Părintele Calciu la Europa Libera, august 1985. Interviu relevant pentru azi

Un interviu relevant pentru multe din cele care se petrec astăzi. Despre minciună, despre rostirea și apărarea adevărului, despre forța Bisericii, de multe ori nepusă in lucrare de slăbiciunea ierarhilor, preoților și a credincioşilor. Despre forța de coeziune in prigoană a celor care se opun puterii lumești. Despre soluții individuale și de masă, despre datoria de a apăra adevărul, țara, Biserica, Neamul și viitorul urmașilor.

Vlad Georgescu în dialog cu părintele Gheorghe Calciu, la emisiunea Actualitatea românească, Radio Europa Liberă – 28 august 1985.

Cunoscut pentru rezistența sa din anii 70 și 80 împotriva regimului comunist, preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa a făcut 21 de ani de închisoare, între 1948 și 1964, la care se adugă cei din 1979-1984.

Cel care avea să devină mai târziu preotul Calciu-Dumitreasa a fost parte a experimentului Pitești, care transforma victimele în călăi și călăii în victime.

Un interviu cu preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa realizat de istoricul Vlad Georgescu, directorul departamentului românesc al postului de radio Europa Liberă, difuzat în 28 august 1985.

Cei mai mulți dintre cei care au trecut pe la Pitești au devenit torționari pentru colegii lor de suferință. Victima devenea mai fragilă, mai singură, mai lipsită de apărare și deci mai vulnerabilă.

Sistemul de la Pitești se baza pe universalizarea torturii în penitenciar și pe suspendarea voinței deținuților. „Ce s-a întâmplat la Piteşti întrece orice imaginaţie şi depăşeşte cu mult limita suferinţei. Nu aveai de ales: ori făceai ca ei, ori mureai. Nu putem judeca pe nimeni care a trecut pragul închisorii de la Piteşti“, a declarat Paul Andreescu, liderul Asociației Foștilor Deținuți Politici din Constanţa, care a avut tăria să reziste.

Născut în 1925 la Mahmudia, Gheorghe Calciu Dumitreasa moare în 2006 în Statele Unite. A fost arestat pentru prima data în 1942 pentru activitate legionară, iar la Pitești ajunge din același motiv, când era în anul doi la Medicină.

Torturat pentru a-i da în vileag și pe ceilalți colegi ai lui aflați pe aceeași baricadă, Calciu va ceda și va trece de partea călăilor

„Tortura era aşa de mare, încât la un moment dat simţeai că tot ce n-ai spus este o piatră pentru tine: nu mai puteai să o duci. A ascunde ceva, orice, despre părinţi, despre prieteni, a nu mărturisi până la capăt, toate deveneau aşa de monstruoase în timpul acela de teroare, (…), încât îţi plesnea capul şi te duceai singur şi spuneai. Şi astfel inima noastră s-a golit. Sufletul nostru a murit, sau cel puţin a amorţit.” – am citat din mărturia lui Gheorghe Calciu Dumitreasa

În 1955 își înțelege căderea și începe să făcă rezistență din închisoare. În 1963 cînd este eliberat, se înscrie la filologie, iar apoi urmează și teologia. Mai târziu ajunge chiar profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București.

Pe 8 martie 1979 citește „Întâiul cuvânt pentru tineri“ din seria celor şapte scrise, predici în urma cărora este condamnat la 10 ani de închisoare şi supus inclusiv unei tentative de asasinat. Aceste predici erau un protest față de dărâmarea bisericilor, dar cum povestea mai târziu preotul Calciu. Esența celor Șapte Cuvinte era să le arate tinerilor că au dreptul la cunoaștere pentru a putea alege între marxism și teologie.

„Dacă ești sclav al ideilor, aceasta este o sclavie mai dureroasă decât oricare alta”, spunea Calciu Dumitreasa. „Ce ai învățat tu despre Dumnezeu, despre Biserică? Dacă totul se reduce doar la faptul că Giordano Bruno a fost ars, ești cel mai pierdut dintre oameni. Pentru că greșeli au fost în istoria Bisericii, dar noi căutăm esența.

Când a fost din nou aruncat în închisoare în anii 80, au scris în favoarea lui în presa liberă din Occident, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Goma. Radio Europa Liberă i-a dedicate emisiuni întregi, în perioada când era închis.

A făcut cinci ani de detenție dură, până la 20 august 1984, când Margaret Thatcher, Ronald Reagan și Papa Ioan Paul al II-lea u cerut eliberarea lui.

În anul 1985, autoritățile americane îl ajută să părăsească România împreună cu familia.

A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006.  În țară, a fost prohodit în biserica Radu Vodă (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, alături de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, este înmormântat în țara, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din județul Neamț.

sursa: romania.europalibera.org / Sabina Fati