(Dr. Anthony Levatino este medic ginecolog specialist cu 40 de ani de practică și experiență medicală, Profesor asociat de Obstretică-Ginecologie la Albany Medical Center, avocat licențiat și speaker pro life. La începutul carierei sale medicale a fost pro avort și a efectuat in jur de 1200 de avorturi.)
Omul a ajuns pe lună, a cartografiat ADN-ul uman, unii dintre semenii noștri au devenit sfinți – dar noi, ca societate, încă nu am învățat să purtăm de grijă copiilor nenăscuți.
De ce atât de multe ființe, unice din prima secundă, nu ajung să vadă lumina zilei, să se odihnească la pieptul mamei, să fie ridicate în brațe de un tată, la câteva clipe de la venirea lor pe lume?
O statistică incompletă spune că în perioada ianuarie-septembrie 2018, în România au fost avortați 44.000 de copii, în timp ce în 2017 în Republica Moldova au fost avortați 12.025 copii. Și mai sunt mulți alții, pentru care nici măcar nu se fac statistici: copii a căror viață a fost oprită prin avorturi medicamentoase, cei a căror viață a fost curmată în clinicile particulare sau din străinătate.
42 de milioane de copii au fost avortați în întreaga lume în anul 2018. Dar și statistica aceasta este incompletă, căci sunt atâtea locuri, din Vest și Est, din Nord și Sud, în care copiii nenăscuți nu contează nici măcar pentru o statistică.
Mai mult de 1 miliard de oameni au fost avortați din 1918 până în prezent, spune o altă statistică. Și ea este incompletă, pentru că în toți acești ani au existat locuri în care copiii nenăscuți au fost totalmente ignorați. (more…)
Anul acesta, în perioada 1-31 martie , în Suceava și în numeroase localități din România și Republica Moldova, se va desfășura Luna pentru Viață, având ca punct culminant Marșul pentru Viață, organizat sâmbătă, 24 martie 2018, începând cu ora 12.00. Punctul de întâlnire este Esplanada Casei de Cultură.
Marșul pentru Viață este anul acesta la a VIII-a ediție națională și are ca obiectiv înscrierea pe agenda publică a subiecte precum necesitatea sprijinirii femeilor aflate în criză de sarcină și descurajarea practicării avortului. Această practică, brutală și inumană, a devenit fenomen social grav și este un simptom al crizei morale profunde prin care trece societatea noastră. Cercetările științifice recente arată că inima unui copil începe a bate încă de la vârsta intrauterină de 4 săptămâni. Un avort oprește o inimă care bate. Date neoficiale arată că în România se fac peste 300 de avorturi pe zi, cumulându-se peste 20 de milioane de avorturi din `89 până azi. (more…)
Federația ProVita Ortodoxă a lansat un comunicat care cuprinde obiecții bioetice, medicale și morale privind utilizarea (fără informare) de către autoritățile sanitare și medicale a unor vaccinuri realizate pe linii celulare din copii avortați. Toate vaccinurile anti-rujeolice (ROR) utilizate acum in campania de vaccinare impotriva presupusei epidemii de rujeolă conțin componente din aceste linii celulare provenite de la fetuși umani avortați. Îndemnăm organizațiile care sunt de acord cu acest comunicat să își alăture semnătura aici la comentarii.
În contextul aprobării, de către Senatul României, a Legii vaccinării obligatorii, Federaţia Organizațiilor Ortodoxe Pro-Vita din România dorește să aducă la cunoștința populației câteva aspecte îngrijorătoare legate de folosirea vaccinurilor virale produse cu ajutorul celulelor umane din fetuși avortați. Ne adresăm în special parlamentarilor, atrăgându-le atenția asupra aprobării unei legi aflate în contradicție nu doar cu viața morală creștină, ci cu însăși conștiința umană.
Astfel, menționăm că la noi în țară, este vorba de utilizarea vaccinurilor anti-ROR (rujeolă, oreion și rubeolă), anume VaxPro și Priorix, ambele fiind produse folosindu-se celule din fetuși umani avortați. Conform prospectelor oficiale ale producătorilor, componentul anti-rujeolic din VaxPro „este produs în fibroblaşti pulmonari umani diploizi WI-38” [1] , iar cel din Priorix folosește „celule umane diploide MRC-5” [2].
WI-38 (de la Wistar Institute, din SUA)[3] este o linie celulară (cultură de celule dezvoltată și păstrată în laborator, in vitro) produsă în SUA în anii 60 (cf. Hayflick, Moorhead)[4], folosindu-se celule prelevate din plămânii unei fetițe cu vârsta intrauterină de 13 săptămâni[5], avortată la cererea părinților, care au motivat că au „prea mulți copii”.
Asemănător, linia celulară denumită MRC-5 a fost produsă în Marea Britanie[6] în 1966, prin prelevarea de celule de la un copil cu vârsta intrauterină de 14 săptămâni (cf. Jacobs, Jones și Baille)[7], avortat din „motive psihiatrice”.[8]
În producerea multor vaccinuri aflate în uzul internațional sunt astăzi folosite celule de la fetuși umani avortați, iar publicul larg nu cunoaște acest lucru. Astfel, vaccinuri împotriva unor boli precum oreionul, rubeola, rujeolă, varicelă, hepatita A, rabia, poliomielita, zona zoster, adenoviroze utilizează multiple linii celulare provenite de la copii avortați, precum acestea: WI-26 VA4, RA273, PER C6, HEK 293, MRC5, WI-38. (cf. Zahoor, Naz et al.)[9]
Aceste linii celulare amintite aici sunt finite, motiv pentru care pe plan internațional se lucrează la crearea de noi linii celulare derivate din țesuturi prelevate de la copii avortați (e.g. Walvax-2, cf. Ma et al.)[10], iar OMS recomandă dezvoltarea în viitor de noi linii celulare derivate din celule umane stem, embrionare sau fetale[11].
Astfel, ridicăm aici mai multe obiecții bioetice și morale față de utilizarea celulelor de copii avortați în dezvoltarea și producerea vaccinurilor.
Copilul nenăscut este om și are drepturi, toată istoria dreptului confirmă asta, de la Hammurabi* la Justinian, de la Dreptul Roman** la Declarația universală a drepturilor omului.
Legalizarea avortului a fost introdusă pentru prima dată în 1920 de Lenin și mai apoi de Hitler in 1933 in Germania nazistă. In România avortul a fost prima dată legalizat in 1957 de Petru Groza, si apoi in 1989 de Iliescu. In 1990 s-au facut peste un milion de avorturi (inregistrate oficial), asta constituind 80% din totalul de copii zămisliți, adică din 10 mame cu copil in burtă, două și-au năascut copilul, iar restul de 8 mame și-au avortat copilul. Prefer să discutăm pe date și fapte concrete, nu pe păreri și sentimente confuze.
Unii vorbesc de discrepanțe cultural ireconciliabile. Dar eu știu că ideile au tată și mamă, se nasc intr-o anume tradiție culturală și mai cred că unele tradiții culturale sunt mai bune decât altele, in funcție de roadele de-a lungul secolelor. Nu e vorba aici de discrepanțe intre două culturi pe picior de egalitate.
Ideile pro-avort au și ele o anume paternitate, fie că cei ce le poartă sunt conștienți de asta sau nu. Ele sunt consecințe ale materialismului marxist, care a produs comunismul și dictatura recentă a corectitudinii politice. Comunismul a realizat in intreaga lume din 1917 pana in 1990 aproxiomativ 300 de milioane de victime umane (fără a număra și avorturile). Ideile pro-avort sunt din tradiția totalitară cu efecte genocidare incalculabile, ideile pentru Viață provin din tradiția înțelepciunii șlefuite in milenii a civilizației umane.
Așa cred că stau discrepanțele culturale ireconciliabile. Plus că această tradiție spirituală, culturală, juridică pe aceste meleaguri au dat ceea ce numim azi România, iar cei vor să trăiască aici sunt datori să respecte valorile acestor tradiții fondatoare ale spațiului geografico-cultural numit azi România.
Pentru a fi ințeles corect trebuie să spun că eu personal nu sunt pentru interzicerea (imediată), prin lege a avorturilor, în situația concretă in care ne aflăm. Cred că in acest moment nu ar funcționa, ci ar crea noi probleme. Cred că cauza primară este criza morală și mizeria vieții personale, iar soluția e complexă și ar trebui să cuprindă măcar acestea: (more…)
Prima ţară care a legalizat întreruperea de sarcină a fost Uniunea Sovietică, pe data de 18 noiembrie 1920. Lenin, în urma revoluţiei bolșevice, a realizat directivele sale anterioare: „cererea necondiţionată a anulării oricărei legislaţii care interzice avortul.” Este important a se aduce la cunoștinţă faptul ca în acea perioadă legile protejau viaţa în întreaga Europă.
Al doilea lider european care a legalizat avortul în ţara sa a fost Adolf Hitler. Străduindu-se să creeze o “rasă superioră” nepoluata și puternică biologic, el a aprobat și legalizat în 1933, uciderea copiilor nenăscuţi germani, care au avut, sau ar fi avut, defecte congenitale. Trebuie adăugat faptul ca parlamentarii naziști au impus sancţiuni juridice severe pentru a proteja copiii germani sănătoși, urmărind astfel creșterea demografică a „rasei superioare”.
Pe o scară de masă, primii în rândul victimelor lui Hitler nu erau comuniștii germani, evreii, polonezii sau ţiganii, ci copiii nenăscuti germani presupuși a fi cu dizabilități.
Dupa cucerirea naţiunilor slave, germanii au elaborat așa numitul “Plan Est” un plan de exterminare a popoarelor cucerite, în care au recomandat naţiunilor ocupate să folosească metode contraceptive și să legalizeze avortul. Planurile naziștilor sunt exemplificate cel mai bine printr-o declaraţie dată de Martin Bormann, secretarul particular al lui Hitler și șeful cancelariei NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – partidul nazist):
Datoria slavilor este de a munci pentru noi. Când nu mai avem nevoie de ei, nu au decât să moară. (…) Fertilitatea slavilor este nedorită.
Când fetele şi femeile din Estul ocupat fac avort, nu putem decât să le favorizăm asta, în nici un caz să ne opunem. Führerul crede că ar trebuiautorizată dezvoltarea unui comerţ prosper cu contraceptive. Nu ne interesează să vedem populaţia non-germană înmulţindu-se.
După al II-lea război mondial, la mijlocul anilor 1950, dictatorii comunişti au instaurat aşa numita admisibilitate juridică a avortului. În ţările occidentale, precum şi în Statele Unite, avortul a fost legalizat spre sfârşitul anilor şaizeci şi în anii şaptezeci. Adepţii “civilizaţiei morții”, au obţinut aceste modificări ale legislaţiei prin minciuni şi manipulări ( de exemplu, declaratia lui Dr. Nathanson în “Deadly Fraud a Planned Extermination“in “SłuŜba śyciu”, no. 2/1999 (în poloneză). Nathanson a participat activ la procesul de legalizare a avortului SUA, dar apoi s-a convertit şi a dezvăluit metodele prin care mint şi manipulează susţinătorii avortului ).
În România avortul a fost legalizat pentru prima dată în 1957 de către Petru Groza. Motivul pentru care s-a legalizat avortul începând cu 1955 în mai multe țări sovietice a fost unul politic, popoarele opresate de politicile staliniste dorind mai multă “libertate”.
Avortul a fost permis din septembrie 1957 până în 1966 când l-a interzis Ceaușescu. În decembrie 1989, primul decret emis de administrația Iliescu, a fost cel privind liberalizarea avorturilor. Urmarea decretului a fost explozia numărului de avorturi, din 90 până azi acumulându-se peste 20 de milioane. Aceste date sunt cele oficiale, datele reale fiind întotdeauna mai mari.
articol de Andrei Dîrlău
În România
24 de milioane de avorturi, un popor pe jumătate în pământ!
În România
zilnic peste 4oo de avorturi !
Vino cu noi la marş dacă îţi pasă! (more…)
SCRISOARE DE PROTEST A FEDERAŢIEI
ORGANIZAŢIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA
FAŢĂ DE ACORDAREA, DE CĂTRE UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI,
A TITLULUI DE DOCTOR HONORIS CAUSA FILOSOFULUI PETER SINGER
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România ia act cu stupoare faţă de intenţia Universităţii Bucureşti de a decerna titlul de doctor honoris causa filosofului Peter Singer, pe data de 21 mai 2015.
Filosoful australian Peter Singer, profesor de bioetică la Universtitatea Princeton, este un susţinător fervent al „avortului post-natal”, al „experimentelor ştiinţifice pe bebeluşi” şi al „relaţiilor dintre specii”.[1]
La invitaţia Centrului de Cercetare în Etică Aplicată din cadrul Facultăţii de Filosofie a Universităţii Bucureşti, Peter Singer va susţine, pe data de 20 mai, la ora 16, în Amfiteatrul Titu Maiorescu, o conferinţă cu titlul: „The Most Good You Can Do With Applied Ethics”, urmând ca, a doua zi, să primească titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti.[2]
Iată, potrivit ziarului „Evenimentul zilei”[3], câteva mostre din gândirea lui Peter Singer, citate de site-ul „Ştiri pentru viaţă”:
„Dacă savanții nu ar fi pregătiți să experimenteze pe nou-născuți umani, atunci disponibilitatea lor de a utiliza animale non-umane dezvăluie o formă nejustificată de discriminare pe bază de specie, din moment ce maimuțele, măgarii, câinii, pisicile, șoarecii și alte animale adulte sunt mai conștiente de ceea ce li se întâmplă, mai capabile de auto-gestionare, și, după câte ne putem da seama, sunt cel puțin la fel de sensibile la durere ca şi nou-născuții umani.”[4]
„Odată ce dăm la o parte hocus-pocusul religios care înconjoară termenul de «uman», putem continua să-i vedem pe membrii speciei noastre ca fiind înzestraţi cu raţiune, conştiinţă de sine, capacitate de comunicare şi aşa mai departe, într-o măsură mai mare decât pe cei ai oricărei alte specii, dar nu vom mai privi ca sacrosanctă viaţa fiecărui membru al speciei noastre, indiferent de capacitatea sa de viaţă inteligentă sau chiar conştientă.”[5]
POTRIVIT LUI SINGER, NU ESTE GREȘIT SĂ UCIZI IAR BEBELUŞII NU SUNT PERSOANE!
Potrivit lui Singer, nu este nimic greşit în a lua viaţa cuiva, iar bebeluşii nu sunt persoane:
„…Ar trebui să admitem faptul că, dacă o fiinţă este umană şi vie, nu înseamnă de la sine că este greşit să-i luăm viaţa.”[6]
„Copiii umani nu au conştiinţă de sine şi nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane.”[7]
Nefiind persoane, bebeluşii nu merită nici îngrijiri speciale din partea societăţii, după cum afirmă Singer:
„Ştiţi ceva, eu nu vreau să plătesc mai mult pentru asigurarea de sănătate, doar pentru a oferi nişte tratamente scumpe unor bebeluşi care oricum experimentează o calitate a vieţii de nota zero.”[8]
Peter Singer consideră că sodomia face parte din „bucuria sexului”, în timp ce zoofilia nu mai reprezintă o ofensă adusă demnității umane: (more…)
Cardurile de sănătate cu microcip reprezintă o nouă problemă în societatea românească, întrucât ele se impun populaţiei sărăcite şi umilite de atîtea eşecuri ale economiei şi taxelor nenumărate, fără o dezbatere publică şi fără să ofere alternative celor ce din motive de conştiinţă sau de neîncredere faţă de tehnologia informaţională nu doresc să primească un astfel de card informatizat[1]. Întrebarea multor medici şi specialişti în domeniu este dacă acest card impus, reprezintă un pericol sau o binefacere?
După discuţiile despre cărţile de identitate electronice, paşapoartele biometrice, permisul de conducere, etc, acţiuni care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeanului de a opta, iată că acum se atentează şi la sănătatea lui, prin implementarea cardurilor de sănătate cu microcipuri, termenul limită fiind, 1 februarie 2015.
Comparând cu alte ţări ca Olanda, Finlanda, Spania, Norvegia, unde nu găsim carduri de sănătate care să conţină microcipuri, cum nu găsim nici lege obligatorie pentru implementarea paşapoartelor sau cărţilor de identitate cu microcipuri[2], la noi toate se impun de sus în jos, ca unei populaţii fără discernământ, fără să fim consultaţi în acest sens şi ca unei mase umane şi nu ca unor persoane libere şi conştiente. Statul a devenit atât de paternal, încât ne sufocă cu binele ce ne vrea, şi drept urmare fiecare român, asigurat şi neasigurat va fi obligat să aibă un astfel de card de sănătate – cu microcipuri, fără de care, nici aspirina, nu o va mai putea cumpăra de la farmacie[3].
În cardul de sănătate sunt înmagazinate toate informaţiile despre posesorul de card, de la datele de stare civilă, studii, CNP, familie, domiciliu, stare de sănătate cu diagnostice, până la cele mai mici detalii, care ar trebui ştiute doar de medic şi pacient şi nu de toată lumea.
Aceste carduri, aşa cum se ştie sunt vulnerabile atât tehnic, cât şi din punct de vedere al moralităţii celor deţin baza de date a sistemului electronic de sănătate.
Problema rămâne tot fragilitatea bazelor de date, care pot fi sparte sau accesate şi de persoane suspecte, iar pacientul vizat devine vulnerabil şi viaţa lui poate fi pusă în pericol.
În ce constă anume fragilitatea cardurilor de sănătate deducem din opinia autorizată a preşedintelui Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoaie: el afirmă; „cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile”[4]. El aduce următoarele argumente:
Ştire de pe mediafax.ro plus comentarii de pe cuvantul-ortodox.ro :
Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale a cerut României revizuirea legilor pentru asigurarea accesului la îngrijiri de sănătate sexuală, dar şi adoptarea unei strategii naţionale în domeniu, arătând că este ţara cu cel mai mare număr de naşteri la adolescente sub 15 ani.
Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale (Comitetul ONU) a cerut Guvernului României să-şi revizuiască legile şi politicile pentru a asigura accesul la îngrijiri de sănătate sexuală şi a reproducerii pentru femeile şi adolescentele din ţară.
În recomandările emise în 28 noiembrie, Comitetul a arătat că România ar trebui să adopte o strategie naţională privind sănătatea şi drepturile sexuale şi ale reproducerii şi să introducă în mod obligatoriu în şcoli un program cuprinzător de educaţie sexuală, pentru a reduce numărul de sarcini la adolescente.
Comitetul ONU a subliniat că România a rămas în urma celorlalte state membre în ceea ce priveşte promovarea sănătaţii şi drepturilor sexuale şi reproductive ale adolescenţilor şi femeilor, statisticile oficiale arătând că rata mortalităţii materne este de două ori mai mare decât media UE, iar România înregistrează cel mai mare număr de naşteri la adolescentele sub 15 ani dintre statele membre.
De asemenea, Comitetul ONU şi-a exprimat îngrijorarea şi faţă de creşterea numărului de cadre medicale care refuză efectuarea serviciului medical de întrerupere legală de sarcină, ceea ce, în opinia specialiştilor, duce la limitarea accesului la avort în condiţii de siguranţă.
Comitetul este îngrijorat şi de faptul că 
resursele alocate pentru sectoarele sociale (sănătate, protecţie socială şi educaţie) rămân inadecvate şi regretă că România nu a fost în măsură să absoarbă pe deplin şi să utilizeze fondurile alocate de UE, din cauza capacităţii administrative limitate, birocraţia excesivă şi cazuri de corupţie.
În raport, Comitetul notează că rămâne preocupat de gradul ridicat de corupţie din România şi de impactul acesteia asupra respectării depline a drepturilor economice, sociale şi culturale ale populaţiei, în ciuda numeroaselor măsuri luate pentru combaterea ei, dar şi de faptul că salariile mici ale funcţionarilor publici, ale personalului medical, din educaţie, precum şi sancţiunile prea 
indulgente în cazurile de corupţie pot împiedica punerea în aplicare eficientă a acestor măsuri de combatere a corupţiei.
Comitetul este îngrijorat şi de faptul că părinţii sunt împovăraţi cu plăţile suplimentare şcolare pentru diverse scopuri, deşi învăţământul primar ar trebui să fie gratuit, şi, deşi a menţionat progresele recente, constată că calitatea educaţiei şi formării ar trebui îmbunătăţite considerabil.
O altă îngrijorare vizează procentul mare de copii (more…)
Viitorul neamului este în mâinile voastre!
Din ’89 în România au fost ucişi 22 de milioane de copii prin avort.
Suntem un popor pe jumătate în pământ!
În Suceava sunt ucişi 4 copii în fiecare zi prin avort.
Vino cu noi la marş dacă îţi pasă! (more…)
Dimineaţă de dimineaţă, holurile spitalelor din România sunt neîncăpătoare pentru tinerele care vin să facă avorturi. Palide şi speriate, ele îşi aşteaptă rândul pentru a omorî fiinţa nevinovată care a prins viaţă în pântecele lor şi care nu se poate apăra singură de instrumentele ucigaşe ale medicilor.
Crima se face mereu la fel: după dilatarea colului până la 2 centimetri, chiureta medicului pătrunde în uter, iar copilul este rupt în bucăţi şi apoi scos afară. O nouă viaţă se sfârşeşte într-un recipient smălţuit. Pentru tinerele mai înstărite, o fiolă de Diazepam injectată în venă asigură un somn adânc, dar trauma post-avort nu se lasă aşteptată. Insomnii, coşmaruri sau vise obsesive, retrăirea dureroasă a avortului, goliciune sufletească, depresii, sentimente de vinovăţie sau chiar tentative de sinucidere sunt doar câteva din manifestările care apar după avort. Sunt răni adânci, care se pot vindeca doar în sânul Bisericii, prin spovedanie şi pocăinţă sinceră.
Cine va plăti pentru aceste crime?
Statisticile sunt înspăimântătoare. România ocupă al doilea loc, pe plan european, în ceea ce priveşte rata avortului, potrivit datelor (more…)
