Bucovina Profundă

30 martie 2023

NICHITA STĂNESCU în cuvintele lui SORIN DUMITRESCU

Filed under: Nichita Stanescu,România Profundă,Sorin Dumitrescu — Mircea Puşcaşu @ 22:12

31 martie. Nichita ar fi implinit 90 de ani

NICHITA STĂNESCU
în cuvintele lui SORIN DUMITRESCU

Cititi si : (more…)

15 ianuarie 2022

Nichita Stănescu către Eminescu:  ”Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești”

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 20:10

Nichita Stănescu către Eminescu 

nichita eminescu 646x404

Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești

Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești
ca și ochilor, ca și pietrelor și curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaști
și nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de față.
Mihai, tu care ești mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înțelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi ?
de cântec, m-auzi ?
de cântec, m-auzi ?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
și miezoasă
Creierul sâmburos al acestei apoi
nu este creier descreierat.
Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăț a muri vreodată.


Articole din Bucovina Profundă despre  (more…)

31 decembrie 2021

Să vă fie anul-an,/ suplu ca pe râuri unda,/ să nu fie bolovan/ peste suflete secunda…

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 12:55

Nichita Stănescu:

Caută să nu rănești

făptura lui pretutindeni, – gândul,

făptura spiritului, – cuvântul,

făptura făpturii, dragostea;

îți zic!


Să vă fie anul-an,/ suplu ca pe râuri unda,/ să nu fie bolovan/ peste suflete secunda…

”Clopotele norilor,

cu ding-danguri de ninsoare,

la-nceputul orelor,

iată-le, bat ora mare.

Crugul anului se schimbă,

un cuvânt rămâne-n urmă,

însă prea frumoasa limbă

niciodată nu se curmă,

ci azvârle înainte noi urări,

numai de bine,

prevestite de cuvinte

ninse sus, în înălțime:

Să vă fie anul-an,

suplu ca pe râuri unda,

să nu fie bolovan

peste suflete secunda,

(more…)

14 decembrie 2019

Nichita Stănescu: „Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.”

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:15

Nichita Stănescu: „Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.”

(31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)

nichita s

„Întunecând întunericul, iată porţile luminii!”

„Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.”

„Dragii mei, feriţi-vă să aveţi dreptate prea repede, prea devreme – ca să aveţi la ce visa!”

„Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.”

„Singura bogăţie a unui om este spiritul.”

„Fii atent cum vorbesti, cuvintele atrag faptele.”

„Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.”

„Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.”

„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”

„Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.”

„Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.”

„Curăţă câmpul ca să aibă unde să aterizeze îngerii.”

„Noi suntem clipa care trece prin poarta existenței.”

„Suntem ceea ce iubim.”


 

Cititi și :

(more…)

Nichita Stănescu: Eu nu mă spăl de poporul meu. +10 minute cu Nichita Stănescu – interviu VIDEO

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:20

Eu nu mă spăl de poporul meu

Nichita Stănescu

(31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)

Doamne, apără poporul român.nichita_stanescu1

Ai grijă de el şi

apără-l!

El este al tău

cu blândeţea lui de miel

şi cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

şi mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

şi nu te spăla de el!

Pe maica mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruieşte-ţi, Doamne,

pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!


 

10 minute cu Nichita Stănescu – interviu VIDEO:

(more…)

22 august 2019

Nichita Stănescu Către Eminescu –  ”Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești”

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:19

Nichita Stănescu Către Eminescu 

nichita eminescu 646x404

”Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești”

Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești
ca și ochilor, ca și pietrelor și curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaști
și nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de față.
Mihai, tu care ești mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înțelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi ?
de cântec, m-auzi ?
de cântec, m-auzi ?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
și miezoasă
Creierul sâmburos al acestei apoi
nu este creier descreierat.
Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăț a muri vreodată.

(more…)

1 decembrie 2018

Nichita Stănescu: Eu nu mă spăl de poporul meu

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:04

Nichita Stănescu:

Eu nu mă spăl de poporul meu

 

Doamne, apără poporul român.nichita_stanescu1

Ai grijă de el şi

apără-l!

El este al tău

cu blândeţea lui de miel

şi cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

şi mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

şi nu te spăla de el!

Pe maica mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruieşte-ţi, Doamne,

pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!

(more…)

16 iunie 2018

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:18

nichita eminescu -974x468

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

(De dragoste)

Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul

iar nu slăvindu-l de neînţeles

căci ce-a fost el, n-a fost eres

şi sărutare de pământ îi fuse mersul.

 

Să-l punem între vii căci este viu

bolnav de frumuseţea mamei mele

de cerurile numai cu mare stele

de ierburile ce cuprind nisipul din pustiu.

Să-l întrebăm pe Eminescu dacă doarme bine

în patul inimilor noastre

Şi dacă vinul sângelui are vechime

şi dacă mările ne sunt albastre

şi dacă peştii-s umbra stelelor cu coadă

şi dacă inima e-o stea cu coadă

şi coada umbrei plopilor înalţi

ne-a adunat pe noi, ceilalţi

în jurul verbului curat

rostit de el şi murmurat

de noi, ai lui

Nichita Stănescu despre Eminescu cel genial și universal, despre poemul Luceafărul și criticii neinspirați

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:05

Nichita Stănescu despre Eminescu

cel genial și universal,

despre poemul Luceafărul 

și criticii neinspirați

 

1 aprilie 2013

10 minute cu Nichita Hristea Stanescu

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Sorin Dumitrescu — Mircea Puşcaşu @ 00:03

10 minute cu Nichita Hristea Stanescu

plus Adam Puslojic, Srba Ignjatovic, Sorin Dumitrescu

Cititi si : (more…)

31 martie 2013

Rugăciunea lui Nichita Stănescu

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,rugaciune — Mircea Puşcaşu @ 23:35

Nichita Stănescu

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul.

 

 

Cititi si : (more…)

NICHITA STANESCU in amintirea lui SORIN DUMITRESCU

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Sorin Dumitrescu — Mircea Puşcaşu @ 22:59

31 martie. Nichita Stanescu ar fi implinit 80 de ani

NICHITA STANESCU in amintirea lui SORIN DUMITRESCU

Cititi si : (more…)

20 iulie 2012

Nichita Stănescu – Din nou, noi – „Suntem, dar ne este urât!”

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,Rezistenţa din munţi,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 17:32

„Lor le-a fost frig, au pătimit, au mers prin zăpadă, prin noroi, au murit şi s-au nemurit. Noi trăim, cu noi cum rămâne?

Nichita Stănescu

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi…
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?…
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

din  În dulcele stil clasic,  1970

(more…)

6 iunie 2012

GLOSE – Respirări – Nichita Stănescu – „Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia.”

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 14:56

GLOSE –  Respirări

Nichita Stănescu

I

Ca să poţi să te fii, stai locului şi sfinţeşte-l, iar în călătorie trimite-ţi numai ochiul.
Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moştenit vreo umbră de arbore. Sădeşte-te tu însuţi, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoş, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot.

II

Dacă vrei să existe cinste şi curăţenie, fii chiar tu însuţi cinstit şi curat. Abia după aceea vezi şi bucură-te dacă mai există în afara ta cinste şi curăţenie. Abia după aceea întristează-te şi scuipă dacă în afara ta nu există cinste şi curăţenie.

III

Cinstea vieţii mele şi idealul vieţii mele sunt acelea de a fi aşternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul ţării.
Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele când îi este sete de un vin şi de un viu.

IV

Limba română este maica mea. Ea m-a trimis la şcoli şi armată. De câte ori îi scriu, scriu: „Al vostru, care vă doreşte sănătate şi care este sănătos!”

 
V (more…)

%d blogeri au apreciat: