Bucovina Profundă

3 august 2019

Doctorul Teofil Mija, dârzul luptător. VIDEO – 90 de minute cu Teofil Mija și Nicolae Purcărea – emisiune tv. Demostene Andronescu: ”Teofil Mija, doctorul fără de arginți”

Doctorul Teofil Mija, dârzul luptător

 11 septembrie 1923 – 3 august 2010

 

Dr Teofil MijaS-a născut în comuna Bratei, judeţul Târnava Mare (Sibiu), la 11 septembrie 1923, fiind fiu de ţărani români. Este absolvent al Institutului Medico-Farmaceutic şi al Facultăţii de Biologie-Geografie, devenind Doctor în ştiinţe medicale în 1983.

În 1936 devine membru al Frăţiei de Cruce organizate la Liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni. Între 1942-1948 a desfăşurat activităţi educative în cadrul centrelor studenţeşti din Iaşi şi Cluj.

După 23 august 1944, împreună cu Ionel Golea, Aurel Ursu, Axente Păcuraru şi alţi studenţi târnăveni, înfiinţează Centrul de Rezistenţă Armată din Codrul Fetea. În 1948 s-a sustras arestărilor masive făcute în rândul studenţilor legionari şi s-a refugiat în Bucureşti. A fost condamnat în lipsă, în Săptămâna Patimilor din anul 1949, la 15 ani muncă silnică. Arestat în mai 1950, într-o casă-capcană a Securităţii, a fost anchetat de şeful securităţii MAI, colonelul Dulgheru, şi de generalul Nicolski, sprijiniţi de Brânzaru, poreclit Tarzan, pe atunci şeful laboratorului de torturi din MAI. A fost rejudecat pentru condamnarea în lipsă ce o suferise anterior, împreună cu membrii Centrului Studenţesc Cluj. La proces nu a recunoscut niciuna dintre acuzaţiile ce i-au fost aduse şi a fost condamnat la 3 ani închisoare corecţională. La expirarea acestei pedepse nu a fost pus în liberate, Procurorul General al Republicii făcând recurs. Drept urmare, condamnarea i s-a schimbat în 15 ani muncă silnică. A participat la greva generală a foamei din închisoarea Aiud, în primăvara anului 1957, fiind acuzat, alături de alţi 12 deţinuţi politic, de instigare şi organizare de revoltă în închisoare. A primit o pedeapsă disciplinară de izolare pe timp de un an de zile, la “Zarca” din Gherla. După un an a fost dus la Zarca din Aiud, bolnav de tuberculoză. După două tentative de “reeducare”, monstruoasa operaţiune de schilodire a sufletelor concepută de bolşevici, doctorul Teofil Mija refuză să mai vorbească cu reeducatorii. S-a încercat atunci o ultimă metodă de asasinare a doctorului Mija, fiind „băgat” dezbrăcat la izolare, în luna ianuarie 1964. 

(more…)

Reclame

23 iulie 2019

Despre Experimentul Pitești. Trei documentare

Despre Experimentul Pitești. Trei documentare

Film documentar „Demascarea”

Interviuri cu supraviețuitori ai reeducării prin tortură

.

Memorialul Durerii – Episodul 11 – Experimentul Pitești 

(more…)

Cine este cel care l-a înfruntat pe Țurcanu la Reeducarea de la Pitești? Mărturia lui Dumitru Bordeianu despre curajul lui Gelu Gheorghiu

Cine este cel care l-a înfruntat pe Țurcanu la Reeducarea de la Pitești?

Mărturia lui Dumitru Bordeianu despre curajul lui Gelu Gheorghiu, cel care l-a înfruntat pe Ţurcanu în reeducarea de la închisoarea Piteşti

gelu gheorghiu poza

„Ţurcanu, cu o lista în mâna, desigur înmânata de Măgirescu si Păvăloaia, a strigat apoi cât îl tinea gura ca fiecare „bandit” care îsi auzea numele sa se aseze pe prici. Gelu Gheorghiu, care facuse parte din grupul lui Obreja, a fost strigat al doilea, probabil în legatura cu culpa mea. Când Ţurcanu s-a uitat la el si a vazut ca nu era ranit ca ceilalti, l-a întrebat cine s-a ocupat de el. La auzul numelui meu, pronuntat de Gelu, Ţurcanu mi-a întins un ciomag si mi-a ordonat: „Deci tu, banditule, ti-ai gâdilat camaradul. Ia sa te vad acum, cum îl mângâi cu ciomagul pe banditul pe care l-ai menajat”.
Am luat ciomagul în mâna si, cu un curaj care nu era al meu, venind parca din alta lume, l-am înfruntat pe Ţurcanu, spunându-i ca nu pot sa bat, pentru ca mi-e mila. Ţurcanu mi-a luat ciomagul din mâini, l-a întins lui Gheorghiu si i-a ordonat să mă bată.
Gheorghiu, om bun din fire, care nu cred sa fi facut vreun rau cuiva, i-a raspuns lui Ţurcanu cu un curaj care a cutremurat camera întreagă: „Eu sunt împotriva violentei, nu am lovit pe nimeni în viaţa mea şi nici nu voi lovi, şi nimeni nu mă poate judeca fiindcă nu vreau să-mi lovesc semenul”. Gelu trăieşte înca şi poate mărturisi că toate acestea sunt adevărate.
El terminase anul V la Politehnica din Bucureşti. Era originar din Constanţa şi, rămas orfan de mamă, fusese crescut de tatăl său. A fost una din figurile cele mai luminoase şi mai pline de bunătate, cu toate cumplitele degradări şi torturi prin care a trecut. În cele mai îngrozitoare torturi, faţa lui radia bunătate şi milă, privindu-şi camarazii chinuiţi.
În fata acestei situatii, eram convins că Ţurcanu, care mai văzuse pe multi refuzând sa-si tortureze camarazii si colegii, unii platind cu viata, altii cu schilodirea, nu va ramâne cu bratele încrucisate.
Si într-adevar, Ţurcanu a început sa-l loveasca pe Gelu pe unde apuca, de parca dădea într-un sac de nuci, pâna când, aruncând ciomagul, l-a desfigurat cu pumnii. Când s-a oprit, Gelu nu mai misca. Le-a ordonat apoi lui Măgirescu şi Păvăloaia sa-l arunce pe prici lânga Reus”.

sursa: Dumitru Bordeianu – MĂRTURISIRI DIN MLAŞTINA DISPERĂRII

13 iulie 2019

Prostituata și cultul rațiunii

Filed under: crimele comunismului,istoria ascunsa,taina faradelegii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:45

Prostituata și cultul rațiunii

La 14 iulie 1789 a început Revoluția și nu a încetat până astăzi sub multiple avataruri și metamorfoze.

vandee

14 Iulie: Ziua Națională a Franței serbează declanșarea Revoluției Franceze, primul GENOCID din istoria modernă a OMENIRII

Un articol foarte necesar de Mihai Șomănescu / Activenews

14 Iulie este Ziua Națională a Franței și marchează atât Căderea Bastiliei, respectiv începutul Revoluției Franceze, cât și aniversarea Sărbătorii Federației de la 1790, adică aniversarea „reconcilierii și unității tuturor francezilor”.

Șeful statului francez, președintele François Hollande, a explicat ce înseamnă 14 iulie: „14 iulie este sărbătoarea națională a Franței. Dar 14 iulie este și sărbătoara tuturor țărilor care aspiră la libertate. Este sărbătoarea drepturilor omului, este sărbătoarea emancipării, este sărbătoarea demnității umane.”

Hollande face referire la celebrul dicton al revoluționarilor francezi, „Libertate, egalitate, fraternitate” , care a devenit un fel de brand în sine al evenimentului început la 1789.

Totuși, multe dintre schimbările introduse de către Revoluție în societatea franceză nu au avut nimic în comun cu libertatea sau demnitatea umană.

Deși în 1789 se adopta „Declarația drepturilor omului”, doar un an mai târziu, aproape jumătate din clericii catolici care refuză să jure fidelitate noilor autorități vor fi persecutați. Peste 3.000 de preoți vor muri din cauza proceselor Tribunalul Revoluționar și a execuțiilor spontane.

Din octombire 1793, Robesppiere trimite „bande revoluționare”, pentru a-i „ajuta” pe francezii reticenți să se dezică de Biserica Catolică. Unul din cele mai mari măceluri are loc la Vendee, acolo unde zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.

vandee2

Noile autorități revoluționare nu se mulțumesc cu victoria în reprimarea localnicilor. Aceștia emit o lege prin care cer exterminarea întregii comunități: 

(more…)

25 iunie 2019

Marxismul Cultural – Coruperea Americii. Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor. Documentar subtitrat in română

Marxismul Cultural – Coruperea Americii

Cultural Marxism – The Corruption of America

Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor

Un film realizat realizat de James Jaeger, subtitrat în română, care beneficiază de comentariile unor reprezentanți de seamă ai curentului conservator din America: Pat Buchanan, Ron Paul, Ted Baehr, G. Edward Griffin, Edwin Vieira, Michael Badnarik, Larken Rose, Stefan Molyneux și Walter Reddy.

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului? Un articol necesar a lui Claudiu Târziu

celula

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului?

 

Un articol necesar a lui Claudiu Târziu /  Sursa: rostonline.ro

La 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, nu avem încă un muzeu al terorii comuniste, sau al suferinței românești sub comunism. Toate demersurile făcute în acest scop de către diferite entități au fost sortite eșecului.

Cîteva inițiative private, la București și Sighet (Fundația Academia Civică), la Pitești (Memorialul Închisoarea Pitești) și Aiud (Fundația Aiud și Biserica Ortodoxă Română), la Gherla (Biserica Ortodoxă Română), nu reușesc să suplinească un mare Muzeu al Comunismului în capitală. Tentativele de a-l alcătui în Fortul 13 Jilava s-au soldat cu amenajarea precară a cîtorva camere, care oricum nu pot fi vizitate decît cu aprobări și măsuri de securitate speciale, specifice sistemului penitenciar din care clădirea încă face parte.

Milioane de români au fost închiși în pușcăriile de comuniste sau în lagăre de muncă, ori au primit domiciliu forțat (în condiții de detenție). Sute de mii, dacă nu milioane, au murit de pe urma toruturilor, foamei, frigului, lipsei de îngrijire medicală și a oricăror condiții civilizate de detenție. Zeci de mii au fost uciși în munți, acolo unde rezistau comunismului. Alte zeci de mii au fugit în exil, pentru a se salva, părăsindu-și familii, agoniseală, speranțe și doruri.

(more…)

3 mai 2019

BIRUITORII – OAMENII CARE S-AU HRĂNIT DIN DUMNEZEU. Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

BIRUITORII – OAMENII CARE S-AU HRĂNIT DIN DUMNEZEU

1-constantin-oprisan-martir

Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

Emisiunea „BIRUITORII – OAMENII CARE SE HRĂNESC DIN DUMNEZEU” este o producţie destinată televiziunii publice, pentru canalele TVR Târgu-Mures, TVR3 şi TVR 1. Iși propune aducerea în prim plan a adevărurilor legate de identitatea poporului român, adevăruri care sunt ascunse din diferite motive.


BIRUITORII – Povestea Mucenicului Constantin Oprișan

Partea I

 

 

 

 

Partea a II-a

(more…)

2 mai 2019

Cum își petreceau eroii anticomuniști Sfintele Sărbători de Paști. Din jurnalul unui erou al munților, Vasile Motrescu 

Cum își petreceau eroii anticomuniști Sfintele Sărbători de Paști.

Din jurnalul unui erou al munților, Vasile Motrescu 

motrescu 658x0_rezi

Timpul s-a răcit vântul rece, ora 3,30 dimineața când a înserat am pornit spre sat când a întunecat am fost la punctul IV, a venit F.2 și mi-a adus pască, făină, slănină, un urcior cu untură, zahăr, bomboane prăjituri și altele de ale mâncării și două cămăși curate și o izmană atâta bucurie am și eu la sufletul meu de Sfintele Paști, dacă am ce mânca și o cămașă curată parcă toată lumea e a mea simt și eu că sunt pe la Sfintele Paști. Numai a uitat să-mi aducă ou roșu, nu am mai avut răbdare să stau mult cu el când am văzut că mi-a umplut cu bunătăți rucsacul și o traistă, mi-am luat merindele și m-am dus pe groapa Ploștei și mi-am împachetat din nou și am mâncat și eu pe săturate pască, smântână mi-a adus și miere și săpun de spălat, acestea sunt cele mai bogate din cele cinci Paști petrecute în prigoană cred că acestea sunt cele din urmă.

Am pornit pe groapa Ploștei a început să plouă și e întuneric de nu vezi nimic, mă duc plută înotând prin glod, secând băltoacele și făcând salturi prin șanțuri și gropi, nu țin seama de acestea sunt fericit că sunt sătul și am două traiste cu mâncare în spate. La G.C. m-am dus de am băut apă și i-am făcut un semn pe fereastră, dormea creștinul așa că nu l-am mai sculat. De la el m-am dus la bordei la Ciuntu la Slatina să stau de ploaie cu creștinul acolo și m-am ferit să nu fac zgomot și am plecat mai departe spre Stânișoara mai poposind din loc în loc și clipocind pe sub copaci atâta era de întuneric că m-a trezit lângă Cosoaia din Pietroiu lângă gardul grădinii încet m-am retras să nu fac zgomot să nu mă simtă câinii. Foarte greu am ieșit de la deal de Onari în drum și am luat-o pe drum cu popasuri, la Găvan am stat o oră și m-am odihnit, am făcut foc și iarăși am mâncat căci se apropie de zi. S-a făcut ziuă am ajuns în Stânișoara. Aceasta este noaptea Învierii a Domnului nostru Isus Hristos – Paștele anului 1953.

Toată noaptea m-a plouat și am făcut salturi prin glod, sărituri și gropi. Dar totuși mă simt fericit când mă gândesc la cei de prin temnițe căci mulți ar dori să aibă fericirea aceasta cu toate căci eu nu o doresc nici vrăjmașilor mei.

 

Duminică 5 aprilie 1953 (Sfintele Paști)

Din Stânișoara mi-am continuat drumul pe Obcina Hacigului până la Arsița m-am coborât în vale la colibă cu toate că ploua și sunt obosit și nu mă lasă inima să mă duc și totodată nici nu e lucru curat cu cobilița de la A.H. căci când am trecut pe lângă ea, mi-a venit miros de tutun și astăzi în ziua de Paști și chiar în zori de zi și pe vreme așa de grea, e imposibil să fie cineva în pădure. Lucru hotărât că este post fix în preajma colibei, așteaptă să mă duc pe la ea, să-mi dea Hristos a înviat Securitatea.

Bănuiesc că ori a dat cineva de colibiță astă iarnă căci am făcut multă urmă pe zăpadă și tot în trecere am dat pe la colibă de am făcut foc și am stat câte o zi două. Să păzească până or înnebuni până la anul pe la Paști tot în coliba de la Arsița Haciumului să stea. M-am coborât pe la Preluca Grofului în cracii prislofului, e zăpadă mare și nu e nici o urmă așa că trebuie să ocolesc prin Scoru din Cracii Prislofului m-am suit în cărarea Grofului și merg pe cărare. A început să ningă îi dau zor, am trecut iarăși pârâului Prislofului pe unde am trecut și ieri. La ora 9 dimineața am ajuns cu Paștele la coliba Gruetul stâncii. Cum am ajuns am făcut foc și am mâncat și m-am culcat iar și am adormit până dimineața. Peste noapte am visat că m-a luat miliția într-o mașină, dar am scăpat și că soția mea mi-a ieșit înainte și mi-a spus că e bolnavă tare.

Astăzi am împlinit 4 ani de când sunt prigonit şi nu ştiu cum e viaţa liberă. La ora 10:30 am plecat spre Vicov să duc mai bine de jumătate din carnea de capră să o dau pe făină, vreau să mă duc la U.T. De la colibă am coborât pe drumul Prislopului şi am venit pe drum până la grădină, m-am suit în păr…. am trecut în Dealul Slateni şi fiind seară, am mâncat, mi-am făcut rugăciunile de seară şi când a înserat am plecat către sat. Pe drumul din Criveţe peste toloaca ca la o ½ oră după ce am înnoptat am ajuns la U.T., m-a primit cu bunăvoinţă, m-a dus în casă la căldură. Dar nefiind obişnuit cu căldura a început să mă doară capul, mi-a spus noutăţi, veşti şi încurajare, i-am dat carnea de capră şi în schimb mi-a dat 10 kg de făină, 5 ouă, o bucată de slănină, mâncare de drum, poame uscate şi cartofi aşa că am făcut o încărcătură de peste 20 kg. La ora 24 am plecat de la U.T. Cum am ieşit de la el a început să plouă, e foarte întuneric, cad în gropi şi şanţuri, şi sec bălţile de apă în Criveţe am stat sub un brădănel, dar tot mă plouă, am plecat mai departe şi pe Dealul Babii am tras de am stat de ploaie la un bordei părăsit, într-un sopron şi m-am băgat într-o grămadă de gunoaie şi nu ştiu ce gângănii se suiau pe mine şi mă înţepau de parcă stau în furnicar. Înspre ziuă a venit şi un dihor şi s-a cuibărit lângă mine, dar când m-a simţit a fugit speriat şi revoltat că i-am ocupat locuinţa. (…)

Oare de ce nu am fericirea sa traiesc cel putin in sat sau sa mai am pe cineva cu mine, sa nu fiu singur, sa stau in pustiu impreuna cu fiarele padurii, sa duc viata de pustnic la varsta de 32 ani, sa ma conformez regulilor partizanatului,…greu de suportat? Caci sunt foarte greu de imaginat toate lipsurile, suferinta, durerea sufletesca si trupeasca caci nici bolnav n-am timp sa fiu. Frigul, foamea, lipsa de imbracaminte si toate cele ce are nevoie un om… pentru cine le suferi? (…)”

“Va spun raspicat ca iubesc mai mult Libertatea decat viata”.

(more…)

Săptămâna pătimirilor lui Iisus Piteşteanul, 1954. Nimeni să nu uite roadele bolșevismului!

Filed under: crimele comunismului,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:07

Săptămâna pătimirilor lui Iisus Piteşteanul, 1954

Nimeni să nu uite roadele bolșevismului!

Aviz progresiștilor neomarxiști de azi. Ce se întâmplă când ajunge comunismul la putere și se află față in față cu creștinismul
Nimeni să nu uite!

Povestește Mihai Buracu, un supraviețuitor al demonicului Experiment de la Închisoarea Pitești

06_3_buracu

”Se fac pregătiri pentru săvârşirea unor ritualuri satanice. Se împart rolurile şi sunt fericit că am fost ales pentru a fi asinul din Duminica Floriilor, purtător al celui jertfit pe cruce. Nici nu se putea o pedeapsă mai uşoară. Sunt fericit, pentru prima oară fericit după cele două luni de la Piteşti şi după cei doi ani de temniţă. Voi purta pe şale trupul celui care va fi răstignit Vineri. Este fericirea supremă de a nu fi decât o simplă asină purtătoare de Rege al Iudeilor, hărăzit crucii şi supliciilor ei. Domnul este cu mine. Binecuvântat fie numele Lui.

Am fost sortit să fiu asinul pe care în Duminica Floriilor din 1954, Iisus Piteşteanul a intrat călare în Ierusalimul din Cameră 4 Spital. Am luat astfel parte, în patru labe, la un dezmăţ şi o orgie scârbavnică, la o liturghisire neagră în care şobolanii au chiţăit osanale în cinstea mai marelui lor, proslăvindu-i pofta de sânge şi de suflete tinere, nevinovate.

Nu mai ştiu dacă, îngenuncheat fiind pentru a fi asinul Domnului, am sărutat falusul de săpun de la gâtul sacerdotului dement, dar ştiu că am şters cu palmele şi genunchii balele scuipate pe chipul şi înaintea celui pregătit pentru jertfă. N-au lipsit nici spinii aduşi de gardieni, nici bâtele care au înlocuit ramurile înverzite de salcie şi n-a lipsit nici judecata lui Ponţiu Pillat din Piteşti, care l-a osândit la răstignirea în batjocură pe hârdăul cu excremente. Şi toate acestea pe fondul înjurăturilor şi cântecelor obscene. Cu scârbă mare s-a urlat „Să se răstignească!” Fiecare ne-am dorit însă propria răstignire, intrarea în nefiinţă cu orice preţ, chiar acela, suprem, de pierdere a mântuirii sufletului.”

(more…)

13 aprilie 2019

Tăcerea asurzitoare a procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr în aparatul de represiune comunistă

Filed under: articol,crimele comunismului,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:55

Tăcerea asurzitoare a procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr în aparatul de represiune comunistă

Dana Gîrbovan

dana-girbovan-la-ntt-2-660x330

Tăcerea procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr in aparatul de represiune comunistă este asurzitoare

Mai multe asociatii nou infiintate ale procurorilor isi revendica cu aplomb si energie apartenenta europeana, aratand ca apara valorile democratiei si ale statului de drept in Romania.

Sunt deja aproape doua saptamani de cand in spatiul public au aparut date despre participarea Procurorului General Augustin Lazar la represiunea dizidentei anti-comuniste din anii ‘80, iar aceste asociatii tac.

Nu spun nimic in apararea Procurorului General, care sustine ca este victima unei actiuni concertate, ce urmareste „destabilizarea Ministerului Public”.

Nu spun nici ca actiunile sale din perioada comunista ar trebui sa il impiedice in prezent sa mai ocupe scaunul de procuror general, cel putin din considerente ce tin de respectul datorat victimelor comunismului.

Pur si simplu aceste asociatii ce invoca apararea valorilor europene, a statului de drept si a democratiei in Romania nu au nimic de spus despre rolul pe care Procurorul General Augustin Lazar l-a avut in reprimarea putinilor dizidenti anti-comunisti ai anilor ‘80.

Pentru comparatie, UNJR solicita in 2010 demisia TUTUROR membrilor CSM care au votat ca presedinte un judecator ce a recunoscut colaborarea cu fostele structuri comuniste de represiune.

UNJR a spus ca acest simplu fapt, chiar daca nu a reprezentat politie politica, nu ii mai da acelei persoane moralmente dreptul de a conduce Consiliul Superior al Magistraturii.

UNJR a aratat atunci ca „o justiţie independentă este în primul rând o justiţie demnă şi curată, ce îşi recunoaşte şi îşi asumă greşelile trecutului”.

Citește aici :   UNJR solicita demisia membrilor CSM

Dupa 9 ani, suntem din nou in situatia in care aflam despre participarea sau sustinerea represiunii comuniste anti-romanesti de catre un procuror aflat in varful sistemului judiciar.

Care este reactia din partea procurorilor pe care ii conduce?

Nimic. Nici de acceptare, nici de respingere. Doar pura indiferenta.

Actualul procuror general Augustin Lazar este cel care, in perioada comunista, a vegheat ca unul din putinii dizidenti din anii ‘80 sa nu paraseasca temnitele comuniste inainte de a-si ispasi si ultima zi de pedeapsa.

La 9 iulie 1985, procurorul Augustin Lazar conducea Comisia de propuneri pentru liberare conditionata a Penitenciarului Aiud. La acea data, condamnatul politic Iulius Filip facuse cerere de eliberare din penitenciar, indeplinind fractia de pedeapsa ceruta de lege.

Comisia condusa de Augustin Lazar, insa, a respins cererea, motivand ca Iulius Filip nu a dat dovada temeinica de indreptare, „purtand discutii dusmanoase” la adresa RSR.

In prezent, in Romania statului de drept si a democratiei, Augustin Lazar este procuror general si candidat pentru un al doilea mandat. A uitat, insa, dupa cum singur spune, faptele din perioada comunista, peste care trece cu usurinta si nepasare scuzandu-se ca asa au fost vremurile, asa a fost legea.

Raspunsul dat de Procurorul General Augustin Lazar la acuzele legate de mentinerea in puscarie a dizidentului anti-comunist Iulius Filip dovedeste, mai mult ca orice, indiferenta acestuia fata de crimele comunismului si dispretul fata de victimele acestuia.

Acestuia i se adauga indiferenta corpului de procurori, pentru care aceste dezvaluiri nu reprezinta un subiect de interes, care sa le determine o reactie.

(more…)

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist? Cum e posibil? Un răspuns a lui Marian Munteanu

Filed under: crimele comunismului,globalizarea,Marian Munteanu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:21

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist?

Ce mecanisme au propulsat un om al sistemului judiciar totalitar opresiv pre-decembrist spre culmile sistemului judiciar opresiv postdecembrist si el cu aspirații totalitare ?

Câți mai sunt ca neica Lazăr? Cine sunt cei care trag sforile? Sforile se opresc in țară sau in afara țării? Câte sfori sunt dinspre est și câte dinspre vest?

Start! Porniți anchetele! Tăiați sforile!

marian munteanu

Augustin Lazăr, torționar comunist devenit procuror globalist?

Cum e posibil? Un răspuns a lui Marian Munteanu

„Nu doar domnul Lazăr trebuie „demis”, ci și mecanismul care l-a propulsat, spune fostul lider al fenomenului Piața Universității din 1990, Marian Munteanu, într-un text pentru cotidianul.ro. Comentând cel mai recent scandal din spațiul public, din jurul documentelor care îl incriminează pe procurorul general, Marian Munteanu susține că  demisia lui Augustin Lazăr ar fi un gest de minimă demnitate. Numai că, apreciază Marian Munteanu, o demisie reprezintă un gest de (minimă) demnitate, iar „antecedentele unor asemenea agenți ai represiunii și teroarei politice fac puțin probabilă ipoteza vreunei frământări morale.” De asemenea, fostul lider al studenților din Piața Universității crede că ar trebui cercetată „mapa profesională” a lui Augustin Lazăr, din care s-ar putea să iasă la iveală și alte aspecte care să nu fie doar de natură morală, ci chiar penală.

Textul integral al comunicatului publicat de cotidianul.ro.

„Nu doar domnul Lazăr trebuie „demis”, ci și mecanismul care l-a propulsat

Unii observatori sunt de părere că dl Augustin Lazăr ar trebui să-și dea demisia. O asemenea așteptare mi se pare nerealistă, chiar visătoare, din cel puțin două motive:

O demisie reprezintă un gest de (minimă) demnitate. Or, antecedentele unor asemenea agenți ai represiunii și teroarei politice fac puțin probabilă ipoteza vreunei frământări morale. Când cineva își construiește cariera profesională batjocorind oameni și frângând destine înseamnă că are deja aproape complet extirpat orice resort al eticii profesionale și demnității umane.

O demisie nu este doar un act moral, de demnitate personală, ci poate fi, în anumite situații, și o probă a libertății persoanei respective.

Personaje cu obediențe ca aceea a dlui Lazăr cu greu își mai pot  permite inițiative personale  (presupunând că le-ar trece prin minte asemenea gesturi de minimă demnitate).  Asta pentru simplul motiv că, așa cum au fost scoase la lumină aspecte din vechi mape profesionale, pot apărea și altele! Care s-ar putea să nu producă doar consecințe de natură etică, ci și penală. Căci unul din criteriile de bază ale mecanismului promovării în ierarhiile post-decembriste este tocmai vulnerabilitatea persoanei promovate. Omul șantajabil este, în democratură, sluga perfectă.

Această tristă realitate se verifică, din nefericire pentru societatea noastră, la mulți, foarte mulți înalți funcționari, lideri politici și de opinie, jurnaliști și intelectuali publici etc.

Așadar, pentru situații ca cea a domnului Augustin Lazăr demisia sau demiterea sunt doar soluții parțiale, cu consecințe până la urmă strict conjuncturale. Mecanismul care a făcut posibilă un asemenea dezastru este cel care trebuie schimbat. Dar pentru asta e nevoie de o cu totul altă abordare, despre care vom vorbi, poate, cu alt prilej.

(more…)

10 ianuarie 2019

Două modele actuale, doi intelectuali care și-au dat viața in apărarea așezării creștine a Europei. Ion Moța si Vasile Marin, 82 de ani de la jertfa lor

Simpozion cu participare internatională la Majadahonda

Pomenirea martirilor Ion Moța si Vasile Marin. 82 de ani de la jertfa lor

Cei doi eroi români sunt mai cinstiți in Spania decât in România

Două modele actuale, doi tineri intelectuali care și-au dat viața in apărarea așezării creștine a Europei

majadahonda mota si marin 2019

Programul activităților comemorative 11-13 ianuarie 2019

Vineri, 11 ianuarie 2019, Valle de los Caidos

Sâmbătă, 12 ianuarie 2019, Majadahonda

Ora 12 – Comemorare la Monumentul Moța-Marin/Majadahonda, slujba parastasului, discursuri

Ora 15 – Masă la Hotel Majadahonda (se plătește individual)

Ora 17 – Conferința „Ion Mota y Vasile Marin, Caidos por Dios y por La Patria ¡PRESENTES!” – Especial homenaje al Generalísimo Franco y a Blas Piñar, la Hotel Majadahonda

Conferențiază:
Francisco Torres – profesor universitar, istoric şi ziarist
Vasile Jacques Iamandi – fost deţinut politic şi luptător anticomunist
José Luis Jerez Riesco – avocat, președinte de onoare al Asociației pentru Custodierea Monumentului Moța-Marin
Juan Chicharro Ortega – diplomat, general de divizie al Armatei Spaniole, Preşedintele Fundaţiei Naţionale Francisco Franco
Blas Piñar Gutiérrez – avocat și general de brigadă al Armatei Spaniole
Manuel Andrino – șeful național al Falangei Spaniole
Miguel Menendez Piñar – președinte al Asociației pentru Custodierea Monumentului Moța-Marin
Părintele Marius Vișovan – reprezentantul Fundației Profesor George Manu
Călin Gabor – moderator, reprezentantul Fundației Profesor George Manu (more…)

18 decembrie 2018

Un erou discret. Traian Coriciuc – 17 ani de temniță, o viață de discretă mărturisire

Un erou discret. Traian Coriciuc – 17 ani de temniță și o viață întreagă de discretă mărturisire

Pe 8 decembrie 2018 a trecut la Dumnezeu un erou discret. Domnul Traian Coriciuc după 93 de ani de viață, din care 17 i-a petrecut in temnițele comuniste, a plecat spre Împărăția lui Dumnezeu să-și întâlnească camarazii de ideal și suferință.

A fost înmormântat luni, 10 decembrie, în satul natal Rogojești, Botoșani.

Redăm aici două înregistrări, aproximativ două ore și jumătate, realizate acum aproape 6 ani, ca o mărturie discretă pentru posteritate.

 

Partea I

Partea a II-a

(more…)

21 iunie 2018

Genderismul este o amenințare la adresa familiei și a societății. Revoluția sexuală globală și distrugerea libertății în numele libertății. Un interviu cu Gabriele Kuby

Genderismul este o amenințare la adresa familiei și a societății

Revoluția sexuală globală și distrugerea libertății în numele libertății

Un interviu cu Gabriele Kuby

 30919743

 

Sociologul german Gabriele Kuby a venit în România in noiembrie 2014 pentru a-și promova carte proaspăt lansată, Revoluția sexuală globală: Distrugerea libertăți în numele libertățiiprintr-o serie de conferințe susținute la Iași, Bacău, Constanța și București. Stiripentruviata.ro a avut privilegiul unui interviu în exclusivitate cu această autoare catolică și mamă a trei copii.

 

kuby_0Cartea dumneavoastră despre revoluția sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un șoc”. Ce anume este atât de șocant în ea?

Pentru majoritatea oamenilor este un șoc, deoarece prezintă întregul tablou al revoluției sexuale globale care are loc la ora actuală. Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am reușit să ofer o imagine completă a revoluției sexuale globale. Aceasta se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea oamenilor nu știu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânța de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în toate țările occidentale și se extinde în toată lumea.

Unii ar putea să vă râdă în nas, reproșându-vă că vă place teoria conspirației.

Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conștientă că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o țară care până în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi știți mai multe decât mine despre rezistență, despre propaganda oficială, despre a impune lucruri societății.

Puteți face o comparație între felul în care comunismul a afectat familia și felul în care o afectează feminismul anti-familie și ideologia de gen? Vorbiți-ne puțin, vă rugăm, despre noul totalitarism, care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea și libertatea.

Aceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinților de a-și educa propriii copii, de a-i ține într-o zonă în care oamenii se dezvoltă puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei. Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen, sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci ne este „vândută” sub pretextul libertății. Subtitlul cărții mele este „Distrugerea libertății în numele libertății”. Și cred că mai există o asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comuniști, ci și pentru naziști, Biserica este întotdeauna cel mai mare dușman. Dictaturile au distrus biserici, le-au dărâmat, au ucis preoți și episcopi, i-au închis și i-au torturat și așa mai departe. Naziștii au făcut asta, comuniștii au făcut asta. Această nouă mișcare nu torturează încă, dar începe să trimită oamenii la închisoare – se întâmplă deja – și luptă pe față împotriva Bisericii Catolice, de exemplu, împotriva reprezentării acesteia la Națiunile Unite și în instituțiile Uniunii Europene. Aceasta este principalul lor dușman.

Există asemănări cu regimurile totalitare. Deși acum pare a se promova libertatea, toleranța, anti-discriminarea și alte asemenea vorbe, acestea sunt de fapt găunoase și sunt în realitate folosite pentru a răsturna valorile și a induce oamenii în eroare, manipulându-le mintea – așadar iată că sunt destule asemănări cu ideologiile totalitare. O altă asemănare stă în faptul că se încearcă să li se refuze părinților puterea de decizie cu privire la copiii lor (n.r.: și educația acestora). Vor să distrugă familia, să dezrădăcineze oamenii, să le distrugă identitatea, iar această distrugere merge mai profund ca niciodată.

Am avut marele privilegiu și onoarea și ocazia să îl vizitez pe Papa Benedict al XVI-lea anul acesta. El numește ceea ce se întâmplă o „revoluție antropologică”. Vorbește despre profundul neadevăr al acestei ideologii. În timpul acelei vizite private, mi-a spus: „Anticrist ajunge acum mai adânc ca niciodată în inima omului”. Ca ființe umane, noi am schimbat rădăcina propriei umanități, care se găsește acum sub atacul unei ideologii ce spune că nu există bărbați și femei. Ne propunem disoluția identității bărbatului și a identității femeii. Se mai spune că orice orientare sexuală este bună și trebuie respectată, tolerată. Și, dacă nu ne declarăm de acord cu ea, suntem puși la zid ca „homofobi” care discriminează.

Deja se pregătesc legi care vor trimite oamenii la închisoare și li se vor aplica amenzi foarte mari dacă își exprimă părerea că nu este bine.   (more…)

Genderismul – o ideologie totalitară. Interviu exploziv cu Dariusz Oko. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca.

Genderismul – o ideologie totalitară. Interviu exploziv cu Dariusz Oko

”Principiul este simplu: mai mult sex și mai puțini copii. Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu. În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca.”

truth 2

Rădacini și susținători ai genderismului: ateismul militant al stângii mondiale, militantismul homosexualist, fanatismul feminist,  plutocrația financiară americană malthusianistă, masoneria internațională.

 

ANNA CICHOBŁAZIŃSKA: – În mass-media, din ce în ce mai des apar termeni ca ideologia gender, totalitarism gender, filozofie gender. Ce înseamnă acești termeni?

DARIUSZ  OKO: – Nu trebuie să vorbim atât de mult despre „filozofie”, ci despre „ideologia” gender. Filozofia este o căutare radicală a adevărului și binelui, în timp ce ideologia este un instrument de luptă brutală pentru propriile interese, chiar în detrimentul adevărului și binelui. Se presupune că această ideologie câștigă adepți și satisface dorințele egoiste ale unor grupuri sociale în detrimentul și cu rănirea profundă a altor grupuri. În acest sens, gender-ul este un exemplu clasic de ideologie, e un instrument de luptă în beneficiul adepților gender atei și al lobby-ului homosexual.

Numele în sine de „gender“ derivă din cuvântul englezesc, care e un termen folosit pentru a distinge genul gramatical, spre deosebire de cuvântul „sex“, care este folosit pentru a desemna sexul biologic. Astăzi cuvântul „gender” este folosit pentru a defini sexul în termeni culturali. Aceasta este axioma principală a ideologiei gender – că sexul nostru este determinat, în primul rând, nu din punct de vedere biologic, ci din punct de vedere cultural, prin procesul de educație. Adică nu ne-am născut ca ființe masculine sau feminine, ci devenim astfel după naștere.

Pe această ideologie, gender-ul își construiește întreaga teorie, este piatra lor de temelie. Ei presupun că identitatea noastră de gen nu rezultă din natură, ci din cultură; se poate spune că genul este invenția noastră sau chiar rodul imaginației noastre. În acest sens, identitatea noastre ar fi aproape în întregime artificială, în conformitate cu genderiștii, ar fi formată în procesul de educație. Dacă un astfel de lucru natural și evident, cum este genul nostru, se formează prin cultură și poate deveni o chestiune de contract, atunci orice altceva poate fi creat în acest fel. Avem astfel un spațiu deschis pentru inginerii sociale, la care nici chiar comuniștii nu au visat.

A.C.: – Care este baza acestor ipoteze și de ce sunt atât de periculoase?

D.O.: – Atitudinile spirituale ale adepților ideologiei gender. Mai întâi de toate, ei sunt atei de stânga. Ateismul este construit pe o viziune fundamental falsă a inexistenței lui Dumnezeu și, prin urmare, înțelege greșit ființa umană și lumea. Este ca și cum un copil care se află în pântecele mamei afirmă că mama lui nu există. Ateismul este ca o greșeală făcută la începutul unui lanț de ecuații, care se va repeta în fiecare etapă ulterioară și nu va permite obținerea rezultatului corect. Deoarece aceasta este o mare greșeală, are și consecințe extrem de proaste. Cele mai mari erori culturale, economice și din istorie, cele mai mari crime împotriva umanității de atei au fost comise, ei, în același timp, fiind dușmani (de moarte) ai creștinismului. Pentru crimele pe care le-au făcu nu s-au pocăit niciodată în mod public și nu și-au cerut scuze. Victimele nazismului în al Doilea Război mondial au fost de aproximativ 50 de milioane. Aproximativ 150 de milioane de oameni au murit din cauza comunismului, ca rezultat al revoluției, al epurărilor și al altor „experimente sociale”. Exterminarea familiilor țărănești mai bogate din Rusia a dus la aproximativ 7 milioane de victime, Holodomorul a luat până la 14 milioane de vieți din rândul vecinilor noștri din Ucraina, revoluția culturală din China a costat aproximativ 40 de milioane de vieți.

Oamenii care sunt dușmanii cei mai înflăcărați ai lui Dumnezeu devin inevitabil servitorii cei mai zeloși ai lui Satana. Trebuie să ne amintim că el devine principala sursă a gândirii lor.

Cu toate acestea, după acest ocean de crime și absurdități, este dificil ca ateii să obțină puterea cu ajutorul marxismului clasic, care s-a compromis deja prea mult. În același timp, ateii, ca toți oamenii, au nevoie de viziunea lor asupra lumii, un sens în înțelegere generală a realității. Atunci când marxismul simplu nu mai poate îndeplini aceste funcții, ei au inventat o mutație, genderismul.

În același timp, ei creează iluzia că au o misiune, un serviciu. Cum altădată, comuniștii „i-au ajutat” pe muncitori și țărani, capturând toată puterea pentru sine, creând cele mai grave, mai sângeroase dictaturi cunoscute în istorie, așa acum ei vor să „ajute” oamenii cu anumite înclinații sexuale, și să profite de această ocazie pentru a obține puterea totalitară. Sunt descendenți spirituali sau chiar fizici ai celor mai criminali atei, și trebuie să ne așteptăm ca vor fi la fel de imorali, mincinoși și nemiloși în acțiunile lor.

A.C.: – De ce vorbesc ei atât de mult despre sex, de ce se concentrează atât de mult pe sex?

D.O.: – Este tipic ateismului. Refuzul a ceea ce este mai înălțător și mai spiritual în om – părtășia lui cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni –, în mod inevitabil, sărăcește existența umană și o duce la cădere, până la cel mai jos nivel fiziologic. Sexualitatea este una dintre cele mai puternice forțe ale trupului nostru, așa că supraestimarea ei, supunerea în fața ei și separarea ei de iubire și responsabilitate duce ușor la înrobire, la căutarea satisfacției și fericirii exclusiv în interiorul granițelor sale, precum și printr-un comportament foarte distorsionat. De aceea, ateii devin foarte ușor maniaci sexuali, dependenți de sex și doresc să impună aceste relații bolnave și societății.

A.C: – Există și alte surse ale acestei ideologii?

D.O.: – Da, ar trebui să menționăm cel puțin încă trei. Sunt, desigur, homosexualii, care doresc să avanseze stilul lor de viață anormal, adăugând teorii justificatoare comportamentului lor. De asemenea, feministele fanatice (deseori lesbiene) care, în cadrul „eliberării” femeilor, vor să fie „libere” de maternitate, copii, căsătorie, familie și bărbați.Motivele acestor două grupuri pot fi înțelese parțial, ținând seama de resentimentele și nedreptățile pe care le-au întâmpinat adesea în trecut. Cu toate acestea, este imposibil să nu observi ostilitatea, resentimentele și chiar ura cu care aceștia se ghidează în raport cu oamenii obișnuiți. După „lupta de clasă”, ei proclamă „lupta sexelor”. Dar ura și setea de răzbunare nu vor fi niciodată sfetnici buni. De exemplu, cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc în mare parte pentru că nemții au vrut să-și „ia revanșa”, pentru că au pierdut în Primul Război mondial.

A.C.: – Și care este a treia sursă?

D.O.: – Putem spune că ideologia gender este susținută de toți dușmanii lui Dumnezeu și ai religiei, mai ales ai religiilor, creștinismul, iudaismul și islamul. Forța semnificativă sunt masonii, dar, de asemenea, există și cel mai bogat grup de miliardari americani, care au ajuns la concluzia că există prea mulți oameni pe Pământ, există oameni „în exces“. Prin urmare, fac investiții uriașe, la nivel mondial, în contracepție și avort, precum și în dezvoltarea și promovarea ideologiei de gen. Principiul este simplu: mai mult sex și mai puțini copii. Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu. În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Ei știu de ce. Genderismul și creștinismul nu se pot  reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca. Sau una sau alta.

A.C.: – Este posibil să vorbim despre amenințarea absolută a acestei ideologii?… (more…)

5 iunie 2018

Jordan Peterson despre Postmodernism și Marxism Cultural

Filed under: crimele comunismului,Jordan Peterson,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:23

 Jordan Peterson despre Postmodernism și Marxism Cultural

 

 

 Jordan Peterson, Canadian clinical psychologist and professor of psychology at the University of Toronto, speaks with The Epoch Times about Postmodernism and Cultural Marxism. Communism is estimated to have killed at least 100 million people, yet its crimes have not been fully compiled and its ideology still persists. The Epoch Times seeks to expose the history and beliefs of this movement, 

13 ianuarie 2018

CE NU ȘTIM DESPRE CE ȘTIM. În căutarea adevărului istoric. Din Dosarul Moța-Marin. Texte de Răzvan Codrescu

CE NU ȘTIM DESPRE CE ȘTIM

În căutarea adevărului istoric

Din Dosarul Moța-Marin. Texte de Răzvan Codrescu

un monument in paragina curățat și renovat in fiecare an de români

Un monument in paragină curățat și renovat in fiecare an de români

„Cînd au plecat să împuşte comunişti şi intelectuali de stînga în Spania, e posibil ca legionarii Moţa şi Marin să fi călătorit în acelaşi vagon de tren cu tatăl lui Petre Roman, plecat şi el spre Madrid să cosească preoţi şi regalişti. […] Prinşi sub un bombardament la o cîrciumă andaluză [sic], puşcaşul Marin şi colegul său Moţa fost-au aduşi în ţară în două sicrie pompoase şi, în Gara de Nord, Garda şi Căpitanul au pus la cale un măreţ spectacol sportivo-religios […], de parcă pe catafalc ar fi zăcut doi mieluşei nevinovaţi, nu doi terorişti mioritici“, scria mai demult, cu suficiență urechistă, „revoluționarul” Mircea Dinescu, într-o tabletă întitulată „Ce știm despre ce nu știm”.
Pentru corecta informare a celor care ignoră ce s-a petrecut acum peste 80 de ani, postez aici un mic documentar – intitulat, prin parafrază, „Ce nu știm despre ce știm” – cu privire la evenimentele tragice din anii ’30 ai secolului trecut. Primele extrase privesc Războiul Civil din Spania (1936-39) şi arată cu ce se îndeletniceau pe acolo „comuniştii şi intelectualii de stînga“, iar celelalte îi au în vedere pe tinerii avocaţi Ion I. Moţa (n. 1902, Orăştie) şi Vasile Marin (n. 1904, Bucureşti), căzuţi amîndoi nu în Andaluzia, ci la poarta Madridului, nu „într-o cîrciumă“, ci în tranșeea de la Majadahonda, la 13 ianuarie 1937*. (R. C.)

1. Din „Scrisoarea colectivă a episcopilor spanioli către cei din lumea întreagă”, cu privire la Războiul Civil din Spania: „Judecînd excesele revoluţiei comuniste spaniole, se poate afirma că în istoria popoarelor apusene nu se mai întîlneşte nici un fenomen asemănător de sălbăticie colectivă… Hecatomba săvîrşită de revoluţia comunistă a fost premeditată. Cu puţin înainte de izbucnirea revoluţiei, au sosit din Rusia 79 de agitatori de profesie… Pentru înlăturarea persoanelor considerate duşmănoase revoluţiei se stabiliseră în prealabil liste negre. În ele, pe primul loc figurau Episcopii… Cu toate că cifrele nu sînt încă definitive, putem socoti că aproape 20.000 de biserici au fost distruse sau prădate. Numărul preoţilor asasinaţi de ridică la aproape 16.000… Revoluţia aceasta a fost mai presus de toate crudă, masacrul a îmbrăcat forme de barbarie îngrozitoare. Se evaluează la peste 300.000 numărul mirenilor civili care au pierit asasinaţi pentru ideile lor politice, şi mai ales religioase…“ (apud G. Constantinescu, „Gîlceava anticomunistului cu lumea…”, Bucureşti, 2002, pp. 192-193).  (more…)

2 noiembrie 2017

Sfantul care a dat foc portretului lui Lenin. Pe 2 noiembrie pomenim pe Cuviosul Marturisitor Gavriil Georgianul, harismatic înainte-văzător și luptător împotriva comunismului idolatru. Viața Sfântului Gavriil și înregistrări inedite. Fragmente din profețiile sfântului. Documentar VIDEO.

Sfântul care a dat foc portretului lui Lenin

Pe +2 noiembrie pomenim pe Cuviosul Mărturisitor Gavriil Georgianul, harismatic înainte-văzător și luptător împotriva comunismului idolatru

sf gavriil ge -199425.x

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995) s-a arătat a fi un vas ales încă din pruncie. Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

În cele din urmă, Vasiko a devenit monah, cu numele Gavriil, apoi ieromonah la Mănăstirea Betania.

Adevărata nebunie, cea întru Hristos, și-a dat-o pe față cu ocazia marii sărbători tovărășești de 1 Mai 1965. Pe clădirea Comitetului Central din Tbilisi, în piața centrală a orașului, erau atârnate portretele marilor „părinți” ai comunismului, iar de la tribună înaltele oficialități ale vremii țineau discursuri înflăcărate. lenin-square-soviet-era

Deodată, giganticul portret al lui Lenin din spatele tribunei a început să ardă, apoi și celelate. Mulțimea din piață a amuțit. La o fereastră de la etajul al doilea al clădirii Comitetului Central, după ce dăduse foc portretelor, părintele Gavriil începuse să propovăduiască împotriva nebuniei sovietice:   Domnul zice: „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit… Să nu te închini lor, nici să le slujeşti!” (Ieșire 20, 3-5).

În cele din urmă a fost dat jos de acolo cu o mașină de pompieri cu scară, iar mulțimea înfuriată a rupt gardurile de siguranță și s-a năpustit asupra lui. Când pompierii l-au scos din mâinile oamenilor, Părintele Gavriil avea 18 fracturi, din care una craniană, iar fața îi era de nerecunoscut. O lună de zile a fost aproape inconșient, apoi a fost transferat la un spital de boli mintale, lucru care, probabil, l-a salvat de la pedeapsa capitală. Părintele Gavriil nu vorbit nimănui despre asta, ulterior. Se poate să fi scăpat după mai mulți ani, odată cu amnistiile lui Hrușciov, și a ajuns să cerșească în pragul biserilor, pentru că nimeni, nici preoții nu-l mai primeau, iar în satul lui, vecinii asmuțeau câinii pe el. Era miluit numai de cei care nu știau cine este.

Abia după 1989 s-a putut retrage la Mănăstirea Samtavro de lângă Mtshketa, unde a adunat o obște de maici. A fost împodobit cu harisma înainte-vederii. A adormit în ziua de 2 noiembrie a anului 1995. După îngropare, la mormântul său au avut loc foarte multe minuni, mai ales vindecări. A fost canonizat de Sinodul Bisericii Georgiei în anul 2012.

sf gavriil georgianul -Monk-Gabriel-5

Să avem parte de rugăciunile Cuviosului Mărturisitor Gavriil cel nebun pentru Hristos!  

(sursa: pemptousia.ro)


Viața Sfântului Gavriil Georgianul

Arhimandritul Gavriil, pe numele de mirean Goderdzi Urgebadze, s-a nascut pe 26 august 1929 la Tbilissi in Georgia sovietica, avand ca parinti pe Vassili si Varvara Urgebadze, care mai aveau doi copii, Emma si Mihai. A fost botezat la biserica Sfintei mucenite Varvara, in raionul Navtlughi.

Goderdzi avea doi ani cand tatal sau a fost asasinat in circumstante neclare. Dupa aceasta, membrii familiei l-au numit pe micut Vasiko, in memoria tatălui sau. Ramasa vaduva la varsta de 22 de ani, Varvara s-a recasatorit si a mai avut o fiica, Julieta.

Lipsit fiind de cele sfinte pana la varsta de 7 ani, Vasiko a aflat de Hristos cand doi vecini se certau, auzind ca unul ii spune celuilalt: „Ai vrea sa ma rastignesti ca pe Hristos!”. De atunci a cautat printre apropiati sa afle de ce Hristos a fost rastignit. Astfel ajunge ca, economisind bani, sa-si cumpere o Evanghelie pe care o citea cu ardoare si care l-a facut sa-si schimbe viata, dorind sa traiasca pentru Hristos. (more…)

14 mai 2017

Mărturisire de credință a Generației 1948. Destinul generației in viziunea deținutilor politici. Arestarea elitei tineretului român

Filed under: articol,atitudine,crimele comunismului,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:16

Mărturisire de credință a Generației 1948. Destinul generației in viziunea deținutilor politici. Arestarea elitei tineretului român

 sursa: Florin Palas | vlad-mihai.blogspot.ro
În noaptea de 14-15 mai 1948, in Romania s-a declansat teroarea impotriva tineretului fidel idealurilor national-crestine. Conform spuselor fostilor detinuti politici, in acea noapte au fost arestati aproximativ 15.000 de oameni. Cei mai multi dintre ei aveau sa iasa pe portile inchisorilor abia in anul 1964. Majoritatea au avut o tinuta demna in inchisoare, marturisindu-l pe Hristos si afirmand necontenit idealurile nationale ale romanilor. Nu si-au abandonat crezul generatiei lor deoarece stiau ca „adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis” (Radu Gyr). Aceasta generatie a dat sfinti, martiri, mucenici, marturisitori. Jertfele acestei generatii scut, generatia de la 1948, o demna continuatoare a stralucitei generatii de la 1922, ne imbogatesc sufleteste, constituind o sursa de putere a neamului nostru.
Postez o marturisire de credinta a acestei generatii, asa cum a fost exprimata de Mircea Dumitrescu și Traian Popescu, doi dintre detinutii politici care au simtit ca pe o datorie de constiinta sa scrie despre destinul generatiei 1948.

Generaţia 1948

Istoria unui neam este în mare măsură răspunsul pe care aceasta îl dă provocărilor mediului înconjurător. Dacă un astfel de răspuns nu există, identitatea naţională s-a pierdut.

De multe ori ea, istoria, este scrisă de învingători. Neamurile înfrânte, robii, pot avea o existenţă biologică care le impune adoptarea valorilor morale, spirituale, culturale ale învingătorilor, uitându-şi propria identitate. Este normal, este firesc, şi totuşi la judecata neamurilor, acestea venind cu regii şi împăraţii lor, vor trebui să dea socoteală în faţa tronului divin de talanţii primiţi ca zestre iniţială.

Ştim sancţiunea dată celor nevrednici, şi groaza ne cuprinde în faţa ei: pierderea învierii, şi, deci, a vieţii noastre.

Cine poartă răspunderea pentru această stare? Ne-o spune Cel Fără de Început: Regii şi Împăraţii, deci elitele, cele culturale în primul rând.

Doar înţelegându-şi menirea şi acceptând-o, cei ce îşi asumă conducerea societăţii (sub toate aspectele ei) vor rămâne înscrişi în Cartea Neamului ca personalităţi, grupuri sociale şi mai ales ca generaţii reprezentative.
Istoria Românilor nu este nici ea lipsită de asemenea situaţii.

(more…)

20 martie 2017

Când și cine a legalizat avortul? Lenin, Hitler și contemporanii noștri. Istoria legalizării avortului în Europa

Filed under: articol,avort,crimele comunismului,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:28

Când și cine a legalizat avortul?

Lenin, Hitler și contemporanii noștri

Istoria legalizării avortului în Europa

lenin_quotePrima ţară care a legalizat întreruperea de sarcină a fost Uniunea Sovietică, pe data de 18 noiembrie 1920. Lenin, în urma revoluţiei bolșevice, a realizat directivele sale anterioare: „cererea necondiţionată a anulării oricărei legislaţii care interzice avortul.” Este important a se aduce la cunoștinţă faptul ca în acea perioadă legile protejau viaţa în întreaga Europă.

Al doilea lider european care a legalizat avortul în ţara sa a fost Adolf Hitler. Străduindu-se să creeze o “rasă superioră” nepoluata și puternică biologic, el a aprobat și legalizat în 1933, uciderea copiilor nenăscuţi germani, care au avut, sau ar fi avut, defecte congenitale. Trebuie adăugat faptul ca parlamentarii naziști au impus sancţiuni juridice severe pentru a proteja copiii germani sănătoși, urmărind astfel creșterea demografică a „rasei superioare”.

Pe o scară de masă, primii în rândul victimelor lui Hitler nu erau comuniștii germani, evreii, polonezii sau ţiganii, ci copiii nenăscuti germani presupuși a fi cu dizabilități.

Dupa cucerirea naţiunilor slave, germanii au elaborat așa numitul “Plan Est” un plan de exterminare a popoarelor cucerite, în care au recomandat naţiunilor ocupate să folosească metode contraceptive și să legalizeze avortul. Planurile naziștilor sunt exemplificate cel mai bine printr-o declaraţie dată de Martin Bormann, secretarul particular al lui Hitler și șeful cancelariei NSDAP (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – partidul nazist):

Datoria slavilor este de a munci pentru noi. Când nu mai avem nevoie de ei, nu au decât să moară. (…) Fertilitatea slavilor este nedorită.

Când fetele şi femeile din Estul ocupat fac avort, nu putem decât să le favorizăm asta, în nici un caz să ne opunem. Führerul crede că ar trebuiautorizată dezvoltarea unui comerţ prosper cu contraceptive. Nu ne interesează să vedem populaţia non-germană înmulţindu-se.

După al II-lea război mondial, la mijlocul anilor 1950, dictatorii comunişti au instaurat aşa numita admisibilitate juridică a avortului. În ţările occidentale, precum şi în Statele Unite, avortul a fost legalizat spre sfârşitul anilor şaizeci şi în anii şaptezeci. Adepţii “civilizaţiei morții”, au obţinut aceste modificări ale legislaţiei prin minciuni şi manipulări ( de exemplu, declaratia lui Dr. Nathanson în “Deadly Fraud a Planned Extermination“in “SłuŜba śyciu”, no. 2/1999 (în poloneză). Nathanson a participat activ la procesul de legalizare a avortului SUA, dar apoi s-a convertit şi a dezvăluit metodele prin care mint şi manipulează susţinătorii avortului ).

În România avortul a fost legalizat pentru prima dată în 1957 de către Petru Groza. Motivul pentru care s-a legalizat avortul începând cu 1955 în mai multe țări sovietice a fost unul politic, popoarele opresate de politicile staliniste dorind mai multă “libertate”.

avortul in 65

Avortul a fost permis din septembrie 1957 până în 1966 când l-a interzis Ceaușescu. În decembrie 1989, primul decret emis de administrația Iliescu, a fost cel privind liberalizarea avorturilor. Urmarea decretului a fost explozia numărului de avorturi, din 90 până azi acumulându-se peste 20 de milioane. Aceste date sunt cele oficiale, datele reale fiind întotdeauna mai mari.avortul in 92

Cum a fost legalizat avortul în Polonia (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: