Unul din cei mai mari sfinți din închisorile secolului XX

Constantin (Costache) Oprișan, arestat la 27 de ani, 11 ani de închisoare

Constantin Oprișan s-a născut pe 26 martie 1921 în comuna Oncești, județul Bacău. La sfârșitul perioadei interbelice s-a înscris în Frățiile de Cruce, iar după conflictul din ianuarie 1941 dintre Garda de Fier și generalul Antonescu se refugiază în Germania, unde a fost internat în lagărul de la Buckenwald. La 24 august 1944 a fost eliberat și s-a alăturat echipelor care urmau să fie parașutate în România pentru a lupta din spatele frontului împotriva Armatei Roșii, dar planul este abandonat în primăvara lui 1945. Întors în țară, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie din Cluj, unde a devenit unul dintre studenții preferați ai lui Lucian Blaga sau D.D. Roșca, acesta din urmă invitându-l pe Oprișan chiar să țină cursul în locul său.

Arestarea a venit pe 15 mai 1948, Costache Oprișan fiind la acel moment student în anul III și șeful pe țară al Frățiilor de Cruce. Datorită poziției în conducerea Mișcării Legionare, Oprișan a primit una dintre cele mai mari pedepse: 25 de ani muncă silnică. A fost închis la Jilava, Pitești, Gherla, Târgu Ocna, Văcărești și din nou la Jilava unde avea să moară.

La Pitești a fost una dintre victimele preferate ale lui Eugen Țurcanu care l-a torturat în mod deosebit din cauza calității sale de șef legionar, dar și pentru a distruge rezistența tinerilor din Frățiile de Cruce. Cei care fuseseră în subordinea sa au fost obligați să-l bată, dar s-au înregistrat cazuri în care aceștia nu au acceptat. Mihai Iosub i-a aplicat câteva lovituri după care a scăpat ciomagul, refuzând să-l mai lovească pe Oprișan, drept urmare fiind la rândul său supus unei grave bătăi. De asemenea, Dumitru Bordeianu afirmă că nu a mai putut niciodată să-l privească în ochi după ce l-a lovit.

“Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii, de la muzică, artă, până la matematică și filosofie. Din fire era foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat.


● ● ●

(…) La 30 de ani, Oprișan era de invidiat. Era, ca Pascal, un matematician strălucit și un gânditor și logician de temut. Pentru ca timpul să treacă cu folos, l-am rugat să ne țină un curs de istoria filozofiei. Expunerile lui nu erau făcute ex cathedra, ci de la suflet la suflet și atât de plăcute și atrăgătoare încât, opt ore pe zi, parcă uitam de foame și de lumea de afară. Cele 11 luni, cât am stat cu Oprișan în celulă, au fost pentru mine lunile cele mai plăcute din închisoare.”

Dumitru Bordeianu
(Mărturisiri din mlaștina disperării, Scara, 2012)


Costache Oprișan a fost călcat în picioare, întins pe masă și lovit încontinuu cu curele pe tot corpul, bătut până la leșin sau până la sufocare, moment în care victima începea să tușească sânge. În ciuda gravelor torturi, Oprișan a găsit puterea să îl înfrunte pe Țurcanu, fiind din nou trecut prin toată seria de suplicii. În urma tratamentului la care a fost supus, Costache Oprișan a trecut de partea agresorilor, dar a încercat în anumite momente să-l avertizeze viitoarele victime sau să lovească cu mai puțină duritate. „Cu fiecare lovitură trimisă cu durere pe spatele meu, cădea și o lacrimă din ochii lui Costache” afirma peste ani Mihai Timaru.


● ● ●

“Călcat în picioare, lovit din toate părţile, în scurt timp şi-a pierdut cunoştinta. Dar loviturile n-au încetat. Până la urmă a fost întins pe un prici şi cu nişte curele (de unde or fi apărut curelele?) a fost luat sistematic din cap până la picioare şi de la picioare până la cap.

Când obosea o echipă de torţionari, se schimba cu alta. Cred că a durat acest supliciu ore întregi.

S-au aruncat multe gamele cu apă peste el ca să-l trezească şi să-i urle în urechi :

– Noi, tinerii reeducaţi, cei care înainte am fost sub comanda ta, te vom distruge. Tu eşti vinovat de soarta noastră, iar noi vom smulge de la tine tot ce ştii, tot ce n-ai declarat la securitate…

Nu mai ştiu câte zile a durat acest supliciu, îmi amintesc doar când, după o perioadă în care n-a mai fost lovit, a fost întrebat (nu mai ştiu de cine, de Ţurcanu ? de Sobolevschi ?):

– Ce părere ai, măi banditule, despre noi, foştii tăi subalterni? La care după o mică pauză, exprimându-se greu, Oprişan răspunde :

– Fac o asemănare cu judecătorii din Australia veche, care au fost selecţionaţi din rândurile foştilor infractori.”

Aurel Vișovan
(Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Napoca Star, 2006)

Căderea lui Oprișan s-a accentuat la Gherla, unde a participat la demascări, dar ,fiind grav bolnav de TBC, a fost transferat la Târgu Ocna și folosit de autorități în procesul „Vică Negulescu și alții” care ar fi trebuit să exonereze regimul comunist de orice implicare în procesul de reeducare de la Pitești. Costache Oprișan și-a revenit pe timpul procesului și și-a retras toate declarațiile, opunându-se presiunilor Securității.

Grav bolnav, a fost trimis în casimca Jilavei, într-o celulă cu Marcel Petrișor, Iosif V. Iosif și Gherghe Calciu Dimitreasa. Din cauza regimului de exterminare și a torturilor de la Pitești și Gherla, starea sa s-a agravat și a murit în condiții mizere pe 26 iulie 1959.

● ● ●

“- Iertaţi-mă! Fiţi tari! Nu se poate rezista, dar nici nu acceptaţi reeducarea!”

Ioan Ianolide
(Întoarcerea la Hristos, Bonifaciu, 2012)



● ● ●

„Eu am văzut cu ochii mei când Ţurcanu a sărit cu bocancii pe pieptul lui în continuu aşa, dar nu întâmplător, ci minute în şir. Bogdanovici a murit strivit şi în bătăi. Sau alţii, sau vă spun… Petrică Cojocaru sau nu mai vorbesc de Oprişan, nu mai vorbesc de Oprişan… Eu cred ca Oprişan nu avea nici măcar un centimetru pătrat din corp să nu fie vânăt. Nu cred, eu l-am văzut la baie dezbrăcat, şi toţi spuneau: “Uită-te bă la Oprişan!” „

Emil Sebeșan

Sursa: pitestiprison.org