medicală și Politici de sănătate.

A scris peste 400 de cărți, capitole și articole, care vizează personalitatea și identitatea, bioetica, genetica, umanismul secular, deprofesionalizarea medicinei, teologia și etica creștină, drepturile animalelor, politica de sănătate și multe altele. A fost senior editor la Christian Bioethics (înființată de el în 1995 – acum în al 27-lea an de apariție continuă) și la The Journal of Medicine and Philosophy (pe care la înființat în 1976 împreunăcu Edmund Pellegrino – acum în al 46-lea an de apariție continuă). În 1975, a fondat împreună cu Stuart Spicker colecția Philosophy and Medicine – cuprinzând peste 140 de titluri până acum – iar ulterior seria Philosophical Studies in Contemporary Culture.

Texanul Engelhardt a colindat în jurul lumii, în cizme de piele și cu pălaria de cowboy. Cel puțin 4 luni pe an era prezent în străinătate (din Australia până în Europa, din Japonia, Hong-Kong și China până în America centrală și de Sud) cucerind auditoriul cu prelegerile și cursurile sale despre istoria filozofiei, istoria și filosofia medicinei și mai ales despre bioetică. Lucrările sale au fost traduse în peste 14 limbi, inclusiv, chineză și japoneză.

Tristam Engelhart a fost catolic practicant, dar s-a convertit la ortodoxie. În Sâmbăta Mare a anului 1991, Hugo Tristram Engelhardt Jr. primea botezul orthodox, luând numele Sfântului Herman din Alaska. A spus că i s-a părut nesatisfăcătoare din punct de vedere spiritual scolastica romano-catolică. „ Creștinii catolicii scriu manuale despre dragoste; creștinii ortodocși traiesc dragostea”, așa a explicat el diferențele dintre cele două ramuri ale creștinismului.

În ultima sa carte, After God: Morality & Bioethics in a Secular Age/ După Dumnezeu: morală și bioetică într-o epocă seculară (2017), scrisă în timp ce urma un tratament pentru cancer, Engelhardt a arătat implicațiile morale și epistemice ale trăirii într-o cultură care a ajuns să-L respingă pe Dumnezeu. Este o lucrare perspicace, strălucitoare și serioasă, scrisă știind că timpul îi era limitat.

Statutul lui H. Tristram Engelhardt în domeniul bioeticii este unic, deoarece contribuțiile sale la discuțiile atât laice, cât și religioase despre probleme atât teoretice, cât și practice sunt de neegalat.

Este cunoscut mai ales prin două cărți fundamentale: The Foundations of Bioethics (1996) și The Foundations of Christian Bioethics (2000). Deși mulți s-ar putea să fi citit unul sau altul dintre acele volume, cel mai bine este să fie citite împreună; într-o manieră de iluminare reciprocă, ele atestă trăsăturile centrale ale viziunii lui Engelhardtrespingerea raționalității seculare ca bază adecvată pentru moralitate.

The Foundations of Bioethics oferă evaluarea erudită a lui Engelhardt a incapacității raționalității seculare de a oferi baza unei morale pline de conținut în diferite comunități, în fapt, relatarea sa despre eșecul eforturilor iluminismului de a oferi o baza rațională pentru o morală comună. Cartea a fost motivată de încercarea de a fundamenta o bioetică seculară pe o înțelegere universală a „vieții bune” – care ar putea fi justificată, folosind argumente raționale generale. Spre „consternarea și tristețea” lui, acel lucru s-a dovedit imposibil. De ce? Pentru că societățile iluministe moderne cuprind concepții multipledespre „bine”.

La baza acestui proiect se află condiția definitorie a lui Engelhardt, conform căreia moralitatea implică „o legătură pașnică între oameni”.Prin aceasta el înțelege că orice afirmare a canoanelor de probitate morală și de autoritate trebuie să evite recursul la forță.

Engelhardt a examinat de ce argumentele raționale solide nu sunt în măsură să ofere bazele necesare pentru a justifica o morală sau o bioetică seculară plină de conținut, cu atât mai puțin pentru asigurarea unei teorii politice, care să ghideze politica de sănătate. Engelhardt constata că morala seculară permite multe activități despre care se știa că sunt profund imorale, „păcătoase” (de ex. avortul la cerere, cercetarea celulelor stem embrionare umane, eutanasia ș.a.m.d.) sau imprudente.

The Foundations of Christian Bioethics repetă critica generală a raționalității seculare găsită în The Foundations of Bioethics, ca un preludiu al unei invitații adresată cititorilor săi să găsească comunitatea potrivită în care să-L cunoasca cu adevărat pe Dumnezeu, oferind astfel mintea și inima unor „prieteni morali” cu un discernământ moral adecvat în chestiuni bioetice și de altă natură. Bioetica creștină nu își are originea în rațiunea umană, ci în porunca lui Dumnezeu. Bioetica creștină nu este o bioetică, care poate fi cunoscută numai prin argumente raționale. Mai degrabă, bioetica creștină articulează un cadru spiritual și moral la un loc cu angajamentele, credințele și practicile creștine ale străvechilor părinți ai Bisericii Creștine, întemeiate în credința în Dumnezeu și în modurile în care El s-a descoperit omului. În lumea noastră secularizată, postmodernă, Fundamentele Bioeticii Creștine afirmă necesitatea unei etici creștine într-o posibilă lume post-creștină.

Ambele cărți au provocat dezbateri semnificative, ajungându-se la publicarea a zeci de volume și sute de articole ca răspuns la fiecare dintre ele. Dintre acestea:

Reading Engelhardt/ Citindu-l pe Engelhardt a adunat atât articole laudative, cât și critice (sau hibride), privind relatarea seculară a lui Engelhardt despre bioetica fundamentală (Editori Minogue, Palmer-Fernandez and Reagan1997). Autorii au apreciat atât puterea criticii lui Engelhardt la adresa eforturilor seculare de a dezvolta o moralitate substanțială, cât și răspunsurile însuflețite ale colegilor, care au încercat să se ridice la provocările sale necruțătoare.

At the Roots of Christian Bioethics: Critical Essays on the Thought of H. Tristram Engelhardt Jr./ La rădăcinile bioeticii creștine: Eseuri critice asupra gândirii lui H. Tristram Engelhardt Jr. (Editori Iltis and Cherry2010) constă în eseuri care răspund la The Foundations of Christian Bioethics a lui Engelhardt. Concluzia autorilor este că spre deosebire de vidul pe care îl identifică în centrul proiectului iluminist de a înlocui credința cu rațiunea ca bază pentru o morală comună, Engelhardt susține că,în absența unui punct ultim de orientare, nu există niciun punct final al rațiunii, funcție de care să putem stabili diversele condiții de facere a „binelui” și valorilor umane cardinale, care dau conținut moralei.

Iată și câteva recenzii:

Această carte de eseuri, care comentează lucrările lui Engelhardt, ajută la clarificarea despre ce este Engelhardt și de ce rămâne important. Engelhardt este un filosof al diferențelor, spre deosebire de mulți dintre marii filozofi ai secolului XX. Pentru cititorii care doresc să-l înțeleagă pe Engelhardt, eseurile din acest volum elucidează complexitatea gândirii sale”. Editorial JAMA, Jun.2010

Tris Engelhardt a făcut mai mult decât orice altă figură din bioetica contemporană pentru a aduce resursele întregii istorii a filozofiei pentru a aborda problemele etice care apar in biomedicina contemporană. Părerile sale sunt întotdeauna provocatoare și adesea inovatoare. Aceste eseuri oferă o privire proaspătă asupra multor dintre temele pe care le-a explorat de-a lungul carierei sale. Foarte recomandat celor care doresc să se împace cu opiniile acestui gigant al bioeticii contemporane.” David Solomon, Centrul pentru Etică și Cultură Notre Dame

Sunt acești doi Engelhardt și aceste două cărți radical diferite? Acest volum arată că cei doi Engelhardt sunt legați organic împreună. Engelhardt din The Foundations of Christian Bioethics abordează întrebările ridicate, (rămase fără răspuns) puse de către Engelhardt în The Foundations of Bioethics. Acest volum este indispensabil pentru oricine dorește să înțeleagă țesutul fenomenului contemporan al bioeticii.” Stephen A. Erickson, Profesor de filozofie, Colegiul Pomona, Claremont

În ceea ce privește învățarea și practicarea medicinei, Engelhardt era adeptul unei abordări complexe și conservatoare. Principalul motiv pentru care Engelhardt scria, preda și ținea prelegeri, în loc să-și petreacă zilele în tihnă, era pentru a readuce studiul medicinei la sensul său clasic. „Pur și simplu nu a existat nicio distanță între studierea medicinei ca mijloc de înțelegere a condiției umane și studierea ei ca știință” spunea Engelhardt. „Profesia a atras și a încurajat dezvoltarea unor bărbați și femei extraordinare, permițându-le – încurajându-le – să fie extrem de diferiți.” Medicina occidentală s-a dezvoltat într-o cultură creștină, care credea într-un creator divin, autor al naturii și al umanității. Drumul medicinii din a doua jumătate a secolului al XX-lea, așa cum îl vede Engelhardt, a fost unul de deprofesionalizare tot mai mare, trecând de la o profesie autonomă la o meserie guvernată de societate, legislativ și instanțe judecătorești. Cultura seculară a diminuat radical însemnătatea vieții și a morții. Odată ce moartea nu mai este văzută ca o poartă spre judecata lui Dumnezeu, gravitatea sa este radical diminuatăPreocupările morale sunt reduse la chestiuni de consimțământ liber și informat, de menținere a autonomiei persoanei, de asigurarea acelor intervenții medicale care să controleze durerea și să suprime conștiința de sine (făcând astfel pocăința imposibilă) și chiar să scurteze și să curme viața. Preocupările religioase sunt reduse fie la probleme de morală, fie la o dimensiune culturală, și nu la una transcendentă. Odată ce se pierde din vedere semnificația transcendentă a morții, semnificația morții este imanentizată, iar moartea este trivializată.

Poate medicina să recâștige ca o revendicare îndreptățită statutul de „profesie”?

Engelhardt vrea să spună da, dar nu vede prea multe dovezi încurajatoare. „Pentru ca medicina să redevină profesie, spunea el, medicii trebuie să reflecteze asupra puterii lor, nu să răspundă și să se adapteze necritic la moralitatea seculară. Și trebuie să înceapă prin a vorbi despre limitele vieții și despre inevitabilitatea suferinței și a morții. Atâta timp cât medicii întorc spatele acestor aspecte esențiale ale condiției umane în încercări sortite esecului de a prelungi viața cu orice preț, de a face să dispară orice suferință și de a remedia problemele tuturor cu medicina, ei propun o prostie pioasă, erodând și mai mult încrederea în profesie”. Dacă medicii ar începe să vorbească sincer despre ceea ce poate și ar trebui să facă medicina, Engelhardt crede că oamenii ar asculta și ar recăpata încrederea.

Prin intelectul și inteligența sa ascuțită, Tris a fost prin excelență un „provocator”, provocându-ne pe toți, să testăm rigoarea argumentației și a presupunerilor noastre. Poate cel mai bine l-a caracterizat Ronald Bailey Un domn, un filozof, un medic, un texan mândru, un povestitor strălucit și un apărător clar al libertății.” Un titan al filozofiei și medicinii.

P.S.1Fundamentele Bioeticii creștine – Perspectiva ortodoxă a fost editată în limba română la Sibiu, la editura Deisis, într-o excelentă traducere asigurată de Cezar Login, Ioan I. Ică Jr, Mihail Neamțu și cu un extraordinar studiu introductiv „Herman Tristram Engelhardt Jr și cheia biografică a bioeticii” scris de Profesorul Sebastian Moldovan.

P.S.2: Un fapt inedit din biografia lui Tristram Engelhardt. În tinerețe, a servit timp de 10 ani ca șerif adjunct în Lone Star State și a câștigat în două rânduri concursul la tir cu pistolul de pe cal al șerifilor.

P.S.3: Prelegerea de la Iași, din 2005, ținută de Tristram Engelhardt cu ocazia decernării titlului de doctor honoris cauza s-a intitulat Bioetica într-o epocă secularizată. Ea s-a aflat pe pagina Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, Iași. Astăzi, la fel ca și prelegerea Ipostazele cuvântului a IPS Bartolomeu, nu mai există. Nu mai există nici lista celor care au primit titlul de doctor honoris causa în decursul timpului. Trist, dar adevărat.

sursa: Prof. Dr. Vasile Astărăstoae

Vasile Astărăstoae

Pe 21 iunie 2022 se împlinesc patru ani de când a plecat dintre noi și ne-a lasat pe toți mult mai săraci, un om generos și un savant de referință – Herman Tristam Enghelhardt Jr. (1941-2018)

Pe Tristam Engelhardt l-am cunoscut personal printr-o întâmplare miraculoasă.

Prin anii ’90, pe când eram prodecan al Facultății de Medicină și mă ocupam și de cazările studenților în cămin, am primit o serie de cereri de cazare de la studenții și masteranzii Facultății de teologie ortodoxă – pe care le-am rezolvat. Peste ani, prin 2001-2002, primesc un e-mail de la unul dintre acei studenți, devenit preot, Iulian Aniței, care îmi comunica că a fost preot misionar în Alaska, dar se muta în Texas și ma întreba cu ce poate să mă ajute. Citisem recent Fundamentele Bioeticii așa că l-am rugat pe Iulian Aniței, dacă nu îi este prea greu, să…

Vezi articolul original 2.310 cuvinte mai mult

Pagina următoare »

%d blogeri au apreciat: