Bucovina Profundă

20 august 2019

Adormirea Maicii Domnului – Omilia Sfântului Nicolae Cabasila

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:53

 

Adormirea Maicii Domnului

Omilia Sfântului Nicolae Cabasila

 

palermo-martorana-adormirea-maicii-domnului-600x372

(Nicolae Cabasila – Viaţa Maicii Domnului. Omilii, Editura Anestis, 2008, pp. 46-59, traducere: Prof. Paul Bălan)

Omilie cu privire la Sfânta adormire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria

 

Nimeni, cred, nu ignoră faptul că nimic nu este mai greu decât de a respecta ceea ce trebuie făcut în lucrarea de faţă. În ceea ce mă priveşte, îmi găsesc cu greu cuvintele, în aceste vremuri când cred că toţi oamenii sunt îndatoraţi Fecioarei cu astfel de fapte, căci nu este cu putinţă a nădăjdui ca aceste cuvinte ale noastre să se apropie de măreţia realităţilor. Că nimeni nu nădăjduieşte deci să ne convingă de trufie? N-ar fi lucru raţional a se feri de înfrângere după ce vei fi atacat lucruri atât de măreţe fiindcă acolo unde nimeni nu poate reuşi, nimeni nu poate fi acuzat nici de nepăsare.

 

Şi întrucât eu mi-am cântărit prelegerea după puterile mele, ajung acum la imnele de laudă, adăugând doar ceea ce eu nu le-am încercat pentru a-i încunoştiinţa pe cei ce mă ascultă de harurile celei pe care eu o cânt, pe care ei le-ar fi putut scăpa din vedere

– căci nimeni nu ignoră ceea ce este spre binele tuturor

– dar mai ales ceea ce este spre binele sufletului meu ca să încerc a-mi reaminti, pe cât îmi stă în putere, pricina mântuirii mele; fiindcă şi cred că din această pricină toţi o prea măresc pe Preacurata. Nimeni n-a putut să-şi ia asupra sa această faptă fără să fi putut atinge acest ţel mai mult sau mai puţin, că ea nu este vrednică de toate cântările noastre pentru Cel pe care ea L-a născut, ci ea era vrednică de toate acestea chiar mai înainte de a-L fi dăruit oamenilor.

 

Căci Fecioara este aceea pe care au cântat-o proorocii în cântările lor inspirate – oricare ar fi fost acel lucru vrednic de veneraţie, templul, arca lui Noe sau cortul sfinţit al lui Moise, fie unul sau altul dintre aceste lucruri cu care s-au fălit evreii – indiferent care le-ar fi numele, tocmai Fecioara e cea care anunţă aceste minuni; şi dacă aceste lucruri au existat, dacă ele au fost socotite sfinte de la început, aceasta este doar pentru a o vesti şi pentru a o anunţa de mai înainte oamenilor.

 

Dar ce spun eu? Toate laudele care au putut fi vreodată adresate de către oameni, care au fost aduse laolaltă de neamul nostru sau măcar de către unii dintre noi, i se cuvin Fecioarei. Căci nu există şi nici nu poate exista vreun bine mai de preţ, nici mic şi nici mare, care să nu fi fost adus de către această nouă Maică şi de această nouă naştere şi nu numai din acel moment, ci chiar de atunci înainte spre viitor. (more…)

Reclame

16 martie 2019

Sfântul Clement Alexandrinul – Mărgăritare duhovnicești. „Cea mai mare dintre învăţături este să te cunoşti pe tine însuţi; dacă cineva se cunoaşte pe sine, Îl va cunoaşte şi pe Dumnezeu”

Filed under: cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:20

Sfântul Clement Alexandrinul

Mărgăritare duhovnicești:

Clemens Von Alexandrien“Dragostea frăţească este hrană duhovnicească.”

“Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca tu să înveţi de la un om cum poate omul deveni dumnezeu.”

”Când l-ai văzut pe aproapele tău, pe Dumnezeu L-ai văzut.”

“Nici frumuseţea, nici banul nu fac pe om fericit, ci numai înţelepciunea şi cumpătarea”

„În ce priveşte sufletul, femeia este egală cu bărbatul; deci poate săvârşi aceleaşi virtuţi ca şi bărbatul; în ce priveşte, însă, alcătuirea trupului este deosebire între ei; naşterile şi gospodărirea casei aparţin femeii” (Sfântul Clement Alexandrinul -Stromata, IV, 60, 1)

„ Aţi fost copii, apoi copilandri, apoi tineri, apoi bărbaţi,dar niciodată buni. Fie-vă ruşine de bătrâneţea voastră! Înţelepţiţi-vă la apusul vieţii! Măcar la sfârşitul vieţii cunoaşteţi pe Dumnezeu, ca sfârşitul vieţii să vă fie început al mântuirii! Fiţi bătrâni pentru închinarea la zei, ajungeţi tineri pentru credinţa în Dumnezeu! Dumnezeu primeşte pe copiii cei fără răutate” (Sfântul Clement Alexandrinul -Protrepticul, 108, 3)

,, Pedagogul nostru, o, copii, este asemenea cu Dumnezeu, Tatăl Său, al Cărui Fiu este : este fără de păcat, nepătat, nepătimaş cu sufletul ; Dumnezeu preacurat în chip de om, slujitor al voinţei părinteşti, Cuvânt Dumnezeu, Cel ce este în Tatăl, Cel ce şade la dreapta Tatălui, împreună şi cu chipul, Dumnezeu . Aceasta este pentru noi icoana fără de pată şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca sufletul nostru să se asemene cu El ”

“Barbatul care tine sa fie frumos trebuie sa se împodobeasca cu cugetul sau.”

“Doar prin suflet se arata atât fumusetea, cât si urâtenia.”

“Trebuie să înfăţişăm părerile şi cuvintele cu care sunt obişnuiţi mulţi şi, cu ajutorul acestor păreri şi cuvinte, ascultătorii vor fi aduşi mai cu uşurinţă la credinţa cea adevărată.” (Sf. Clement Alexandrinul, Stromata I, cap. I, 16, 2)

“Numai cunoaşterea adâncă a lucrurilor pe care le combaţi îţi poate da cel mai desăvârşit argument.” (Sf. Clement Alexandrinul, Stromata I, cap. II, 19, 3).

”Seriozitatea este în stare să înlăture pornirile spre obrăznicie numai din privire.”

„Avem hotar Crucea Domnului cu care am îngrădit păcatele”  

(more…)

Scopul postului și a tuturor eforturilor ascetice. Despre DRAGOSTE – Sfântul Simeon Noul Teologul . Iubirea, semn distinctiv al ucenicilor lui Hristos 

Filed under: cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:30

Scopul postului și a tuturor eforturilor ascetice. Despre DRAGOSTE

din Cateheza I despre iubire a Sfântului Simeon Noul Teolog 

Sfântul Simeon Noul Teologul  

(pomenit pe 12 martie)

simeon-noul-teologIubirea, semn distinctiv al ucenicilor lui Hristos

…Toată osârdia și toată nevoința cu multe osteneli care nu ajunge la iubire în duh umilit [Psalmi 50, 19] e zadarnică și n-ajunge la nimic folositor. Căci în nicio altă virtute sau plinire a unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenici ai Mei, dacă vă iubiți unii pe alții” [Ioan 13, 35]. Căci pentru ea s-a făcut Cuvântul trup și s-a sălășluit între noi [Ioan 1, 14], pentru ea făcându-Se om a răbdat de bunăvoie Patimile cele facătoare-de-viață, ca făptura Lui cea plăsmuită de El, adică pe om, să o elibereze din legăturile iadului și, luând-o pe umeri, să o înalțe la ceruri. Pentru ea au alergat Apostolii acea alergare fără odihnă și, pescuind în toată lumea locuită cu cârligul și năvodul cuvântării, au scos-o din adâncul idolatriei și au mântuit-o ducând-o la limanul împărăției cerurilor. Pentru ea mucenicii și-au vărsat sângele ca să nu piardă pe Hristos. Pentru ea de-Dumnezeu-purtătorii noștri părinți și dascăli ai lumii și-au pus cu osârdie sufletele lor pentru Biserica cea sobornicească și apostolească, iar noi, netrebnicii, am venit ca întâi-stătători la conducerea voastră, preacinstiții noștri părinți și frați, ca, imitându-i după putință întru toate pe aceia, toate să le suferim și să le răbdăm pentru voi și să le săvârșim spre zidirea și folosul vostru, ca să vă înfățișăm la masa Domnului jertfe desăvârșite, arderi-de-tot cuvântătoare [Romani 12, 1]. Căci voi sunteți copiii lui Dumnezeu pe care mi i-a dat ca pe niște prunci Dumnezeu [Evrei 2, 13], voi sunteți măruntaiele mele, ochii mei. Voi sunteți, vorbind apostolește, lauda mea [2 Corinteni 1, 14] și pecetea învățăturii mele [1 Corinteni 9, 2].  

(more…)

Despre post și inima bună – Părintele Sofian Boghiu

Despre post și inima bună – Părintele Sofian Boghiu

sofian boghiu - post

Postul, dacă nu este făcut cu dreaptă socoteală, ca să fie într-adevăr de folos, neunit cu bunătatea inimii, cu paza gurii, cu abținerea de a osândi pe altul – lucru foarte vinovat înaintea Lui Dumnezeu – nu folosește, ba chiar vatămă.

Poți să te usuci și să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău și-l vorbești de rău când el nu e de față, zadarnic îți este postul!

În post contează foarte mult să vă iertați unul pe altul. Poți să mori de foame, nu are niciun rost postul tău până nu te împaci cu celălalt. 

Unii nu-și vorbesc cu anii, dar postesc fiecare post… (more…)

18 februarie 2019

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

valeriu gafencu - citat

Despre comunitate

 – Am impresia, Valeriu, i-a zis un prieten, ca tu te concentrezi asupra problemelor sufletesti, a vietii interioare personale, si neglijezi aspectul social al crestinismului.

Valeriu a raspuns:

– Solutia pe care o dau omenirii crestinii este spiritualitatea crestina, si ea este o conceptie integrala de viata. Nu e ingaduit a ne rezuma la o viata launtrica neglijandu-ne semenii, dar nu se poate nici croi o lumea fara a avea o viata duhovniceasca. Spiritualitea crestina inseamna guvernarea Duhului Sfant. Stradaniile noastre duhovnicesti launtrice sunt o pregatire pentru o vietuire duhovniceasca in societate. A sari peste ele inseamna a merge spre dezastru, caci Il parasim pe Hristos. Daca crestinismul n-ar fi si viata launtrica, el n-ar respecta omul si n-ar cunoaste libertatea lui. Trairea launtrica se ingemaneaza cu oranduirea sociala. Acum insa suntem in ceas de mare cumpana. Sa ne pregatim pentru moarte, ca sa castigam viata.   (more…)

18 mai 2018

Cuvânt la Înălţarea Domnului al Sfântului Ioan Gură de Aur

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:39

sf-ioan-gura-de-aur

Cuvânt la Înălţarea Domnului 

al Sfântului Ioan Gură de Aur

Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)

Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit. Astăzi s-a încheiat o minunată pace, care mai înainte niciodată nu se putea aştepta. Căci cine ar fi nădăjduit că Dumnezeu iarăşi se va împăca cu oamenii? Nu pentru că Domnul era vrăjmaş al oamenilor, ci pentru că robul era uşuratic la minte; nu pentru că Stăpânul era aspru, ci pentru că robul era nemulţumit.

Voieşti să ştii cum noi am întărâtat asupra noastră pe acest Domn plin de dragoste şi de prietenie? Este neapărat trebuitor să cunoaştem fondul vrăjmăşiei de mai înainte, pentru ca atunci când vedem că noi, care eram vrăjmaşii lui Dumnezeu, iarăşi am fost cinstiţi, să ne minunăm de dragostea Aceluia. Şi să nu credeţi că acea schimbare s-ar fi făcut în urma propriilor noastre merite, ci mai vârtos să nu încetaţi a recunoaşte mărimea harului dumnezeiesc şi de-a pururea să mulţumiţi Lui pentru mărimea darurilor Sale.

Aşadar, voieşti să ştii cum am întărâtat asupra noastră pe acest Domn iubitor de oameni, plin de dragoste, bun, care toate le-a întocmit spre binele nostru? Dumnezeu hotărâse odinioară a stârpi tot neamul nostru, şi aşa de tare Se mâniase asupra oamenilor, încât voia să-i stârpească împreună cu femeile, cu copiii, cu dobitoacele şi cu tot pământul. El chiar spusese: „Voi pierde de peste tot pământul pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut” (Facerea 6, 7). Dar nu omenirea în sine ura El, ci răutatea ei.

Şi noi, care păream nevrednici de pământ, astăzi ne-am înălţat la cer. Noi, care nu eram vrednici de nici o cinste pe pământ, ne-am înălţat la împărăţia cea de sus şi am trecut peste ceruri şi am ajuns la tronul cel dumnezeiesc; şi acea natură, care fusese alungată din rai de către heruvimi, astăzi s-a ridicat mai presus de heruvimi. Dar cum s-a săvârşit această mare minune? Cum ne-am ridicat noi la această înălţime, noi care am mâniat pe Domnul şi nu păream vrednici nici de pământ? Cum s-a înlăturat acel război? Cum s-a îmblânzit acea mânie? Cum? Căci aceasta este de mirare, că nu noi, ci El, Care cu dreptate Se mâniase pe noi, ne-a chemat la pace şi a întemeiat pacea. Cum, El a fost atacat şi El cheamă la pace? Negreşit, căci El este Dumnezeu şi de aceea ne cheamă pe noi, ca un Părinte plin de dragoste.     (more…)

Înălțarea Domnului – Predica Sfântului Nicolae Velimirovici

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:08

Inaltarea-Domnului-Icoana

Înălțarea Domnului

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici

Evanghelia despre Inaltarea Domnului

 Luca 24, 36-53 / Fapte 1, 3-14

Si pe cand vorbeau ei acestea, El a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua. Iar ei, inspaimantandu-se si infricosandu-se, credeau ca vad duh. Si Iisus le-a zis: De ce sunteti tulburati si pentru ce se ridica astfel de ganduri in inima voastra? Vedeti mainile Mele si picioarele Mele, ca Eu Insumi sunt; pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase, precum Ma vedeti pe Mine ca am. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si picioarele Sale. Iar ei inca necrezand de bucurie si minunandu-se, El le-a zis: Aveti aici ceva de mancare? Iar ei i-au dat o bucata de peste fript si dintr-un fagure de miere. Si luand, a mancat inaintea lor. Si le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grait catre voi, fiind inca impreuna cu voi, ca trebuie sa se implineasca toate cele scrise despre Mine in Legea lui Moise, in prooroci si in psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca sa priceapa Scripturile. Si le-a spus ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi, si sa se propovaduiasca in numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim. Voi sunteti martorii acestora. Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus.

Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare. Si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin.

Carora S-a si infatisat pe Sine viu, dupa patima Sa, prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu. Si cu ei petrecand, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine: Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile. Iar ei, adunandu-se, Il intrebau, zicand: Doamne, oare in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel? El a zis catre ei: Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa. Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor. Si privind ei, pe cand El mergea la cer, iata doi barbati au stat langa ei, imbracati in haine albe, care au si zis: Barbati galileeni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer.

Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sambata. Si cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru si Ioan si Iacov si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui Iacov. Toti acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune impreuna cu femeile si cu Maria, mama lui Iisus, si cu fratii Lui.

Predica Sfântului Nicolae Velimirovici la Înălțarea Domnului

StNikolaiVelimirovich Cand randunelele nu prea mai au mancare si vine vremea rece, ele se duc in tarile calde, unde este mult soare si multa hrana. O randunica zboara pe sus, cercetand aerul si aratand calea, si restul stolului o urmeaza.

Cand sufletele noastre nu prea mai au hrana in lumea materialnica, si cand se apropie frigul mortii – o, se afla vreo randunica ca aceea, ca sa ne duca intr-un loc cald, unde sa fie multa caldura duhovniceasca si hrana duhovniceasca? Exista vreun asemenea loc? O, exista vreo astfel de randunica?

In afara Bisericii Crestine, nu se afla nimeni care sa ne poata da la aceasta, nici un fel de raspuns demn de incredere. Biserica singura cunoaste aceasta, si cunoaste cu adevarat. Ea a vazut acea parte a Raiului dupa care tanjesc sufletele noastre in amurgul inghetat al acestei vieti pamantesti. Ea a vazut si aceasta randunica binecuvantata, cea dintai care sa zboare catre acel loc mult dorit, risipind intunericul, croind drum prin vazduhul greoi dintre pamant si cer, cu aripile ei puternice, deschizand calea pentru stolul din spatele ei. In afara de aceasta, Biserica de pe pamant iti poate marturisi despre stoluri de randunele fara de numar care au urmat prima Randunea, si au plecat impreuna cu ea spre tara binecuvantata, tara imbelsugata de toate lucrurile cele bune – tara primaverii celei vesnice.

Veti vedea de aici ca, prin aceasta Randunica mantuitoare, ma gandesc la Domnul nostru Iisus Hristos Cel inaltat. Nu a spus El Insusi ca El este Calea? Nu a spus El Insusi Apostolilor: „Ma duc sa va gatesc loc … si va voi … lua la Mine” (Ioan 14:2-3)? Si nu le-a spus El inainte de aceasta: „Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine” (Ioan 12:32)? Ceea ce a spus El Insusi a inceput sa se implineasca cateva saptamani mai tarziu, si a continuat sa se implineasca pana in zilele noastre, si se va implini pana la sfarsitul veacurilor. Adica: fiind incepatorul primei zidiri a lumii, El este si incepatorul celei de a doua zidiri, sau reinnoirea binecuvantata a celei vechi. Pacatul a taiat aripile lui Adam si cele ale tuturor urmasilor sai, si toti s-au indepartat de Dumnezeu, au slabit in credinta si au fost orbiti de tarana din care au fost zidite trupurile lor. Hristos, ca Adam cel Nou, primul Om, Intaiul Nascut intre oameni, a fost cel dintai care sa Se inalte la cer pe aripi duhovnicesti, catre tronul slavei si puterii vesnice, despicand calea spre cer si deschizand toate portile cerului urmatorilor Lui cu aripile lor duhovnicesti – asa cum vulturul deschide calea puilor sai; precum randunica merge inainte, aratand stolului calea si taind rezistenta mare a aerului.   (more…)

21 noiembrie 2017

Intrarea Maicii Domnului in Biserica (+21 noiembrie). Predica Părintelui Cleopa

Intrarea Maicii Domnului in Biserica

(+21 noiembrie)

Predica Părintelui Cleopa

vovidenia - cropped-cropped-11903777_951466481563039_4407513322632372422_n2

În biserica slavei Tale stând, in cer a sta ni se pare, Născătoare de Dumnezeu,ceea ce esti ușă cerească, deschide nouă ușa milei tale. (Slujba Utreniei)

Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mântuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cântăm: Bucură-te plinirea rânduielii Ziditorului. (Intrarea Maicii Domnului in Biserică – Troparul)


cleopa_2

Am pus troparul sarbatorii de azi mai inainte de predica, pentru ca in el dumnezeiestii Parinti au adunat invataturile acestui mare praznic imparatesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfant aduna pe scurt ori viata acelui sfant, ori insemnatatea acelui praznic despre care se vorbeste. Deci precum ati auzit, inceputul troparului este: „Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu”.

Intrarea Maicii Domnului in Biserica a fost primul semn din randuiala bunavointei lui Dumnezeu de a mântui neamul omenesc. Dar sa vedem in ce fel s-a implinit acest semn, in ce fel s-a desfasurat el si cum s-a aratat pe pamant aceasta bunavointa a lui Dumnezeu de a mantui lumea prin nasterea Maicii Domnului si prin intrarea ei in Biserica.

Iată in cel fel a fost Intrarea Maicii Domnului in Biserică

Implinindu-se trei ani de la nasterea Maicii Domnului, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta pe care au facut-o lui Dumnezeu mai inainte de a se naste fiica lor, Fecioara Maria. Caci ei, (more…)

2 noiembrie 2017

Sfantul care a dat foc portretului lui Lenin. Pe 2 noiembrie pomenim pe Cuviosul Marturisitor Gavriil Georgianul, harismatic înainte-văzător și luptător împotriva comunismului idolatru. Viața Sfântului Gavriil și înregistrări inedite. Fragmente din profețiile sfântului. Documentar VIDEO.

Sfântul care a dat foc portretului lui Lenin

Pe +2 noiembrie pomenim pe Cuviosul Mărturisitor Gavriil Georgianul, harismatic înainte-văzător și luptător împotriva comunismului idolatru

sf gavriil ge -199425.x

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995) s-a arătat a fi un vas ales încă din pruncie. Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

În cele din urmă, Vasiko a devenit monah, cu numele Gavriil, apoi ieromonah la Mănăstirea Betania.

Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965. Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate. lenin-square-soviet-era

Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelate. Mulțimea din piață a amuțit. La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice:   Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5).

În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu o mașină de pompieri cu scară, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui. Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconșient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală. Părintele Gavriil nu vorbit nimănui despre asta, ulterior. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul biserilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el. Era miluit numai de cei care nu știau cine este.

Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995. După îngropare, la mormântul său au avut loc foarte multe minuni, mai ales vindecări. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012.

sf gavriil georgianul -Monk-Gabriel-5

Să avem parte de rugăciunile Cuviosului Mărturisitor Gavriil cel nebun pentru Hristos!  

(sursa: pemptousia.ro)


Viața Sfântului Gavriil Georgianul

Arhimandritul Gavriil, pe numele de mirean Goderdzi Urgebadze, s-a nascut pe 26 august 1929 la Tbilissi in Georgia sovietica, avand ca parinti pe Vassili si Varvara Urgebadze, care mai aveau doi copii, Emma si Mihai. A fost botezat la biserica Sfintei mucenite Varvara, in raionul Navtlughi.

Goderdzi avea doi ani cand tatal sau a fost asasinat in circumstante neclare. Dupa aceasta, membrii familiei l-au numit pe micut Vasiko, in memoria tatălui sau. Ramasa vaduva la varsta de 22 de ani, Varvara s-a recasatorit si a mai avut o fiica, Julieta.

Lipsit fiind de cele sfinte pana la varsta de 7 ani, Vasiko a aflat de Hristos cand doi vecini se certau, auzind ca unul ii spune celuilalt: „Ai vrea sa ma rastignesti ca pe Hristos!”. De atunci a cautat printre apropiati sa afle de ce Hristos a fost rastignit. Astfel ajunge ca, economisind bani, sa-si cumpere o Evanghelie pe care o citea cu ardoare si care l-a facut sa-si schimbe viata, dorind sa traiasca pentru Hristos. (more…)

14 septembrie 2017

Starețul Iosif Vatopedinul – Despre descurajare. ”Curajul este puterea principală a sufletului”

Filed under: cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:29

Starețul Iosif Vatopedinul – Despre descurajare

”Curajul este puterea principală a sufletului”

29 august 2017

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul – Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:39

sf ioan botezatorul ---99054_3

”Ce te vom numi, Proorocule: 

înger, apostol sau mucenic?

Înger, că ai viețuit ca fiind fără de trup;

apostol, că ai învățat pe păgâni;

și mucenic, că ți s-a tăiat capul pentru Hristos?

Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.”

Stihiră la Litie

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Cuvânt al Sfântului Teofan Zăvorâtul

Prin toată viaţa sa, de la început până la sfârşit, Sfântul Înainte-Mergător le dă tuturor lecţii bune

 

Sfântul Ioan, Înainte-Mergătorul Domnului, este cel dintâi model de viată călugărească. Aşa îl şi socoteau primii asceţi creştini şi se îmbărbătau în chip deosebit cu pilda lui în ostenelile sihăstreşti. De la el învăţau însingurarea, fiindcă el din copilărie a petrecut în pustie. De la el învăţau postirea, pentru că el se hrănea cu plantele peste care dădea întâmplător în pustie. De la el învăţau simplitatea în îmbrăcăminte, pentru că haina lui era din peri de cămilă şi era încins cu cingătoare din piele. De la el învăţau necăsătorirea, lepădarea de sine, smerenia, devotamentul faţă de Dumnezeu, necruţarea propriei vieţi, spre mântuirea proprie şi a altora – virtuţile ale căror trăsături sunt atât de vădite în viaţa lui. Ca înainte-mergător al harului celui nou, ca propovăduitor al pocăinţei, ca arătător al rânduielilor după care ajunge omul să placă lui Dumnezeu şi călăuza către Hristos, el le este însă model şi îndrumător tuturor creştinilor în viaţa mântuitoare. Toate vârstele, toate clasele sociale şi toate felurile de meserii vor găsi destul spre zidire fie în faptele lui, fie în feluritele împrejurări ale vieţii lui. (more…)

Sfântul Ioan Botezătorul – Tăierea cinstitului său cap. Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 16:03

sf ioan botezatorul -120096_4

Sfântul Ioan Botezătorul 

Tăierea cinstitului său cap

Cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur

 Precum un barbat iubitor de pustie, ajuns intr-un loc cu dumbrava, la umbra copacilor, la chemarile pasarilor si racoarea apelor, isi simte lina si netulburata cugetarea mintii si se arata cu fire blanda, catre toti oamenii, asa si noi, in zilele trecute, fiind mangaiati de suflarea Duhului, cea blanda, va vorbeam voua despre milostenie. Iar cand Evanghelia ne vorbeste despre nebunia lui Irod, inversunarea femeilor, ospatul barbarilor nebuni si masa cea pangarita, darul cel fara de lege, lucrul cel necuvios si ingroparea trupului preacinstit, simt ca ma fac alt om, fiindca incremenit ma simt, iubitilor, cand, inaintea mea, aduc faptele facute de Irod, de este ingaduit a le numi fapte si nu ucideri, ale celui ce a facut niste lucruri ca acestea. Ca, zice Evanghelistul Matei: „In vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod despre faima lui Iisus. Si a zis slujitorilor sai: Acesta este Ioan Botezatorul, el s-a sculat din morti, si de aceea, se fac minuni prin el” (Matei 14, 1-2). Marturiseste uciderea Proorocului si nu poate minti, ca a stiut, pe cel ce l-a omorat ca este Prooroc si barbat drept. Ca, de nu ar fi cunoscut acest lucru, nu ar fi zis ca el s-a ridicat din morti si pentru aceasta se fac minumi printr-insul. Si, pentru care pricina a ucis pe Prooroc? Pentru ca acesta a fost propovaduitorul adevarului. Si voia, prin vadire si mustrare, sa curme fapta cea fara de lege si sa fie, precum i se cadea, ca imparat, pazitor al poruncilor lui Dumnezeu, el, care, prin sminteala cea desfranata a dulcetilor, strica legile. Ca acela este imparat, care da legi cu dreptate, implinindu-le, mai intai el insusi, iar nu schimbandu-le. Ca, in ce alt chip s-ar fi putut pune randuiala, in lumea pe care o stapanea, daca nu prin legile cele dupa dreptate, infranand neamul oamenilor, cel greu de tinut in frau. Dar Irod era imparat, nu al popoarelor, ci al desfatarilor si rob al patimilor. El nu numai legea lui Dumnezeu o strica, ci si ucidere pe nedrept facea. Si pe cine a ucis? Pe un barbat drept, decat care, mai mare intre cei nascuti din femei, nu s-a ridicat, precum si Domnul a marturisit. Pe un barbat care locuia in pustiu, nu fugind de neamul oamenilor, ci de faptele cele rele si scârnave ale lor. (more…)

28 februarie 2017

Despre post – Cuvintele Părinților

Filed under: cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:56

Despre post – Cuvintele Părinților

Părintele Constantin Galeriu:  Postul e înălțarea dincolo de trup

 

Părintele Justin: Postul este scară către cer

Părintele Justin Pârvu – Despre rânduiala Postului

(more…)

Postul Mare – Teologia postului

Filed under: cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:49

Postul Mare – Teologia postului

 

Sfântul Ioan Cassian – Despre post (more…)

28 ianuarie 2017

Părintele Proclu a plecat la Domnul

Filed under: cuvintele sfintilor,Părintele Proclu,sfinti contemporani,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:34

proclu-parintelePărintele Proclu a plecat la Domnul, astăzi 28 ianuarie 2017, la ora 16.15, în ziua de pomenirea Sfinților Isaac și Efrem Sirul.

Suntem triști pentru că am pierdut un sfătuitor și un părinte duhovnicesc harismatic, dar suntem și plini de nădejde că am dobândit un sfânt rugător în Împărăția Cerurilor, un sfânt care ne cunoaște frământările și necazurile.

Ne rugăm lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-l așeze cu sfinții și pe noi să ne miluiască pentru rugăciunile Părintelui Proclu!

Înmormântarea va avea loc marți dimineața la 10.30 la Sihăstria Putnei.


„Nimica sunt, nimica pot, nimica am”

Un cuvânt al Părintelui Proclu

„Până la urmă, tot smerenia este vârful tuturor virtuţilor. Dacă cineva are fapte bune şi n-are smerenie, se răstoarnă din căruţă; este în primejdie. Unii n-au fapte bune, dar au smerenie, căinţă, păreri de rău, pe aceia îi mântuieşte Bunul Dumnezeu mai mult ca pe aceia care au fapte bune şi li se pare că au ceva.

Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Şi i s-a arătat îngerul şi i-a zis: „Aşa să te mântuieşti, dacă cugeţi astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Şi aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia. Şi cine se smereşte, caută să fugă de tulburări… (more…)

28 decembrie 2016

Tâlcuire mistică la Nașterea Domnului – Sfântul Teolipt al Filadelfiei

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:35

Tâlcuire mistică la Nașterea Domnului

Sfântul Teolipt al Filadelfiei

nasterea_domnului_00006_1

Invatatura catre monahii – armonizand in chip ales cu vietuirea monahala taina Nasterii lui Hristos

1. Surorilor si maicilor, chiar daca cu trupul sunt departe de voi, dar cu duhul sunt intre voi; caci Dumnezeu Care ne-a plasmuit in mila Sa a facut in multe feluri modul unirii, ca nu cumva din pricina saraciei faptelor bogatia unirii noastre sa ne scape. Caci unirea se face nu numai prin prezenta personala, ci lucrul unirii potrivit lui Dumnezeu se face si prin faptul de a avea acelasi gand, prin rugaciune, prin iubirea unora fata de altii, prin scrisorile trimise si prin convorbirea prin cuvinte. Toate acestea s-au savarsit in trecut.

2. Dar acum, chiar daca prezenta trupului si invatatura prin viu grai nu se mai savarsesc, rugaciunea pentru voi si iubirea datorata potrivit lui Dumnezeu sunt lucratoare. De aceea, am hotarat asadar, ca astazi sa vorbesc cu voi prin cateheza de fata, miscandu-ma spre aceasta nasterea dupa trup a Domnului, a carei taina zugraveste in ascuns caile mantuirii noastre si ne povatuieste in chip preaintelept la cetatenia cereasca pe noi cei ce am fagaduit sa-I urmam Lui.

3. Nascut din Tata fara mama, Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu Se naste si din mama fara tata, pentru ca tu, lasand tata, mama si toata rudenia, si alipindu-te de Domnul, sa canti necontenit: „Tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat” (Ps 26, 10). Hristos S-a nascut din fecioara si a facut-o pe Maica Sa fecioara si Maica Sa a ramas fecioara – amandoua lucruri uimitoare (paradoxale) si care depasesc legea omeneasca – ca tu, care te-ai intors de la unirea casatoriei si te-ai retras din contactul cu lumea, sa fii fecioara nu numai la trup, ci si la duh. Si asa cum ai lepadat placerile trupesti cu fapta, asa sa departezi si poftele sufletesti care vin prin ganduri, nemaifacandu-ti in cuget insotirea cu lumea, ci aratandu-te monahie si cu trupul si cu sufletul, salvand cu adevarat definitia vietii monahale (singuratice) atat in chipul din afara, cat si in cugetul dinauntru. (more…)

„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.”

Filed under: cuvintele sfintilor,icoana,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:00

„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.”

nasterea_domnului-6852

CRĂCIUNUL = VENIREA LUI DUMNEZEU ÎN LUME
CRĂCIUNUL = NAŞTEREA LUI HRISTOS DIN FECIOARĂ
CRĂCIUNUL = SE ARATĂ LUMINA LUMII
CRĂCIUNUL = SE DESCOPERĂ SENSURILE EXISTENŢEI UMANE ŞI SENSURILE ÎNTREGULUI UNIVERS
CRĂCIUNUL = MARE MINUNE SE ARATĂ: PRIMUL OM ÎNDUMNEZEIT, PRIMA DATĂ CÂND DUMNEZEU SE ARATĂ ÎN PERSOANĂ
CRĂCIUNUL = ÎNTRUPAREA FIULUI LUI DUMNEZEU
CRĂCIUNUL = ÎNOMENIREA LUI DUMNEZEU
CRĂCIUNUL = ÎMPLINIREA PROROCIILOR
CRĂCIUNUL = DUMNEZEU ÎŞI ASUMĂ ŞI ÎŞI ÎNSUŞEŞTE (ŞI) FIREA UMANĂ
CRĂCIUNUL = DUMNEZEU SE FACE (ŞI) OM
CRĂCIUNUL = FIREA UMANĂ ŞI FIREA DUMNEZEIASCĂ SE AFLĂ NEDESPĂRŢITE, ÎN COMUNIUNE DEPLINĂ, ÎN INTERIORUL UNEI SINGURE PERSOANE, IISUS HRISTOS

CRĂCIUNUL = ÎNGERII, MAGII, PĂSTORII, COPIII DE ACUM DOUĂ MII DE ANI ȘI DE AZI VESTESC LUMII ACESTEA PRIN COLINDE CE SUNT PRECUM NIȘTE PSALMI POPULARI

„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.” – Sf.Athanasie cel Mare

De acestea să ne bucurăm de Crăciun!
Celelalte sunt fie superficiale şi ne importante, fie baliverne de nu le cred nici ţâncii !

8 noiembrie 2016

Sfântul Iustin Popovici – Despre finețea sufletească

Filed under: cuvintele sfintilor,poezie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:39

sf-iustin-popovici

.+.+.+.

 


Sfântul Iustin Popovici

Despre finețea sufletească:

„fiecare suflet

este atât de sensibil,

încât trebuie

să te apropii de el

cu pași de porumbel”.


.+.+.+.

31 august 2016

Jean-Claude Larchet: Cum se raportează Biserica Ortodoxă la celelalte confesiuni creştine

Filed under: apologetica,conciliul cretan,cuvintele sfintilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:30

Documentele din Creta in special documentul „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine” afirmă concepții eclesiologice străine de Predania bimilenară și revelată a Bisericii, invocând texte eretice ale ”Consiliului Mondial al bisericilor” precum Declarația de la Toronto. Redacția Bucovina Profundă recomandă textul de mai jos, semnat de marele teolog ortodox Jean-Claude Larchet, text ce se arată a fi o lectură necesară și edificatoare.

Jean-Claude Larchet:

Cum se raportează Biserica Ortodoxă la celelalte confesiuni creştine

manastirea_afteia

Potrivit mai multor principii examinate [în capitolele precedente] – în mod particular credinţa Bisericii Ortodoxe că Biserica nu poate fi decât una şi universală, şi convingerea ei că ea însăşi este această Biserica una şi universală (ca una ce este întemeiată de Hristos şi de Apostoli şi a păstrat nealterate credinţa şi vieţuirea propovăduită de ei, şi deci ca una ce este sfântă şi apostolică) -, Biserica Ortodoxă se consideră unica Biserică a lui Hristos şi nu poate recunoaşte celorlalte confesiuni creştine calitatea de Biserică.

Aceasta a fost dintotdeauna şi întotdeauna poziţia Bisericii Ortodoxe.

Ea continuă să fie susţinută şi în ziua de azi de ecleziologii şi teologii ortodocşi. Astfel, Părintele Georges Florovsky spune că Biserica Ortodoxă „se ştie pe sine a fi păzitoarea credinţei apostolice şi a Tradiţiei în deplinătatea lor şi, în acest sens, adevărata Biserică, ca una ce posedă tezaurul harului dumnezeiesc prin continuitatea slujirii preoţeşti şi a succesiunii apostolice”[1]. „Biserica Ortodoxă are […] conştiinţa de a fi singura adevărată Biserică”, scrie Părintele Meyendorff,[2] adăugând: „Faţă de protestanţi şi faţă de Biserica Romano-Catolică, Ortodoxia se afirmă ca adevărata Biserică, de care creştinii din Apus s-au despărţit”[3]. Părintele Placide Deseille, la rândul său, spune: (more…)

15 august 2016

O perlă a literaturii doxolologice din patrimoniul patristic: Sfântul Nicolae Cabasila – Omilie la Adormirea Maicii Domnului, sec. XIV

Filed under: cuvintele sfintilor,praznicar,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:21

O perlă a literaturii doxolologice

din patrimoniul patristic:

Sfântul Nicolae Cabasila – Omilie la Adormirea Maicii Domnului, sec. XIV

 

149676_adormirea_fecioarei_maria

Din Sfântul Nicolae CabasilaTrei omilii la Nasterea, la Bunavestire si la Adormirea Preasfintei Maici a lui Dumnezeu, Ed. ICOS, 1999

OMILIE LA SLĂVITĂ ADORMIRE A PREASFINTEI MAICI A LUI DUMNEZEU (sec.XIV)

SOCOTESC CĂ NIMENI NU TRECE CU VEDEREA că nu este nimic mai greu, decât a lua aminte ceea ce trebuie în osteneala de acum. Cât despre mine, îmi e greu să găsesc cuvinte în această zi, când eu gândesc că toţi oamenii sunt datori Fecioarei cu fapte atât de mari, căci nu e cu putinţă să nădăjduim că bietele noastre cuvinte să apropie măreţia realităţilor. Deci nimeni să nu nădăjduiască să ne plece către trufie! — şi, dealtfel, unde ar fi trufia? N-ar fi de bun simţ să te ascunzi în faţa înfrângerii, după ce vei fi fost pus în faţa unor lucruri atât de înalte, căci acolo unde nimeni nu poate izbândi, nimeni nu poate fi învinuit de nebăgare de seamă. Şi pentru că mi-am potrivit cuvântul cu puterile mele, mă îndrept spre cântările de proslăvire, adăugând doar pe acestea, pe care nu le încerc spre a face cunoscute ascultătorilor darurile celei pe care o cânt, şi care lor le scăpaseră — căci nimeni nu trece cu vederea ceea ce este bine al tuturor — dar este spre folosul sufletului meu faptul că încerc să-mi amintesc, atât cât este cu putinţă, începătura mântuirii mele. Căci aceasta este pricina, mi se pare pentru care toţi o cântă pe Preasfânta. Nimeni n-a putut pune la cale această faptă plină de slavă, fără a urmări, în vreun fel acest scop, căci nu doar că Ea este acum vrednică de toate cântările noastre, pentru Cel pe Care L-a zămislit, ci era vrednică de acestea chiar mai înainte de a-L fi dăruit oamenilor.

Netăgăduit că Fecioara este cea pe care o cântaseră proorocii în cântările lor de Dumnezeu insuflate. Dintotdeauna a ales Dumnezeu un lucru vrednic de cinstire: (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: