O  moarte martirică

8 martie 2021 – 60 de ani de la moartea martirică a părintelui Liviu Galaction Munteanu în temnița Aiudului. Un articol de Dragoș Ursu

„Nu îi este teamă că va fi condamnat, dacă se va întâmpla aceasta, deoarece numele său va intra în istoria creștinismului alături de ceilalți martiri.” (extras dintr-o notă informativă despre atitudinea părintelui Galaction Munteanu în timpul procesului)

Calendarul memoriei ni-l înfățișează astăzi pe părintele profesor Liviu Galaction Munteanu, născut în 1898 (Cristian-BV), absolvent la Liceului Andrei Șaguna (Brașov) și al Facultății de Teologie din Sibiu (1920), cu un doctorat în Teologie la Cernăuți (1924), colaborator apropiat al episcopilor Clujului (Nicolae Ivan, Nicolae Colan, Teofil Herineanu) și una din personalitățile sacerdotale de prim plan ale ortodoxiei ardelene.

Rămas în Cluj după Diktatul de la Viena, alături de Nicolae Colan, părintele Liviu Galaction Munteanu ajunge în atenția Securității, o dată cu instaurarea regimului comunist, datorită poziției sale ferme în slujirea Bisericii: „De la instaurarea regimului de democrație populară în țara noastră, Munteanu Liviu a refuzat orice colaborare cu regimul sub pretextul că nu a făcut niciodată politică […] Are o atitudine dușmănoasă față de regimul actual. El este centrul reacțiunii care există la Teologie.” (notă a Securității).

După reforma școlară din 1948 ajunge rector al Institutului Teologic din Cluj, pentru a cărui supraviețuire se luptă intens, fără sorți de izbândă, deoarece în 1952 acesta a fost desființat, prin comasare cu Institutul de la Sibiu. Această luptă l-a readus în atenția Securității, care se „îngrijește” să nu fie transferat ca profesor la Sibiu, astfel că, pentru a-l proteja, episcopul Nicolae Colan îl numește paroh la Catedrala din Bistrița.

Odată ajuns la Cluj (1957), episcopul Teofil Herineanu îl aduce pe părintele Galaction ca prim-colaborator al său (vicar-administrativ). Un loc central în planul de măsuri menite să îmbunătățească viața duhovnicească din eparhie era ocupat de educarea religioasă a tinerilor, pe care atât părintele Liviu Galaction, cât și episcopul Teofil, o considerau soluția pe termen lung pentru supraviețuirea Bisericii și contracararea politicii opresive a regimului ateu. În acest sens, pe 20 august 1958 este organizată o conferință cu protopopii eparhiei, la care se discută, printre alte subiecte, și problema catehizării credincioșilor – tineri și adulți. Pentru a sistematiza activitatea la nivelul întregii eparhii, se hotărăşte organizarea de ore speciale de cateheză în cadrul și perioada prevăzute de lege. Conform informațiilor din dosare și declarațiilor de la anchetă, unul din protopopi ar fi cerut un manual care să-i ajute în desfășurarea lucrării catehetice, la care episcopul Teofil l-a indicat expres pe părintele Liviu Galaction, spunând: „Avem omul cu știință care să vă pună la dispoziție acest material.”

Ca urmare a celor hotărâte și a solicitării protopopilor, părintele Liviu Galaction îi cere părintelui Ioan Bunea, profesor la Seminarul Teologic Ortodox, să redacteze schematic un plan de cateheze atât pentru elevi (pe 3 cicluri de vârstă, pentru clasele I-VI), cât și pentru adulți. Pe baza Catehismului de la Sibiu și a Cărții de învățătură de la București, părintele Bunea redactează în câteva zile programa catehezelor pentru elevi (4 pagini cuprinzând doar titlurile lecțiilor ce urmau a fi predate), iar peste încă o săptămână definitivează și programa catehezelor pentru adulți.

„Speriată” de turnura pe care o putea lua activitatea catehetică *)  , Securitatea interpretează totul ca pe o „acțiune dușmănoasă”, astfel că în 21 noiembrie 1958 părintele Galaction Munteanu este arestat (părintele Ioan Bunea avea să fie arestat în ianuarie 1959) și supus unei anchete dure. În urma procesului (mai 1959), părintele Galaction a fost condamnat, inițial, la 17 ani de închisoare, iar în urma recursului, pedeapsa i-a fost redusă la 8 ani temniță grea. După un periplu pe la Gherla, părintele a ajuns, în octombrie 1959, la închisoarea Aiud, unde avea să-și găsească sfârșitul martiric pe 8 martie 1961!

Biografia părintelui Galaction Munteanu ne înfățișează destinul unui slujitor devotat al Bisericii, arestat pentru că, în plin stalinism, a creat un program laborios de catehizare a tinerilor, iar odată ajuns în detenție își asumă conștiința martirică a suferinței pentru Hristos! Mărturie a acestei „conștiințe martirice” sunt chiar notele informative, din timpul procesului, referitoare la atitudinea părintelui:

„Pe dânsul nu-l mai interesează condamnarea, și vrea să fie până la urmă credincios jurământului față de biserică. Dă exemplu că persoana sa este plină de martiriu (glorie bisericească) la fel ca și a unor preoți și slujitori din București de la patriarhie, care tot pentru biserică au fost arestați. Arată că numele acestora cât și al său va figura în rândul credincioșilor pentru creștinism, pentru care s-au sacrificat. Numitul arată că nu numai episcopul Herineanu și dânsul, dar toți acei ce au jurat să slujească biserica lui Hristos, sunt împotriva comunismului, care caută să păgânească biserica.” (transcrierea e textuală, de aceea „biserică” e scris astfel)

Articol de Dragoș Ursu

*)  – Nota lui Adrian Nicolae Petcu:  Conform legislației din epocă și practicilor instituțiilor represive, decizia catehizării nu se putea lua de către episcop fără aprobarea Departamentului Cultelor, care presupunea mai întâi o pre-aprobare a împuternicitului de culte care refera în centrala Departamentului, apoi aprobarea președintelui. Apoi, pentru difuzarea acestei programe de catehizare trebuia lansata o circulară, care nu se putea da fără aprobarea Departamentului. Așa spunea legea cultelor. În cazul de față știm că pentru catehizare, episcopul a primit o aprobare a împuternicitului. Considerându-se autorizat pentru inițierea catehizării, episcopul a difuzat circulara cu problema în cauză. S-a creat o emulație în rândul clericilor din eparhie, spunându-se că partidul a dat liber la educație religioasă, că dă înapoi în fața Bisericii etc. A început un mare scandal la Departament, încât Securitatea s-a alertat. Încă un lucru: în astfel de situații, unde Departamentul era direct implicat, Securitatea nu intervenea decât atunci când se epuizase toate etapele instituționale. Este vorba de ”legalitatea socialistă”. Adică, după ce Securitatea primea un dosar de anchetă asupra cazului făcut de Departament, se trecea la represalii. Și astfel de cazuri sunt numeroase de-a lungul perioadei comuniste. Ca să concluzionez, impresia mea este că toată povestea a fost o capcană a Departamentului și Securității, care știau foarte bine că episcopul Teofil Herineanu vrea să catehizeze. În dosarul său sunt numeroase documente în accest sens pe întreaga perioada comunistă. El venise la Cluj, după mișcarea memorandistă a greco-catolicilor de la Cluj din 1956, ca un mediator între rezistenți și autoritățile comuniste. Spuneam capcană, deoarece în felul acesta Securitatea își făcea norma de arestări în rândul clericilor (a existat așa ceva în campania din 1958-1960!) și totodată se demonstra vigilența acestei instituții. În tot cazul Liviu Galaction Munteanu este un martir și episcopul Teofil un sfânt, amândoi, desigur, ai Ortodoxiei românești.

sursa: Dragoș Ursu / Fb