Un articol de Alexandra Bellea-Noury, decembrie 2020 / romania2118.org

„Când menționez numele noastre, ca de exemplu al lui Merkel, chiar și al lui Vladimir Putin, toți au fost tineri lideri globali ai Forumului Economic Mondial, a spus Schwab. „Dar acum suntem foarte mândri de o generație tânără, din care fac parte premierul Trudeau, președintele Argentinei și așa mai departe.”
„Deci, noi penetrăm în cabinete. Ieri am fost la o recepție în cinstea premierului Trudeau și știu că jumătate din cabinetul său, sau chiar mai mult de jumătate din cabinetul său, este format din tineri lideri globali ai Forumului Economic Mondial”, s-a lăudat Schwab. „Și de asemenea în Argentina și în Franța”, a mai continuat Schwab.
De ce Club of Rome este periculos
Proiectul Călin Georgescu, somnul verde aurit al României
Un articol de Alexandra Bellea-Noury, decembrie 2020 / romania2118.org
Articol de Cristi Iordache / oficialmedia.com
Rădacini și susținători ai genderismului: ateismul militant al stângii mondiale, militantismul homosexualist, fanatismul feminist, plutocrația financiară americană malthusianistă, masoneria internațională.
ANNA CICHOBŁAZIŃSKA: – În mass-media, din ce în ce mai des apar termeni ca ideologia gender, totalitarism gender, filozofie gender. Ce înseamnă acești termeni?
DARIUSZ OKO: – Nu trebuie să vorbim atât de mult despre „filozofie”, ci despre „ideologia” gender. Filozofia este o căutare radicală a adevărului și binelui, în timp ce ideologia este un instrument de luptă brutală pentru propriile interese, chiar în detrimentul adevărului și binelui. Se presupune că această ideologie câștigă adepți și satisface dorințele egoiste ale unor grupuri sociale în detrimentul și cu rănirea profundă a altor grupuri. În acest sens, gender-ul este un exemplu clasic de ideologie, e un instrument de luptă în beneficiul adepților gender atei și al lobby-ului homosexual.
Numele în sine de „gender“ derivă din cuvântul englezesc, care e un termen folosit pentru a distinge genul gramatical, spre deosebire de cuvântul „sex“, care este folosit pentru a desemna sexul biologic. Astăzi cuvântul „gender” este folosit pentru a defini sexul în termeni culturali. Aceasta este axioma principală a ideologiei gender – că sexul nostru este determinat, în primul rând, nu din punct de vedere biologic, ci din punct de vedere cultural, prin procesul de educație. Adică nu ne-am născut ca ființe masculine sau feminine, ci devenim astfel după naștere.
Pe această ideologie, gender-ul își construiește întreaga teorie, este piatra lor de temelie. Ei presupun că identitatea noastră de gen nu rezultă din natură, ci din cultură; se poate spune că genul este invenția noastră sau chiar rodul imaginației noastre. În acest sens, identitatea noastre ar fi aproape în întregime artificială, în conformitate cu genderiștii, ar fi formată în procesul de educație. Dacă un astfel de lucru natural și evident, cum este genul nostru, se formează prin cultură și poate deveni o chestiune de contract, atunci orice altceva poate fi creat în acest fel. Avem astfel un spațiu deschis pentru inginerii sociale, la care nici chiar comuniștii nu au visat.
A.C.: – Care este baza acestor ipoteze și de ce sunt atât de periculoase?
D.O.: – Atitudinile spirituale ale adepților ideologiei gender. Mai întâi de toate, ei sunt atei de stânga. Ateismul este construit pe o viziune fundamental falsă a inexistenței lui Dumnezeu și, prin urmare, înțelege greșit ființa umană și lumea. Este ca și cum un copil care se află în pântecele mamei afirmă că mama lui nu există. Ateismul este ca o greșeală făcută la începutul unui lanț de ecuații, care se va repeta în fiecare etapă ulterioară și nu va permite obținerea rezultatului corect. Deoarece aceasta este o mare greșeală, are și consecințe extrem de proaste. Cele mai mari erori culturale, economice și din istorie, cele mai mari crime împotriva umanității de atei au fost comise, ei, în același timp, fiind dușmani (de moarte) ai creștinismului. Pentru crimele pe care le-au făcu nu s-au pocăit niciodată în mod public și nu și-au cerut scuze. Victimele nazismului în al Doilea Război mondial au fost de aproximativ 50 de milioane. Aproximativ 150 de milioane de oameni au murit din cauza comunismului, ca rezultat al revoluției, al epurărilor și al altor „experimente sociale”. Exterminarea familiilor țărănești mai bogate din Rusia a dus la aproximativ 7 milioane de victime, Holodomorul a luat până la 14 milioane de vieți din rândul vecinilor noștri din Ucraina, revoluția culturală din China a costat aproximativ 40 de milioane de vieți.
Oamenii care sunt dușmanii cei mai înflăcărați ai lui Dumnezeu devin inevitabil servitorii cei mai zeloși ai lui Satana. Trebuie să ne amintim că el devine principala sursă a gândirii lor.
Cu toate acestea, după acest ocean de crime și absurdități, este dificil ca ateii să obțină puterea cu ajutorul marxismului clasic, care s-a compromis deja prea mult. În același timp, ateii, ca toți oamenii, au nevoie de viziunea lor asupra lumii, un sens în înțelegere generală a realității. Atunci când marxismul simplu nu mai poate îndeplini aceste funcții, ei au inventat o mutație, genderismul.
În același timp, ei creează iluzia că au o misiune, un serviciu. Cum altădată, comuniștii „i-au ajutat” pe muncitori și țărani, capturând toată puterea pentru sine, creând cele mai grave, mai sângeroase dictaturi cunoscute în istorie, așa acum ei vor să „ajute” oamenii cu anumite înclinații sexuale, și să profite de această ocazie pentru a obține puterea totalitară. Sunt descendenți spirituali sau chiar fizici ai celor mai criminali atei, și trebuie să ne așteptăm ca vor fi la fel de imorali, mincinoși și nemiloși în acțiunile lor.
A.C.: – De ce vorbesc ei atât de mult despre sex, de ce se concentrează atât de mult pe sex?
D.O.: – Este tipic ateismului. Refuzul a ceea ce este mai înălțător și mai spiritual în om – părtășia lui cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni –, în mod inevitabil, sărăcește existența umană și o duce la cădere, până la cel mai jos nivel fiziologic. Sexualitatea este una dintre cele mai puternice forțe ale trupului nostru, așa că supraestimarea ei, supunerea în fața ei și separarea ei de iubire și responsabilitate duce ușor la înrobire, la căutarea satisfacției și fericirii exclusiv în interiorul granițelor sale, precum și printr-un comportament foarte distorsionat. De aceea, ateii devin foarte ușor maniaci sexuali, dependenți de sex și doresc să impună aceste relații bolnave și societății.
A.C: – Există și alte surse ale acestei ideologii?
D.O.: – Da, ar trebui să menționăm cel puțin încă trei. Sunt, desigur, homosexualii, care doresc să avanseze stilul lor de viață anormal, adăugând teorii justificatoare comportamentului lor. De asemenea, feministele fanatice (deseori lesbiene) care, în cadrul „eliberării” femeilor, vor să fie „libere” de maternitate, copii, căsătorie, familie și bărbați.Motivele acestor două grupuri pot fi înțelese parțial, ținând seama de resentimentele și nedreptățile pe care le-au întâmpinat adesea în trecut. Cu toate acestea, este imposibil să nu observi ostilitatea, resentimentele și chiar ura cu care aceștia se ghidează în raport cu oamenii obișnuiți. După „lupta de clasă”, ei proclamă „lupta sexelor”. Dar ura și setea de răzbunare nu vor fi niciodată sfetnici buni. De exemplu, cel de-al Doilea Război Mondial a avut loc în mare parte pentru că nemții au vrut să-și „ia revanșa”, pentru că au pierdut în Primul Război mondial.
A.C.: – Și care este a treia sursă?
D.O.: – Putem spune că ideologia gender este susținută de toți dușmanii lui Dumnezeu și ai religiei, mai ales ai religiilor, creștinismul, iudaismul și islamul. Forța semnificativă sunt masonii, dar, de asemenea, există și cel mai bogat grup de miliardari americani, care au ajuns la concluzia că există prea mulți oameni pe Pământ, există oameni „în exces“. Prin urmare, fac investiții uriașe, la nivel mondial, în contracepție și avort, precum și în dezvoltarea și promovarea ideologiei de gen. Principiul este simplu: mai mult sex și mai puțini copii. Persoanele obsedate sexual sunt mai ușor de controlat, de manipulat, deoarece mintea lor este absorbită mai ales de acest domeniu. În cultura noastră, genderul a devenit principala armă a dușmanilor credinței, berbecele lor intelectual, în jurul căruia se adună și se unesc. Ei știu de ce. Genderismul și creștinismul nu se pot reconcilia, după cum bolșevismul și creștinismul nu se pot împăca. Sau una sau alta.
A.C.: – Este posibil să vorbim despre amenințarea absolută a acestei ideologii?… (more…)
Multumiri fratilor de la Apologeticum pentru montajul inregistrarii!
Formatul academic al (primei parti a) textului conferintei:
1.1. Fiinţa, imaginea şi scopul Bisericii
Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman prin harul lui Iisus Hristos, sub ascultarea episcopului, aflat în recunoaştere reciprocă şi în comuniune harică şi euharistică cu episcopii unui teritoriu canonic local, care are succesiune apostolică.
Sf. Ioan Gură de Aur descrie dumnezeieşte lungul drum spre îndumnezeire, atunci când compară Biserica cu corabia lui Noe. El scrie: „…corabia a luat numai necuvântătoare şi a salvat necuvântătoare; Biserica a luat oameni necuvântători şi nu numai că i-a mântuit, ci i-a şi schimbat; corabia a luat corb şi a dat drumul tot unui corb; corb ia şi Biserica, dar îi dă drumul porumbiţă; ia lup, şi-i dă drumul oaie…care îşi dă până şi lâna ei” (Omilii la săracul Lazăr, cuvântul VI, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă şi Providenţă. Despre rugăciune. Despre vieţuirea după Dumnezeu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 140; Vezi şi Lumina Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, ed. Anestis, Bucureşti, 2008, pp. 131-132; Bogăţiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, Oradea, 2002, pp. 120-127).
Pentru a atinge şi a împlini o asemenea chemare, slujitorii Bisericii trebuie să lupte cu timp şi fără timp, să îndure potrivnicia lupilor şi a fiarelor sălbatice din Corabia mântuitoare, să rabde până la prigoană, şi nicidecum să-i asmută, sau să se răzvrătească sau să se revolte împotriva lor, sau să părăsească Corabia pe motiv că nu le mai suportă mizeria, ci scopul lor este să-i transforme în fiinţe eclesiale hristice, prin consecvenţă şi statornicie în adevărul cel veşnic (Iisus) şi în păzirea poruncilor lui Dumnezeu: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus”. (Apoc. 14, 12).
În acest context scrie, tot Sf. Ioan Gura de Aur, că „trebuie să fie prea mare primejdia din afara corăbiei, ca să poţi suporta putoarea din interiorul corăbiei… apele mari au invadat totul, necazul şi moartea planează peste o lume vinovată. O singură scăpare rămâne, o unică mântuire, celor care nu vor să piară: să intre în corabia protectoare-Biserica! Toţi cei care nu sunt cuprinşi în ea sunt pierduţi fără nădejde… capul văzut era Noe; capul adevărat, cu toate că era nevăzut, era Dumnezeu”. (Ibidem) Cine are o astfel de credinţă despre Biserică nu o va părăsi niciodată.
Nimeni nu a ieşit din corabie, decât corbul, care „este trimis şi care simbolizează răul, păcatul urât, erezia, necredinţa, doar acestea se separă de Biserică; porumbiţa singură îi va rămâne fidelă”, spune mai departe Sf. Ioan Gură de Aur.
Această imagine o repetă până în zilele noastre mulţi teologi, atunci când afirmă că Biserica nu a suportat şi nu suportă nicio schismă, deoarece Trupul lui Hristos nu poate fi rupt, ci doar a îndepărtat şi îndepărtează cu durere mădularele care nu lucrează sinergic cu Trupul.
1.2. Biserica în context naţional spre eshaton
Biserica, după fiinţa sa, este un Organism şi un Corp numit „Trupul lui Hristos”, care include Naţiunea, dar nu se identifică cu ea, ci cu Împărăţia lui Dumnezeu, „căci nu avem aici cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare”.
Cei morţi, alături de cei vii şi cei ce se vor naşte alcătuiesc neamul din care ne tragem şi alături de care vom fi chemaţi la judecată.
Dumnezeu a sădit fiecărui neam o misiune, ne‑a hotărât o evoluţie în istorie. Fiecare neam este responsabil de trecut şi dator să pregătească calea pentru urmaşi.
Biserica vorbeşte despre judecata particulară – când fiecare va răspunde pentru faptele sale – şi despre judecata universală – când vom da socoteală şi ca neam, când vom răspunde pentru istoria la care am fost părtaşi în timpul vieţii, pentru „umărul” pe care l‑am pus ca acest neam să meargă spre înviere. (Cf. „Fiecare în rândul cetei sale”. Pentru o teologie a neamului: Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Răzvan Codrescu, Radu Preda, Ed. Christiana, Bucureşti, 2003, mai ales pp. 9‑15, 95‑119 şi 175‑187. Titlul volumului are întemeierea în I Corinteni 15, 22‑23: „Căci precum în Adam toţi mor, aşa în Hristos toţi vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale…” (subl. n.). Cf. şi Răzvan Codrescu, Cartea îndreptărilor, Ed. Christiana, Bucureşti, 2004 (secţiunea „Dreptatea neamurilor”).
Scopul Bisericii este de a (more…)
(sursa: Narcis Virgiliu)
Ma uit in oglinda, sunt eu. Ma uit mai bine si sunt eu la 6 ani. Ma rugam in fiecare seara sa mi-l aduca, ii promiteam ca voi manca tot, ca ma voi culca devreme, ca voi fi un copil mai bun daca mi-l aduce.
Si-ntr-o zi a venit! Am alergat plangand de fericire, l-am strans la piept si l-am pupat pe frunte. Din acel moment, desi abia invatasem sa ma ghidez dupa limbile ceasului, stiam cand trebuie sa manance. Il auzeam in mintea mea de copil si stiam ca acum il voi duce la baie sau la plimbare. Il puneam la culcare, la aceeasi ora in fiecare seara, nu inainte de a pupa manutele de cauciuc ale bebelusului, jucaria mea frumoasa, primita de la parinti. Dupa un timp, unul dintre prietenii mei care se juca de-a doctorul l-a stricat, dar mama a gasit solutia imediat: “o sa-i schimbam bateriile si o sa mearga din nou! Trebuie sa mearga!”
Acum sunt in acelasi pat, imi curg, la fel ca atunci, siroaie de lacrimi insa acum sunt amare, disperate. Nu mai vreau sa vina, nu mai vreau sa primesc papusa cu cap rotund, imi doresc sa fi ramas acolo, pana in momentul in care ma hotarasc eu sa merg si sa o cumpar.
E prea intuneric, e numai frig, e ceata, e mult prea tarziu… “Papusa” a ajuns. Nu a comandat-o nimeni de data asta, nici eu, nici parintii mei, e doar un frumos cadou, o surpriza din partea “firmei de jucarii”…e copilul meu. Are aceeasi pozitie ca si a mea acum, cu mainile impreunate la gura si cu genunchii indoiti, lipiti de coate….sta la fel ca mine…in mine, dar nu plange, el asteapta doar….asteapta sa vina momentul potrivit cand cineva ii va taia “funda” si va iesi la lumina din “cutie” pentru a ma face fericita…asteapta sa il vad, asteapta sa ma stie.
Maine voi deschide, mult, mult prea devreme, cadoul pe care nu l-am cerut, nu acum. Mai e doar o noapte, poate cea mai lunga noapte din viata mea. Nimeni, niciun om nu are dreptul sa ma judece, oricine ai fi nu sta cu mine, sunt orele pe care trebuie sa le petrec doar eu cu Dumnezeu, sa-I vorbesc, sa-I explic, sa cer iertare.
Nimeni nu intelege ca la 16, 17 sau chiar 18 ani nu pot pastra un copil. As fi un copil…cu un altul in brate.
Nimeni nu intelege ca tatal lui nu va fi acolo, de fapt nu mai e demult aici, cu mine, cu noi.
Nimeni nu stie ca eu, fara tatal lui, fara parintii mei care au murit cand eram mica, nu am cum sa-l cresc. Nu va avea nici macar ce sa manance.
Doar Dumnezeu ma poate condamna sau ierta, doar El.
E aproape 6 dimineata….mai am 4 ore…aud apa cum pica undeva in baie….pica la fel ca lacrimile astea reci….adorm….visez…stiu ca visez. Sunt in camera mea, e vara. Un pusti blond imi intinde o scrisoare, imi saruta apasat ambele maini, isi ia mingea si o zbugheste afara…la joaca. Mainile-mi tremura, nu pot sa le controlez si totusi o deschid:
“ Mamica mea,
Mai tii minte tot ce ti-am povestit, zi de zi, de cand am ajuns la tine in burta? Iti spuneam ca imi pare rau pentru ca am plans asa de tare cand m-ai nascut, n-am vrut sa te sperii. Iti mai explicam, razand, fata pe care-ai facut-o cand m-ai vazut pasind pentru prima data. Mai stii? Ma tineam de masuta din sufragerie si ma leganam gata, gata sa cad. Iti povesteam ce am simtit dupa prima zi de scoala cand am iesit de la ore si ma asteptai in fata clasei emotionata. Stai linistita! Te rog, nu plange! Nu ai uitat nimic!
Lucrurile astea de fapt urmau sa se intample si mi s-a parut dragut sa ti le povestesc eu inainte, de acolo dinauntru. Nu ma supar sa stii daca nu le-ai auzit! Eu doar incercam sa te linistesc pentru ca nu intelegeam de ce ai tot plans de cand ai aflat ca sunt acolo, in tine.
Imi pare rau doar ca nu am terminat, as mai fi avut ataaat de multe de povestit, dar in dimineata aia ai vrut sa ne vedem mai repede decat trebuia. Cand m-a atins am crezut ca e mana ta si am inceput sa rad si sa chicotesc “mami, opreste-te, ma gadili! Mai ai rabdare putin. Te anunt eu cand sunt gata sa vin”. Imediat mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii tu, mana ta ar fi trebuit sa fie calda si moale, nu rece si ascutita…
De acolo nu mai stiu nimic, cred ca am adormit si m-am trezit aici, unde e mereu cald, soare si sunt si foarte multi copii fara mamici.
Imi pare rau ca nu am apucat sa te stiu, dar sunt sigur ca esti la fel de frumoasa pe dinafara la fel cum mi-ai aratat in acele cateva saptamani acolo la tine in burta.
Ma intorc la joaca acum!
Te iubesc!”
E dimineata…am ochii injectati…zambesc isteric. O sa plec acum. Trebuie sa ajung la doctor, am programare. Imi va strica “papusa” dar e bine, e bine pentru ca peste cativa ani o sa-i schimb bateriile si o sa mearga din nou. Trebuie sa mearga….
(urmeaza alte imagini reale, extrem de socante) (more…)
Au inceput in Romania smecheriile cu raportari de gripa AH1N1, cu morti, raniti , jurnal de front, de spital, numaratoarea, stiri melo-dramatice etc. Aparent, pe toti ii doare iarasi de suferintele oamenilor.
ADEVARUL este ca le-au mai ramas vaccinuri de anul trecut si directive neindeplinite de hipervaccinare.