Bucovina Profundă

18 octombrie 2021

SPRE O ÎNCHISOARE MONDIALĂ – Părintele Elpidie Vaianakis

Filed under: apocalipsa — Mircea Puşcaşu @ 19:27

SPRE O ÎNCHISOARE MONDIALĂ 

Părintele Elpidie Vaianakis

 Interviul Arhimandritului Elpidie Vaianakis acordat reporterului Stefanos Damianidis la postul de radio FOCUS 103 FM din Salonic , în data de 02.08.2021

ROMÂNII SE OPUN DICTATURII MEDICALE. Manifestul intelectualilor români împotriva vaccinărilor obligatorii și a certificatului verde  

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:01

crowd - 56630464_b67e601ed0_o

ROMÂNII SE OPUN DICTATURII MEDICALE

Manifestul intelectualilor români împotriva vaccinărilor obligatorii și a certificatului verde

Noi, cetățenii români, ne declarăm profunda îngrijorare în legătură cu campania înverșunată de vaccinare pentru prevenirea și stoparea răspândirii noului coronavirusNe îngrijorează situația creată de politicienii care au acceptat să devină masă de manevră și de unii medici și specialiști din domeniul medical care și-au uitat menirea de a apăra și salva vieți, promovând vaccinarea în masă a populației ca fiind singura modalitate de a readuce societatea la normal.

Pe baza unor date preliminare obținute la numai câteva luni de la începerea studiilor, ei au permis și încurajat campanii de inoculare a unor seruri experimentale pentru care nimeni nu își asumă vreun risc! Unii medici și specialiști care au încercat să atragă atenția au fost reduși la tăcere în mod dictatorial, iar în prezent au rămas puțini experți din diferite domenii care încearcă să oprească această mascaradă, prin care mulți politicieni corupți și medici sponsorizați de BigPharma câștigă enorm.

Solicităm demascarea tuturor factorilor de decizie din politică și sănătate aflați momentan în conflict de interese!

Considerăm vaccinarea obligatorie un atentat la sănătate și refuzăm categoric vaccinurile produse de Pfizer, ModeRNA, Astra Zeneca, sau Johnson&Johnson, care se dovedesc ineficiente în stoparea răspândirii virusului, persoanele vaccinate putând infecta și transmite în continuare boala.

„Vaccinul” nu a stopat răspândirea SARS-cov-2 nici în țările cu 65-90% populație vaccinată, dimpotrivă, a dus la multiplicarea cazurilor. Lipsa de durabilitate a imunității mediate de vaccin este cauzată de marea capacitate de mutație a virusului [1], împreună cu înaltul grad de transmisibilitate, care permit selecția de variante rezistente la vaccin, ducând la proliferarea replicării acestora, cu precădere în rândul celor vaccinaț[2]Un singur individ vaccinat sau câțiva nu constituie o problemă majoră pentru comunitate, însă o colectivitate de vaccinați cauzează o presiune mare de infectivitate selectivă, făcând ca noile variante mai contagioase (e.g. SARS-cov-2-Delta) să devină dominante [3].

În aceste condiții, există riscul ca persoanele nevaccinate, cu toate că își fac teste și sunt sănătoase, să se îmbolnăvescă de la o personă vaccinată netestată. Dacă nu se dau explicațiile necesare, atunci va fi greu să fie stăvilite nemulțumirile celor care sunt tratați cu dispreț și segregați pe motive nefondate științific.

Prin urmare, sunt multe semne de întrebare și îngrijorare în ceea ce privește siguranța acestor vaccinuri, printre care amintim:

I) Riscul pe termen scurt al vaccinării este formarea de cheaguri de sânge,provocând sindromul trombocitopeniei induse [4-5], cauzând moartea subităStudii recente arată că ARNm, care codează proteina spike aflată pe suprafața virusului, se răspândește în fiecare organ al corpului uman, cauzând efecte adverse severe. Conform Institutului Salk, corpul persoanei vaccinate devine o uzină producătoare de proteine spike, care migrează spre interiorul vaselor sanguine șdeteriorează celulele endoteliale vasculare, inhibând funcția mitocondrială [6]. De asemenea, provoacă miocardită și pericardită în rândul copiilor și al tinerilor.  (more…)

Cumplite încercări, Doamne! Marcel Petrișor. 12 interviuri

Filed under: crimele comunismului,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 16:37

Cumplite încercări, Doamne! Marcel Petrișor. 12 interviuri

Marți, 12 octombrie, a trecut la cele veșnice scriitorul Marcel Petrișor. În vârstă de 91 de ani, Marcel Petrișor s-a născut pe 13 aprilie 1930 în localitatea Ocişor din judeţul Hunedoara, într-o familie de învățători.

După studiile liceale efectuate la Brad şi Deva, în 1952, pe când era student la „Filosofie”, este arestat pentru prima oară (îi împrumutase cartela sa de masă regretatului critic literar Ovidiu Cotruş – nepotul poetului Aron Cotruş, pe care noul regim îl socotea „duşman al poporului”). Smuls peste noapte din Clujul visurilor juvenile, Marcel Petrişor este târât prin mai multe închisori şi centre de detenţie: Rahova, Jilava, Malmaison, Uranus, din nou Jilava, apoi Baia Sprie, Dej, Gherla, Aiud, scrie site-ul crestinortodox.ro.

În 1956 are parte doar de câteva luni de libertate chinuită, după care este arestat, din nou, sub acuzaţia de a fi participat la un „complot studenţesc”, pe fondul tulburărilor din Ungaria. Încadrat într-un lot de potenţiali condamnaţi la moarte, Marcel Petrişor a stat sub teroarea sentinţei mereu amânate până în august 1957. Va fi eliberat abia în 1964, după un nou periplu al groazei – Malmaison, Uranus, Jilava, Aiud (amănunte ale biografiei sale de deţinut politic se află în volumele de memorii, unde autorul „s-a ascuns” iniţial sub numele personajului Mircea Petre).

După ieşirea definitivă din închisoare, (more…)

11 octombrie 2021

Marin Răducă – 99 de ani pentru Hristos și neamul românesc

Marin Răducă – 99 de ani pentru Hristos și neamul românesc

Marin-Raduca-The-Ascetic-Experience-480x320

Domnul Marin Răducă, supraviețuitor al temnițelor, luptător mistic legionar, mărturisitor creștin, om duhovnicesc, rugător isihast, ascet experimentat, român jertfelnic, naționalist anticomunist, înțelept filocalic in viață, a plecat la Hristos in această noapte. (+11octombrie2021)

Marin Răducă s-a născut la 10 octombrie 1922 și a pătimit 19 ani de închisoare în urma a două condamnări. A fost coleg de celulă și temniță cu părintele Dimitrie Bejan, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu, aproape de părinții Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae şi Benedict Ghiuş.

 Prima condamnare a primit-o la 20 de ani, pentru că intrase în Frația de Cruce încă de la 16 ani, în 1938, și activa împreună cu colegii din Liceul Andrei Șaguna din Brașov: 12 ani de temniță. Ajuns la Aiud, face mai întâi trei ani de izolare completă.

După eliberare, în 1954, se mută în comuna Poienari din Prahova, la părinții săi, unde se căsătorește. Pe când soția sa era însărcinată în luna a șasea, la trei ani după ieșirea din închisoare, este din nou arestat și mai face aproape opt ani de temniță. până la decretul din 1964. Soția îl așteaptă deși i se trimite geamantanul cu haine al soțului, pentru a-l crede mort. Când ajunge acasă își vede pentru prima oară fiica pe care o recunoaște imediat dintre copiii de la locul de joacă. Fiica pe care nu o văzuse niciodată avea acum deja 7 ani. Mărin Răducă a trăit mare parte a vieții de după temniță la Iași , iar în ultimul an se retrăsese la țară in Prahova natală, de unde a și plecat la Domnul.

A fost un trăitor profund al Ortodoxiei, un om duhovnicesc încercat, apreciat de mulți preoți, monahi și episcopi, care îl căutau pentru sfat și indrumare, mai ales in practica isihastă a rugăciunii neincetate, rugăciune pe care o dobândise incă din a doua detenție. Era un foarte bun cunoscător al scrierilor sfinților părinți filocalici, pe care îi citea mereu. Era un ascet redutabil și un  practicant incercat al isihiei. În numeroasele sale pelerinaje făcute la Sfântul Munte Athos, Marin Răducă era foarte bine primit de părinții athoniți, care il cercetau ca pe un veritabil avvă și ca pe un martir în viață.

Să ne invrednicim de rugăciunile acestui sfânt discret!

Prietenul și camaradul nostru, pe care îl plângem împreună cu luna printre ramuri! Marin Răducă, veșnic PREZENT! printre noi pentru a ne îmbărbăta și a lupta alături noi.




 

 

ISIHASTUL DIN TEMNIȚELE COMUNISTE

Un interviu cu Marin Răducă

„POLITICA NOASTRĂ ERA IUBIREA DE DUMNEZEU ȘI DE NEAM”
Domnule Marin Răducă, vă rugăm să ne spuneți ce v-a determinat să intrați în Frățiile de Cruce la doar 16 ani? (more…)

Mihai Eminescu – Glossă

Filed under: Eminescu — Mircea Puşcaşu @ 02:02

Cât de actual ! Cât de universal!

 

Mihai Eminescu – Glossă

 

Vreme trece, vreme vine,eminescu-
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

 

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?…
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

 

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

 

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

 

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

 

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

 

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

 

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

 

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

 

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

5 octombrie 2021

FEDERAȚIA PRO VITA respinge segregarea creată prin pașaportul de vaccinare: Încălcarea drepturilor naturale nu poate duce decât la autodistrugere!

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 03:36

FEDERAȚIA PRO VITA respinge segregarea creată prin pașaportul de vaccinare: Încălcarea drepturilor naturale nu poate duce decât la autodistrugere!

FEDERAȚIA ORGANIZAȚIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIAsisif

Scrisoare Deschisă adresată Guvernului, Parlamentului și tuturor Românilor

Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita ia atitudine față de intenția guvernanților de a obliga personalul medical să dețină Certificatul digital al UE privind COVID-19, măsură care încalcă drepturile și libertățile cetățenești, introducând abuzuri și presiuni similare celor mai negre dictaturi din istoria omenirii. Considerăm că introducerea, în sine, a acestui Certificat este ineficientă și nejustificată epidemiologic, este o măsură care creează segregare socială, discriminare irațională și posibilitatea unor abuzuri greu de cuantificat.

Perspectiva obligativității vaccinării și a permisului sanitar a stârnit, deja, un val de proteste la nivelul societății civile.

Astfel, reprezentanții Federației Sanitas au reacționat prompt, subliniind că după o lună de la publicarea în Monitorul Oficial a legii, „probabil că aproape jumătate dintre angajații din sănătate (oameni care țin să le fie respectat dreptul constituțional de decizie asupra propriei persoane) vor avea contractul de muncă desfăcut”. Acest fapt ar reprezenta o catastrofă la adresa sistemului sanitar din România, ducând la înjumătățirea singurei „armate” care luptă cu pandemia, exact în perioada de vârf a valului 4, arată Federația Sanitas. În consecință, Sanitas anunță că va folosi în perioada următoare toate pârghiile legale posibile pentru a împiedica adoptarea acestui proiect de lege.

Și cadrele medicale au protestat deschis față de abuzurile autorităților. Unul dintre medicii care și-au exprimat public dezacordul este pr. Ștefan Mindea, neurochirurg de renume internațional, care a amintit că statul nu poate să impună vaccinarea și nici permisul sanitar, fiind esențial ca românii să se împotrivească dictaturii medicale. „Este foarte important să înțelegem că este un lucru ca statul să recomande ceva și este alt lucru să impună ceva. Când statul începe să impună anumite lucruri noi, ca și oameni, dăm libertatea noastră în mâna statului. Eu, personal, am mai mare încredere ca să pot eu să decid sau dumneavoastră să decideți ce este mai bine sau ce este mai rău pentru sănătatea dumneavoastră, pentru sănătatea familiei dumneavoastră. Cred că fiecare dintre noi suntem maturi și putem să ne asumăm această decizie. Sunt decizii foarte personale, sunt decizii medicale. Nu se poate nega faptul că există anumite riscuri și fiecare din noi când facem ceva ne asumăm riscuri. Este absurd să se ia această decizie în numele nostru. Ne opunem clar unei dictaturi medicale”, a spus părintele Ștefan Mindea.[1]

O altă voce care se opune vehement măsurilor restrictive este cea a medicului, chirurgului și fostului șef al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Lucian Dută, care a spus că nu-și va vaccina copiii împotriva Covid-19: (more…)

23 septembrie 2021

Dimitrie Bejan, sfințitul mărturisitor

Filed under: Parintele Dimitrie Bejan,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 08:45

Dimitrie-Bejan = cut

21 septembrie:

Sfințitul mărturisitor Dimitrie Bejan

Un vulcan de credinţă şi de caracter, iată cum ar putea fi sintetizat părintele Dimitrie. S-a născut la 26 octombrie 1909 la Hârlău, Neamţ. A urmat Institutul Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi şi cursurile Facultăţii de Istorie. Hirotonit preot în 1938, după absolvirea facultăţii de Teologie. În 1940 a venit la Bucureşti şi în două ore s-a căsătorit civil şi religios.

A fost făcut prizonier în Rusia timp de şapte ani, unde ajunge ca preot militar, la vârsta de 32 de ani. Ajunge în ţară abia în 1948. Reîntors în ţară, este condamnat de Tribunalul Militar Bucureşti la 7 ani închisoare, prin sentinţa nr. 77/1950, pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”. Deţinut la Jilava, Văcăreşti, Aiud şi Canal între 1949-1956, după care i se stabileşte domiciliu obligatoriu în Bărăgan, 1956-1958. Trece şi pe la mina Cavnic, în Maramureş.

În 1959 este din nou condamnat pentru uneltire, prin sentinţa 349/1959 a Tribunalului Militar Constanţa. Eliberat în 1964, a fost încadrat preot la parohia Ghindăoani, lângă Tg. Neamţ. În 1970, datorită afluenţei tot mai mari a credincioşilor care-l căutau peste tot, a fost judecat şi trimis cu domiciliu obligatoriu la casa părintească din Hârlău, unde a fost obligat să rămână până în decembrie ’89. Acasă a trăit în continuare umilinţa de la Aiud, fiindu-i interzis să slujească ca preot. Ocolit de preoţi, cenzurat şi urmărit de autorităţi, părintele nu s-a deznădăjduit, nu s-a întristat, ci a primit totul cu bucurie, asemenea lui Iov. Singurii prieteni adevăraţi îi erau credincioşii din satele din jur şi unii preoţi şi călugări care îl vizitau. În ultimii ani stă mai mult la pat în camera sa, ca într-o chilie călugărească. Ziua dădea sfaturi şi mângâie credincioşii, iar noaptea se roagă la lumina candelei. (more…)

Ce s-a întâmplat la 21-22 septembrie 1939?

Filed under: Miscarea Legionara — Mircea Puşcaşu @ 08:27

Ce s-a întâmplat la 21-22 septembrie 1939?

De ce au fost executați fără proces peste 250 de români?  

136688.jpg-573x276

În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost executați fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.

Pretextul masacrului

Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării Legionare, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.

Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.

După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.  (more…)

Despre Codreanu, pro sau contra. Un interviu cu Răzvan Codrescu  

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:03

La 13 septembrie în 1999 se năștea Corneliu Codreanu, iar tot la 13 septembrie (2021) pleca la cele veșnice Răzvan Codrescu.

De aceea republicăm mai jos acest interviu in care Răzvan Codrescu vorbește despre Corneliu Codreanu.


Despre Codreanu, pro sau contra

Un interviu cu Răzvan Codrescu  

czc-corneliu-zelea-codreanu

„Despre Codreanu se vorbește, pro sau contra, adeseori anapoda”

Claudiu Tarziu: Observam ca orice referire cu un dram de obiectivitate la Corneliu Codreanu sau legionarism te face dintr-o data suspect. De pilda, Ion Cristoiu a fost acuzat de simpatii legionare pentru ca i-a recunoscut „Capitanului” charisma si bunele intentii. Iar realizatoarea de televiziune Eugenia Voda a primit aceeasi eticheta doar pentru ca i-a permis lui Ion Cristoiu sa faca acele afirmatii in emisiunea ei.

Pe de alta parte, simpatizantii se raporteaza necritic la Miscare si la fondatorul ei. De ce credeti ca se intimpla asa? si totodata de ce-am mai vorbi astazi despre Codreanu si despre legionarism?

Razvan Codrescu: Nu numai faptul ca a reusit sa mobilizeze pina la jertfelnicie elita unei generatii (studenti, intelectuali, preoti, aristocrati etc.), dar si faptul acesta de a fi adulat sau contestat cu patima dupa atitia ani, si dupa ce s-au facut toate eforturile pentru a i se diminua creditul si a i se sterge urmele, arata importanta personajului, care, indiferent de cum ar fi judecat, nu a fost unul de mina a doua.

Indaratnicia aceasta de a ramine viu/prezent si dupa trei sferturi de veac, dupa ce a fost haituit, asasinat, ingropat la opt metri sub pamint si denigrat ca nici un alt personaj al istoriei noastre, impre una cu toata miscarea pe care a generat-o, mai arata si calegionarismul a picat pe niste probleme vitale si inca nerezolvate ale existentei si destinului nostru ca neam, atit in ordinea seculara, purtatoare de sabie, cit si in ordinea spirituala, purtatoare de cruce.

S-ar putea spune ca, cel putin in lumea romaneasca, personajul este inca prea fierbinte si chestiunile legate de el prea arzatoare pentru a admite tratamentul „la rece”. De aceea, mai „obiectivi” si mai „masurati” au reusit sa fie adeseori, atit in privinta lui Codreanu, cit si a „fenomenului legionar” in genere, cercetatorii sau observatorii straini. (si, in paranteza fie spus, nici o alta miscare, politica sau spirituala, din viata publica romaneasca, mai veche sau mai noua, nu a mai atras in asemenea masura atentia strainatatii; bibliografia straina a legionarismului – consemnata doar partial in amplul dosar bibliografic din cartea mea in cautarea Legiunii pierdute – este uriasa si extrem de diversa, din epoca si pina in vremea din urma – sa zicem, de la articolele lui Julius Evola de la sfirsitul anilor ‘30 si pina la ultima sinteza straina de care am eu cunostinta, aparuta in 2010, in Franta: Michel Bertrand, Codreanu et la Garde de Fer. Histoire d’une tragedie: 1920-1945.) Ma intrebati „de ce am mai vorbi despre Codreanu”? Pai, daca asa stau lucrurile, s-ar putea spune mai degraba ca daca nu s-ar mai gasi nimeni sa vorbeasca, atunci „pietrele ar striga”.

Ce-i drept, se intimpla ca despre Codreanu se vorbeste, pro sau contra, adeseori anapoda: fie din lipsa de informare corecta, fie din partizanat ideologic si propagandistic. E si multa ignoranta, si multa naivitate, dar si multa rea-credinta sau necinste sufleteasca. As putea spune ca exista un regim mostenit al mistificarilor manipulatorii, carora le cad prada nu numai ageamii si jurnalistii de mina a doua, dar si o anumita istoriografie ideologizata.

Am mai spus-o: propaganda antinationala si anticrestina constituie probabil singura forma de continuitate din viata publica romaneasca a ultimelor sapte-opt decenii, (more…)

22 septembrie 2021

Răzvan Codrescu. Interviuri și emisiuni. VIDEO

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:18

Răzvan Codrescu. Interviuri și emisiuni


Comemorarea lui Karl Marx. Consecințele criminale ale marxismului în istorie

Trinitas, 2018

.

Cuvinte din tăceri – Răzvan Codrescu și Ioan Șolea – partea întâi (more…)

Mărturisindu-i pe mărturisitori, Răzvan Codrescu a plecat la Domnul

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:28

Mărturisindu-i pe mărturisitori, Răzvan Codrescu a plecat la Domnul

Ionuț Țene / ziarulnațiunea.ro:RAZVAN-CODRESCU-1-768x1152

Răzvan Codrescu, scriitorul care a înțeles cel mai bine „calea mărturisitorilor” anticomuniști

Moartea lui Răzvan Codrescu m-a afectat profund. Personal nu m-am întâlnit niciodată cu acest important scriitor și istoric al Sfinților Închisorilor comuniste, deși din anii studenției ne-am întâlnit prin scrierile noastre. Răzvan Codrescu este unul dintre cei mai mari eseiști creștini din România care nu avea nici măcar o pagină de „wikipedia” despre el, doar petnru că nu era „corect politic” și nu accesa politica oficială a dictaturii neo-marxiste. Eram de câțiva ani prieten cu el pe facebook și nu de puține ori comunicam pe chat-ul rețelei sau comentam reciproc la unele postări. Câteodată îmi făcea onoarea să distribuie unele postări de-ale mele, eu i le distribuiam mai des. Era un om de mare caracter, avea noblețe de boier al spiritului, și foarte echilibrat în pozițiile sale publice deși era cel mai curajos dintre toți, în a susține „spiritul dreptei” și „calea mărturisitorilor” închisorilor comuniste. El a înțeles mai repede decât noi, încă din 1990, înspre ce lume ne îndreptăm, una în care valorile, originalitatea, tradiția și creștinismul sunt nivelate de propunerea unei societăți totalitare nivelante și paștișă după teoria lui Karl Marx.

Eseistul a știut că noua politică stângistă este propagandă ideologică, care naște monștri tiraniei și dictaturii personale. Codrescu a fost în anii `80, ucenicul marelui scriitor și mărturisitor anticomunist Marcel Petrișor, care ne-a lăsat amintiri de neșters, sfințitoare, de la fortul Jilava. Când era redactor șef la revista „Puncte Cardinale” spre sfârșitul anilor 1990, Răzvan Codrescu mi-a publicat numeroase eseuri în prestigioasa publicație condusă de un martir anticomunist Gabriel Constantinescu. Eseurile publicate mi-au adus mari bucurii și le-am strâns într-o carte publicată la Cluj-Napoca: „Reflecții critice despre o teologie a istoriei”. Eseurile publicate în „Puncte Cardinale” mi-au adus un deserviciu în 2000, când am susținut un interviu de angajare la CNSAS, care s-a desfășurat la parlament. Unul dintre diriguitorii interviului, scriitorul Andrei Pleșu a sărit ca ars când mi-a citit în CV că am publicat în revista „Puncte Cardinale”, pe care o considera nefrecventabilă și radicală. Din privirea lui dezaprobatoare am înțeles că voi fi picat cu brio la interviu, ceea ce s-a și întâmplat. În comisie mai era și poetul Mircea Dinescu, care atunci se gudura globalist pe lângă mai marii stăpânirii să mai prindă poate o sinecură la stat, de altfel un poet foarte bun. I-am citit cărțile lui Răzvan Codrescu cu creionul în mână, cum ar fi ”Spiritul Dreptei”, care este și astăzi la peste 20 de ani de la apariție, cheia înțelegerii fenomenului cultural și social-politic post-comunist. (more…)

20 septembrie 2021

Unde ne căutăm dreptatea? Gândire juridică în trecut și astăzi. Un dialog excelent între Silvian Emanuel Man și Andrei Murgescu 

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:51

Unde ne căutăm dreptatea?

Gândire juridică în trecut și astăzi

Un dialog excelent între Silvian Emanuel Man și Andrei Murgescu

Despre originea legii și drepturilor noastre și ce putem învăța din gândirea juriștilor altor epoci și din mentalitățile oamenilor de rând din trecut, care asemenea nouă, căutau să-și trăiască viața în libertate și prosperitate

Anton Golopenția, un român de geniu ucis în temnițele comuniste

Filed under: crimele comunismului,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:33

Anton Golopenția, un român de geniu ucis în temnițele comuniste

anton-golopentia

Sociologul de geniu Anton Golopenția, născut pe 12 mai 1909 la Caraș-Severin, unul din fondatorii școlii românești de geopolitică, și-a găsit sfârșitul în închisoarea Văcărești la numai 42 de ani (9 septembrie 1951) după un temniță nedreaptă.

Anton Golopenția: „Trebuie să ne vedem ţara între alte ţări… şi să ne acceptăm misiunea cu inima pătimaş sfâşiată de grija ei… Să ne întoarcem la temele primordiale ale vieţii noastre de oameni din neamul românesc, disciplinaţi, severi şi răbdători… Fiecare din noi îşi are partea lui de răspundere.”


Din amintirile lui Henri Stahl despre Anton Golopenția

„Îl socotesc și astăzi ca pe cel mai dotat sociolog din câți au luat parte la campaniile noastre monografice.”

Cu totul alta era formația lui Anton Golopenția, bănățean ca și el, ca și Octavian Neamțu. L-am cunoscut în același an 1930, când mi-a scris o emoționantă scrisoare prin care îmi cerea sprijinul ca să poată ocupa postul de custode al bibliotecii Seminarului de Sociologie. Era încă un foarte tânăr, timid și modest licențiat în drept. Se arăta însă a fi și altceva decât un jurist; anume un pasionat al șiințelor sociale, având încă de pe atunci o lectură bogată, cu mult dincolo de cea a codurilor, deschis atât problemelor filozofice, cât și celor istorice și sociologice.

Îmi aducea deci aminte de mine, așa cum fusesem cu 6-8 ani în urmă, el având în plus de rezolvat și problema lipsei mijloacelor de întreținere, fiind fiul unui văduve sărmane. Am stat de vorbă cu el și m-am convins repede că avea în el ceea ce lipsește multora: viermele neadormit al frământării personale. Sunt și acum mândru că, după o singură convorbire, mi-am dat seama de valoarea lui; și, mai ales, că am reușit să-l conving pe profesor să-l numească custode, deși postul era solicitat de mulți vechi monografiști.

(more…)

14 septembrie 2021

10 puncte comune între 9/11 și Cov19

10 puncte comune între 9/11 și Cov19

DML#006 – Dialoguri la Marginea Lumii

Ne puteți găsi și pe

Telegram:   t.me/bucovinaprofunda

Odysee : https://odysee.com/@BucovinaProfund%C4%83:6

Youtubehttps://www.youtube.com/c/BucovinaProfundaTV/videos

Facebook: https://www.facebook.com/BucovinaProfunda

SUSȚINE Bucovina Profundă!

8 septembrie 2021

NAȘTEREA MAICII DOMNULUI 

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar — Mircea Puşcaşu @ 02:43

NAȘTEREA MAICII DOMNULUI 

nasterea_m

Sfântul Grigorie Palama – Predica la Mântuitoarea naștere a Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioarei Maria

1. Orice vreme este potrivită a pune început bun pentru petrecerea spre mântuire. Așa a grăit și marele Pavel „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii (2 Corinteni 6,2). „Să lepădăm faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios ca ziua.” (Romani 13, 12-13). Căci nu a zis că vremea potrivită pentru mântuire este o oră anume sau o zi anume, ci că, după întruparea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, orice vreme este potrivită. Căci așa cum, când pe pământ răsare soarele cel simțitor, este vreme potrivită oamenilor pentru ostenelile trupești, precum și David zice: „Soarele a răsărit și va ieși omul la lucrarea lui până seara,”(Psalmi 103, 22), la fel și când s-a arătat nouă în trup soarele dreptății, după întruparea Lui, orice vreme este potrivită pentru lucrarea celor duhovnicești, ceea ce însuși profetul o arată după ce vorbește despre stăpâneasca venire „piatra pe care nu au luat-o în seamă ziditorii aceea a ajuns în capul unghiului” (Psalmi 117, 22-24) și adaugă: „aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne veselim și să ne bucurăm în aceasta”, însă cu privire la ziua soarelui celui sensibil, aceea este întreruptă de noapte, căci zice „va ieși omul la lucrul său până seara” (Psalmi 103, 23),în vreme ce neînserat și neapus este soarele dreptății şi, după spusa Apostolului că „nu are mutare sau umbră de schimbare” (Iacov 1, 17), neîncetat este timpul potrivit pentru lucrarea duhovnicească.

2. Și dacă ar trebui să căutăm o vreme mai potrivită decât altele, aşa cum este o vreme potrivită semănatului, secerișului, a creșterii și a rodirii, și oricare altă vreme pentru alte lucrări, la fel și pentru lucrarea faptei bune, căutările unui timp al începutului ar corespunde, în alt chip, cu acesta, anume cu anotimpul de toamnă, și, mai presus de toate, cu luna aceasta: care este pentru noi cea dintâi și începutul anului, întru care început au luat și cele gătite spre mântuirea noastră, ceea ce prăznuim și noi astăzi. Căci noi acum facem prima prăznuire și preacinstire a chemării și restaurării noastre celei după har, întru care toate au început a se înnoi și a aduce, în locul legilor celor trecătoare, pe cele dăinuitoare, în locul literei, duhul, și în locul celor umbrite, adevărul cel neumbrit.

3. Căci astăzi cu adevărat o nouă lume și un rai străin s-a arătat, întru care și din care noul Adam a ridicat pe vechiul Adam, înnoind și restaurând toate, Care (more…)

Acatistul Sfântului Arhanghel Mihail

Filed under: file de acatist,rugaciune,tropar — Mircea Puşcaşu @ 02:26

mihail arh - download

Acatistul Sfântului Arhanghel Mihail

Troparul, glasul al 4-lea

Mai-mare voievodule al oștilor cerești, Mihaile, rugămu-te pe tine noi, nevrednicii, ca să ne acoperi pe noi cu rugăciunile tale și cu acoperământul aripilor măririi tale celei netrupești. Păzește-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: Mântuiește-ne pe noi din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Condac 1:

Alesule Voievod al Puterilor cerești și apărător al neamului omenesc, această cântare de mulțumire aducem ție noi, cei izbăviți prin tine din necazuri; ci tu, ca unul care stai înaintea Scaunului Împăratului Slavei, slobozește-ne pe noi din toate nevoile, ca lăudându-te să strigăm ție, cu credință și cu dragoste: Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Icos 1:

Cu limbi îngerești s-ar cădea să te lăudăm, Mihaile, după cuviință datorată întâi-stătătorului cetelor îngerești cu chip de foc; dar până când vom deprinde, înțelepțiți de tine, grăirea celor netrupești, auzi din guri mulțumitoare – deși omenești – unele ca acestea:
Bucură-te, stea străluminătoare a lumii cerești;
Bucură-te, făclie cu strălucire de aur a adevărului și a dreptății;
Bucură-te, care primești razele luminii de taină;
Bucură-te, voievodule al îngerilor celor fără de număr;
Bucură-te, în care se descoperă cel mai limpede slava dreptei Ziditorului;
Bucură-te, prin care saltă soboarele făpturilor netrupești;
Bucură-te, Mihaile, mare Arhistrateg, cu toate Puterile cerești!

Condac 2: (more…)

6 septembrie – Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose. 6 septembrie 1940: Minunea Arhanghelului Mihail in România

Filed under: Miscarea Legionara,rugaciune,tropar,tropare — Mircea Puşcaşu @ 01:54

Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose (6 septembrie)

colose 1620788_964428510235782_909330380913846594_nÎn Colose din Frigia, aproape de Ierapole, era o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, deasupra izvorului cu apă făcătoare de minuni, din care bolnavii primeau multe tămăduiri, mai multe decât din scăldătoarea Siloamului. Pentru că acolo o dată pe an se pogora îngerul Domnului și tulbura apa, iar aici totdeauna era darul Începătorului de cete îngerești. Acolo, cel ce intra întâi, după tulburarea apei, în scăldătoare, se făcea sănătos; aici toți, și cei dintâi și cei de pe urmă, primeau sănătate. Acolo era trebuință de pridvoare spre petrecerea bolnavilor pentru a-și căpăta sănătatea pe care nu o luau și cineva în treizeci și opt de ani a câștigat-o; aici, într-o zi sau într-un ceas, bolnavul câștiga sănătatea.

Despre începutul acelui izvor se pomenește așa: Când toată lumea era umbrită cu întunericul neîndumnezeitei mulțimi de idoli și oamenii se închinau făpturii, nu făcătorului, în acea vreme în Ierapole cei necredincioși cinsteau o viperă mare și înfricoșată, căreia i se închinau toată noaptea, orbindu-se cu diavolească înșelăciune. Pe ea o ținea poporul sălbatic încuiată într-o casă zidită în cinstea ei și, aducând multe feluri de jertfe, hrănea acea viperă plină de otravă, care vătăma pe mulți. Singurul Dumnezeu adevărat, vrând ca lumina cunoștinței Sale să lumineze lumea și să-i povățuiască pe oamenii cei rătăciți de la calea adevărată, a trimis pe Sfinții Săi Ucenici și Apostoli în tot pământul, ca să propovăduiască Evanghelia la toată făptura. Dintre aceștia, doi: Sfântul Ioan Teologul și Sfântul Filip, ajungând unul în Efes, iar altul în Ierapole, se osteneau întru bună vestire a lui Hristos. Atunci era în Efes o capiște minunată și un frumos idol al neslăvitei zeițe păgâne Artemida, față de ai cărei slujitori și închinători Sfântul Ioan s-a arătat biruitor, luptându-se cu sabia cea duhovnicească a cuvântului lui Dumnezeu – căci, cu puterea numelui lui Hristos, a făcut să cadă și capiștea și idolul și ca praful să se risipească și toată cetatea a adus-o la sfânta credință întru Hristos.

După risipirea idolului Artemidei, Sfântul Ioan a venit de la Efes în Ierapole, ca să ajute împreună slujitorului său, Sfântul Apostol Filip, întâmplându-se atunci acolo și Sfântul Apostol Bartolomeu și sora lui Filip, Mariami. Cu dânșii împreună slujea la mântuirea oamenilor și Sfântul Ioan Teologul. Mai întâi, ei s-au ridicat asupra viperei căreia oamenii cei necredincioși îi aduceau jertfe, având-o pe ea în loc de Dumnezeu, și au ucis-o cu rugăciunea. Apoi au arătat popoarelor pe unul adevăratul Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul și pământul. Apoi, stând la un loc care se numea Herotop, prorociră că darul lui Dumnezeu va străluci peste dânsul și Sfântul Arhanghel Mihail, voievodul puterilor cerești, va cerceta locul acela și multe minuni se vor săvârși acolo. (more…)

Din cuvintele părintelui Liviu Brânzaș

Filed under: Miscarea Legionara,pr Liviu Branzas,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 01:02

Din cuvintele părintelui Liviu Brânzaș

 

Liviu Branzas - 2img

Pr. Liviu Brânzaș – Fragment din discursul de la Gherla, 9 sept. 1993, după sfinţirea monumentului de la cimitirul închisorii

„De ce, în această epocă în care se vorbeşte atât de zgomotos despre „drepturile omului” şi despre „crimele făcute împotriva umanităţii”, crimele şi ororile săvârşite de comunişti sunt îngropate în mormântul tăcerii? Ni se aminteşte cu insistenţă despre un anumit holocaust, dar se uită în schimb valul de sânge şi uriaşul morman de cadavre pe care s-a clădit bolşevismul, pretutindenea unde a biruit în numele diavolului… Când vor veni reprezentanţii ţărilor care ne-au vândut spre tăiere măcelarului roşu de la Kremlin, să depună flori şi pe mormântul creştinilor asasinaţi, sub diverse forme, de comunişti? Sau în concepţia acestora, numai cei morţi în lagărele naziste sunt victime?”.

 

Pr. Liviu Branzaș – Despre slujitorii urii

Foştii slujitori ai ideologiei urii nu se sfiesc să vorbească despre spiritul nostru de răzbunare, deşi ştie toată ţara că după 22 Decembrie 1989 nimeni dintre noi nu a schiţat nici cel mai mic gest de agresiune împotriva celor care ne-au torturat şi ucis; nu am sărit în beregata niciunuia dintre schingiuitorii şi călăii noştri. Ce pot ei să înţeleagă din sublimul versurilor în care s-a imortalizat crezul nostru creştin din închisori? „Prin inimi negre de păduri cu fiare/Trec mucenici cu frunţile în soare/Cerşind pentru călăii lor iertare”…

Această atitudine reprezintă culmea generozităţii cu care ne-a înnobilat suferinţa. Aceasta este răzbunarea noastră! Această lecţie de totală nonviolenţă, pe care le-am dat-o, i-a făcut pe foştii temniceri ai poporului român mai îndrăzneţi. Unii chiar ne ameninţă. Nu este nici inexplicabil şi nici surprinzător. Până nu dispare ultimul martor al crimelor, ei nu au odihnă. Ei nu s-au lepădat de crimele lor şi nu au făcut nici un act de pocăinţă. Ei nu s-au prezentat în faţa naţiunii a cărei viaţă, credinţă şi libertate au fost călcate în picioare de partidul pe care l-au slujit – şi pe care l-au părăsit numai obligaţi de evenimente, dar neputându-se debarasa de spiritul lui malefic – cu atitudinea de reală căinţă şi voinţă de îndreptare a fiului risipitor, spre a fi iertaţi şi restauraţi la demnitatea de oameni. Ei ne privesc în continuare prin lentilele roşii prin care au privit neîndurători timp de o jumătate de veac zvârcolirile acestui popor îngenuncheat de ei. (more…)

Un model de luptă spirituală: Părintele Liviu Brânzaș

Filed under: Miscarea Legionara,pr Liviu Branzas,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 00:32

Un model de luptă spirituală: Părintele Liviu Brânzaș

Liviu Brânzaș s-a născut în comuna Sâniob, județul Bihor, la 16 decembrie 1930. La vârsta de 10 ani, după Dictatul de la Viena, familia sa s-a refugiat în localitatea Finiș. Părintele s-a mutat la Domnul în 3 septembrie 1998, în urma unui cancer apărut subit. Apropiați ai Părintelui sunt de părere că moartea sa a fost provocată de cei deranjați de atitudinile sale anticomuniste, așa cum s-a întâmplat și în cazul multor incomozi, precum părintele Ioan Negruțiu sau părintele Constantin Voicescu.

liviu branzas - 1630757419_169050

 Despre resorturile spirituale ale luptei sale anticomuniste, Părintele Brânzaș spunea: „Am fost condamnat de către regimul comunist, pentru împotrivire la instaurarea lui în România. Motivele care m-au determinat la această atitudine nu au fost de ordin social (la ora aceea eram o familie de oameni modești, săraci chiar, după patru ani de refugiu), ci erau integral de natură spirituală. În familia noastră s-a cultivat un spirit antibolșevic încă din copilăria mea. Bunicul meu, Moise Brânzaș, cunoscuse ororile bandelor bolșevice ale lui Bela Kuhn, din 1918 și vorbea de bolșevici așa cum ar vorbi un pustnic despre diavoli: întruchiparea maximă a răului. Pentru familia noastră, aderarea la comunism și înscrierea în P.C.R. echivala cu o lepădare de Hristos și o unire cu satana! După familie, a urmat școala. Învățătorul meu, preotul Vasile Bucur, naționalist și creștin, m-a învățat de asemenea, să urăsc bolșevismul. În timpul războiului antisovietic a scris un „poem dramatic” intitulat „Jertfa Basarabiei”, în care îi prezenta pe bolșevici drept dușmanii lui Dumnezeu și ai Neamului. Apoi a urmat educația de la liceul „Samuil Vulcan”, educație preponderent creștină și românească, deci anticomunistă”.

  A fost arestat la 15 noiembrie 1951, în comuna Sudrigiu, județul Bihor, împreună cu alte 28 de persoane, fiind judecat de Tribunalul Militar Timișoara, deplasat la Oradea. A primit o condamnare de 25 ani muncă silnică (sentința nr. 1/3 ianuarie 1953), din care a ispășit 13 ani. Era acuzat de activitate legionară și implicare în rezistența anticomunistă, fiind condamnat pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Alături de tânărul Liviu Brânzaș au mai fost condamnați la 25 de ani de muncă silnică fratele său, Virgil Brânzaș, Petre Stanciu și Adrian Mărăscu. Au primit sentința ca pe o decorație, așa cum avea să scrie Părintele Brânzaș: „La sfârșit zâmbim. Parcă am fi fost decorați. Într-un sens, această condamnare poate fi considerată un fel de decorație. Mai exact, un titlu de onoare”.

  Părintele Liviu Brânzaș a trecut prin închisorile Oradea, Jilava, Minele Baia Sprie și Cavnic, Gherla și Aiud. A participat la greva foamei de la Aiud, din care cauză a fost transferat la închisoarea Gherla, unde a fost hrănit forțat și izolat în Zarcă timp de 30 de zile (între 19 ianuarie și 19 februarie 1955). Reîntors la penitenciarul Aiud, a refuzat reeducarea. A fost izolat timp îndelungat, peste trei luni de zile, în înfricoșătoarea Zarcă a închisori. 

  În închisoarea Aiud s-a rugat Domnului să ajungă în aceeași celulă cu Părintele Dumitru Stăniloae. Dumnezeu i-a împlinit ruga. La prima întâlnire, Părintele Stăniloae i-a spus: „Neamul românesc a trecut prin multe momente grele în istoria sa, dar a răzbit și a biruit întotdeauna prin credința în Dumnezeu și prin speranța în triumful final al binelui. Așa se va întâmpla acum. Să răbdăm cu tărie și smerenie suferința ce ni s-a dat”. Liviu Brânzaș a audiat zilnic cursurile marelui teolog timp de câteva luni, în celula (more…)

7 septembrie 2021

SERAFIM ROSE, UN SFÂNT AMERICAN. Vocea înregistrată a Părintelui Serafim Rose – un curs de 90 de minute despre raportarea ortodoxă față de semnele sfârșitului lumii

Filed under: sfinti contemporani — Mircea Puşcaşu @ 21:48

SERAFIM ROSE, UN SFÂNT AMERICAN

serafim download

Pe 2 septembrie 1982 trecea la Domnul părintele Serafim Rose, sfânt ridicat din pământurile americane, unul din marii sfinți ai secolului XX. Părintele Serafim Rose rămâne unul dintre marii apologeti ai Ortodoxiei, nu numai ai Americii, ci ai intregii lumi. Misiunea și lucrările sale au răsunat nu doar în SUA, ci și in Europa, din Marea Britanie in România si Grecia, ba chiar si in Rusia si alte parti ale lumii. El s-a dovedit un teolog desăvârșit, unul din marii mărturisitori ai Ortodoxiei. Să avem rugăciunile lui!

Viața Părintelui Serafim Rose

Serafim Rose, pe numele de mirean Eugene Dennis Rose, s-a nascut in San Diego, in vara anului 1934, in sanul unei familii protestante. Numele de Eugene, dat la nastere, care inseamna „nobil“ sau „nascut intr-o familie buna“, marturiseste nobletea acestui suflet avea sa devina un simbol al Ortodoxiei americane. Ca elev, atat in cadrul studiilor primare si medii cat si mai tarziu, a dovedit o seriozitate exceptionala, impresionandu-si deopotriva colegii si profesorii. Era deosebit de talentat in matematica, dar si in filosofie si limbi straine, in biologie si alte domenii.

Studiaza o vreme filosofia occidentala, dar descopera in ea o noua cale infundata. Mult mai esentiala se dovedeste intalnirea cu vechea intelepciune a Orientului, invata atat chineza veche, cat si chineza moderna; licentiat in limbi orientale, isi continua pregatirea la Academia de Studii Asiatice din San Francisco, in acest mediu academic il cunoaste pe filosoful taoist Giming Shien, cu care face munca de cercetare si traducere pe vechi texte chinezesti (Tao Te King). Obtine titlul de master la Berkeley – California si pare destinat unei stralucite cariere de orientalist.

Lipsa unei traditii autentice, vii, care sa dea sens existentei, filosofia lui Nietzsche, generatia beat, practicile zen si yoga l-au condus treptat pe Serafim Rose, dupa cum avea s-o marturisesca el insusi, la marginea prabusirii. A trecut prin diferite experimente si experiente pe care le-a considerat cumplite. In aceasta perioada cauta cu disperare Adevarul, nu un adevar oarecare, ci Adevarul absolut. Despre aceasta perioada cumplita si plina de pacat din viata sa insusi Serafim Rose avea sa spuna: „Am fost in iad. Stiu cum este iadul.”

Intre timp, o influenta puternica exercita asupra sa si opera lui Rene Guenon, de la care retine mai ales, dincolo de ideea unitatii polimorfice a Traditiei, valoarea aderarii la forma ortodoxa a unei religii, oricare ar fi acea religie. Astfel ajunge sa-si puna problema Ortodoxiei crestine (pe care, in mod destul de curios, Guenon insusi mai degraba o ignorase) si traieste revelatia unica a miracolului rasaritean. In acest sens, el marturisea „Cand am vizitat o biserica ortodoxa, a fost doar ca sa vad o alta traditie. Insa, cand am intrat pentru prima data intr-o biserica ortodoxa (una ruseasca, in San Francisco), ceva mi s-a intamplat, ceva ce nu mai traisem intr-un templu budist sau in alt templu oriental; ceva imi rostea in inima ca sunt acasa, ca intreaga mea cautare luase sfarsit.”

A fost primit in Biserica Ortodoxa in luna (more…)

CINE ESTE MIHAI LUNGEANU?

CINE ESTE MIHAI LUNGEANU?

Mihai Lungeanu este un sfânt ieșit din temniţele secolului XX , cu 16 ani de temniță in palmares.

A plecat la Domnul pe 2 septembrie 2012. A fost om al rugăciunii de foc, preot harismatic, mărturisitor neînfricat și luptător legionar. Un mare și foarte puțin cunoscut sfânt.

Interviu VIDEO – Despre prezența Harului, rugăciunea lăuntrică și atacurile demonice:

26 august 2021

PANDEMIA DE COINCIDENȚE

Filed under: bio-wars — Mircea Puşcaşu @ 12:58

PANDEMIA DE COINCIDENȚE

OMS PREGĂTEȘTE NOI DIRECTIVE PRIVIND EDITAREA GENOMULUI UMAN. PENTRU „PROGRESUL” SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI BINELE OMENIRII

Filed under: bio-wars,bioetica — Mircea Puşcaşu @ 12:05

oms modif genom

OMS PREGĂTEȘTE NOI DIRECTIVE PRIVIND EDITAREA GENOMULUI UMAN

PENTRU „PROGRESUL” SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI BINELE OMENIRII

Mircea Pușcașu

Tedros nu poate dormi noaptea de grija sănătății planetare. De aceea vrea să bage niște directive, acel fel de „recomandări” obligatorii, să facă niște modificări genomului tău înapoiat. Niște „modernizări” genetice in ADN-UL tău, totul ca să nu moară bunica vecinului tău. Vrea să aducă niște îmbunătățiri genetice, pentru că proiectul Creatorului i se pare cam depășit, să fim cu toții „îmbunătățiți”. Vrea să te modifice genetic pe tine, să fie mai multă sănătate în orașul tău. E ca și cum ar vrea să mute mobila prin casa ta pentru a fi mai bine guvernată țara.

Eu pe Tedros nu l-aș lăsa nici să păzească un cârd de gâște, nicidecum să facă „ordine” in genomul uman.

Elitele al cărui purtător de cuvânt este au văzut că sunt suficient de mulți idioți care s-au înțepat cu un ser ce conține o comandă genică menită să introducă un program metabolic nou in ribozomii tăi, să devii tu însuți producător de proteine virale toxice, au tras atunci concluzia că pot merge mai departe in procesul de colectivizare genetică planetară și au pregătit aceste directive care vor viza editarea genomului oamenilor.

Morala: Dacă te comporți ca o oaie, s-ar putea să devii oaie și in final să te mănânce lupii. 

 

___________________________________

Citiți pe siteul oficial al OMS:

WHO issues new recommendations on human genome editing for the advancement of public health

 

TOTUL E ABSURD…

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:08

Pandemia de rinocerită – Sergiu Ciocârlan

Filed under: bio-wars,inginerie sociala — Mircea Puşcaşu @ 08:51

durer-rhinoceros-engraving-1515

Pandemia de rinocerită

de Sergiu Ciocârlan

Fenomenul de rinocerizare e cât se poate de parșiv. El poate fi observat pretutindeni în jur. Suntem prieteni cu Gheorghe, cu Ion, ne cunoaștem de-o viață, dar, deodată, Gheorghe și Ion, prietenii noștri, devin rinoceri. Cum așa? A fost opțiunea lor! Au renunțat la înfățișarea omenească și au ales o culoare ideologică, un corn amenințător. Cornul le crește din frunte, ca o prelungire a unor gânduri stranii, neomenești. Tocmai Gheorghe și Ion, lângă care am petrecut o viață, tocmai ei care sunt convinși că au un echilibru, o așezare lăuntrică, iată ce-au ajuns! Și nu recunosc. Dacă le-ai pune o oglindă înainte, ar zice că sunt tot ei, cei de dinainte. 

Ne îngrijorează situația celor doi. Dar mai ales ne îngrijorează că nu e un caz izolat. Totul în jur se rinocerizează sub privirile noastre. La început ne-am uitat amuzați cum rinocerul adus tocmai din China a trecut la galop prin orașul nostru și s-a tot dus, până nu l-am mai zărit. Ni s-a părut ceva exotic. Poate n-am vrut să exagerăm, să fim chiar atât de indignați, pentru a nu face notă discordantă cu societatea lipsită de reacție. Ne-am păstrat cumpătul. N-am sărit de pe scaun, deși auzeam mugetul și respirația aspră a animalului ideologic. S-a tot vânturat pe asfaltul orașului, dar nu ni s-a părut o amenințare. Am îndemnat la calm. Însă, treptat, rinocerul n-a mai fost o excepție, ci a devenit însăși maladia lumii noastre, o maladie ce se propagă cu turbare.

Și aici am greșit. Că n-am avut de la bun început o reacție. Și încă greșim, fiindcă nu avem nici în momentul acesta reacție. Ezităm. Iar rinocerii au trecut la atac. Fac presiuni la serviciu, îi forțează pe angajați să se rinocerizeze. Sunt experți în a intimida pe omul de lângă ei. Induc ideea vinovăției de a nu fi rinocer pe un ton securist-politic. Mulți se tem să nu fie aflați vinovați. Mulți se tem să nu fie ostracizați, să nu fie considerați paria. Rar întâlnești bărbați care nu se tem de etichete și acuze, care să înfrunte deciziile ideologice ale unui guvern rinocerizat.

Asistăm încremeniți la rinocerizarea acestei țări. Se vorbește chiar (more…)

Pagina următoare »

%d blogeri au apreciat: