Bucovina Profundă

8 octombrie 2019

Cazul Șora – Papaya în cuvinte potrivite

Filed under: boicot,crimele comunismului,marea minciuna,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:29

Sora-comunist- libertate

Cazul Șora – Papaya în cuvinte potrivite

 

Iulian Capsali:

Șora – de la Ana Pauker la Soros

Ce deranjează cel mai mult establishmentul în cazul rescrierii istoriei prin clipul realizat de Papaya, în care Șora este arătat ca anticomunist, este faptul că se dovedește că mișcarea #rezist este o imensă manipulare, Mihai Șora fiind, toată lumea o știe, imaginea simbol a mișcării preluată din SUA prin care este sprijinită în stradă „industria anticorupției” și lupta împotriva ethosului iudeo-creștin. Mișcare făcută pe banii corporatocrației și cu sprijinul Statului Paralel, clona Deep State-ului american (în SUA, mișcarea anti-Trump/conservatoare se cheamă #resist) ce este parte dintr-o rețea de putere ilegitimă, nereprezentativă dpdv democratic, răspândită în toată lumea, din care fac parte USAID, Rockefeller Brothers Fund, Național Endowment for Democracy, Biroul pentru Democrație și Drepturile Omului din Departamentul de Stat șamd.

În „Cotidianul” tocmai a fost preluat un articol scris de Emily Tamkin, o jurnalistă progresistă, publicat în „The Washington Post” acum câteva zile, în care aceasta relatează ceva care pare (pentru naivi) incredibil: ”Aflând despre legătura AntAC-Soros – micul sâmbure de adevăr îngropat în teoria conspirației a lui Giuliani – mi-am amintit de o vizită jurnalistică pe care am făcut-o în România și Slovacia în 2017. Protestatarii au ieșit în stradă în ambele țări în acel an, cerând ca liderii să fie trași la răspundere pentru presupusă corupție. Cei care doreau să submineze protestele îl acuzau pe Soros, susțînând că el este adevărata forță din spatele lor.
I-am întrebat pe unii dintre protestatari și grupurile anti-corupție care activau atunci dacă au primit finanțare de la Soros. Și mulți, dacă nu majoritatea, primiseră.”

QED!

Această dezvăluire este făcută, repet, nu de o conservatoare care denunță amestecul în politica Statului Român a unui escroc financiar, ci de o jurnalistă care face în articol o apologie a lui Soros într-un mare cotidian american, oficios al democraților, articol în care este atacat Rudolph Giuliani în contextul scandalului convorbirii telefonice Trump – Zelenski.

În SUA, puterea legitimă – administrația Trump a rezultat în urma votului democratic – este în luptă pe viață și pe moarte cu puterea ocultă a Deep State, iar ultimul episod, în care un agent CIA din Casa Albă a lăsat să se înțeleagă că Președintele a făcut presiuni pentru redeschiderea în justiția ucraineana a dosarului fostului vicepreşedinte Joseph Biden şi al fiului acestuia, Hunter Biden, arată duritatea încleştării ce precede alegerile.

Faptul că administrația americană a trebuit să scoată în public convorbirea dintre Trump și Zelenski este extrem de grav și, într-un fel, este victoria à la Pirus a CIA, parte și ea din acest vast imperiu mondial ocult.

Implicarea directă a serviciilor globaliste (CIA, în acest caz), în atacul împotriva președintelui american, nu este ceva nou. Însă arată fragilitatea politicii din statele democratice, erodată permanent de forțele Noii Ordini Mondiale. La meridian românesc, în legătură cu implicarea Departamentului de Stat (parte din rețeaua Soros), dezvăluirea a fost făcută de o individă care a fost ministru al Justiției și expertă în boardul Universității Central Europene (din 2007, cum declara chiar aceasta pe pagină de Facebook!), organizată de Soros la Budapesta – este vorba desigur de Monica Macovei. Aceasta a declarat în data de 20 mai 2012 că intruziunea ambasadelor occidentale în actul de anchetare penală și actul de justiție este justificabilă:

„Da, are tot dreptul ambasadorul american sau alţi ambasadori să facă astfel de comentarii, pentru că SUA, Departamentul de Stat, a finanţat atât DIICOT, cât şi DNA, adică parchetele specializate pe crimă organizată şi corupţie. Sigur că-i interesează ce se întâmplă cu investiţia lor, în sens de eficienţă. Doi: au investitori străini. Investorii străini sunt interesaţi să nu fie corupţie în România. Cine luptă cu corupţia din România, la nivel de investigaţii? DNA. Deci e firesc şi normal să fie îngrijorat şi să-şi spună părerea cu privire la cum e condus DNA, dacă e condus eficient împotriva corupţiei sau nu”.

Despre abuzurile împotriva statului de drept și a Constituției, realizată de aceste instituții, s-a tot vorbit, ca și despre mușamalizarea cazurilor de mare corupție în care au fost implicate corporații și oamenii apropiați camarilei lui Băsescu.
Despre intruziunile nepermise ale ambasadorilor, mai ales ale lui Klemm, în actul de justiție și politica națională, dar și în siluirea vieții sociale (prin impunerea ideologiei LGBTQ), de asemenea.

Revenind, Papaya face parte din eșafodajul globalist care sprijină destructurarea statului democratic și influențarea politicii prin metode de război hibrid, în care manipularea este o parte esențială. Nu mai este de mult doar o simplă firma de publicitate și probabil vă aduceți aminte de cadavrele fumegande ale homosexualilor arătate copiilor reeducati de Coaliția pentru Familie în videoclipul din preajma Referendumului pentru Căsătorie.

Așa cum se rescrie istoria, așa se manipulează azi și societatea.

Iar valul de revoltă împotriva distribuirii in rol de dizident al acestui activist comunist venit din Franța ca să ajungă direct în biroul din Ministerul de Externe al Anei Pauker – poate cea mai sângeroasă bolșevică plantată de sovietici la vârful statului după falsificarea alegerilor din 1946 -, afectează grav credibilitatea unei mișcări sponsorizată de entitățile globaliste amintite deja.

Iar orice poate să pună lumină pe viscerele imunde ale acestui stat ocult securist organizat de corporatocrație – chiar și din prostie sau exces de zel, cum s-a întâmplat cu această reclamă -, mai poate să deschidă ochii câtorva idealiști furați de propagandă.

Ceea ce este de nepermis.


Cătălin Sturza:sora boicotati-emag-00

Problema nu este trecutul dlui Șora – problema este falsificarea grosolană a istoriei și a adevărului

Văd că e ordin pe unitate între „progresiști” să arunce cu noroi din toate direcțiile în cei care au îndrăznit să spună că acel clip făcut de Papaya pentru Emag este o impostură. Pentru a le ieși fenta, ei relativizează moral totul și șterg orice distincție între bine și rău. Cine nu s-a întâlnit în viața lui cu un securist în troleu și nu a stat la aceeași coadă cu un turnător?, se întreba acum câteva luni dl Dacian Cioloș. Cum de voi ăștia care îl criticați pe Șora nu ați fost mari disidenți înainte de 1989?, se întreabă acum un istoric care înțeleg că este și membru al CNSAS.   (more…)

2 octombrie 2019

Paul Goma la 84 de ani – În privința primirii cetățeniei române cred că Orwell şi Kafka sunt mici copii

 Paul Goma la 84 de ani

În privința primirii cetățeniei române cred că Orwell şi Kafka sunt mici copii

 

 

 

Scriitorul, jurnalistul și disidentul Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, în localitatea Mana,- Orhei, România, azi această comună fiind în Moldova de peste Prut. Este un scriitor român, stabilit la Paris, În tinerețe a cochetat cu comunismul, indus în eroare de propaganda sistemului comunist-criminal. Apoi este cunoscut pentru atitudinile anticomuniste și naționaliste. Datorită atitudinii anticomuniste și anti ceaușiste este expulzat din ţară în noiembrie 1977, împreună cu soţia şi copilul. Fiind un luptător cu “arma” scrisului a continuat lupta împotriva regimului comunist. Eşecurile spionajului în epoca lui Nicolae Plesiţă care a organizat atentate cu colete a făcut să scape cu viață. La 2 octombrie, Paul Goma împlineşte 84 de ani. Statutul său a rămas în ultimii 42 de ani cel de azilant politic, spune Flori Bălănescu, reprezentanta editorială a lui Paul Goma în România. Acelaşi statut a avut şi Ana Maria, care a murit acum câțiva ani, acelaşi statut îl are şi fiul lor – Filip Ieronim. „Am atins o cotă de saturaţie insuportabilă la textele „de atitudine” despre Goma. Oamenii cred că o aniversare trebuie să fie mereu motiv de bucurie. Pentru mine, ziua de 2 octombrie este una de covârşitoare tristeţe, aş spune că – dacă n-ar suna prea medieval pentru urechile prea progresiste – este ziua în care retrăiesc cu inima în gât toată istoria lui Goma, aşa cum am aflat-o şi înţeles-o din cărţile lui şi din tonele de documente pe care le-am citit. Îi urez sănătate şi «mulţi ani!», cu îndemnul pentru noi să fim mai conştienţi de lumea în care trăim, să ne lepădăm de superficialităţi“, transmite Flori Bălănescu, cercetător ştiinţific la “Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului”. Scriitorul Paul Goma avea deja un trecut revoluţionar notoriu atunci când, în anul 1977, a reuşit să trimită la postul de radio „Europa Liberă“ o scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Ceauşescu în care vorbea despre nerespectarea drepturilor omului în România. Anterior, el a trimis o scrisoare deschisă şi lui Pavel Kohout, lider al „Chartei 77“(n.r. – mişcare disidentă care a luat naştere în Cehoslovacia la începutul anului 1977, din care a făcut parte şi Vaclav Havel).

(more…)

22 septembrie 2019

Terorism de stat: Masacrul din septembrie 1939

Terorism de stat: Masacrul din septembrie 1939

21 sept 1939
În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.

Pretextul              masacrului

Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.

Armand Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.

După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.

Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii 

(more…)

27 august 2019

Aleksandr Soljeniţîn – Discursul rostit la Academia Internațională de Filozofie din Lichtenstein – septembrie, 1993

Filed under: articol,atitudine,crimele comunismului,Soljenitin,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:54

SOLJENIŢÎN - Vendeea, septembrie 1993

Aleksandr Soljeniţîn – Discursul rostit la Academia Internațională de Filozofie din Lichtenstein – septembrie, 1993

 

De fiecare dată când ajung în principatul Lichtenstein, îmi amintesc cu emoție excepționala lecție de curaj pe care acest minuscul stat și principele său, răposatul Franz-Josef al II-lea, au dat-o lumii în 1945: rezistând implacabilei amenințări militare sovietice, ei nu au ezitat să ofere adăpost unui detașament de anti-comuniști ruși, care căutau refugiu din cauza tiraniei lui Stalin. Acest exemplu este cu atât mai instructiv cu cât în același moment, pentru a intra în grațiile victoriosului Stalin, marile puteri democratice, semnatare ale Cartei Atlanticului – promisiune vibrantă de libertate pentru toți oprimații lumii – i-au dat lui Stalin în sclavie, fără să murmure, întreaga Europă de Est. Ca și sute și sute de mii de cetățeni sovietici, pe care i-au trimis înapoi de pe propriile teritorii, contra voinței lor. Unii au preferat să se sinucidă. Nu s-a ținut cont de nimic.

Sub amenințarea baionetelor, cu o violență infamă, ei au fost literarmente împinși în mâinile asasine ale lui Stalin, spre torturile lagărelor de concentrare și spre moarte. Că sovieticii au sacrificat milioane de vieți alături de Occident, pentru victoria comună, este indiscutabil; dar odată obiectivul atins, ei nu au avut dreptul nici măcar la libertate. (Este, de altfel, surprinzător că presa liberă occidentală a contribuit la disimularea acestei crime, vreme de de 25 de ani. Nici atunci, nici mai târziu nimeni nu i-a tratat pe generalii și comisarii britanici și americani implicați în aceste acțiuni, drept criminali de război – ca să nu mai vorbim de a-i traduce în justiție.) 

(more…)

Paris, 1951 – HORIA SIMA despre unitatea europeană – Menirea naționalismului

Filed under: crimele comunismului,Horia Sima,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:42

Paris, 1951 – HORIA SIMA despre unitatea europeană – Menirea naționalismului

horia sima gri

Soluţiile care caută să rezolve problema maselor, fără participarea naţiunii, sunt cele mai frecvente şi mai aplaudate astăzi. După cel de-al doilea război mondial, naţionalismul n-a ieşit numai înfrânt pe plan polilic. A ieşit surghiunit şi pe planul gândirii teoretice. S-a creat prejudecata că această concepţie e definitiv scoasă din circulaţie. A evita naţionalismul înseamnă a evita naţiunea, a nu lua act de realitatea primară a istoriei, de substratul care susţine întregul proces al creaţiei umane.

Socialismul şi statul european supranaţional – două mari concepţii care îşi dispută astăzi favoarea opiniei publice – sunt proiecte de planificare umană. Ele tind să şteargă şi diversitatea etnică a maselor, care e sursa însăşi a posibilităţilor lor de reînnoire. Nu înţelegem ce ridicare a nivelului lor spiritual poate să urmeze când masele naţionale vor fi devorate de un bloc inform de 400-500 milioane de suflete ? Nu vedem cum omul  mijlociu, caracteristic masei, îşi va reface fiinţa interioară când va fi smuls din cadrul naţiunii sale şi vărsat într-o gloată fără nume. Dimpotrivă, azvârlirea lui într-un spaţiu social nedefinit îl va deposeda de toate punctele dc sprijin ale conştiinţei sale.

Chiar şi ideea libertăţii personale, considerată şi de Tocqueville ca singura garanţie contra nivelării totale a societăţii, nu poate schimba sensibil înfăţişarea brutală a maselor, dacă nu se asociază cu naţionalismul. Suportul libertăţii este creaţia. Dacă omul n-ar fi înzestrat cu impuls creator, sau dacă acest impuls se atrofiază prin teroare, atunci nici nu s-ar zbate să-şi câştige libertatea exterioară. Aceasta înseamnă că nu-i destul să creăm şi să menţinem climatul libertăţii politice, dacă nu creăm concomitent şi un climat al creaţiei. Libertatea exterioară, în sine, rămâne un mare semn de întrebare, cel mult o condiţie favorabilă, dacă nu e întovărăşită de libertatea  interioară, dacă individul nu e îndrumat să umple cadrul social  al libertăţii cu rodnicia persoanei sale.

Există o creaţie tehnică şi o creaţie culturală. Creaţia tehnică oferă produse în serie, negociabile şi transmisibile în toate ţările. Cultura e opusul nivelării, al imitaţiei, al transplantării valorilor dintr-o ţară într-alta. Ea întotdeauna îmbracă un caracter naţional şi răspândirea ei la alte popoare nu joacă decât rolul unui stimulent. Individul, ca să se valorifice în domeniul culturii, trebuie să urmeze acelaşi drum : să utilizeze energia specifică unei culturi, care emană întotdeauna dintr-un spaţiu naţional. A fi om de cultură înseamnă în primul rând a stăpâni coordonatele spirituale ale naţiunii. 

(more…)

3 august 2019

Doctorul Teofil Mija, dârzul luptător. VIDEO – 90 de minute cu Teofil Mija și Nicolae Purcărea – emisiune tv. Demostene Andronescu: ”Teofil Mija, doctorul fără de arginți”

Doctorul Teofil Mija, dârzul luptător

 11 septembrie 1923 – 3 august 2010

 

Dr Teofil MijaS-a născut în comuna Bratei, judeţul Târnava Mare (Sibiu), la 11 septembrie 1923, fiind fiu de ţărani români. Este absolvent al Institutului Medico-Farmaceutic şi al Facultăţii de Biologie-Geografie, devenind Doctor în ştiinţe medicale în 1983.

În 1936 devine membru al Frăţiei de Cruce organizate la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. Între 1942-1948 a desfăşurat activităţi educative în cadrul centrelor studenţeşti din Iaşi şi Cluj.

După 23 august 1944, împreună cu Ionel Golea, Aurel Ursu, Axente Păcuraru şi alţi studenţi târnăveni, înfiinţează Centrul de Rezistenţă Armată din Codrul Fetea. În 1948 s-a sustras arestărilor masive făcute în rândul studenţilor legionari şi s-a refugiat în Bucureşti. A fost condamnat în lipsă, în Săptămâna Patimilor din anul 1949, la 15 ani muncă silnică. Arestat în mai 1950, într-o casă-capcană a Securităţii, a fost anchetat de şeful securităţii MAI, colonelul Dulgheru, şi de generalul Nicolski, sprijiniţi de Brânzaru, poreclit Tarzan, pe atunci şeful laboratorului de torturi din MAI. A fost rejudecat pentru condamnarea în lipsă ce o suferise anterior, împreună cu membrii Centrului Studenţesc Cluj. La proces nu a recunoscut niciuna dintre acuzaţiile ce i-au fost aduse şi a fost condamnat la 3 ani închisoare corecţională. La expirarea acestei pedepse nu a fost pus în liberate, Procurorul General al Republicii făcând recurs. Drept urmare, condamnarea i s-a schimbat în 15 ani muncă silnică. A participat la greva generală a foamei din închisoarea Aiud, în primăvara anului 1957, fiind acuzat, alături de alţi 12 deţinuţi politic, de instigare şi organizare de revoltă în închisoare. A primit o pedeapsă disciplinară de izolare pe timp de un an de zile, la “Zarca” din Gherla. După un an a fost dus la Zarca din Aiud, bolnav de tuberculoză. După două tentative de “reeducare”, monstruoasa operaţiune de schilodire a sufletelor concepută de bolşevici, doctorul Teofil Mija refuză să mai vorbească cu reeducatorii. S-a încercat atunci o ultimă metodă de asasinare a doctorului Mija, fiind „băgat” dezbrăcat la izolare, în luna ianuarie 1964. 

(more…)

23 iulie 2019

Despre Experimentul Pitești. Trei documentare

Despre Experimentul Pitești. Trei documentare

Film documentar „Demascarea”

Interviuri cu supraviețuitori ai reeducării prin tortură

.

Memorialul Durerii – Episodul 11 – Experimentul Pitești 

(more…)

Cine este cel care l-a înfruntat pe Țurcanu la Reeducarea de la Pitești? Mărturia lui Dumitru Bordeianu despre curajul lui Gelu Gheorghiu

Cine este cel care l-a înfruntat pe Țurcanu la Reeducarea de la Pitești?

Mărturia lui Dumitru Bordeianu despre curajul lui Gelu Gheorghiu, cel care l-a înfruntat pe Ţurcanu în reeducarea de la închisoarea Piteşti

gelu gheorghiu poza

„Ţurcanu, cu o lista în mâna, desigur înmânata de Măgirescu si Păvăloaia, a strigat apoi cât îl tinea gura ca fiecare „bandit” care îsi auzea numele sa se aseze pe prici. Gelu Gheorghiu, care facuse parte din grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil în legatura cu culpa mea. Când Ţurcanu s-a uitat la el si a vazut ca nu era ranit ca ceilalti, l-a întrebat cine s-a ocupat de el. La auzul numelui meu, pronuntat de Gelu, Ţurcanu mi-a întins un ciomag si mi-a ordonat: „Deci tu, banditule, ti-ai gâdilat camaradul. Ia sa te vad acum, cum îl mângâi cu ciomagul pe banditul pe care l-ai menajat”.
Am luat ciomagul în mâna si, cu un curaj care nu era al meu, venind parca din alta lume, l-am înfruntat pe Ţurcanu, spunându-i ca nu pot sa bat, pentru ca mi-e mila. Ţurcanu mi-a luat ciomagul din mâini, l-a întins lui Gheorghiu si i-a ordonat să mă bată.
Gheorghiu, om bun din fire, care nu cred sa fi facut vreun rau cuiva, i-a raspuns lui Ţurcanu cu un curaj care a cutremurat camera întreagă: „Eu sunt împotriva violentei, nu am lovit pe nimeni în viaţa mea şi nici nu voi lovi, şi nimeni nu mă poate judeca fiindcă nu vreau să-mi lovesc semenul”. Gelu trăieşte înca şi poate mărturisi că toate acestea sunt adevărate.
El terminase anul V la Politehnica din Bucureşti. Era originar din Constanţa şi, rămas orfan de mamă, fusese crescut de tatăl său. A fost una din figurile cele mai luminoase şi mai pline de bunătate, cu toate cumplitele degradări şi torturi prin care a trecut. În cele mai îngrozitoare torturi, faţa lui radia bunătate şi milă, privindu-şi camarazii chinuiţi.
În fata acestei situatii, eram convins că Ţurcanu, care mai văzuse pe multi refuzând sa-si tortureze camarazii si colegii, unii platind cu viata, altii cu schilodirea, nu va ramâne cu bratele încrucisate.
Si într-adevar, Ţurcanu a început sa-l loveasca pe Gelu pe unde apuca, de parca dădea într-un sac de nuci, pâna când, aruncând ciomagul, l-a desfigurat cu pumnii. Când s-a oprit, Gelu nu mai misca. Le-a ordonat apoi lui Măgirescu şi Păvăloaia sa-l arunce pe prici lânga Reus”.

sursa: Dumitru Bordeianu – MĂRTURISIRI DIN MLAŞTINA DISPERĂRII

13 iulie 2019

Prostituata și cultul rațiunii

Filed under: crimele comunismului,istoria ascunsa,taina faradelegii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:45

Prostituata și cultul rațiunii

La 14 iulie 1789 a început Revoluția și nu a încetat până astăzi sub multiple avataruri și metamorfoze.

vandee

14 Iulie: Ziua Națională a Franței serbează declanșarea Revoluției Franceze, primul GENOCID din istoria modernă a OMENIRII

Un articol foarte necesar de Mihai Șomănescu / Activenews

14 Iulie este Ziua Națională a Franței și marchează atât Căderea Bastiliei, respectiv începutul Revoluției Franceze, cât și aniversarea Sărbătorii Federației de la 1790, adică aniversarea „reconcilierii și unității tuturor francezilor”.

Șeful statului francez, președintele François Hollande, a explicat ce înseamnă 14 iulie: „14 iulie este sărbătoarea națională a Franței. Dar 14 iulie este și sărbătoara tuturor țărilor care aspiră la libertate. Este sărbătoarea drepturilor omului, este sărbătoarea emancipării, este sărbătoarea demnității umane.”

Hollande face referire la celebrul dicton al revoluționarilor francezi, „Libertate, egalitate, fraternitate” , care a devenit un fel de brand în sine al evenimentului început la 1789.

Totuși, multe dintre schimbările introduse de către Revoluție în societatea franceză nu au avut nimic în comun cu libertatea sau demnitatea umană.

Deși în 1789 se adopta „Declarația drepturilor omului”, doar un an mai târziu, aproape jumătate din clericii catolici care refuză să jure fidelitate noilor autorități vor fi persecutați. Peste 3.000 de preoți vor muri din cauza proceselor Tribunalul Revoluționar și a execuțiilor spontane.

Din octombire 1793, Robesppiere trimite „bande revoluționare”, pentru a-i „ajuta” pe francezii reticenți să se dezică de Biserica Catolică. Unul din cele mai mari măceluri are loc la Vendee, acolo unde zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.

vandee2

Noile autorități revoluționare nu se mulțumesc cu victoria în reprimarea localnicilor. Aceștia emit o lege prin care cer exterminarea întregii comunități: 

(more…)

25 iunie 2019

Marxismul Cultural – Coruperea Americii. Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor. Documentar subtitrat in română

Marxismul Cultural – Coruperea Americii

Cultural Marxism – The Corruption of America

Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor

Un film realizat realizat de James Jaeger, subtitrat în română, care beneficiază de comentariile unor reprezentanți de seamă ai curentului conservator din America: Pat Buchanan, Ron Paul, Ted Baehr, G. Edward Griffin, Edwin Vieira, Michael Badnarik, Larken Rose, Stefan Molyneux și Walter Reddy.

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului? Un articol necesar a lui Claudiu Târziu

celula

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului?

 

Un articol necesar a lui Claudiu Târziu /  Sursa: rostonline.ro

La 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, nu avem încă un muzeu al terorii comuniste, sau al suferinței românești sub comunism. Toate demersurile făcute în acest scop de către diferite entități au fost sortite eșecului.

Cîteva inițiative private, la București și Sighet (Fundația Academia Civică), la Pitești (Memorialul Închisoarea Pitești) și Aiud (Fundația Aiud și Biserica Ortodoxă Română), la Gherla (Biserica Ortodoxă Română), nu reușesc să suplinească un mare Muzeu al Comunismului în capitală. Tentativele de a-l alcătui în Fortul 13 Jilava s-au soldat cu amenajarea precară a cîtorva camere, care oricum nu pot fi vizitate decît cu aprobări și măsuri de securitate speciale, specifice sistemului penitenciar din care clădirea încă face parte.

Milioane de români au fost închiși în pușcăriile de comuniste sau în lagăre de muncă, ori au primit domiciliu forțat (în condiții de detenție). Sute de mii, dacă nu milioane, au murit de pe urma toruturilor, foamei, frigului, lipsei de îngrijire medicală și a oricăror condiții civilizate de detenție. Zeci de mii au fost uciși în munți, acolo unde rezistau comunismului. Alte zeci de mii au fugit în exil, pentru a se salva, părăsindu-și familii, agoniseală, speranțe și doruri.

(more…)

3 mai 2019

BIRUITORII – OAMENII CARE S-AU HRĂNIT DIN DUMNEZEU. Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

BIRUITORII – OAMENII CARE S-AU HRĂNIT DIN DUMNEZEU

1-constantin-oprisan-martir

Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

Emisiunea „BIRUITORII – OAMENII CARE SE HRĂNESC DIN DUMNEZEU” este o producţie destinată televiziunii publice, pentru canalele TVR Târgu-Mures, TVR3 şi TVR 1. Iși propune aducerea în prim plan a adevărurilor legate de identitatea poporului român, adevăruri care sunt ascunse din diferite motive.


BIRUITORII – Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

Partea I

 

 

 

 

Partea a II-a

(more…)

2 mai 2019

Cum își petreceau eroii anticomuniști Sfintele Sărbători de Paști. Din jurnalul unui erou al munților, Vasile Motrescu 

Cum își petreceau eroii anticomuniști Sfintele Sărbători de Paști.

Din jurnalul unui erou al munților, Vasile Motrescu 

motrescu 658x0_rezi

Timpul s-a răcit vântul rece, ora 3,30 dimineața când a înserat am pornit spre sat când a întunecat am fost la punctul IV, a venit F.2 și mi-a adus pască, făină, slănină, un urcior cu untură, zahăr, bomboane prăjituri și altele de ale mâncării și două cămăși curate și o izmană atâta bucurie am și eu la sufletul meu de Sfintele Paști, dacă am ce mânca și o cămașă curată parcă toată lumea e a mea simt și eu că sunt pe la Sfintele Paști. Numai a uitat să-mi aducă ou roșu, nu am mai avut răbdare să stau mult cu el când am văzut că mi-a umplut cu bunătăți rucsacul și o traistă, mi-am luat merindele și m-am dus pe groapa Ploștei și mi-am împachetat din nou și am mâncat și eu pe săturate pască, smântână mi-a adus și miere și săpun de spălat, acestea sunt cele mai bogate din cele cinci Paști petrecute în prigoană cred că acestea sunt cele din urmă.

Am pornit pe groapa Ploștei a început să plouă și e întuneric de nu vezi nimic, mă duc plută înotând prin glod, secând băltoacele și făcând salturi prin șanțuri și gropi, nu țin seama de acestea sunt fericit că sunt sătul și am două traiste cu mâncare în spate. La G.C. m-am dus de am băut apă și i-am făcut un semn pe fereastră, dormea creștinul așa că nu l-am mai sculat. De la el m-am dus la bordei la Ciuntu la Slatina să stau de ploaie cu creștinul acolo și m-am ferit să nu fac zgomot și am plecat mai departe spre Stânișoara mai poposind din loc în loc și clipocind pe sub copaci atâta era de întuneric că m-a trezit lângă Cosoaia din Pietroiu lângă gardul grădinii încet m-am retras să nu fac zgomot să nu mă simtă câinii. Foarte greu am ieșit de la deal de Onari în drum și am luat-o pe drum cu popasuri, la Găvan am stat o oră și m-am odihnit, am făcut foc și iarăși am mâncat căci se apropie de zi. S-a făcut ziuă am ajuns în Stânișoara. Aceasta este noaptea Învierii a Domnului nostru Isus Hristos – Paștele anului 1953.

Toată noaptea m-a plouat și am făcut salturi prin glod, sărituri și gropi. Dar totuși mă simt fericit când mă gândesc la cei de prin temnițe căci mulți ar dori să aibă fericirea aceasta cu toate căci eu nu o doresc nici vrăjmașilor mei.

 

Duminică 5 aprilie 1953 (Sfintele Paști)

Din Stânișoara mi-am continuat drumul pe Obcina Hacigului până la Arsița m-am coborât în vale la colibă cu toate că ploua și sunt obosit și nu mă lasă inima să mă duc și totodată nici nu e lucru curat cu cobilița de la A.H. căci când am trecut pe lângă ea, mi-a venit miros de tutun și astăzi în ziua de Paști și chiar în zori de zi și pe vreme așa de grea, e imposibil să fie cineva în pădure. Lucru hotărât că este post fix în preajma colibei, așteaptă să mă duc pe la ea, să-mi dea Hristos a înviat Securitatea.

Bănuiesc că ori a dat cineva de colibiță astă iarnă căci am făcut multă urmă pe zăpadă și tot în trecere am dat pe la colibă de am făcut foc și am stat câte o zi două. Să păzească până or înnebuni până la anul pe la Paști tot în coliba de la Arsița Haciumului să stea. M-am coborât pe la Preluca Grofului în cracii prislofului, e zăpadă mare și nu e nici o urmă așa că trebuie să ocolesc prin Scoru din Cracii Prislofului m-am suit în cărarea Grofului și merg pe cărare. A început să ningă îi dau zor, am trecut iarăși pârâului Prislofului pe unde am trecut și ieri. La ora 9 dimineața am ajuns cu Paștele la coliba Gruetul stâncii. Cum am ajuns am făcut foc și am mâncat și m-am culcat iar și am adormit până dimineața. Peste noapte am visat că m-a luat miliția într-o mașină, dar am scăpat și că soția mea mi-a ieșit înainte și mi-a spus că e bolnavă tare.

Astăzi am împlinit 4 ani de când sunt prigonit şi nu ştiu cum e viaţa liberă. La ora 10:30 am plecat spre Vicov să duc mai bine de jumătate din carnea de capră să o dau pe făină, vreau să mă duc la U.T. De la colibă am coborât pe drumul Prislopului şi am venit pe drum până la grădină, m-am suit în păr…. am trecut în Dealul Slateni şi fiind seară, am mâncat, mi-am făcut rugăciunile de seară şi când a înserat am plecat către sat. Pe drumul din Criveţe peste toloaca ca la o ½ oră după ce am înnoptat am ajuns la U.T., m-a primit cu bunăvoinţă, m-a dus în casă la căldură. Dar nefiind obişnuit cu căldura a început să mă doară capul, mi-a spus noutăţi, veşti şi încurajare, i-am dat carnea de capră şi în schimb mi-a dat 10 kg de făină, 5 ouă, o bucată de slănină, mâncare de drum, poame uscate şi cartofi aşa că am făcut o încărcătură de peste 20 kg. La ora 24 am plecat de la U.T. Cum am ieşit de la el a început să plouă, e foarte întuneric, cad în gropi şi şanţuri, şi sec bălţile de apă în Criveţe am stat sub un brădănel, dar tot mă plouă, am plecat mai departe şi pe Dealul Babii am tras de am stat de ploaie la un bordei părăsit, într-un sopron şi m-am băgat într-o grămadă de gunoaie şi nu ştiu ce gângănii se suiau pe mine şi mă înţepau de parcă stau în furnicar. Înspre ziuă a venit şi un dihor şi s-a cuibărit lângă mine, dar când m-a simţit a fugit speriat şi revoltat că i-am ocupat locuinţa. (…)

Oare de ce nu am fericirea sa traiesc cel putin in sat sau sa mai am pe cineva cu mine, sa nu fiu singur, sa stau in pustiu impreuna cu fiarele padurii, sa duc viata de pustnic la varsta de 32 ani, sa ma conformez regulilor partizanatului,…greu de suportat? Caci sunt foarte greu de imaginat toate lipsurile, suferinta, durerea sufletesca si trupeasca caci nici bolnav n-am timp sa fiu. Frigul, foamea, lipsa de imbracaminte si toate cele ce are nevoie un om… pentru cine le suferi? (…)”

“Va spun raspicat ca iubesc mai mult Libertatea decat viata”.

(more…)

Săptămâna pătimirilor lui Iisus Piteşteanul, 1954. Nimeni să nu uite roadele bolșevismului!

Filed under: crimele comunismului,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:07

Săptămâna pătimirilor lui Iisus Piteşteanul, 1954

Nimeni să nu uite roadele bolșevismului!

Aviz progresiștilor neomarxiști de azi. Ce se întâmplă când ajunge comunismul la putere și se află față in față cu creștinismul
Nimeni să nu uite!

Povestește Mihai Buracu, un supraviețuitor al demonicului Experiment de la Închisoarea Pitești

06_3_buracu

”Se fac pregătiri pentru săvârşirea unor ritualuri satanice. Se împart rolurile şi sunt fericit că am fost ales pentru a fi asinul din Duminica Floriilor, purtător al celui jertfit pe cruce. Nici nu se putea o pedeapsă mai uşoară. Sunt fericit, pentru prima oară fericit după cele două luni de la Piteşti şi după cei doi ani de temniţă. Voi purta pe şale trupul celui care va fi răstignit Vineri. Este fericirea supremă de a nu fi decât o simplă asină purtătoare de Rege al Iudeilor, hărăzit crucii şi supliciilor ei. Domnul este cu mine. Binecuvântat fie numele Lui.

Am fost sortit să fiu asinul pe care în Duminica Floriilor din 1954, Iisus Piteşteanul a intrat călare în Ierusalimul din Cameră 4 Spital. Am luat astfel parte, în patru labe, la un dezmăţ şi o orgie scârbavnică, la o liturghisire neagră în care şobolanii au chiţăit osanale în cinstea mai marelui lor, proslăvindu-i pofta de sânge şi de suflete tinere, nevinovate.

Nu mai ştiu dacă, îngenuncheat fiind pentru a fi asinul Domnului, am sărutat falusul de săpun de la gâtul sacerdotului dement, dar ştiu că am şters cu palmele şi genunchii balele scuipate pe chipul şi înaintea celui pregătit pentru jertfă. N-au lipsit nici spinii aduşi de gardieni, nici bâtele care au înlocuit ramurile înverzite de salcie şi n-a lipsit nici judecata lui Ponţiu Pillat din Piteşti, care l-a osândit la răstignirea în batjocură pe hârdăul cu excremente. Şi toate acestea pe fondul înjurăturilor şi cântecelor obscene. Cu scârbă mare s-a urlat „Să se răstignească!” Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în nefiinţă cu orice preţ, chiar acela, suprem, de pierdere a mântuirii sufletului.”

(more…)

13 aprilie 2019

Tăcerea asurzitoare a procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr în aparatul de represiune comunistă

Filed under: articol,crimele comunismului,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:55

Tăcerea asurzitoare a procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr în aparatul de represiune comunistă

Dana Gîrbovan

dana-girbovan-la-ntt-2-660x330

Tăcerea procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr in aparatul de represiune comunistă este asurzitoare

Mai multe asociatii nou infiintate ale procurorilor isi revendica cu aplomb si energie apartenenta europeana, aratand ca apara valorile democratiei si ale statului de drept in Romania.

Sunt deja aproape doua saptamani de cand in spatiul public au aparut date despre participarea Procurorului General Augustin Lazar la represiunea dizidentei anti-comuniste din anii ‘80, iar aceste asociatii tac.

Nu spun nimic in apararea Procurorului General, care sustine ca este victima unei actiuni concertate, ce urmareste „destabilizarea Ministerului Public”.

Nu spun nici ca actiunile sale din perioada comunista ar trebui sa il impiedice in prezent sa mai ocupe scaunul de procuror general, cel putin din considerente ce tin de respectul datorat victimelor comunismului.

Pur si simplu aceste asociatii ce invoca apararea valorilor europene, a statului de drept si a democratiei in Romania nu au nimic de spus despre rolul pe care Procurorul General Augustin Lazar l-a avut in reprimarea putinilor dizidenti anti-comunisti ai anilor ‘80.

Pentru comparatie, UNJR solicita in 2010 demisia TUTUROR membrilor CSM care au votat ca presedinte un judecator ce a recunoscut colaborarea cu fostele structuri comuniste de represiune.

UNJR a spus ca acest simplu fapt, chiar daca nu a reprezentat politie politica, nu ii mai da acelei persoane moralmente dreptul de a conduce Consiliul Superior al Magistraturii.

UNJR a aratat atunci ca „o justiţie independentă este în primul rând o justiţie demnă şi curată, ce îşi recunoaşte şi îşi asumă greşelile trecutului”.

Citește aici :   UNJR solicita demisia membrilor CSM

Dupa 9 ani, suntem din nou in situatia in care aflam despre participarea sau sustinerea represiunii comuniste anti-romanesti de catre un procuror aflat in varful sistemului judiciar.

Care este reactia din partea procurorilor pe care ii conduce?

Nimic. Nici de acceptare, nici de respingere. Doar pura indiferenta.

Actualul procuror general Augustin Lazar este cel care, in perioada comunista, a vegheat ca unul din putinii dizidenti din anii ‘80 sa nu paraseasca temnitele comuniste inainte de a-si ispasi si ultima zi de pedeapsa.

La 9 iulie 1985, procurorul Augustin Lazar conducea Comisia de propuneri pentru liberare conditionata a Penitenciarului Aiud. La acea data, condamnatul politic Iulius Filip facuse cerere de eliberare din penitenciar, indeplinind fractia de pedeapsa ceruta de lege.

Comisia condusa de Augustin Lazar, insa, a respins cererea, motivand ca Iulius Filip nu a dat dovada temeinica de indreptare, „purtand discutii dusmanoase” la adresa RSR.

In prezent, in Romania statului de drept si a democratiei, Augustin Lazar este procuror general si candidat pentru un al doilea mandat. A uitat, insa, dupa cum singur spune, faptele din perioada comunista, peste care trece cu usurinta si nepasare scuzandu-se ca asa au fost vremurile, asa a fost legea.

Raspunsul dat de Procurorul General Augustin Lazar la acuzele legate de mentinerea in puscarie a dizidentului anti-comunist Iulius Filip dovedeste, mai mult ca orice, indiferenta acestuia fata de crimele comunismului si dispretul fata de victimele acestuia.

Acestuia i se adauga indiferenta corpului de procurori, pentru care aceste dezvaluiri nu reprezinta un subiect de interes, care sa le determine o reactie.

(more…)

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist? Cum e posibil? Un răspuns a lui Marian Munteanu

Filed under: crimele comunismului,globalizarea,Marian Munteanu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:21

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist?

Ce mecanisme au propulsat un om al sistemului judiciar totalitar opresiv pre-decembrist spre culmile sistemului judiciar opresiv postdecembrist si el cu aspirații totalitare ?

Câți mai sunt ca neica Lazăr? Cine sunt cei care trag sforile? Sforile se opresc in țară sau in afara țării? Câte sfori sunt dinspre est și câte dinspre vest?

Start! Porniți anchetele! Tăiați sforile!

marian munteanu

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist?

Cum e posibil? Un răspuns a lui Marian Munteanu

„Nu doar domnul Lazăr trebuie „demis”, ci și mecanismul care l-a propulsat, spune fostul lider al fenomenului Piața Universității din 1990, Marian Munteanu, într-un text pentru cotidianul.ro. Comentând cel mai recent scandal din spațiul public, din jurul documentelor care îl incriminează pe procurorul general, Marian Munteanu susține că  demisia lui Augustin Lazăr ar fi un gest de minimă demnitate. Numai că, apreciază Marian Munteanu, o demisie reprezintă un gest de (minimă) demnitate, iar „antecedentele unor asemenea agenți ai represiunii și teroarei politice fac puțin probabilă ipoteza vreunei frământări morale.” De asemenea, fostul lider al studenților din Piața Universității crede că ar trebui cercetată „mapa profesională” a lui Augustin Lazăr, din care s-ar putea să iasă la iveală și alte aspecte care să nu fie doar de natură morală, ci chiar penală.

Textul integral al comunicatului publicat de cotidianul.ro.

„Nu doar domnul Lazăr trebuie „demis”, ci și mecanismul care l-a propulsat

Unii observatori sunt de părere că dl Augustin Lazăr ar trebui să-și dea demisia. O asemenea așteptare mi se pare nerealistă, chiar visătoare, din cel puțin două motive:

O demisie reprezintă un gest de (minimă) demnitate. Or, antecedentele unor asemenea agenți ai represiunii și teroarei politice fac puțin probabilă ipoteza vreunei frământări morale. Când cineva își construiește cariera profesională batjocorind oameni și frângând destine înseamnă că are deja aproape complet extirpat orice resort al eticii profesionale și demnității umane.

O demisie nu este doar un act moral, de demnitate personală, ci poate fi, în anumite situații, și o probă a libertății persoanei respective.

Personaje cu obediențe ca aceea a dlui Lazăr cu greu își mai pot  permite inițiative personale  (presupunând că le-ar trece prin minte asemenea gesturi de minimă demnitate).  Asta pentru simplul motiv că, așa cum au fost scoase la lumină aspecte din vechi mape profesionale, pot apărea și altele! Care s-ar putea să nu producă doar consecințe de natură etică, ci și penală. Căci unul din criteriile de bază ale mecanismului promovării în ierarhiile post-decembriste este tocmai vulnerabilitatea persoanei promovate. Omul șantajabil este, în democratură, sluga perfectă.

Această tristă realitate se verifică, din nefericire pentru societatea noastră, la mulți, foarte mulți înalți funcționari, lideri politici și de opinie, jurnaliști și intelectuali publici etc.

Așadar, pentru situații ca cea a domnului Augustin Lazăr demisia sau demiterea sunt doar soluții parțiale, cu consecințe până la urmă strict conjuncturale. Mecanismul care a făcut posibilă un asemenea dezastru este cel care trebuie schimbat. Dar pentru asta e nevoie de o cu totul altă abordare, despre care vom vorbi, poate, cu alt prilej.

(more…)

10 ianuarie 2019

Două modele actuale, doi intelectuali care și-au dat viața in apărarea așezării creștine a Europei. Ion Moța si Vasile Marin, 82 de ani de la jertfa lor

Simpozion cu participare internatională la Majadahonda

Pomenirea martirilor Ion Moța si Vasile Marin. 82 de ani de la jertfa lor

Cei doi eroi români sunt mai cinstiți in Spania decât in România

Două modele actuale, doi tineri intelectuali care și-au dat viața in apărarea așezării creștine a Europei

majadahonda mota si marin 2019

Programul activităților comemorative 11-13 ianuarie 2019

Vineri, 11 ianuarie 2019, Valle de los Caidos

Sâmbătă, 12 ianuarie 2019, Majadahonda

Ora 12 – Comemorare la Monumentul Moța-Marin/Majadahonda, slujba parastasului, discursuri

Ora 15 – Masă la Hotel Majadahonda (se plătește individual)

Ora 17 – Conferința „Ion Mota y Vasile Marin, Caidos por Dios y por La Patria ¡PRESENTES!” – Especial homenaje al Generalísimo Franco y a Blas Piñar, la Hotel Majadahonda

Conferențiază:
Francisco Torres – profesor universitar, istoric şi ziarist
Vasile Jacques Iamandi – fost deţinut politic şi luptător anticomunist
José Luis Jerez Riesco – avocat, președinte de onoare al Asociației pentru Custodierea Monumentului Moța-Marin
Juan Chicharro Ortega – diplomat, general de divizie al Armatei Spaniole, Preşedintele Fundaţiei Naţionale Francisco Franco
Blas Piñar Gutiérrez – avocat și general de brigadă al Armatei Spaniole
Manuel Andrino – șeful național al Falangei Spaniole
Miguel Menendez Piñar – președinte al Asociației pentru Custodierea Monumentului Moța-Marin
Părintele Marius Vișovan – reprezentantul Fundației Profesor George Manu
Călin Gabor – moderator, reprezentantul Fundației Profesor George Manu (more…)

18 decembrie 2018

Un erou discret. Traian Coriciuc – 17 ani de temniță, o viață de discretă mărturisire

Un erou discret. Traian Coriciuc – 17 ani de temniță și o viață întreagă de discretă mărturisire

Pe 8 decembrie 2018 a trecut la Dumnezeu un erou discret. Domnul Traian Coriciuc după 93 de ani de viață, din care 17 i-a petrecut in temnițele comuniste, a plecat spre Împărăția lui Dumnezeu să-și întâlnească camarazii de ideal și suferință.

A fost înmormântat luni, 10 decembrie, în satul natal Rogojești, Botoșani.

Redăm aici două înregistrări, aproximativ două ore și jumătate, realizate acum aproape 6 ani, ca o mărturie discretă pentru posteritate.

 

Partea I

Partea a II-a

(more…)

21 iunie 2018

Genderismul este o amenințare la adresa familiei și a societății. Revoluția sexuală globală și distrugerea libertății în numele libertății. Un interviu cu Gabriele Kuby

Genderismul este o amenințare la adresa familiei și a societății

Revoluția sexuală globală și distrugerea libertății în numele libertății

Un interviu cu Gabriele Kuby

 30919743

 

Sociologul german Gabriele Kuby a venit în România in noiembrie 2014 pentru a-și promova carte proaspăt lansată, Revoluția sexuală globală: Distrugerea libertăți în numele libertățiiprintr-o serie de conferințe susținute la Iași, Bacău, Constanța și București. Stiripentruviata.ro a avut privilegiul unui interviu în exclusivitate cu această autoare catolică și mamă a trei copii.

 

kuby_0Cartea dumneavoastră despre revoluția sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un șoc”. Ce anume este atât de șocant în ea?

Pentru majoritatea oamenilor este un șoc, deoarece prezintă întregul tablou al revoluției sexuale globale care are loc la ora actuală. Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am reușit să ofer o imagine completă a revoluției sexuale globale. Aceasta se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea oamenilor nu știu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânța de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în toate țările occidentale și se extinde în toată lumea.

Unii ar putea să vă râdă în nas, reproșându-vă că vă place teoria conspirației.

Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conștientă că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o țară care până în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi știți mai multe decât mine despre rezistență, despre propaganda oficială, despre a impune lucruri societății.

Puteți face o comparație între felul în care comunismul a afectat familia și felul în care o afectează feminismul anti-familie și ideologia de gen? Vorbiți-ne puțin, vă rugăm, despre noul totalitarism, care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea și libertatea.

Aceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinților de a-și educa propriii copii, de a-i ține într-o zonă în care oamenii se dezvoltă puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei. Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen, sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci ne este „vândută” sub pretextul libertății. Subtitlul cărții mele este „Distrugerea libertății în numele libertății”. Și cred că mai există o asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comuniști, ci și pentru naziști, Biserica este întotdeauna cel mai mare dușman. Dictaturile au distrus biserici, le-au dărâmat, au ucis preoți și episcopi, i-au închis și i-au torturat și așa mai departe. Naziștii au făcut asta, comuniștii au făcut asta. Această nouă mișcare nu torturează încă, dar începe să trimită oamenii la închisoare – se întâmplă deja – și luptă pe față împotriva Bisericii Catolice, de exemplu, împotriva reprezentării acesteia la Națiunile Unite și în instituțiile Uniunii Europene. Aceasta este principalul lor dușman.

Există asemănări cu regimurile totalitare. Deși acum pare a se promova libertatea, toleranța, anti-discriminarea și alte asemenea vorbe, acestea sunt de fapt găunoase și sunt în realitate folosite pentru a răsturna valorile și a induce oamenii în eroare, manipulându-le mintea – așadar iată că sunt destule asemănări cu ideologiile totalitare. O altă asemănare stă în faptul că se încearcă să li se refuze părinților puterea de decizie cu privire la copiii lor (n.r.: și educația acestora). Vor să distrugă familia, să dezrădăcineze oamenii, să le distrugă identitatea, iar această distrugere merge mai profund ca niciodată.

Am avut marele privilegiu și onoarea și ocazia să îl vizitez pe Papa Benedict al XVI-lea anul acesta. El numește ceea ce se întâmplă o „revoluție antropologică”. Vorbește despre profundul neadevăr al acestei ideologii. În timpul acelei vizite private, mi-a spus: „Anticrist ajunge acum mai adânc ca niciodată în inima omului”. Ca ființe umane, noi am schimbat rădăcina propriei umanități, care se găsește acum sub atacul unei ideologii ce spune că nu există bărbați și femei. Ne propunem disoluția identității bărbatului și a identității femeii. Se mai spune că orice orientare sexuală este bună și trebuie respectată, tolerată. Și, dacă nu ne declarăm de acord cu ea, suntem puși la zid ca „homofobi” care discriminează.

Deja se pregătesc legi care vor trimite oamenii la închisoare și li se vor aplica amenzi foarte mari dacă își exprimă părerea că nu este bine.   (more…)

Genderismul – o ideologie totalitară. Interviu exploziv cu Dariusz Oko. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca.

Genderismul – o ideologie totalitară. Interviu exploziv cu Dariusz Oko

”Principiul este simplu: mai mult sex și mai puțini copii. Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu. În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca.”

truth 2

Rădacini și susținători ai genderismului: ateismul militant al stângii mondiale, militantismul homosexualist, fanatismul feminist,  plutocrația financiară americană malthusianistă, masoneria internațională.

 

ANNA CICHOBŁAZIŃSKA: – În mass-media, din ce în ce mai des apar termeni ca ideologia gender, totalitarism gender, filozofie gender. Ce înseamnă acești termeni?

DARIUSZ  OKO: – Nu trebuie să vorbim atât de mult despre „filozofie”, ci despre „ideologia” gender. Filozofia este o căutare radicală a adevărului și binelui, în timp ce ideologia este un instrument de luptă brutală pentru propriile interese, chiar în detrimentul adevărului și binelui. Se presupune că această ideologie câștigă adepți și satisface dorințele egoiste ale unor grupuri sociale în detrimentul și cu rănirea profundă a altor grupuri. În acest sens, gender-ul este un exemplu clasic de ideologie, e un instrument de luptă în beneficiul adepților gender atei și al lobby-ului homosexual.

Numele în sine de „gender“ derivă din cuvântul englezesc, care e un termen folosit pentru a distinge genul gramatical, spre deosebire de cuvântul „sex“, care este folosit pentru a desemna sexul biologic. Astăzi cuvântul „gender” este folosit pentru a defini sexul în termeni culturali. Aceasta este axioma principală a ideologiei gender – că sexul nostru este determinat, în primul rând, nu din punct de vedere biologic, ci din punct de vedere cultural, prin procesul de educație. Adică nu ne-am născut ca ființe masculine sau feminine, ci devenim astfel după naștere.

Pe această ideologie, gender-ul își construiește întreaga teorie, este piatra lor de temelie. Ei presupun că identitatea noastră de gen nu rezultă din natură, ci din cultură; se poate spune că genul este invenția noastră sau chiar rodul imaginației noastre. În acest sens, identitatea noastre ar fi aproape în întregime artificială, în conformitate cu genderiștii, ar fi formată în procesul de educație. Dacă un astfel de lucru natural și evident, cum este genul nostru, se formează prin cultură și poate deveni o chestiune de contract, atunci orice altceva poate fi creat în acest fel. Avem astfel un spațiu deschis pentru inginerii sociale, la care nici chiar comuniștii nu au visat.

A.C.: – Care este baza acestor ipoteze și de ce sunt atât de periculoase?

D.O.: – Atitudinile spirituale ale adepților ideologiei gender. Mai întâi de toate, ei sunt atei de stânga. Ateismul este construit pe o viziune fundamental falsă a inexistenței lui Dumnezeu și, prin urmare, înțelege greșit ființa umană și lumea. Este ca și cum un copil care se află în pântecele mamei afirmă că mama lui nu există. Ateismul este ca o greșeală făcută la începutul unui lanț de ecuații, care se va repeta în fiecare etapă ulterioară și nu va permite obținerea rezultatului corect. Deoarece aceasta este o mare greșeală, are și consecințe extrem de proaste. Cele mai mari erori culturale, economice și din istorie, cele mai mari crime împotriva umanității de atei au fost comise, ei, în același timp, fiind dușmani (de moarte) ai creștinismului. Pentru crimele pe care le-au făcu nu s-au pocăit niciodată în mod public și nu și-au cerut scuze. Victimele nazismului în al Doilea Război mondial au fost de aproximativ 50 de milioane. Aproximativ 150 de milioane de oameni au murit din cauza comunismului, ca rezultat al revoluției, al epurărilor și al altor „experimente sociale”. Exterminarea familiilor țărănești mai bogate din Rusia a dus la aproximativ 7 milioane de victime, Holodomorul a luat până la 14 milioane de vieți din rândul vecinilor noștri din Ucraina, revoluția culturală din China a costat aproximativ 40 de milioane de vieți.

Oamenii care sunt dușmanii cei mai înflăcărați ai lui Dumnezeu devin inevitabil servitorii cei mai zeloși ai lui Satana. Trebuie să ne amintim că el devine principala sursă a gândirii lor.

Cu toate acestea, după acest ocean de crime și absurdități, este dificil ca ateii să obțină puterea cu ajutorul marxismului clasic, care s-a compromis deja prea mult. În același timp, ateii, ca toți oamenii, au nevoie de viziunea lor asupra lumii, un sens în înțelegere generală a realității. Atunci când marxismul simplu nu mai poate îndeplini aceste funcții, ei au inventat o mutație, genderismul.

În același timp, ei creează iluzia că au o misiune, un serviciu. Cum altădată, comuniștii „i-au ajutat” pe muncitori și țărani, capturând toată puterea pentru sine, creând cele mai grave, mai sângeroase dictaturi cunoscute în istorie, așa acum ei vor să „ajute” oamenii cu anumite înclinații sexuale, și să profite de această ocazie pentru a obține puterea totalitară. Sunt descendenți spirituali sau chiar fizici ai celor mai criminali atei, și trebuie să ne așteptăm ca vor fi la fel de imorali, mincinoși și nemiloși în acțiunile lor.

A.C.: – De ce vorbesc ei atât de mult despre sex, de ce se concentrează atât de mult pe sex?

D.O.: – Este tipic ateismului. Refuzul a ceea ce este mai înălțător și mai spiritual în om – părtășia lui cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni –, în mod inevitabil, sărăcește existența umană și o duce la cădere, până la cel mai jos nivel fiziologic. Sexualitatea este una dintre cele mai puternice forțe ale trupului nostru, așa că supraestimarea ei, supunerea în fața ei și separarea ei de iubire și responsabilitate duce ușor la înrobire, la căutarea satisfacției și fericirii exclusiv în interiorul granițelor sale, precum și printr-un comportament foarte distorsionat. De aceea, ateii devin foarte ușor maniaci sexuali, dependenți de sex și doresc să impună aceste relații bolnave și societății.

A.C: – Există și alte surse ale acestei ideologii?

D.O.: – Da, ar trebui să menționăm cel puțin încă trei. Sunt, desigur, homosexualii, care doresc să avanseze stilul lor de viață anormal, adăugând teorii justificatoare comportamentului lor. De asemenea, feministele fanatice (deseori lesbiene) care, în cadrul „eliberării” femeilor, vor să fie „libere” de maternitate, copii, căsătorie, familie și bărbați.Motivele acestor două grupuri pot fi înțelese parțial, ținând seama de resentimentele și nedreptățile pe care le-au întâmpinat adesea în trecut. Cu toate acestea, este imposibil să nu observi ostilitatea, resentimentele și chiar ura cu care aceștia se ghidează în raport cu oamenii obișnuiți. După „lupta de clasă”, ei proclamă „lupta sexelor”. Dar ura și setea de răzbunare nu vor fi niciodată sfetnici buni. De exemplu, cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc în mare parte pentru că nemții au vrut să-și „ia revanșa”, pentru că au pierdut în Primul Război mondial.

A.C.: – Și care este a treia sursă?

D.O.: – Putem spune că ideologia gender este susținută de toți dușmanii lui Dumnezeu și ai religiei, mai ales ai religiilor, creștinismul, iudaismul și islamul. Forța semnificativă sunt masonii, dar, de asemenea, există și cel mai bogat grup de miliardari americani, care au ajuns la concluzia că există prea mulți oameni pe Pământ, există oameni „în exces“. Prin urmare, fac investiții uriașe, la nivel mondial, în contracepție și avort, precum și în dezvoltarea și promovarea ideologiei de gen. Principiul este simplu: mai mult sex și mai puțini copii. Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu. În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Ei știu de ce. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca. Sau una sau alta.

A.C.: – Este posibil să vorbim despre amenințarea absolută a acestei ideologii?… (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: