14 mai – SFINȚII ÎNCHISORILOR

Sub aceasta denumire, de câțiva ani s-a incetățenit numirea de obște a celor ce au pătimit in secolul 20, dar si in timpul regimului antonescian si al dictaturii de sub Carol al II-lea, fie in inchisori, deportări, in luptele din munți, in exil sau oriunde. Aceștia sunt mucenicii si mărturisitorii români care au suferit pentru Hristos și au luptat pentru o așezare creștină a neamului românesc. Și astăzi sunt prigoniți și interziși de legi dictate de străini. 

Sub regimurile tiranice au fost intodeauna oameni care au pus cele ale lui Dumnezeu mai presus de viața proprie. Datele statistice, atât cat au fost dezvaluite, căci de comunism si de securitate nu am scapat după 1989  nici până azi, dar și mărturiile supraviețuitorilor, arată că dintre cei inchisi de comuniști în jur 75% au fost legionari. Mișcarea Legionară ca mișcare creștină de renaștere națională a pornit ”de la Icoana si de la Altar” și a deschis cu jertfa însângerată a celor vrednici un drum de lumină spre Împărăția lui Dumnezeu.

Desigur că au fost mulți dintre acești sfinți care nu au fost legionari, dar toți au fost animați de dragostea jertfitoare pentru renașterea creștină a nemului nostru și nimeni nu poate nega importanța lui Corneliu Codreanu, omul care in 1927 a inițiat mișcarea națională de apărare a neamului și a credinței în fața pericolului tăvălugului comunist care făcea ravagii in lume după Revoluția bolșevică din 1917.

Între 2.5 si 3 milioane de români au pătimit în cele 200 de inchisori și lagăre din România in timpul regimului comunist. Din aceștia peste 800 000 au murit în temnițe. Lor se adaugă și miile de români uciși in munți unde s-a constituit cea mai mare rezistență armată anticomunistă din lume, insumând aproximativ 11.000 de luptători.

Pentru jertfa și rugăciunile lor Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește acest neam prigonit și călcat in picioare chiar in aceste zile!

Sinaxar:  În luna mai, in ziua a paisprezecea, pomenirea sfintilor mucenici ce au patimit in temnitele din Romania.

Acesti sfinti mucenici s-au savarsit in temnitele din Romania in secolul XX, fiind chinuiti in multe feluri: cu foame, cu frig, cu batai, cu teroare continua, cu insulte si umiliri nenumarate si cu multe alte chinuri scornite de diavol si slugile lui pentru a le infrange credinta si a-i compromite. Unii de pe urma grelelor patimiri s-au imbolnavit, indoindu-li-se chinurile deoarece asistenta medicala era conditionata de compromitere. 

Acestia pe care ii cinstim astazi ca si sfinti sunt aceia dintre zecile si sutele de mii de purtatori de zeghe din Romania comunista care au murit cu nadejdea vietii vesnice si marturisind dreapta credinta, indiferent de culoarea politica, motivul arestarii sau viata pe care au dus-o inainte. Caci suferinta indurata in inchisori, in lagare de munca fortata, in anchete sau in marea inchisoare care a devenit Romania dupa 1945, i-a inteleptit, facandu-i sa inteleaga rostul lor in mijlocul acestei suferinte: ispasirea pacatelor proprii si ale neamului intreg. A fost o generatie de jertfa pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult inflacareaza inimile noastre spre pazirea nestirbita a randuielilor stramosesti: credinta si dragostea de neam. Ei sunt sufletul si cetatea neamului nostru. Caci prin jertfa lor si a altora mai dinainte asemenea lor a dainuit neamul nostru in istorie pastrandu-se in valorile credintei. Si nadajduim sa se pastreze si de acum inainte, cu rugaciunile lor, pana la Invierea cea de obste.

Dintre cei pe care ii cinstim astazi unii au murit in inchisori, in lagare, in anchete, la securitate, altii ucisi miseleste sau executati pe intregul cuprins al tarii. Majoritatea au fost ingropati in gropi comune, in locuri necunoscute, sfintind intreg pamantul tarii. Cele mai mari si mai cunoscute centre de exterminare sunt: Aiud, Gherla, Jilava, Pitesti, Targu Ocna, Canalul, Delta Dunarii, Sighet, Mislea, Miercurea Ciuc.

Sfintii mucenici au luptat cu comunismul si cu cei ce l-au condus din umbra. Acestia cautau sa distruga asezarea si vechile randuieli crestine ale tarii. Mucenicii si-au dat trupurile lor mortii, dar cu sufletul au ramas biruitori, nefacand nici un compromis. Ei sunt stalpii si temelia credintei si ai neamului; stele si faclii purtatoare de lumina in intunericul acestui veac pierzator.

Lupta impotriva comunismului a inceput la noi in tara in 1919, la Iasi. Au cazut in aceasta lupta sfintindu-se sute de martiri inainte de anul 1945. Pe toti acestia ii numaram in ceata sfintilor de astazi.

Prin randuiala lui Dumnezeu unii mucenici au iesit vii din temnite in 1964 continuandu-si viata in sfintenie, fiind prigoniti si umiliti pana la sfarsitul vietii: Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Ilie Lacatusu, Pr. Dimitrie Bejan, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Pr. Marcu, Pr. Ioan Negrutiu, Dumitru Bordeianu si multi altii. Si pe ei ii cinstim astazi impreuna cu fratii lor ce s-au savarsit in temnite.

Dintre miile de sfinti unii au fost tarani, altii intelectuali; unii militari, altii muncitori; unii studenti, iar altii preoti si monahi; si pe scurt sa zicem: au fost din toate categoriile sociale si de toate varstele. Au fost si femei multe, sotii si mame indurerate si chiar copiii.

S-a ales aceasta zi de praznuire deoarece la aceasta data, in anul 1948, s-a dezlantuit cea mai cumplita prigoana impotriva suflarii romanesti. Mii si zeci de mii de oameni au fost ridicati in noaptea de 14 spre 15 mai. De aceea s-a socotit ca fiind potrivita aceasta zi ca simbol al patimirii neamului romanesc in veacul al 20-lea.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi, Amin.

De descărcat:

Slujba Sfintilor:  Slujba Sfinților români din închisori – 14 mai   

Acatistul:   Acatistul Sfinților români din închisori

Părintele Justin Pârvu:

Despre cinstirea Sfintilor Inchisorilor si despre ziua de 14 mai