Un articol de Alexandra Bellea-Noury, decembrie 2020 / romania2118.org

„Când menționez numele noastre, ca de exemplu al lui Merkel, chiar și al lui Vladimir Putin, toți au fost tineri lideri globali ai Forumului Economic Mondial, a spus Schwab. „Dar acum suntem foarte mândri de o generație tânără, din care fac parte premierul Trudeau, președintele Argentinei și așa mai departe.”
„Deci, noi penetrăm în cabinete. Ieri am fost la o recepție în cinstea premierului Trudeau și știu că jumătate din cabinetul său, sau chiar mai mult de jumătate din cabinetul său, este format din tineri lideri globali ai Forumului Economic Mondial”, s-a lăudat Schwab. „Și de asemenea în Argentina și în Franța”, a mai continuat Schwab.
De ce Club of Rome este periculos
Proiectul Călin Georgescu, somnul verde aurit al României
Un articol de Alexandra Bellea-Noury, decembrie 2020 / romania2118.org
(după Emilian / ceicunoi.wordpress.com)
sursa: deveghepatriei
William Randolph Hearst faimosul evreu american care a fondat imperiul sau numit Hearst in toata lumea. In Romania ii spune “Sanoma Hearst Romania SRL” si directorul general este bineinteles o evreica pe nume Elisabeth Loesberg .
Sursa 1 – http://www.jewwatch.com/jew-leaders-pulitzer.html
Sursa 2 – http://www.brat.ro/index.php?page=members&table=publisher&id=46
Episcopul Marcu de Chios (Biserica Ortodoxă Greacă) a vorbit, conform unui raport al publicatiei bulgaresti Dveri, despre incompatibilitatea membrilor Rotary cu Ortodoxia.
Legat de aceasta, Mitropolitul Marcu de Chios a spus:
„Biserica, în acord cu prima Epistola a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei din 29 noiembrie 1958, precum și cu răspunsurile specifice la aceasta problema, din 1951, 1958, 1970, 1974, și conform cu documentele adoptate de către Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, si-a exprimat numeroase rezerve cu privire la Organizatia Rotary și, prin urmare, le recomandă credincioșilor să se abtina sa aiba legaturi si angajamente cu mișcarea Rotary.Subliniem, de asemenea, că fiecarui creștin ii este indeajuns identitatea creștină și nu are nevoie de nimic altceva. De asemenea, Biserica ia in calcul abținerea prudentă sau refuzul de a accepta un naș în Taina Botezului, din cadrul Organizatiei Rotary„.
Liviu Dragnea este acuzat ca si-ar fi inspirat legea “defaimarii” dintr-o conventie propusa de un ONG al carui co-fondator l-a decorat pe liderul social-democrat in urma cu doar cateva zile. Conform Comisiei Europene, ONG-ul Consiliul European al Tolerantei si Reconcilierii nu este o entitate a Uniunii Europene, iar Comisia nu furnizeaza nicio finantare pentru el. Consiliul European al Tolerantei si Reconcilierii a fost creat in octombrie 2008, de Moshe Kantor, oligarh evreu rus, prieten cu președintele Putin, presedinte al Congresului Evreiesc European. Moshe Kantor este acelasi care i-a acordat lui Liviu Dragnea “Compasul Ierusalimului”, cea mai inaltă distinctie acordata de Congresul Evreiesc European, pe 27 ianuarie 2016.
Conform Comisiei Europene, ONG-ul Consiliul European al Tolerantei si Reconcilierii nu este o entitate a Uniunii Europene, iar Comisia nu furnizeaza nicio finantare pentru el.
Reamintim că Dragnea era anchetat pentru fraude electorale, iar știrile din decembrie 2015 il pomeneau doar in legătura cu aceste fraude, iar după ce a fost la Yad Vashem și a prezentat omagiile sale stăpânilor lumii și și-a exprimat disponibilitatea de slugă și de coadă de topor, vine cu idei legislative care ajung să fie supuse votului Parlamentului in mai putin de o lună.
Aceste idei legislative, ce par proaspăt traduse in română, țin de trendul politicii corecte a toleranței necondiționate (adică fără discernământ). Față de cine vor ei să ne oblige prin legi să avem ”toleranță” ? Față de stăpânii abuzivi (evrei cu maneta holocaustului culpabilizant) ce visează intr-o mistică bolnavă să stăpânească lumea, dar mai ales față de favoriții lor cei mai recenți, sodomiții (lgbtqiapk etc.), care devin pe zi ce trece purtătorii de stindard ai noii dezordini mondiale, care își propune deconstruirea radicală a fundamentelor civilizaţiei creştine.
Despre legătura intre neomarxismul evreiesc, politica corectă și sodomiți găsiți aici un articol bun: Corectitudinea Politică – metastază a Marxismului Cultural. HUXLEY + ORWELL = LUNACEK (II)
Ce nu știe Dragnea Liviu este că asta nu e ieșirea sa din situațiile încurcate in care se află, ci intrarea in unele și mai mari. Nu este acesta un inceput de favorit al stăpânilor, ci un inceput al sfârșitului său din toate punctele de vedere. Ce nu știe Dragnea Liviu este că stăpânii talmudiști își aruncă la gunoi sculele prin care lucrează. Cel puțin din două motive: să-și șteargă urmele și din dispreț pentru oamenii slabi pentru trădători de neam, pentru lingușitori.
Virgil Maxim avertiza asupra acestui fapt: oculta își aruncă slugile. Astfel, dacă faci un compromis pe placul stăpânirii, sperând că vei căpăta protecția lor, te înșeli amarnic. Ei îți vor cere încă un compromis, apoi unul și mai mare, la nesfârșit, până refuzi și abia atunci te aruncă la coș.
Asta nu știe domnul Dragnea. (more…)
Luni 24 august a plecat la Hristos parintele Victor Moise. Inmormantarea va avea loc la Campulung Moldovenesc, miercuri 26 august 2015, ora 12, la Catedrala.
S-a născut la 18 iunie 1922 în Boarca (Ciupercari), lângă Râmnicu Sărat, Brăila, din părinţi săraci, ţărani. Au fost 8 fraţi. A făcut seminarul teologic la Buzău, 1935-1941 şi Bucureşti, 1941-1943. La Buzău fiind premiant, intră în Frăţiile de Cruce încă din 1935. În sept. 1940 devine şeful frăţiei seminarului.
„Îmi amintesc cu multă plăcere că vinerea făceam post negru, iar pâinea şi mâncarea la care renunţam o duceam la nişte bătrâni săraci… În duminici şi sărbători eram primii la rugăciune. Pe timpul guvernării generalului Ion Antonescu, după „rebeliune” strângeam haine, lenjerie, îmbrăcăminte şi mâncare, pe care le trimiteam la deţinuţii politici de la închisoarea din Piteşti” („A fost o dată…”, 2008, p.204).
În toamna anului 1941 este mutat disciplinar – din cauza activităţii ca frate de cruce – la seminarul Nifon din Bucureşti, continuând aceleaşi activităţi. Face şcoala de ofiţeri de rezervă din Bacău, absolvită la Ineu, Arad. Participă ca elev abia instruit la luptele cu ungurii, septembrie 1944. În 1945 intră la facultatea de Teologie din Cernăuţi, refugiată la Râmnicu Vâlcea, apoi la Suceava. Se angajează învăţător suplinitor la şcoala primară din Ariciu, apoi continuă facultatea. Aici are primele conflicte cu regimul sovietic, ce impunea înfiinţarea Uniunii Studenţilor Democraţi, cu vederi comuniste, la care studentul Victor ţine un discurs aprins împotriva acesteia. Se căsătoreşte în iulie 1947 la Suceava, cu Marta Miron. La 20 iulie acelaşi an este hirotonit diacon pentru capela studenţilor teologi din Suceava. Desfiinţându-se facultatea din Cernăuţi refugiată, a absolvit totuşi cursurile universitare la Seminarul Pedagogic de la lângă facultatea de Teologie, obţinând titlul de profesor de religie şi de limba română. A fost profesor la şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Dragomirna.
În 1949 se naşte fiica lui, Cristina. Soţia divorţează (more…)
Editura Compania, Bucureşti, 2012
Motto: „Un intelectual este persoana a cărei minte se veghează pe ea însăşi” Albert Camus
Anul trecut mi-am asumat provocarea de a realiza, în cadrul colaborării cu Filme-Carti.ro, o recenzie a cărţii „Pentru un ideal comun”, de Călin Georgescu. A rezultat o recenzie foarte amplă, pe care, din raţiuni de spaţiu, am publicat-o pe Discerne, şi care este, după părerea mea, cel mai reuşit articol pe care l-am scris şi publicat anul trecut. Aşadar, am hotărât să public un rezumat al acestei recenzii.
Vă invit să urmăriţi cu răbdare argumentele pe care vi le ofer, întrucât consider că volumul dr. Călin Georgescu este un veritabil contra-exemplu despre cum se scrie o carte. Sunt deschis la orice fel de interpelări argumentate şi civilizate pe marginea conţinutului, din partea autorului, a editurii şi a cititorilor. Am avut grijă ca argumentele mele şi concluziile pe care le trag să fie acoperite prin referinţe şi lucrări de specialitate. Vă invit să consultaţi în detaliu secţiunea de referinţe, bibliografie şi documentare, aici (format PDF cu linkuri).
Care este cea mai bună modalitate de abordare a acestei cărţi?
Judecând după stilul şi conţinutul său, precum şi după modul în care autorul este prezentat, am decis să abordez această carte ca una care îşi propune să fie de specialitate. Ideea centrală pe care autorul pare să o formuleze este: comunitatea românească, în ansamblul ei, trebuie să facă demersuri pentru a stabili ca obiective comune ceea ce vrea UE de la România, precum şi ei (am abordat în a doua parte a articolului ce cred eu că vrea să zică autorul prin acest noi în care se include)
Cum scrie dr. Călin Georgescu
Cartea citează masiv şi imprecis informaţii preluate din surse necunoscute, parţial sau greşit citate. Cartea pare incompletă, nefinalizată.
Manipularea cititorului prin omisie şi imprecizie
Autorul foleşte cifre în afara contextului, mistifică istoria, face relaţii cauză-efect ilogice, face afirmaţii greu de crezut şi greu de verificat, utilizează termeni de specialitate pe care nu îi explică, preia statistici în mod greşit şi incomplet şi prezintă statistici depăşite.
Ficţiune prezentată drept realitate
Autorul argumentează teorii care au fost demonstrate ca fiind greşite, perimate, depăşite şi care au constituit baza unor ideologii politice periculoase la adresa umanităţii, cum sunt malthusianismul şi credinţa în combaterea încălzirii globale. Dr. Călin Georgescu crede că omenirea este un virus. Cel puţin, aşa scrie în The Matrix (1999). Astfel, din punct de vedere ideologic, autorul se declară de acord cu convingeri care au servit în trecut la exterminarea a milioane de oameni şi genocid şi, mai mult, descalifică preferinţele celor care nu sunt de acord cu el. În argumentaţia sa, autorul foloseşte citate pe care probabil le-a auzit la televizor, dar nici el nu mai ştie exact pe unde.
Scurta participare a Mişcării Legionare la guvernarea României (septembrie 1940-ianuarie 1941) nu a reprezentat decât un intermezzo între prigoana carlistă şi cea antonesciană. Ciocnirile sângeroase din 21-23 ianuarie 1941 au avut drept rezultat eliminarea legionarilor de la putere şi începutul unei noi epoci de prigoană, majoritatea legionarilor urmând să-şi petreacă anii următori fie în închisorile antonesciene, fie în lagărele germane. Rândurile care urmează încearcă o prezentare a cauzelor şi a evenimentelor care au dus la acest divorţ politic între legionari şi şeful statului, generalul Antonescu, care în acest conflict a beneficiat de susţinerea decisivă a Germaniei hitleriste.
Statul Naţional-Legionar
Statul Naţional-Legionar s-a instituit în urma abdicării regelui Carol al II-lea, provocată de manifestaţiile populare amorsate de legionari. O ţară întreagă era revoltată ca urmare a politicii sale externe falimentare şi duplicitare, soldată cu sfârtecarea teritoriului naţional în vara lui 1940. Basarabia şi Bucovina de Nord au fost încorporate Uniunii Sovietice, în vreme ce Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei, în urma dictatului Puterilor Axei pronunţat la Viena. Odată cu alungarea regelui s-a prăbuşit şi regimul său de dictatură, care avea pe conştiinţă vieţile a sute de legionari din elita Mişcării ucişi cu bestialitate, în frunte cu însuşi Corneliu Codreanu, fondatorul acesteia. În acel moment, integritatea teritorială şi chiar existenţa însăşi a unui stat român suveran păreau serios periclitate fără o schimbare fundamentală a politicii sale externe, orientată conform noilor realităţi de pe un continent european care se afla sub dominaţia Puterilor Axei, de la Atlantic până la periferia sa estică, la graniţa cu imperiul bolşevic. (Aici se impune deschiderea unei paranteze înspre actualitate. Nu e lipsită de semnificaţie observaţia privind existenţa unor constante istorice, care transcend regimurile politice şi ideologiile temporare. Astfel, “Noua Europă” a acelei vremi acoperea practic aceeaşi zonă cu Uniunea Europeană continentală a zilelor noastre, plus ţări precum Ucraina, care încearcă acum, ca şi în timpul războiului, o eliberare din chingile ruseşti şi o orientare spre vest. Fireşte, se cuvine să amintim şi unele deosebiri importante, dar care ţin mai degrabă de structuri exterioare decât de o esenţă profundă. Astăzi continentul european nu mai este dominat de naţionalisme exacerbate, ci de regimuri democratice care se încadrează în standardele comune ale Uniunii Europene. Privind poziţia Marii Britanii de atunci şi de acum, există atât diferenţe, dar şi unele asemănări datorate aceloraşi constante istorice. Dacă în 1940 ea era în stare de război cu Europa continentală, astăzi face parte şi ea din aceeaşi Uniune Europeană, unde însă nu se simte deloc confortabil şi face în permanenţă o notă discordantă faţă de restul statelor.)
Deşi în mod principial trebuie respins caracterul de “nazist” sau “fascist” atribuit unei mişcări de înnoire fundamentată creştin cum era Mişcarea Legionară, existau totuşi o serie de puncte comune cu tendinţele naţionaliste care erau dominante la acea oră în Europa. Într-o discuţie din septembrie 1940, Horia Sima întrevedea pentru România un rol suveran în preconizata “Nouă Europă”, nicidecum acela de marionetă a Germaniei, şi punea aceste puncte comune, naţionalismul şi anticomunismul, mai presus de diferenţele de substanţă, cum ar fi raportarea la religia creştină [GK], p.45. (more…)
DOMNULE FILDERMAN,
În două petiţii succesive îmi scriţi „de tragedia zguduitoare“ şi mă „imploraţi“ în cuvinte impresionante, reamintind de „conştiinţă“ şi de „omenie“ şi subliniind că sunteţi „dator“ să apelaţi „la mine“ şi „numai“ la mine, pentru evreii din România, care sunt trecuţi în ghetouri pregătite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca tragicul în intervenţia Dvs., subliniaţi că această măsură „este moartea, moartea, moartea fără vină, fără altă vină, decât aceea de a fi evrei“.
Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţa celor umili şi fără apărare. Înţeleg durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia să înţelegeţi şi Dvs., toţi, la timp, pe a mea , care era aceea a unui neam întreg.
Vă gândiţi, v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi, când zi de zi şi ceas de ceas plătim cu mărinimie şi în sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere şi ne-au tratat de la Nistru pînă la Odessa şi pe meleagurile Mării de Azov? Dar potrivit unei tradiţii, voiţi să vă transformaţi şi de astă dată din acuzaţi în acuzatori, făcându-vă că uitaţi pricinile care au determinat situaţiile pe care le plângeţi. Să-mi daţi voie să vă întreb şi prin Dvs. să întreb pe toţi
Articol publicat in „Dacia Nouă” din 20 nov. 1923
Sa nu se creada – în urma faptului ca noi combatem ideile de umanitarism, de libertate, egalitate si fratie în felul cum le interpreteaza si cauta sa le aplice Jidanii – ca noi am fi dusmanii acestor nobile idei în acceptiunea lor ideala.
Toate aceste idei sunt derivate ale învataturilor lui Iisus. A le respinge înseamna a te lepada de Hristos. Noi le admitem si le primim, însa numai vazute prin prisma posibilitatii lor de realizare folositoare în împrejurarile de astazi.
E cu totul deosebit felul de interpretare si aplicare ce-l dau jidanii acestor idei, pe care le-au batjocorit, folosindu-le ca o arma pentru cucerirea puterii mondiale jidanesti. Ei s-au servit în mod neonest de aceste idealuri nobile bazându-se pe puterea fascinatoare care se leaga de ele si pe care, printr-o interpretare gresita, o faceau sa actioneze tocmai împotriva scopului pe care-l urmareste acceptiunea lor just interpretata.
Astfel, în loc sa spuna ca libertate însemneaza putinta de a te manifesta liber atâta timp cât nu atingi egala libertate a altuia, ei atâtau poporul la revendicarea unei libertati tot mai neînfrânate, tot mai injuste si mai periculoase. În loc sa spuna ca egalitate însemneaza dreapta retribuire a recompenselor dupa merite, ei atâtau pe cei mai putin merituosi sa ceara recompense „egale” cu cei mai merituosi, uitând ca în orice organism exista o talpa si un creer, un brat vânjos si un ochi fin si ca unul fara altul nu poate trai (si mai ales cel de la extremitati nu poate trai fara cel din centru însarcinat cu o munca mai putin musculara). Exploatând în acest fel frumoasa idee a egalitatii ei au adus organismul social într-o stare de nemultumire haotica, a mâinii contra stomacului, a piciorului contra creerului, distrugând armonia necesara unei bune functionari colective bazate pe justa recunoastere a valorii fiecarui organ deosebit. De aceasta stare de lucruri profitau apoi numai ei, Jidanii, înaintând în mod vertiginos spre realizarea planului lor criminal de stapânire mondiala. E prea banal sa mai spunem ca atunci când doi se cearta totdeauna al treilea câstiga. Nu e nici prea greu de înteles metoda aceasta, simplista dar foarte rodnica, a Izraelitilor.
În fata acestei stari de lucruri ce atitudine urmeaza sa luam noi? Una destul de grea: trebuie dintâi sa descoperim lumii intentiunile ascunse si criminale ale Jidanilor, falsitatea operei lor sociale de suprafata, sa demonstram apoi multimii gresala în care a cazut, sa trezim din betia salbatica pe cei ametiti de posibilitatea unei potoliri imediate a egoismelor vesnic nesatisfacute, sa oprim din calea lor pe cei porniti sa ucida pe „cel de sus” si sa se puna el în locul lor, sa oprim talpa de a distruge capul crezând apoi ca se poate pune ea în locul lui. O reactiune, o stavila se impune deci împotriva raului stârnit de interpretarea perfida a acestor idei.
Nu e mica dificultatea operei noastre. Trebuie sa dezvatam ce au învatat rau altii. Suntem pusi în contact cu mentalitati aproape înnebunite de excitatia patimii injectate de catre Jidani si se vor cere multe jertfe si multa staruinta pentru a birui definitiv. Dar ce lucru bun nu cere jertfe?
Aceasta reactiune nu se poate înjgheba decât pastrând cu gelozie si fanatism cadrele sanatoase nationale, adica o clasa conducatoare româneasca. Nu ne putem supune mai bine învataturilor crestine decât luptând pentru ridicarea morala a natiunii.
Nationalismul radical trebuie sa ne fie calauzitorul.
De aceea pentru noi e o fala iubirea de neam, e vrednic de lauda eroismul celui ce moare aparându-si neamul si credem ca nu ne calcam datoria de crestini adevarati aparându-ne natiunea cu cea mai mare ardoare.
Pe cei care contravin acestui nationalism radical, fie abuzând de el, fie lepadându-se de el, fie uneltind împotriva lui, îi socotim ca vrajmasi si vom întrebuinta în lupta contra lor armele necesare. (more…)
2. La intalnirile lor ecumeniste cu protestanti de toate felurile, catolici si ortodocsi, ortodocsii erau de decor, ca sa “dea bine” in reportaje, ca uite, si ortodocsii sunt aici. De fapt, dialogau numai protestantii si catolicii, si parerea mea e ca azi catolicii s-au protestantizat foarte mult. Asa ca azi e si mai improbabila o unire efectiva a catolicilor cu ortodocsilor, caci catolicii s-au indepartat si mai mult de noi. Si oricum nici nu-i intereseaza.
3. Am intalnit catolici traditionalisti, care tin catolicismul de dinainte de Vatican 2. Sunt foarte suparati pe papa pentru spiritul newage-ist, pentru scurtarea liturghiei, pentru inovatii, pentru protestantizare. Si atunci care sunt roadele ecumenismului, daca si veterocatolicii il neaga? (si ei sunt considerati de catre majoritatea catolica drept “conservatori, invechiti, fundamentalisti, batuti in cap“).
4. Mie personal ecumenismul nu mi-a adus decat niste sentimente vagi de cosmopolitism, prietenii usurele cu tineri de toate credintele si din toate tarile, care nu s-au adancit in prietenii crestine statornice si care puteau fi obtinute si prin Yahoo Messenger sau mirc sau prin site-urile de facut prieteni pe net.
5. Nu am avut nici o imbogatire spirituala. Nu am invatat sa ma rog mai bine. Nu m-a facut mai tolerant. Nu m-a deschis spre intelegerea altora. In schimb am simtit pericolul sincretismului, al diluarii ortodoxiei, al indepartarii de practicarea serioasa in favoarea unei religii sincretiste ambigua si colorata. (more…)
Ştire de pe mediafax.ro plus comentarii de pe cuvantul-ortodox.ro :
Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale a cerut României revizuirea legilor pentru asigurarea accesului la îngrijiri de sănătate sexuală, dar şi adoptarea unei strategii naţionale în domeniu, arătând că este ţara cu cel mai mare număr de naşteri la adolescente sub 15 ani.
Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale (Comitetul ONU) a cerut Guvernului României să-şi revizuiască legile şi politicile pentru a asigura accesul la îngrijiri de sănătate sexuală şi a reproducerii pentru femeile şi adolescentele din ţară.
În recomandările emise în 28 noiembrie, Comitetul a arătat că România ar trebui să adopte o strategie naţională privind sănătatea şi drepturile sexuale şi ale reproducerii şi să introducă în mod obligatoriu în şcoli un program cuprinzător de educaţie sexuală, pentru a reduce numărul de sarcini la adolescente.
Comitetul ONU a subliniat că România a rămas în urma celorlalte state membre în ceea ce priveşte promovarea sănătaţii şi drepturilor sexuale şi reproductive ale adolescenţilor şi femeilor, statisticile oficiale arătând că rata mortalităţii materne este de două ori mai mare decât media UE, iar România înregistrează cel mai mare număr de naşteri la adolescentele sub 15 ani dintre statele membre.
De asemenea, Comitetul ONU şi-a exprimat îngrijorarea şi faţă de creşterea numărului de cadre medicale care refuză efectuarea serviciului medical de întrerupere legală de sarcină, ceea ce, în opinia specialiştilor, duce la limitarea accesului la avort în condiţii de siguranţă.
Comitetul este îngrijorat şi de faptul că resursele alocate pentru sectoarele sociale (sănătate, protecţie socială şi educaţie) rămân inadecvate şi regretă că România nu a fost în măsură să absoarbă pe deplin şi să utilizeze fondurile alocate de UE, din cauza capacităţii administrative limitate, birocraţia excesivă şi cazuri de corupţie.
În raport, Comitetul notează că rămâne preocupat de gradul ridicat de corupţie din România şi de impactul acesteia asupra respectării depline a drepturilor economice, sociale şi culturale ale populaţiei, în ciuda numeroaselor măsuri luate pentru combaterea ei, dar şi de faptul că salariile mici ale funcţionarilor publici, ale personalului medical, din educaţie, precum şi sancţiunile prea indulgente în cazurile de corupţie pot împiedica punerea în aplicare eficientă a acestor măsuri de combatere a corupţiei.
Comitetul este îngrijorat şi de faptul că părinţii sunt împovăraţi cu plăţile suplimentare şcolare pentru diverse scopuri, deşi învăţământul primar ar trebui să fie gratuit, şi, deşi a menţionat progresele recente, constată că calitatea educaţiei şi formării ar trebui îmbunătăţite considerabil.
O altă îngrijorare vizează procentul mare de copii (more…)
Publicăm inregistrari video de la conferinta tinuta la Suceava, anuntata aici.
Cinstit de straini, prigonit de români, care găsindu-i sfintele moaşte le-au ingropat inapoi in lut, Parintele Gheorghe Calciu rămâne unul din cei mai mari sfinţi mărturisitori ai secolului XX
Articole despre Sfintitul Marturisitor Gheorghe Calciu:
Desi un site foarte pestriţ, iată ce putem citi wikipedia despre Parintele Gheorghe Calciu:
(n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, județul Tulcea, d. 21 noiembrie 2006, Washington) a fost un preot ortodox român, fost legionar, dizident anticomunist și luptător pentru drepturile omului.
Părintele Calciu a fost unul dintre acei luptători anticomuniști care au mărturisit credința lor în Hristos și în ideea națională, cu însuși sângele lor. A îndurat peste 21 de ani de închisoare sub comuniști (1948-1964, 1979-1984), trecând și prin furia iadului reeducării din pușcăria pentru studenți de la Pitești (1949-1951), unde (more…)
septembrie 2014:
1. «Noua Eră» cea veşnic tânără a lui Hristos şi vechea «Nouă Eră» a antihristului
2. Panerezia ecumenismului inter-creştin sincretist
3. Despre masonerie
4. Panerezia ecumenismului inter-religios sincretist
5. Infiltrarea «Noii Ere» a antihristului în învăţământ
Înaltpreasfinţite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinţi,
Excelenţa Voastră, domnule primar,
Iubiţi fraţi în Hristos,
Noua Eră a lui Hristos, noua creaţie şi oamenii cei noi. Lucrarea înnoitoare a Bisericii
Cu câteva zile în urmă, pe 1 septembrie, a început noul an bisericesc. În pericopa evanghelică a acestei sărbători este cuprinsă şi profeţia mesianică a proorocului Isaia, supranumit şi „al cincilea evanghelist.”1. La sfârşitul profeţiei este înfăţişat Mesia Iisus Hristos, care spune că printre multele aspecte ale lucrării Lui mântuitoare a fost şi aceea de „a binevesti anul bineprimit al Domnului”, de a predica începutul noului an al Domnului, care este bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor.
Această referire la noul an, la „anul bineprimit al Domnului” este motivul pentru care Sfinţii Părinţi ai Bisericii au stabilit să se citească această pericopă evanghelică pe 1 septembrie, când începe noul an bisericesc. Însă, în afară de acest sens restrâns, care limitează temporal expresia „anul bineprimit al Domnului” la un an, majoritatea exegeţilor biblici, vechi şi noi, dau un sens mai larg acestei expresii, un sens cu caracter hristologic: „anul bineprimit al Domnului”, pe care l-a predicat Hristos, înseamnă era sau perioada cea nouă pe care o inaugurează Hristos, adică epoca mântuirii, ce durează de la Întruparea Lui şi până la cea de-a doua Sa Venire.
Aşadar, având ca bază această interpretare mai bună şi mai potrivită, învăţându-i Hristos pe oamenii din Nazaret că această profeţie a lui Isaia se referă la El Însuşi („Astăzi s-a împlinit această scriptură în urechile voastre”), a predicat începutul noii ere, al noii perioade din istoria umanităţii, al epocii mântuirii şi a izbăvirii oamenilor de păcat şi din moarte. Această nouă eră, care a început prin învăţătura şi prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos, este continuată de-a lungul secolelor de către Biserica Ortodoxă, care, conform unei formulări foarte frumoase, este „Hristos extins peste veacuri.”
Biserica Ortodoxă este însufleţită, ţinută unită, luminată şi sfinţită de Sfântul Duh, Care e prezent permanent în ea şi Care transmite credincioşilor harul Lui cel necreat şi de viaţă făcător. Acest har al lui Dumnezeu, care se transmite prin lucrarea şi prin învăţătura lui Hristos şi prin acţiunea şi lucrarea Sfântului Duh, nu este creat, ci necreat, e energie dumnezeiască, aşa cum au învăţat toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, în special Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Harul nu se învecheşte, nici nu îmbătrâneşte, aşa cum se uzează învăţăturile şi lucrările oamenilor creaţi.
Câte teorii şi învăţături au fost dezvoltate de filosofii antichităţii, de sociologi, moralişti, jurişti, politicieni reformatori şi care, ca lucrări şi produse ale oamenilor, au fost apoi depăşite şi s-au stins? Toate cele create se distrug şi se descompun. Însă harul, energia necreată a lui Dumnezeu, care lucrează în Biserică, e nestricăcios şi veşnic tânăr, nu are nevoie de reînnoire, cu atât mai puţin de înlocuire de invenţii omeneşti, care se învechesc şi îmbătrânesc repede, fiind înlocuite cu altele.
Iar această veşnicie şi permanenţă a lui dumnezeiască, caracterul lui mereu nou şi înnoitor îl face să răspundă la nevoile oamenilor tuturor epocilor, care au nevoie mereu de energia şi ajutorul dumnezeiesc, ca să se izbăvească de rău şi de moarte, care sunt legate de firea căzută a omului. Hristos Însuşi a declarat că cerul şi pământul vor avea un sfârşit, însă cuvintele Lui vor avea valoare veşnic2. Nici o literă, nici o virgulă, adică nici cel mai mic element din învăţătura Lui nu urmează să se schimbe3.
Şi Sfântul Apostol Pavel – cel numit şi gura lui Hristos, vasul cel ales – atrăgând atenţia asupra pericolele datorate posibilei încercări umane de schimbare sau de falsificare a Evangheliei lui Hristos, spune în Epistola către Galateni că chiar şi dacă un înger însuşi din cer vă va învăţa ceva diferit de cele pe care eu v-am învăţat, să fie anatematizat: „dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar propovădui altceva decât ce v-am binevestit noi, să fie anatema!”4
Hristos anunţă şi faptul că le va reînnoi pe toate. „Iată, Eu le fac pe toate noi.” Face să dispară toate cele vechi, lacrimile, durerea, moartea, stăpânirea răului, „căci cele dintâi lucruri au trecut.”5
Prin Hristos, potrivit învăţăturii Sfântului Apostol Pavel, „dacă este cineva întru Hristos, el este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi.”6 Oamenii trebuie să se lepede de omul cel vechi, care este distrus de patimile şi de dorinţele lui şi să se îmbrace în omul cel nou, care a fost creat după voia lui Dumnezeu, din materie nouă: „Să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi al fostului vostru fel de viaţă, care se strică prin poftele înşelăciunii, să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu, în dreptatea şi în sfinţenia adevărului.”7
Din epoca când a predicat Hristos şi când a inaugurat această eră nouă, această nouă perioadă a mântuirii, potrivit profeţiei lui Isaia pe care Hristos Însuşi a citit-o în sinagoga din Nazaret, „a binevesti anul bineprimit al Domnului” până astăzi şi până la sfârşitul veacurilor lumea s-a umplut şi se va umple de „oameni noi”, de oameni sfinţi, zidiţi din materia cea nouă a harului cel necreat al lui Dumnezeu, materie care nu se distruge, nu se învecheşte, ci îi păstrează pe oameni într-o permanentă tinereţe duhovnicească, chiar dacă trupeşte îmbătrânesc şi mor: „chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi.”8
Omenirea cea stearpă, neroditoare şi nefertilă dinainte de întruparea lui Hristos, a început să rodească, să producă sfinţi. Biserica Ortodoxă ne prezintă în calendarul ei mii de sfinţi, iar alături de ei Biserica cea cerească numără alte milioane de oameni virtuoşi care s-au mântuit. Noi toţi, mult sau puţin, mai tineri sau mai bătrâni am avut şi avem binecuvântarea să îi vedem des pe astfel de oameni, să cunoaştem astfel de oameni cuvioşi în zilele noastre, bărbaţi şi femei, care dovedesc prezenţa permanentă a harului celui înnoitor al lui Dumnezeu.
„Noua Eră” (New Age) a masonilor, a sioniştilor, a ocultiştilor şi a altora se opune lucrării lui Hristos şi a Bisericii
Diavolul cel invidios a făcut şi face orice ca să împiedice această lucrare a lui Hristos şi a Bisericii, cu toate că Hristos Însuşi l-a biruit şi l-a umilit prin viaţa Lui sfântă, prin pătimirea Sa, prin răstignirea pe Cruce şi prin Învierea Lui. Toate puterile satanice ale întunericului, ale sistemului religios evreiesc şi roman s-au aliat împotriva Lui ca să Îl zdrobească. Era, însă, posibil, să Îl învingă pe Dumnezeu? Hristos, Dumnezeu-Omul, le-a arătat oamenilor pentru prima dată drumul libertăţii, al ieşirii din captivitatea şi robia răului şi îi distruge”ca pe vasele olarului”9 pe cei tari şi înverşunaţi. (more…)
“Glasul Strămoşesc”, Sibiu
Anul VI, Nr. 1, 8 Noembrie 1940
După treisprezece ani de lupte cumplite, după nesfârşite umiliri a demnităţii româneşti, după temniţe grele, după bătăi şi schingiuiri barbare, după săvârşirea celor mai grozave fărădelegi şi a celor mai oribile crime, dupăce călăii neamului au văduvit în cea mai mare parte generaţia tânără de oastea neînfricaţilor luptători, în frunte cu Căpitanul, dupăce neamul a fost stors şi adus la “sapă de lemn”, după ce ţara a fost sfârticată şi milioane de Români lăsaţi în jugul greu al robiei, dupăce s’a consumat cel mai blăstămat capitol din istoria neamului nostru, a sosit clipa sorocită să pună pentru totdeauna sfârşit domniei netrebnicilor, a sosit ceasul biruinţei legionare.
Biruinţa legionară? Toată lumea spune aşa, toţi afirmă la fel. Adevărul este însă că a sosit numai ziua începutului de biruinţă legionară, dar adevărata biruinţă legionară este încă departe, ea n’a fost încă şi nu poate fi realizată decât cu eforturi uriaşe şi într’un timp mai îndelungat de muncă şi abnegaţiune a neamului întreg. Testamentul Căpitanului este un pisc înalt, veşnic luminat de soare, este o culme de ideal pe care neamul va reuşi s’o atingă numai dupăce va fi desbrăcat cu totul haina mişeliei, a trădării şi a tuturor păcatelor, care ne-au adus unde suntem. (more…)
Sursa și matricea ecumenismului este masoneria, care promovează prin ecumenism religia universală a luciferismului, după cum sursa și matricea masoneriei este abominabilul Sionism internațional, care a transformat teismul Vechiului Testament și al Prorocilor în cel mai josnic luciferism, prin Cabala demonică și trivialul Talmud, opere ale rabinilor demonizați ai iudaismului căzut și ale obsesiei lor de stăpânire și guvernare mondiale prin pseudo-Mesia pe care continuă să îl aștepte.
RELAȚIILE PAPISMULUI CU MASONERIA ȘI ISLAMUL. CONCILIUL II VATICAN. CE SPUNE DESPRE CONCILIUL II VATICAN ȘI DESPRE OCCIDENT SFÂNTUL CONTEMPORAN IUSTIN POPOVICI.
În numărul de azi al ”Orthódoxos Týpos”, care apare în ajunul întâlnirii ereziarhului Papă Francisc cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la Ierusalim, publicăm pasaje extinse din scrisoarea de 121 de pagini a Mitropoliților Andrei al Konitsei și Serafim al Pireului către conducătorul Statului Vatican. Fragmentele acestea vizează întâi de toate pan-erezia ecumenismului, care este odraslă a Conciliului II Vatican, și de asemenea, se referă și la demonica Uniație. În epistolă există și alte capitole, care privesc pozițiile eretice catolice referitoare la primatul Papei, la infailibilitate, la Sfintele Taine etc., pe care ”Orthódoxos Týpos” le-a prezentat de multe ori și le prezintă în detaliu în coloanele sale, de la începuturile editării sale până azi, și de aceea, din lipsă de spațiu, nu le mai reluăm. În epistola sa, ereziarhul este numit ”Prealuminat” șef al Statului Vatican și aceasta pentru a nu i se acorda ipostas bisericesc. Ori de câte ori este folosit cuvântul ”Papă” este pus în ghilimele tocmai pentru a nu-i acorda recunoaștere ca lider bisericesc. Fragmentele din epistolă sunt următoarele:
Promovarea pan-ereziei ecumenismului
Este cunoscut, Prealuminate, că, spre a promova ecumenismul Vostru papal, Vă sprijiniți pe deciziile Conciliului II Vatican și anume pe ”Dispoziția cu privire la Ecumenism” (Unitatis Redintegradio) și pe Enciclica papală ulterioară din 1995 a ”Papei” Ioan Paul al II-lea, intitulată ”Ca toți să fie una” (Ut unum sint).
Această extinsă enciclică papală se împarte în trei capitole principale, cu o introducere și un epilog incitante. Primul capitol se referă la angajamentul ecumenic al Papismului (L’engagement œcumenique de l’Eglise Catholique). Al doilea capitol valorifică rezultatele Dialogurilor Teologice din cadrul Mișcării Ecumenice contemporane (Le fruits du Dialogue). Al treilea capitol caută o cale mai eficientă de dialog pentru urgentarea refacerii comuniunii bisericești dintre ”Bisericile” creștine (Quanta est nobis via). Toate cele trei capitole fac referire foarte frecventă la hotărârile cu privire la aceste subiecte de la recentul ”Conciliu” II Vatican și mai ales la Dispoziția cu privire la Ecumenism (Unitatis Redintegradio), dar și la îndrumările ”Directivei papale cu privire la ecumenism”, la enciclicele papale privitoare la acest subiect și la alte asemenea texte.[1]
Sfântul Iustin Popovici despre ecumenism
Pentru noi, ortodocșii, ecumenismul a fost de-a dreptul desființat ca pan-erezie de către Sfântul contemporan, Părintele duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe Sârbe surori – pe are a întemeiat-o Sfântul Sava – și Profesor de Dogmatică și Învățător a-toată-lumea, Cuviosul și de Dumnezeu Purtătorul Părintele nostru Iustin Popovici, care în excepționala sa scriere ”Biserica Ortodoxă și Ecumenismul”, atrage atenția că: ”Ecumenismul este numele comun pentru pseudo-creștinismele și pseudo-bisericile Europei Occidentale. În ecumenism se află inima tuturor umanismelor europene avându-l în frunte pe Papă. Toate aceste pseudo-creștinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva erezie lângă altă erezie. Numele lor evanghelic comun este pan-erezie”[2].