Bucovina Profundă

18 februarie 2023

Noaptea pătimirilor. Un film despre Valeriu Gafencu, după o idee a lui Virgil Maxim

Filed under: sfintii inchisorilor,Valeriu Gafencu,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 21:14

Noaptea pătimirilor

Un film despre Valeriu Gafencu, după o idee a lui Virgil Maxim

Valeriu-Gafencu-

Valeriu Gafencu a fost fiul deputatului Vasile Gafencu, care a votat la 27 martie 1918 unirea Basarabiei cu Romania.
A fost deportat in Siberia de fortele de ocupatie sovietice in toamna lui 1940, unde a si murit doi ani mai tarziu.

Valeriu Gafencu a murit intr-un regim de detentie greu de imaginat la Targu Ocna, in timpul ororilor din inchisorile comuniste din Romania, perioada de teroare si pe care niciodata nu ar trebui s-o uitam.

De ziua comemorării lui Valeriu Gafencu – 18 februarie (1952), vă invităm să urmăriţi filmul „Noaptea pătimirilor”, dedicat acestui om, pe care Părintele Nicolae Steinhardt şi alţi deţinuţi politici l-au supranumit „Sfântul închisorilor”.

Mărturiile principale din film sunt făcute de cele trei surori ale lui Valeriu, cu care a copilărit în Basarabia, la Sângerei, jud. Bălţi: Valentina, Eleonora şi Elisabeta.

Filmul „Noaptea pătimirilor” a fost realizat de Radu Dinu după o idee a lui Virgil Maxim.


Linkuri :

…

15 ianuarie 2020

De ce a fost ucis Eminescu? Răspunsul lui Virgil Maxim

Filed under: Eminescu,România Profundă,Uncategorized,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 19:12

„Acestei icoane i se cuvine cinstire! Luaţi aminte, voi care vreţi să fiţi învăţători şi doctori trupeşti şi sufleteşti ai neamului românesc şi voi care loviţi acest neam sfinţit prin aceşti drepţi. Şi sunt foarte mulţi! La “Marea Judecată” îi veţi putea privi în ochi?!” (Virgil Maxim – Despre Eminescu)

Cele-patru-fotografii-ale-lui-Eminescu-1018x460

De ce a fost ucis Eminescu? Răspunsul lui Virgil Maxim

Despre Mihai Eminescu se spune că a murit nebun. Nu, domnilor, Eminescu nu a murit nebun. Aici e necinste sufletească. Eminescu a murit ucis. I s-a dat cu o cărămidă în cap! De ce? Procesul acestei crime încă nu este pe rol. Dar va fi pus!

Ştim cu anticipaţie că Eminescu era “piatră de poticnire” a tuturor, repet, a tuturor politicienilor zilei.

Tâlharul de pe cruce e primul creştin care moare în actul jertfei supreme, împreună cu Hristos. E primul care recunoaşte, mărturiseşte şi acceptă suferinţa ca ispăşire, transferând-o lui Hristos, şi de aceea şi primeşte răspunsul prompt: “Astăzi vei fi cu Mine în rai!”

Analizându-se opera lui Eminescu (de fapt nepublicată vreodată integral, căci altfel ar fi fost condamnat la moarte post-mortem), nu se spune nimic despre acest spirit creştin. Dar ştiţi dumneavoastră “Rugăciunea către Maica Domnului: Rugămu-ne’ndurărilor/ Luceafărului mărilor ”? etc… Aceasta este caracteristica sufletului lui Eminescu: Rugăciunea.

Toate aceste flori, acele minuni ale creaţiei, versificate, împodobite ca nişte icoane, iradiind de lumină, sunt expresii ale sufletului lui contemplativ.
O să-mi răspundeţi că Rugăciunea propriu-zisă e numai una, e un accident. Nu, domnilor, e fondul de cinste spirituală, de prosternare în faţa atotputerniciei divinului, izbucnit ca o mărturisire a vieţii lui zbuciumate dornică de Absolut.

Şi aceasta se vede mai ales în Articolele lui Politice, care de fapt sunt teme integral tratate şi elucidate, unde comuniunea de idei şi sentimente cu Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Horia, Tudor Vladimirescu, Brâncoveanu etc… îl pun pe acelaşi perete sfânt în casele românilor.

Eminescu e un “drept” al neamului românesc ca şi Ştefan, Tudor, Horia, care nu mor pentru dorinţa de a deţine funcţii politice, ci pentru dreptatea care trebuie instituită în viaţa societăţii şi a celei de stat. “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor”. Căci nu a te intitula creştin, socialist, democrat sau combinaţiile acestor numiri îţi dă dreptul să deţii autoritatea în stat, ci conştiinţa responsabilităţii în faţa lui Dumnezeu, pentru tot ce faci în calitate de conducător. (more…)

20 iulie 2019

Părintele Arsenie Papacioc în temnița Aiudului. Mărturia lui Virgil Maxim

Filed under: Miscarea Legionara,Parintele Arsenie Papacioc,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 16:46

anghel papacioc

Părintele Arsenie Papacioc în temnița Aiudului

Mărturia lui Virgil Maxim

Până la 15 Noiembrie ne-am bucurat de un regim „suplimentar”, am făcut chiar rezerve pentru iarnă, cartofi şi fructe, mere în special, având voie să pregătim în celulă cartofi fierţi sau mămăligă la lămpile cu gaz improvizate de camarazii noştri.

Am lucrat la cartofi şi la cules de struguri doar două săptămâni. Şedeam în celulă cu Anghel Papacioc, acum arhimandritul Arsenie de la Techirghiol. Pentru că dânsul avea nevoie de un ajutor permanent, am rămas să-l îngrijesc.

Din rezerve puteam să-i fierb unul sau doi cartofi zilnic, mai mult nici nu putea mânca. Timpul îl petreceam în rugăciuni şi convorbiri duhovniceşti. Dânsul fusese în lagărul de la Miercurea Ciuc (1938-1939 sub Carol II), unde fratele său, Radu Papacioc, fusese ucis într-o noapte sângeroasă ca a Sfântului Bartolomeu, reeditată pe pământul ţării noastre de Carol II şi camarila lui.

Fiinţa sa, ca a altor legionari, era marcată fizic de privaţiuni şi suferinţe, sufletele însă li se luminaseră şi mai mult. De la dânsul am învăţat nu numai să mă rog mai bine, ci mai ales să pătrund cu lama sabiei „Cuvântului Adevărului Dumnezeiesc” până în „rărunchi”, în adâncul duhului, scoţându-mi pe altarul arderii în pocăinţă faptele, cuvintele, gândurile, cugetele şi cele mai mici intenţii, voite sau nevoite, întâmplătoare sau permanente, izvorâte din inconştienţă, prostie sau venite din afară şi primite cu bunăvoinţă în casa sufletului meu.

Aveam multe scrieri teologice – în afară de Sfânta Scriptură pe care o avea fiecare – care constituiau hrana şi îndrumarea pe drumul hotărât de Mântuitor prin Apostolii şi Părinţii Bisericii.

Anghel Papacioc era monah în haina laică. Ca el erau mulţi, unii complet necunoscuţi celor din jur. Când am închinat unele poeme isihaste „cinului călugăresc şi monahicesc”, am îndrăznit să adaug: „Nu toţi cei cărora le-am dedicat poeme erau preoţi sau călugări, dar toţi cei cărora le-am dedicat poeme erau preoţi sau călugări”: Valeriu Gafencu, Trifan Traian, Marian Traian, Schiau Ion, Naidim Marin, Mazăre Nicolae, Bălan Iulian, Foti Petru, Avram Sebastian, Jacotă Vasile, Pascu Constantin… În închisoare erau numiţi ”mistici”. Pentru unii înţelesul era ironic, altora le arăta că aceia nu puteau fi atinşi căci depăşeau stadiile comune de vieţuire. Şi astăzi virtuţile celor buni sunt de unii hulite, de alţii venerate. „Oricum, zice Apostolul neamurilor, fie din pizmă, fie din credinţă, Hristos este vestit, este făcut cunoscut prin lanţul meu”.

*

Anghel Papacioc, iertaţi-mă pentru această destăinuire, când se ruga nu mai auzea şi nu mai vedea nimic în jur.

*

În Martie, Anghel Papacioc s-a mutat în celulă cu domnul Trifan, iar Naidim a venit la noi. Domnul Trifan, un „săpător cu mintea”, simţea nevoia unei complementarităţi în actul trăirii afective, practice, al sensibilizării acute, iar Anghel Papacioc şi-a completat şi împlinit sensibilitatea, şi-a însuşit o metodă de investigaţie spirituală. 

(more…)

30 decembrie 2017

Colind tânăr, veșminte străvechi, bucurie curată, suflet românesc. Versuri: Psalm de Virgil Maxim

Filed under: România Profundă,Uncategorized,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 12:42

Colind tânăr, veșminte străvechi, bucurie curată, suflet românesc

Versuri: Psalm de Virgil Maxim

16 februarie 2017

Virgil Maxim despre Valeriu Gafencu: „”Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseţii sub toate aspectele”

Filed under: sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 00:35

valeriu-gafencu-legende-vii-ingustVirgil Maxim despre Valeriu Gafencu:

„Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseţii sub toate aspectele:

Fizic, părea un Arhanghel, purtând când spada de foc a cuvântului dumnezeiesc, când crinul curăţiei plin de parfum tainic.

Moral, nu i se putea reproşa ceva, smerenia îmbinându-se cu tenacitatea hotărârilor.

Spiritual, era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă; nu puteai să-ţi dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbeşte prin el.

Viaţa lui era zbor spre înălţimi, pe care cu greu îl puteai urmări.

Când eram împreună cu părintele Serghie Vasile, sub a cărui îndrumare ne însuşeam rugăciunea isihastă, Valeriu iradia,

la nivelul percepţiilor senzoriale, o căldură interioară de o intensitate greu de înţeles şi de exprimat, cuvântul rămânând dator în actul cuprinderii”.

19 martie 2016

VIRGIL MAXIM – Sfântul, poetul, mărturisitorul, misticul, genialul, românul absolut, luptătorul, legionarul

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,sfintii români,Uncategorized,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 11:00

VIRGIL  MAXIM

Sfântul, poetul, mărturisitorul,

misticul, genialul,

românul absolut, luptătorul, legionarul

19 martie 1997 -2016 : 19 ani de la înveșnicire marelui Virgil Maxim

19 martie – ziua de pomenire a acestui sfânt român emblematic pentru o întreagă generație de sfinți

Articole despre Virgil Maxim:

5 februarie 2016

Calendarul inimilor noastre: 5 februarie – pomenirea celui intre sfinți Ioan Ianolide Mărturisitorul. Mărturia lui Virgil Maxim

Filed under: ianolide,sfintii inchisorilor,Uncategorized,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 15:18

Calendarul inimilor noastre:ioan-ianolide-elev-la-liceu-1939

5 februarie – pomenirea celui intre sfinți

Ioan Ianolide Mărturisitorul

Mărturia lui Virgil Maxim

La Aiud, în 1945, când Ioan Ianolide a venit în celula în care mă aflam cu Marin Naidim şi ne-a spus, aproape plângând, că simte nevoia să fie aproape de noi, să se împărtăşească de aceleaşi bucurii tainice ale Mantuitorului Hristos – deşi avusese până atunci o atitudine niţel de bravadă faţă de provocările administraţiei şi suferise consecinţele – pentru că nu ştiam cum să procedăm, l-am rugat să meargă la Valeriu şi să-i împartăşească starea şi dorinţa sufletului lui.

Ioan a crezut că în felul acesta vrem să scăpăm de el, neacordându-i încredere. Totuşi şi-a destăinuit toate stările sufleteşti cu toate frământările de conștiinţă. Valeriu nu l-a lăsat să vorbească. L-a îmbrăţişat ca pe un frate pe care de mult îl aştepta la poarta sufletului său. L-a ridicat cu dragostea lui pe treapta depăşirii prea marii scrupulozităţi de constiinţă, pe care se afla ca pe o muchie de cuţit, nehotărât încă dacă să rupă cu o formă şi un stil de viaţă întâmplătoare şi închipuită, pentru a opta pentru viaţa traită în Hristos, în ascultare faţă de Cuvântul şi Biserica Lui.

Ioan Ianolide se încleşta ca un cruciat urcând dealul Golgotei, stropit cu propriu-I sânge. (…)

După eliberare, Ioan Ianolide, grav bolnav, îngrijit de părinţi şi de soţia lui, a lucrat tot timpul, sculptând în os medalioane şi cruciulițe pe care le împărţea celor din jur. Nea Doncea, unul dintre muncitorii legionari bucureşteni arestat şi eliberat de mai multe ori de-a lungul anilor, a luat parte la înmormantarea lui. Ne-a spus că un săculeţ cu astfel de medalioane si cruciuliţe, sculptate până ce vederea nu l-a mai ajutat, au ramas de la Ioan, cu dorinţa de a fi dăruite celor ce vor să le primească. Era cel mai mare discurs al său pentru neamul nostru: ”Purtaţi-vă crucea!”

(more…)

22 martie 2014

Virgil Maxim, Mărturisitorul

Filed under: sfintii inchisorilor,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 02:14

Virgil Maxim, Mărturisitorul

Testamentul olograf al lui Virgil Maxim către fiica sa, Tatiana:
“Să nu întreprinzi nimic fără rugăciune şi Sfânta Cruce.”

Virgil Maxim Arhiva CNSAS

Documentul inedit de mai jos, o scrisoare testamentară a lui Virgil Maxim (4 decembrie 1922 – 19 martie 1997) ne-a fost oferit de dl. Dan Radovici, preşedintele Asociaţiei Sfinții Împărați Constantin și Elena, care l-a primit de la fiica marelui marturisitor. Doamna Tatiana Maxim adaugă si o explicaţie foarte interesantă, din care aflăm cum Securitate a copiat toate poemele ishihaste ale martirului anticomunist. Înregistrarea audio inedita, din care redam si o transcriere, si în care Virgil Maxim povesteşte despre anii de închisoare şi recită din poemele sale, a fost publicată în premieră de portalul Mănăstirii Petru Vodă. Oferim, de asemenea, aici, o biografie realizata de regretatul Costel Condurache, impreuna cu Ionut Baias, cat si date despre martiriul lui Virgil Maxim, culese de la CNSAS de cercetatorul Adrian Petcu. Incheiem cu mai multe imagini de arhiva din lucrarea de referinta a lui Virgil Maxim, “Imn pentru Crucea Purtata”, cat si o trimitere spre descarcarea cartii in format PDF. (more…)

5 iulie 2013

Conferinţă şi lansare de carte în cinstea Sfinţilor Români din Inchisori

Filed under: conferinte,sfintii inchisorilor,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 01:10

afis_Danovici-mic

21 martie 2012

Izovoratorii de mir – Sfintii inchisorilor

Filed under: Radu Gyr,România Profundă,sfintii inchisorilor,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 09:44
Tags: , ,

Izovoratorii de mir – Sfintii inchisorilor

La conferinta de la Iasi de pe 19 martie, de pomenirea lui Virgil Maxim, Moastele Sfinţii Martiri de la Aiud au izvorât, în al 4-lea an consecutiv de conferinţe la Iaşi, mir cu deosebită şi puternică mireasmă. Să-i cinstim cu toţii ca pe sfinţii cei mai apropiaţi de neamul românesc

 sursa: Apologeticum

Slavă lui Dumnzeu şi Maicii Sale pentru încă o minune văzută de zeci de oameni şi la care am participat alături de un grup de monahi de la Mănăstirea Petru Vodă, minune ce s-a întâmplat la conferinţa, deja cu tradiţie, susţinută la Iaşi, pe data de 19 martie 2012, la Teatrul Luceafărul. Și de data aceasta, minunea s-a întâmplat în mai multe rânduri, în văzul tuturor, unii reuşind să şi surprindă cu aparatele video momentul în care dintr-o răcliţă a izvorât mir, izbucnind exact ca un iezer, încât a curs şi pe procovăţul care era sub raclă. Dar prima dată a izvorât mir dintr-un craniu, ce fusese al unui deţinut căruia i-a fost secţionat capul cu un fierăstrău. Au fost aduse spre închinare sfinte moaşte de la Aiud, o coastă, un craniu, apoi de la Mănăstirea Petru Vodă, Părintele stareţ Justin Pârvu a dăruit fratelui Danion o coastă din sfintele moaşte ale poetului martir Radu Gyr şi o parte din veşmântul Sfântului Ilie Lăcătuşu. Din mila Domnului, familia poetului Radu Gyr a hotărât ca moaştele poetului şi ale soţiei sale să fie dăruite spre închinare Mănăstirii Petru Vodă, ce are unul din hramuri pe Sfinţii închisorilor. Astfel, alături de alţi doi titani mărturisitori din temniţele comuniste, Părintele Gheorghe Calciu şi Părintele Atanasie Ștefănescu, acum credincioşii pelerini ce vin la Petru Vodă se pot închina şi moaştelor poetului Radu Gyr, care din momentul aducerii au săvârşit o minune. Mai precis, o persoană demonizată a început să se manifeste în prezenţa lor, spunând că simte o forţă puternică ce nu o lasă să se apropie de sfintele moaşte.

Revenind la minunea de la Iaşi, care deşi pare de necrezut că şi de data aceasta s-a săvârşit, rugăm pe martorii oculari să ne trimită mărturia personală despre ceea ce au văzut pe scena Teatrului Luceafărului din Iaşi, cât şi înregistrările făcute de ei: audio, foto, video.

În cursul zilei (more…)

19 martie 2012

Virgil Maxim: Cuvânt către Neamul Românesc

Filed under: articol,Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 01:18

Virgil Maxim:

Cuvânt către Neamul Românesc

Nu ne-a fost dat să vorbim neamului, în special tineretului acestei ţări, de la catedră. Aşa cum nu le-a fost dat niciunuia dintre marii lui dascăli. Toţi şi Horia şi Iancu şi Tudor şi Eminescu şi Codreanu şi Moţa, au vorbit de pe Cruce. Iar câţiva din cei ce au vorbit de la catedră, au sfârşit tot pe Cruce: Nae Ionescu, N.C. Paulescu, Simion Mehedinţi, Radu Gyr, Noica, Eliade… Toţi au rostit cuvântul iubirii aproapelui ce cuprinde tainic intenţia divină de a salva omul din înşelăciune şi moarte veşnică.

Când veţi auzi cuvântul trimis prin această carte de pe Crucea suferinţei acceptată conştient, veţi cunoaşte ce înseamnă să ştii cui slujeşti: lui Dumnezeu sau lui Mamona? Veţi înţelge cine este mărturisitorul şi cine înşelătorul, cine iubeşte şi cine urăşte. Veţi cunoaşte într-adevăr că ,,Nu este mai mare dragoste, decât să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi”, toţi cei pecetluiţi cu chipul lui Dumnezeu.

Această vieţuire am deprins-o în Mişcarea Legionară, rânduită să apară în Ţara Românească prin trimisul lui Dumnezeu, Corneliu Zelea Codreanu, când pe pământul ţării fărădelegea se instituise ca putere legală în stat, ignorând şi voinţa poporului şi mai ales Biserica lui Hristos. (more…)

Virgil Maxim: Ce este Miscarea Legionară?

Filed under: articol,Horia Sima,Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 00:08

Virgil Maxim:

Ce este Miscarea Legionară?

„… căci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni ca să amăgească, de va fi cu putintă, si pe cei alesi”  (Matei 24, 24)

În numele acestei mărturisiri, trag un semnal de alarmă. Nu vă lăsati înselati! Miscarea Legionară nu poate fi reeditată, ca formulă politică, de cei ce se autoinvestesc sefi ai ei sau de cei ce îsi asumă în mod subiectiv calitatea si dreptul de o reprezenta. Miscarea Legionară a existat si există ca un corp de mărturisitori disciplinati, cu o ierarhie stabilită pe principiile valorilor morale si capacitătii de jertfă. Asa s-a născut, asa a crescut si asa se va desăvârsi în viata neamului nostru si a tuturor neamurilor. Cel ce se înscrie în aceste valori cu toată fiinta sa, acela îsi va recunoaste locul său în acest corp si se va include, fără rezerve, în dragostea si respectul slujitorilor Adevărului. Nu există o altă Miscare Legionară decât cea întemeiată de Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, dusă la biruintă de Comandantul Horia Sima si cârmuită acum, mai departe, de cei pe care încercările i-au arătat demni de a o reprezenta si a fi ascultati, confirmati totdată de Comandant. De aceea numai acestia au dreptul să enunte si să edifice formele politice pe care le-ar putea îmbrăca Miscarea Legionară. Orice altă formulă politică enuntată sau edificată de persoane din afara acestui corp, de cei neinvestiti cu actul reprezentării ei, este născută moartă.

Miscarea Legionară s-a înfiintat la plinirea vremii, prin purtarea de grijă Divină si unda care se propagă în oceanul sufletesc al neamului este suficientă; ea atinge nevăzut toate constiintele curate si ridică din adâncurile fiintei românesti toate puterile, pentru a le înălta la cele mai frumoase stadii de strălucire si dăruire eroică. Miscarea Legionară nu are nevoie, neapărat, de forme de manifestare sau reprezentare politică. Ea nu trăieste prin aceste forme. Ea este duhul neamului; ea poate îmbrăca, în functie de conditiile istorice, forme de organizare si manifestare văzută, după cum poate trăi timp îndelungat ca jarul sub cenusă, până când Buzele lui Dumnezeu vor sufla în spuză, aprinzând iarăsi în inimile tinere ale neamului focul dragostei pentru Adevăr. „Noi, legionarii, avem la îndemână cea mai formidabilă dinamită, cel mai irezistibil instrument de luptă, mai puternic decât toate tancurile si mitralierele lumii: propria noastră cenusă, cenusa mortilor nostri”. (I. I. Mota, Cranii de lemn)

După aceasta îi veti recunoaste pe legionari: ei mărrturisesc Adevărul Dumnezeiesc în viata neamului, în ascultare de Biserică si suportă consecintele mărturisirii, revendicându-si viata ca pe o comuniune cu cenusa mortilor înaintasi. Cel străin de această comuniune, nu-si va putea jertfi fiinta sa pentru Dumnezeu si din dragoste de neam. El este sau devine (more…)

18 martie 2012

Virgil Maxim

Filed under: Fabian Seiche,Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor,sinaxar,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 23:32
Tags: , , , ,

19 martie – Sfântul Mărturisitor

Virgil Maxim

(1921-1997)

 

Virgil Maxim s-a născut la 4 decembrie 1922, în comuna Ciorani-Prahova, ca cel dintâi dintre cei trei băieţi ai familiei Maxim Constantin şi Alexandrina. Tatăl său a ajuns primar la Ciorani, având realizări deosebite care i-au creat aureola de „părinte al satului” şi se va îngriji de soarta fiecărui copil: „Ne-a dat Dumnezeu trei băieţi! Pe cel mai mare îl vom face învăţător. Neamul şi ţara asta întregită are nevoie de educatori. Pe al doilea îl vom face agronom, pentru că pământul acesta trebuie lucrat de gospodari pricepuţi. Iar pe al treilea îl vom face ofiţer, căci ţara şi neamul trebuie apărate”. (fratele Ion a fost şi el închis de comunişti; Alexandru, mezinul, şi-a dat viaţa în lupta contra comunismului, în confruntarea armată de la Mesentea, jud. Alba)

Virgil va urma Şcoala Normală, la Ploieşti (1936-1938), apoi la Buzău (1938-1942). Dragostea şi căldura faţă de colegii săi de şcoală aveau să-l facă iubit între aceştia. În 1937 depune legământul ca frate de cruce. Educaţia primită în Frăția de Cruce îi va marca tinereţea ce avea să fie destinată unei jertfe aspre. A îmbrăţişat încă din timpul şcolii calea spre curăţenie şi desăvârşire spirituală pe linia Bisericii lui Hristos şi a neamului românesc. Nu lipseşte de la slujbele oficiate în capela şcolii, participă cu regularitate la programul liturgic din timpul posturilor, dobândind astfel harul care îi va transforma conştiinţa în lumina dragostei lui Hristos. Educaţia care se făcea era una profund creştină, vizând formarea omului în cele mai mici detalii, iar nu superficial. „Aparent măruntele greşeli copilăreşti, putând naşte mai târziu balauri otrăvitori – copiatul la teze, fumatul, râsul necontrolat, glumele proaste, trivialităţile, înjurăturile şi expresiile gratuite, desconsiderările reciproce, bănuielile, pizmele, certurile, abaterile şi manifestările necontrolate, chiar ale mersului, ale ţinutei în general, – intrau sub incidenţa educaţiei creştin-legionare.” („Imn pentru crucea purtată”, vol. 1, cap. 3)

Este arestat de pe băncile şcolii la 1 noiembrie 1942, Buzău. Bătut bestial la anchete. Procesul a fost o mascaradă. A urmat condamnarea: 25 de ani muncă silnică, pentru „crimă de asociaţie clandestină”, din care avea să ispăşească până în 1964 aproape 22. Trece pe la închisoarea Ploieşti, dec. 1942, unde află botezul sângelui chiar de ziua sa. „Era 4 Decembrie. Împlineam 20 de ani în închisoare, primind botezul sângelui. Timp de 20 de ani avea să-mi crească din pământul suferinţei trupeşti câte „o creangă de aur”, pentru ca rodul ei să rămână în veşnicie în mâna lui Dumnezeu, pentru neamul meu românesc; şi lui trebuie să-i mulţumesc că m-a învrednicit să sufăr pentru el.” (id., cap. 7)

Trece prin: Aiud, Alba Iulia, Aiud, Galda de Jos, Târgşor, Jilava, Gherla, Jilava, Gherla, Văcăreşti, Aiud, Gherla, Aiud. Încă din prima zi a detenţiei a împărtăşit fraţilor de suferinţă că: „Nu suntem singuri în această suferinţă. Mântuitorul este cu noi… Să ne întâmpine, să ne primească, să ne mângâie, să nu disperăm. El ne aştepta aici şi noi nu ştiam”. Face parte din grupul de „mistici”, trăitori deplini ai învăţăturii lui Hristos, alături de titani ca Traian Trifan, Traian Marian, Anghel (Arsenie) Papacioc, pr. Vasile Serghie, Valeriu Gafencu, Marin Naidim. Mai ales în timpul perioadei cât a stat la colonia de muncă din Galda, 1946-1948, se dedică unui program (more…)

25 mai 2011

Virgil Maxim – Atitudinea faţă de Horia Sima in Reeducarea de la Aiud

Filed under: crimele comunismului,Horia Sima,lupta impotriva uitarii,marea minciuna,Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 14:47

Atitudinea faţă de Horia Sima in Reeducarea de la Aiud

Virgil Maxim – IMN PENTRU CRUCEA PURTATĂ (fragment)

Ar fi urmat Horia Sima la analiza. Noi, cei din Zarca, n-am avut prilejul sa stim ce s-a mai intamplat in Circul lui Erasmus , dar am auzit mai tarziu ca atacurile la adresa lui Mota si a Comandantului Horia Sima au fost primite cu zambete de discreditare. Colonelul Craciun ne zicea ca eram rupti de realitate, ca visam cai verzi pe pereti, caci sovieticii ne ocupasera tara, ne distrusesera forma de conducere nationala, ne daramau bisericile, ne prigoneau si ne ucideau pe strada, in temnite, in lagare de munca fortata, daca nu renuntam la marturisirea lui Dumnezeu si la dragostea de neam; aceasta era realitatea istorica. Iar comunistii autohtoni oportunisti si tradatori se faceau impreuna lucratori cu internationalistii, cu iudeo-masoneria care initiase acest holocaust al neamurilor. Incercau sa creeze o noua lume. In locul valorilor firesti ale vietii, randuite de Dumnezeu, aduceau valorile intunericului, randuite de satan : minciuna, desfraul, furtul, crima, ateismul si nihilismul. Utopia sta in negarea lui Dumnezeu, in incercarea de a-L inlocui in sufletele oamenilor cu dumnezeul crimei si al negatiei. Se implineste cuvantul Sfintei Scripturi care zice: ” Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau” Unii au cazut momiti de promisiunile de usurare a suferintei, altii, care detinusera grade si functii, crezusera ca vor putea duce Miscarea Legionara pe drumul Capitanului, ancorandu-se numai in viziunea politica si scapand din vedere ca linia politica a Miscarii trebuie integrata in linia de demnitate morala si jertfa pentru Adevarul revelat si pastrat in Biserica si in traditia domnitorilor romani si crestini. Au devenit politicieni si au iesit din unitatea de gandire si traire care le asigura , prin recunoasterea conducatorului, forta morala si politica in fata adversarului si implicit rezistenta fizica, cazand dezarmati la dusman. Datorita infatuarii, in care cazusera si o parte a celor din exil, s-au prins in plasa dizidentei si li s-a cerut sa loveasca in cei credinciosi ascultarii de Horia Sima.(…) Daca ar fi ramas in unitatea de ascultare n-ar fi avut curaj dusmanul sa ne loveasca asa cum ne-a lovit. Actiunea dusa impotriva hoardelor bolsevice cotropitoare a fost initiata, organizata si purtata de Horia Sima si de cei ce-au inteles sa moara, pentru a mentine treaza in constiinta neamului nostru si a lumii, ideea de jertfa pentru Adevarul Dumnezeiesc si national. La Pitesti, la Gherla, la Targsor,la Canal, la Aiud si pretutindeni in inchisori si lagare, legionarii loviti si ucisi erau cei ce se mentineau in unitatea de ascultare fata de Horia Sima. Pe el voiau sa-l distruga adversarii si de el voiau sa ne desolidarizam, stiind ca unitatea de lupta va fi anihilata. Este bine ca tinerii sa citeasca totul ! Absolut totul! Si Adevarul si  minciuna, ca sa se lamureasca cine se afla in adevarul de viata crestin- legionara si cine este inselator. (more…)

%d blogeri au apreciat: