Bucovina Profundă

9 martie 2023

Părintele Dumitru Stăniloae – Despre Filocalie

Filed under: filocalia,Parintele Staniloae — Mircea Puşcaşu @ 14:54

Părintele Dumitru Stăniloae – Despre Filocalie

pr staniloae -

Monahul Ignatie: Povestiti-ne, iubite Parinte, cum s-a nascut ideea binecuvantata a traducerii Filocaliei in versiune romaneasca?

Parintele Staniloae: Am avut doi studenti care s-au facut calugari dupa ce au terminat si au mers in vizita la Athos: parintele Arsenie si parintele Serafim Popescu. La intoarcere au adus cu ei Filocalia greceasca si atunci am cunoscut si eu valoarea acestei scrieri. M-am uitat peste ea si m-am dus s-o prezint in Consiliul profesoral, si am spus: Haideti s-o traducem, sa impartim textele, sa le talmacim in romaneste; ca mi se par foarte interesante.

N-am avut un raspuns pozitiv din partea colegilor si atunci m-am apucat singur sa traduc cat voi putea si pe masura ce inaintam vedeam ca ar mai trebui adaugat cate ceva si asa am adaugat la cele 500 de raspunsuri ale Sfantului Maxim Marturisitorul toata lucrarea lui Raspunsuri catre Talasie.

Am mai pus si alti Parinti (ca de pilda, Sfantul Simeon Noul Teolog, mai multe texte care nu erau in Filocalia greaca) si ajungand pana in sec. al XIV-lea am zis ca parca ar mai fi si alte opere care ar trebui sa fie traduse si asa am tradus pe Sfantul Ioan Scararul, pe Sfantul Isaac Sirul, Varsanufie si Ioan, Avva Isaia si am facut 12 volume, zicand sa fie un numar care graieste mult chiar prin numar.

Si am vazut cate sfaturi minunate sunt pentru o viata de infranare, pentru o viata de atasare la Hristos, de urmare a pildei vietii lui Hristos, de iubire de Dumnezeu, de gand la Dumnezeu, de gand ca existenta in lumea aceasta nu e totul; dimpotriva, cu cat te atasezi mai mult la lumea aceasta, cu atata te superficializezi, cazi intr-o existenta fara sens si de aceea am cautat sa-mi pun niste ganduri proprii ca note sub texte, ca sa le fac mai placute si mai accesibile omului de azi. Si asa a iesit aceasta lucrare care sper sa fie de folos in viata crestinilor singuratici, dar sa fie de folos si pentru cultura noastra spirituala in general.

Monahul Ignatie: Cum considerati ca ar trebui sa se raporteze crestinul fata de monumentala si nepretuita opera a Filocaliei? (more…)

FILOCALIA – Cel mai important tratat de vindecare sufletească

Filed under: carte,cuvintele sfintilor,filocalia,Parintele Staniloae — Mircea Puşcaşu @ 10:12

filocalia coperta nouă

FILOCALIA – Cel mai important tratat de vindecare sufletească. Și cel mai ignorat!

Psihologia (și filosofia) din ultimii 200 de ani nu au descoperit apa caldă.

Conștient, inconștient, subconștient, rațional, irațional erau cunoscute și descrise foarte bine de scriitorii filocalici, încă din primele secole.

Scriitorii filocalici, acești atleți spirituali, asceți încercați ai primelor secole, oameni extraordinari retrași în deșert, în munți sau în mijlocul cetății, au exersat, observat și scris despre luptele omului cu el însuși.
Despre lucrarea de vindecare a sufletului, despre creșterea spirituală, despre împlinirea umanului, despre transfigurare și comuniunea cu Dumnezeu.

Pe multe din aceste subiecte, titani ai psihologiei contemporane precum Jung, Freud, Adler, Erikson, pot părea niște copii orbecâind în întuneric.

Este incredibil că avem azi acces la scrieri din secolele 1-14 ale unor astfel de asceți și sfinți, doar că aproape nimeni nu le citește.

Astfel de scriere e Filocalia. O comoară necunoscută. O moștenire colosală îngropată în uitare.  (gr. Filocalia = iubirea -filos  de frumos -kalos )

Filocalia nu este o carte, e o bibliotecă, o colecție de scrieri care adună autori întinși pe mai mult de un mileniu. Și care în ciuda depărtării lor în timp sunt în perfectă unitate de gândire.

E impresionantă această unitate. Cele 12 volume sunt un întreg în mozaic, ca un fractal. Filocalia este un veritabil manual de vindecare și înfrumusețare sufletească.

Sunt cuprinse veritabile cursuri și lecții de așezare a sufletului. De mindset, cum ar zice contemporanii sau de  phronema și euthymia cum ar zice cei vechi.
De exerciții (askesis) spirituale, care sunt complexe și firești în același timp.

Cele 12 volume au fost traduse în limba română de părintele Dumitru Stăniloae, el însuși un colos (more…)

15 ianuarie 2020

Părintele Dumitru Stăniloae şi istoricul Nicolae Iorga despre jertfa lui Moţa şi Marin

Filed under: crimele comunismului,Ionel Moţa,Miscarea Legionara,Parintele Staniloae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:40

Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se clătina aşezarea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători? Nu e o mare binefacere sufletească pentru viaţa viitoare să fi căzut în apărarea lui Hristos? – Testamentul lui Ionel Moţa

Părintele Dumitru Stăniloae şi istoricul Nicolae Iorga despre jertfa lui Moţa şi Marin

MM - comunisti spanioli impuscand statuia lui Hristos

Părintele Dumitru Stăniloae – cuvânt rostit în anul 1992:

“Jertfa acestor doi băieţi viteji are semnificaţia unei ofrande aduse lui Dumnezeu de poporul român. (…)

Această faptă de jertfă supremă pentru creştinism a lui Ion Moţa şi Vasile Marin a meritat să fie cinstită – destul de târziu, la trei ani de la înlăturarea comunismului – printr-un parastas prin care să se pomenească sufletele celor doi martiri ai Crucii şi să se atragă atenţia poporului nostru asupra semnificaţiei majore a acestei jertfe”.

 

Nicolae Iorga –  Doi băieţi viteji

articol publicat în revista “Lumea nouă”, nr. 1, 1937

„Când, în zilele din urmă, îndepărtam ştirile de o monotonie desăvârsită, în ciuda măcelului zilnic, cu privire la ce se petrece, în miez de iarnă, acolo în nenorocita Spanie, nu ne gândeam că între aceia care şi-au dat viaţa luptând pentru cauza cea bună erau şi aceşti doi fii ai ţării noastre. (more…)

12 octombrie 2019

Temniţa, catedra de teologie a părintelui Dumitru Stăniloae. Mărturia părintelui Liviu Brânzaș

Filed under: Parintele Staniloae,sfinti contemporani,sfintii inchisorilor,sfintii români,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:42

5 octombrie – pomenirea părintelui Stăniloae

Temniţa, catedra de teologie a părintelui Dumitru Stăniloae. Mărturia părintelui Liviu Brânzaș din Raza din catacombă

parintele-dumitru-staniloae-de-dinu-lazar-11_0

Colonelul Crăciun vorbea celor prezenţi cu obişnuitul lui aer plin de importanţă. Peste puţin timp, mai apar doi – ultimii. Unul este un tip solid, cu o figură masivă, cu trăsături parcă de tătar, bronzat (adus, probabil, de la muncă în plin soare), contrastând cu paliditatea şi debilitatea majorităţii celor prezenţi.

Celălalt este un om înalt, cu păr cărunt, cu un chip blajin, zâmbind cu sfiiciune. Colonelul Crăciun îi prezintă:

– Domnul Petre Pandrea, marxist de-al nostru, ajuns printre dumneavoastră datorită unei erori. Dânsul, adaugă Crăciun, arătând spre celălalt, este Părintele Stăniloae.

Numele Părintelui Stăniloae mi-a izbit timpanul cu rezonanţa unui tunet. Acum câţiva ani, când a sosit vestea că Părintele Stăniloae a fost arestat şi condamnat, şi că se află la Aiud, a fost o mare emoţie în toată închisoarea. Marele teolog român în lanţuri! Pătimeşte împreună cu cei mai hotărâţi creştini care se împotriviseră Fiarei apocaliptice! Prin 1960, când eram în celulă cu Daniel Roman şi Mircea Dumitrescu, am aflat că Părintele Profesor este într-o celulă la parter, cu nişte ţărani. Atunci le-am spus celor doi prieteni cât de mult doream să ajung în aceeaşi celulă cu Părintele Stăniloae. Acum, dorinţa mea s-a împlinit. Ce bucurie pentru mine! Inima îmi bate cu putere. Este neîndoielnic că Dumnezeu a auzit dorinţa mea fierbinte şi a rânduit împlinirea ei în chiar ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. (…)

(more…)

10 ianuarie 2019

Părintele Stăniloae – Despre dor

Filed under: Parintele Staniloae,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:07

Părintele Stăniloae – Despre dor

pr staniloae -

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gandirea cu placere la fiinta iubita, dar departata; nu e numai simtirea unei necesitati de a fi cu ca; nu e nici numai transfigurarea chipului ci, datorita distantei si trebuintei de ea. Ci in dor e prezenta intr-un fel propriu si intr-un grad foarte intens o duiosie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeste de dragul fiintei iubite. Dorul e apropiat de tandrete, dar are un caracter mai spiritual decat aceasta.

In dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeste. Este cu intelegerea adanca in acela, dar, in acelasi timp, in dor se cunoaste omul pe sine insusi, cum nu se cunoaste in afara dorului.

Dorul este infatisat adeseori ca aflandu-se langa persoana iubita; prin dor, cel iubit exercita o atractie de la distanta asupra celui ce-l doreste.

Dorul vine de la persoana dorita la cel ce o doreste si il duce pe acesta cu un gand persistent, penetrant si afectiv la aceea.

Cel ce doreste nu se multumeste cu preocuparea de interesele sale, nu da atentie importanta la nimic in jurul sau sau le vede pe toate sub un val de tristete, pentru ca nu mai vede decat pe cel ce e totusi la distanta si care sigur ar putea da lumina celor din jurul sau.

Dorul descopera taina negraita a persoanei dorite.

Dorul e o tensiune a fiintei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potentata fata de forta atractiva a altei persoane, fata de caldura ei, care te scoate din atmosfera de gheata a singuratatii, in dor te descoperi fara sa te realizezi. In el astepti prezenta persoanei dorite ca sa te realizezi.

Dorul te cheama langa ea. Prin dor traiesti necesitatea ca comuniunea de mai inainte sa se actualizeze din nou, in mod deplin, prin prezenta persoanei dorite langa tine. Simti necesitatea sa ai caldura ei langa tine si nu numai de la distanta, ca o dovada sau ca un semn vazut al iubirii ei.

In dor te duci cu gandul si cu simtirea langa persoana iubita. Dar, in acelasi timp, in dor manifesti trebuinta ca sa te duci in carne si oase la ea si ea sa vina la tine in carne si oase.

In dor, o persoana traieste valoarea eterna a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a incetat sa existe cu totul.

(more…)

17 iunie 2017

Părintele Dumitru Stăniloae: Trebuie să ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru

Filed under: Parintele Staniloae,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:59

Părintele Dumitru Stăniloae:

Trebuie să ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru

pr staniloae

”Intelectualitatea română de astăzi s-a îndepărtat de ortodoxie, asta am remarcat de multe ori; mi se pare că e cea mai îndepărtată intelectualitate de credinţa poporului. Ispita Occidentului, ştiţi…

Intelectualitatea noastră a întors spatele credinţei poporului, e poate cea mai indiferentă intelectualitate faţă de părinţii noştri. Trebuie să sfârşim cu aceasta, trebuie să avem o altă intelectualitate. Trebuie să ne apropiem de spiritualitatea neamului nostru. Din păcate au distrus satele, în multe sate nu mai sunt decât nişte bătrâni, dar peste vreo zece ani nu-i vom mai găsi nici pe ei. Se golesc satele… Asta au voit, să distrugă spiritualitatea românească, creştinismul românesc. Cred că ar trebui să încreştinăm şi oraşele astea. Fiecare în jurul lui să facă ceva: întâi să se creeze o solidaritate creştină ortodoxă a tineretului; să se pornească cu scrisul, şi în vorbire, în altare. Mai sunt sate în anumite părţi unde se mai poate vedea acea delicateţe, blândeţe, bunătate, comunicabilitate, căldură, curăţenie.

Nu „fundamentalism”; legea strămoşească, legea românească, creştinismul primordial, creştinismul autentic, creştinismul neschimbat, creştinismul de la început… De ce…că Iisus Hristos e depăşit…cum depăşit? Păi orice noutate în Occident însemnează o cădere de la o treaptă, la o treaptă mai de jos. Iisus Hristos e Alfa şi Omega, există vreun chip de om care să fie atât de nou model şi să nu-l poţi niciodată depăşi… Hristos, El e Alfa şi Omega, fără început şi fără sfârşit; oricât înaintăm în imitarea Lui totuşi suntem aşa de departe… ce departe e omenirea de a fi ca Hristos… El e mereu nou, nouă-i bunătatea, mereu eşti mai nou în bunătate, dar acum mereu nu-i nici o noutate, e numai decădere: răul nu are nimic nou; şi Occidentul e ahtiat după acest nou, nou, nou, călcând toate regulile în picioare, toate rânduielile. Noi trebuie să arătăm însă şi adâncimea şi înălţimea lui Hristos. Noi însă trebuie să păstrăm 

(more…)

16 aprilie 2017

Învierea Domnului, sărbatoarea luminii și a bucuriei – Pr. Dumitru Stăniloae, martirul și filosoful

Filed under: Evanghelia,Parintele Staniloae,praznicar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 12:23

invierea - fresca

Învierea Domnului, sărbatoarea luminii și a bucuriei

Pr. Dumitru Stăniloae, martirul și filosoful

Pastile sunt in Ortodoxie „sarbatoarea sarbatorilor”. Daca sarbatoarea este o țâșnire de viata dumnezeiasca in creatie si ca atare o tasnire de lumina mai presus de fire, Pastile sunt tasnirea deplina a vietii dumnezeiesti in existenta noastra crestina. Natura noastra omeneasca nu mai e straluminata numai trecator de o raza dumnezeiasca, care arata ca ea nu e de la sine si singura existenta, ci aceasta natura e strabatuta deplin si pentru veci de viata dumnezeirii, e transfigurata, pnevmatizata, ridicata din inlantuirea procesului de corupere continua care duce trupul nostru la descompunere, iar sufletul in iadul tenebrelor.

De aceea Pastile sunt o explozie de bucurie, care perpetueaza explozia de bucurie a ucenicilor care au vazut pe Domnul inviat. De aceea credinciosii se saluta cu vestea unei bucurii de necomparat cu nici o alta bucurie: „Hristos a inviat!” „Adevarat a inviat!”, pana la Inaltarea Domnului, de cand se saluta cu alta veste tot asa de mare, legata interior de prima: „Hristos s-a inaltat!”, pana la Cincizecime, care anticipeaza Cincizecimea deplina sau umplerea desavarsita a vietii noastre de Duhul Sfant.

Bucuria aceasta are atata entuziasm in ea, incat ea e ca o „sfanta betie”, ca o „betie treaza” de care vorbeste Sfantul Grigorie de Nyssa. E ca o „betie treaza”, pentru ca e produsa de cea mai autentica dar si cea mai minunata realitate, realitatea neasemanat de frumoasa a vietii vesnice si plenare, mai frumoasa si mai minunata decat si-o poate inchipui orice imaginatie, motiv pentru care Sfantul Grigorie de Nyssa spune ca ingerii nu pun in functie nici o imaginatie, pentru ca realitatea pe care o vad intrece orice imaginatie. (more…)

1 octombrie 2013

Părintele Dumitru Stăniloae – Teologul (1903-1993): 110 ani de la naşterea sa pământească şi 20 ani de la naşterea sa în ceruri

Filed under: articol,Parintele Staniloae,România Profundă,sfinti contemporani,sfintii români — Mircea Puşcaşu @ 16:12

staniloae-net-2Părintele Dumitru Stăniloae – Teologul

(1903-1993)

110 ani de la naşterea sa pământească şi

20 ani de la naşterea sa în ceruri

Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinţei creştine, suntem capabili să ne cinstim şi să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinţei precum şi personalităţile marcante, universale şi naţionale, care au amprentat istoria, veacurile şi locurile cu activitatea, cu viaţa şi cu învăţăturile ori scrierile lor mult folositoare!… Anul acesta – 2013 prăznuim împlinirea a 110 ani de la naşterea în viaţa cea pământească, vremelnică şi, mai cu seamă, 20 ani de la naşterea în viaţa cea veşnică a Împărăţiei Cerurilor a celui mai mare teolog ortodox al secolului al XX – lea, mare cunoscător şi mărturisitor al învăţăturii scripturistice, patristice şi dogmatice a Ortodoxiei cea mult slăvitoare – Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, după ce şi-a purtat cu toată demnitatea şi încrederea în Dumnezeu crucea vieţii şi a suferinţei, de-a lungul timpului său, pe acest pământ!… Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a închinat şi dedicat acest an, drept unul comemorativ, jubiliar şi omagial!… Totodată, pentru noi, din anul 1993, această zi a naşterii sale celei veşnice, ne va duce întotdeauna cu gândul, mintea, cugetul şi simţirea la „Părintele Dumitru Teologul”, fără a sugera prin aceasta în mod expres o tentativă de canonizare, căci acest lucru se va decide în timp, atunci când se vor înmănunchia toate criteriile doveditoare ale sfinţeniei vieţii lui. Însă, apelativul de „teologul” i se potriveşte întru totul, deoarece a fost omul care, nu numai că a vorbit despre Dumnezeu, ci mai ales a vorbit cu El. Aceasta înseamnă că a intrat în comuniune cu El, trăind prin El şi cu El. Şi cum nici un canon nu stipulează cât timp trebuie să treacă pentru a canoniza pe cineva, ajungem la concluzia că trăirea Părintelui cu Domnul Iisus Hristos şi în Hristos s-a consumat deja în această istorie.
Teologia Părintelui Dumitru Stăniloae este o teologie filocalică. Este frumoasă prin însăşi natura ei, dar conduce şi la o înfrumuseţare duhovnicească a celor ce se apleacă să o studieze. Oricine citeşte o scriere a Părintelui poate să-şi dea foarte repede seama că are de-a face cu altceva, cu ceva care nu se mai găseşte într-o asemenea consistenţă şi intensitate, la alţi teologi. Iar acest ceva este duhul Părinţilor Filocalici în care Părintele Stăniloae a scris şi a trăit.
Părintele Profesor Dumitru Stăniloae – „cel mai influent teolog al contemporaneităţii…, venerat de mulţi ca un părinte spiritual” – apare şi astăzi ca (more…)

15 august 2012

Adormirea Maicii Domnului – Imparateasa Cerului si a Pamantului

Filed under: articol,Parintele Staniloae,praznicar,sinaxar — Mircea Puşcaşu @ 21:47

Adormirea Maicii Domnului

Imparateasa Cerului si a Pamantului

PARINTELE DUMITRU STANILOAE DESPRE MAICA DOMNULUI

Noi ortodocsii ii cinstim pe sfinti ca sa laudam pe Hristos, a Carui lucrare si-a dovedit eficienta prin rodirea sa in ei; ii cinstim, cinstind criteriul dupa care trebuie sa lucram si noi.

Cerem ajutor sfintilor, Maicii Domnului, socotindu-ne smeriti fata de ei, si convinsi ca noi insine nu putem avea o atat de mare ascultare de la Dumnezeu, pentru ca nu suntem atat de smeriti ca ei. Ne rugam launtric sa fie si ei cu noi, cu rugaciunile lor, dar mai ales ne rugam Maicii Domnului. Caci nu e bine sa ma socotesc eu intr-o relatie singulara cu Hristos – asta seamana a ceva protestant…

Lumea protestanta, refuzand cinstirea sfintilor, manifesta o totala neincredere in capacitatea omului de a face prin ea roditoare si aratata lucrarea lui Hristos si obligatia fiecaruia de a conlucra cu Hristos pentru a rodi lucrarea Lui in ei. Se manifesta in aceasta un scepticism nu numai referitor la om, ci si la eficienta lui Hristos. Mantuirea oamenilor nu se realizeaza fara intalnirea activa intre Dumnezeu si om, printr-un act de putere a lui Dumnezeu asupra omului ca obiect, ca “bustean” fie in viata aceasta, fie in cea viitoare. Totala depreciere a omului, ca faptura a lui Dumnezeu, nu se poate sa nu se rasfranga si asupra lui Dumnezeu.

Dar umanitatea fiecaruia se realizeaza in Hristos intr-o solidaritate cu toti semenii Sai. Toti marturisesc despre valoarea fiecarui om, in solidaritatea tuturor cu fiecare. Sfintii arata umanitatea lor deplin actualizata in Hristos prin iubirea ce o arata fratilor lor, care este iubirea lui Hristos insusita de ei. Ei le arata aceasta iubire prin rugaciunile lor. Iar cei de pe pamant isi manifesta vointa lor de a urca spre actualizarea adevaratei lor umanitati, prin cinstirea acordata celor ce au ajuns la tinta umanizarii lor in Hristos. Mai unita cu Hristos decat toti sfintii, si de aceea mai presus de toti sfintii si ingerii, se afla Maica Domnului, ca cea care L-a purtat in pantece pe Fiul lui Dumnezeu zamislit si nascut din ea ca om si apoi L-a purtat in brate ca prunc si a ramas unita cu El prin afectiunea omeneasca suprema pe care o traieste o mama fata de fiul ei. Legatura ei cu Iisus este mai intima ca legatura oricarui sfant cu El caci trupul Lui s-a format nemijlocit din trupul ei, ea L-a purtat in brate, I-a privit neincetat fata si ochii, L-a alaptat si L-a iubit cu iubirea omeneasca culminanta proprie unei mame, fiind identificata intr-un anumit inteles cu Fiul ei. De aceea “indraznirea” ei catre El este mai mare ca a tuturor sfintilor si iubirea ei fata de noi se (more…)

5 octombrie 2011

5 octombrie: Pomenirea Părintelui Dumitru Stăniloae (1903-1993)

Filed under: Parintele Staniloae,sfinti contemporani,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 09:36

Pr-Staniloae-4

5 octombrie:

pomenirea celui între sfinți

părintele nostru, sfințitul mucenic

Părintele Dumitru Stăniloae

(1903-1993)

 Părintele Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog român şi unul din cei mai mari teologi ortodocşi din toate timpurile, s-a născut la 16 noiembrie 1903 la Vlădeni, jud. Braşov. Membru de onoare al Academiei Române, profesor universitar, dogmatist de renume mondial, scriitor şi ziarist. A lucrat 45 de ani la traducerea lucrării Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii (în 12 volume).

A urmat liceul Andrei Şaguna din Braşov (1914-1922), Facultatea de Litere din Bucureşti (doar primul an) continuând cu cea de Teologie din Cernăuţi, 1923-1927. Doctor în Teologie la Cernăuţi, 1928. Este trimis de mitropolitul Nicolae Bălan la studii în Atena (1927-1928), Munchen şi Berlin (1928-1929) pentru a se specializa în Dogmatică şi Istorie bisericească. Reîntors în ţară, devine profesor suplinitor (1929), provizoriu (1932), titular în 1935 de Dogmatică la Academia teologică din Sibiu şi rector în anii 1936-1946. A mai predat apologetică, pastorală şi greacă. Din ianuarie 1934 până în mai 1945 este redactor la publicaţia Telegraful Român. Diacon (1931), preot (1932) şi protopop stavrofor (1940). În 1946 a fost silit să demisioneze din postul de rector la presiunile comuniştilor (Petru Groza) şi la intrigile unor colegi-profesori colaboraţionişti cu noul regim.

În 1947 este transferat la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la catedra de Ascetică şi Mistică. În 1948 a fost încadrat profesor titular de Teologie Dogmatică şi Simbolică.

La 5 septembrie 1958 este arestat de securitate, alături de membrii Rugului Aprins şi condamnat la 5 ani închisoare. Trimis la Aiud în 1959 şi eliberat în anul 1963.

În 1968 este invitat la Freiburg şi Heidelberg de către profesorul Paul Miron pentru a susţine conferinţe. Este ales Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox Saint Serge din Paris, 1981. În 1990 devine membru corespondent al Academiei Române, iar în 1991 este membru titular, în acelaşi an fiind ales Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie din Atena. În 1992 primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti. Trece la cele veşnice la 5 octombrie 1993 şi este înmormântat la mănăstirea Cernica (more…)

7 iunie 2011

STANILOAE – Ultimul Roman dintre Sfintii Parinti – conferinta la SUCEAVA

Filed under: apologetica,carte,conferinte,lupta impotriva uitarii,Parintele Staniloae,sfinti contemporani,sfintii români — Mircea Puşcaşu @ 21:32

21 decembrie 2010

Scurtă interpretare teologică a natiunii – Parintele Dumitru Stăniloae – 1934

Filed under: apologetica,articol,Parintele Staniloae,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 01:11

Scurtă interpretare teologică a naţiunii

Părintele Dumitru Stăniloae

Sfintele Paşti, 1934

Toate cate sunt pe lume sunt opera lui Dumnezeu. Crestinul cu dreapta intelegere nu dispretuieste nici una din componentele cosmosului, ci din toate vede stralucind slava si intelepciunea dumnezeiasca. Izolarea de lume si dispretul ei, retragerea in eu si inchiderea ferestrelor dinspre lume, nu tin de experienta autentic religioasa. Retragerea ascetilor ortodocsi are numai o insemnatate metodica: ea urmareste doar refacerea personalitatii, regasirea punctului central spiritual din care apoi sa priveasca lumea si sa-si indrepte actiunile pline de dragoste asupra ei. Ascetica ortodoxa deriva din ideea ca omul e centrul si stapanul lumii create, dar ca prin pacat a cazut in robia lumii, lunecand din punctul arhimedic din care e capabil sa suprapriveasca lumea si s-o stapaneasca, in angrenajul fara orizont si fara libertate al marii masini care e necesitatea naturala. Readucerea comandantului in postul de comanda, dar nu izolarea lui de lume, este scopul asceticii crestine. Toti sfintii, adica aceia care au depasit stadiul retragerii metodice, au activat in lume cu dragoste nemarginita si s-au bucurat de toate cate vedeau, cu nevinovatie de copil. Sf. Serafim al Sarovului, marele ascet si sfant rus din veacul XIX de pilda, numea pe oricine venea la sine „comoara mea” si „bucuria mea”. „Aceste apelatiuni nu erau o simpla expresie a bucuriei unui suflet transfigurat de asceza: pentru Sf. Serafim chipul lui Dumnezeu se descoperea in fiecare om si acest chip constituia pentru el o reala si adevarata ”bucurie de Domnul”. (N.V.Iljin: Sf. Serafim al Sarovului, Ymca Press, Paris, 1930, pag. 49, in ruseste).

Cu adevarat minunata si sublima este lumea cu toate cate o constituie. E drept, Dumnezeu n-a creat-o pentru a Se implini pe Sine, pentru a-Si desavarsi viata Sa interna care n-ar fi fost deplina fara lume; creatia n-a fost o necesitate naturala pentru fiinta dumnezeiasca. Dar libertatea aceasta a lui Dumnezeu (more…)

12 august 2010

Părintele Stăniloae – Esenţa Creştinismului

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,Evanghelia,Parintele Staniloae — Mircea Puşcaşu @ 23:26

Părintele Stăniloae – Esenta Crestinismului

%d blogeri au apreciat: