Album foto, inregistrări video și audio: olivian.ro/dr-daniel-mazilu
Conferinţă la Suceava: CE NU ŞTIAŢI DESPRE VACCINURI. O PERSPECTIVĂ ŞTIINŢIFICĂ, ORTODOXĂ
La nivelul simţirii sufleteşti, spiritul legionar presupune indiferenţa în faţa morţii, convingerea că viaţa omului e doar în mâna lui Dumnezeu.
Lumea românească este condusă, în special, prin frică!
Manipularea a învăluit inima noastră dar nu a pătruns sâmburele ei.
Învingând frica de moarte toate celelalte frici mor şi atunci putem spune fericiţi: „Împărate, mă omori dar nu poţi să-mi faci nimic!”
Un om care simte astfel e un om care scapă oricărui control, e un mare pericol deoarece un astfel de om contaminează pe cei din jur.
„Adevărata suveranitate naţională îşi are tron pământul patriei cu sufletul îngropat în el. Nici o legislaţie nu poate împărţi tronul acesta între autohtoni şi venetici. Şi nu există aur pe lume să echivaleze preţul ţarinii strămoşeşti. Pentru că, din moment ce această ţarină e strămoşească, ea are mai presus de toate o valoare morală, ce nu se poate măsura în bani.
Cine îşi vinde pământul săvârşeşte un sacrilegiu fiindcă îşi vinde morţii din el. Crima democraţiei e că a pus la mezat patria, şi aceasta însemnează în principiu detronarea neamului românesc din drepturile lui de rasă regală. În lumina spiritului autohton, invazia străinului e tot una cu o năvălire barbară, ceea ce constitue caz de război defensiv. De aceea, în suflul mistic al naţionalismului, să lămurim geamătul morţilor jigniţi în mormintele lor şi grindina blestemelor înscrise în dania lor. Căci patria e dania strămoşilor şi ea nu se lasă nici răpită, nici vândută.
România trăieşte sub dictatura capitalismului fără patrie.” Nichifor Crainic
Domnule Preşedinte,
Domnule Prim Ministru,
Domnilor Parlamentari,
Bunicii noştri şi-au dat viaţa pentru apărarea brazdei de pământ 
şi a credinţei creştine.
În numele lui Dumnezeu, a jertfei strămoşilor noştri şi a datoriei pe care o avem faţă de urmaşii noştri, dorim următoarele:
În forma actuală, campania electorală cuprinde în sine germenii corupţiei şi nesimţirii.
Noi v-am ales, dumneavoastră aveţi datoria să apăraţi interesele românilor, interese care coincid cu interesele dumneavoastră şi a propriilor dumneavoastră copii! Nu puneţi pe frunţile lor şi ale dumneavoastră stigmatul trădării!
Cu toţii suntem vinovaţi de starea economică, morală şi spirituală în care a ajuns neamul românesc, măcar acum în ceasul al doisprezecelea să ne facem datoria.
Împotriva celor care vor continua trădarea lui Dumnezeu şi a neamului românesc, Înalta Instanţă Morală Românească va da sentinţa de condamnare la moarte.
Moartea este marea certitudine a omului pe pământ! Ce vom spune mâine când ne vom întâlni cu părinţii, cu moşii şi strămoşii noştri?
Împrejurările sunt vitrege, aveţi la îndemână calea demisiei sau calea eroică, calea datoriei! Dumnezeu să vă lumineze şi să vă întărească!
16 august 2013, Sfinţii Martiri Brâncoveni
Cu cele mai bune doriri,
Marcel Bouroş
Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni”
Marcel BouroşFundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni
Scopul reeducării contemporane este anularea instinctului de apărare. Cătuşele nu se mai pun la mâini şi picioare ci la cap şi inimă. Cine a studiat experimentul Piteşti recunoaşte fără greutate continuitatea procesului.
Orice compromis şi orice luptă amânată însemnează o greutate imensă transferată pe umerii copiilor noştri. Mai grav, copiii noştri neavând exemplul luptei nici măcar nu vor avea conştiinţa datoriei de a lupta, vor fi deci perfect reeducaţi! Mijlocele de luptă democrată – petiţii, mitinguri … – au rolul de a avertiza puterea şi de a informa poporul, arareori rezolvă problema.
Dacă cererea nu se rezolvă lupta trebuie continuată, în caz contrar ne vom nenoroci copiii şi în acest sens aduc câteva exemple: magazinele de vise închise mult prea târziu după ce s-a creat dependenţa şi acum funcţionează online sau mascate în alte magazine, educaţia sexuală în şcoli, pornografia în mass media, vaccinurile, alimentaţia chimizată şi produsele modificate genetic – responsabile de cancer etc …
Toate acestea sunt moşteniri pe care le lăsăm copiilor noştri, sunt trădările noastre democratice faţă de neamul românesc.
Ne place sau nu, suntem fricoşi; ne este teamă de luptă sau mai grav ori suntem orbi, ori suntem perverşi şi ne justificăm laşitatea prin falsa interpretare a virtuţilor creştine, gen smerenia = frică şi umilinţă.
Am fost reeducaţi! Frica Piteştiului a fost învinsă de foarte puţini, cum ar fi Părintele Calciu în ’78, dar erau alte vremuri pe care e greu să le înţelegem şi totuşi chiar şi atunci dacă s-ar fi continuat jertfa răul s-ar fi extins mai puţin, o spune şi „Nebunul” Demostene Andronescu: „noi am fost învinşi după ce ne-am eliberat în ’64!”
După ’89 la frică s-a adăugat slăbănogirea noastră prin exacerbarea patimilor.
Vom lupta sau vom pieri!
Vom pieri la propriu dar ne vom pierde şi sufletele căci ştim din Apocalipsă 21,8 că fricoşii vor intra în iad înaintea ucigaşilor şi desfrânaţilor şi închinătorilor la idoli şi tuturor mincinoşilor.
Redeşteptarea capacităţii de luptă porneşte în plan duhovnicesc de la învăţătura slujitorilor Bisericii deoarece cea mai periculoasă manipulare a limbajului – şi deci schimbare a mentalităţii – este în domeniul duhovnicesc, unde în mod curent se fac următoarele confuzii sau justificări în faţa propriei conştiinţe şi/sau a oamenilor: frică, umilinţă = smerenie; compromis = înţelepciunea căii de mijloc; ascultarea din frică = ascultarea liberă generată de dragoste; toleranţă = înţelegere etc.
Presiunea reeducării este astăzi asupra Bisericii – ierarhie, preoţi, mireni – căci cei din afara Bisericii sunt deja reeducaţi.
Veţi zice „ce te tot agiţi, dacă aşa simţi, luptă cum crezi!” Aveţi dreptate dar dacă în prealabil nu se conştientizează justeţea acestei atitudini, o luptă separată va fi ridiculizată şi va descuraja lupta celor care gândesc la fel.
Am scris cele de mai sus deoarece caut un răspuns: care este atitudinea creştină corectă? Până unde trebuie purtată lupta? Este corectă lupta până la sânge sau ne rezumăm la mimarea luptei?
Părintele Arsenie Papacioc spunea că acela care crede în viaţa veşnică şi nu luptă până la sânge să o dobândească, trebuie închis la nebuni! Revoluţia fără revoluţie de care vorbea (more…)
L-am prăznuit pe Sf. M.M. Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi l-am amintit in treacăt pe viteazul Nestor. Nu zăbovim asupra Sf. Nestor, deoarece el ne aminteşte că datoria noastră este să-i apărăm pe fraţii noştri de Lie şi să-L mărturisim pe Hristos!
Dacă noi asistăm pasiv şi “inţelept” la pângărirea credinţei şi tradiţiei noastre, acceptăm că albul e negru şi dracul e blond, işi poate inchipui cineva că, atunci când ni se va cere lepadarea de Hristos, vom avea tăria de a-L mărturisi? Sau, mai grav, copiii noştri, care au invăţat de la noi să fie “inţelepţi”, işi vor mai pune măcar problema mărturisirii?
Iată-l astăzi pe Lie, uriaş ca o mlaştină globală care intinează sufletele tuturor, zâmbind sfidător peste capetele noastre plecate care au “uitat” că proverbul, in intregul lui, sună aşa: “Capul ce se pleacă sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede”, iar in acest caz Soarele este Hristos!
Ce puţin ne cere Hristos! El ştie cât de mici si nevolnici suntem, şi vrea doar să mergem la Sfinţii Săi şi la Maica Sa, ca să-l zdrobim pe Lie cu puterea pe care ne-o dau Ei!
A fi Nestor nu e o opţiune, ci o obligaţie, iar de nu vom fi asemeni lui, ne vor blestema copiii si ni se va inchide pe vecie Impărăţia.
Ne este frică de Lie sau de posibila “tăiere” a capului? Nu riscăm absolut nimic şi nici nu avem ce pierde, căci “ce ai care să nu-ţi fi fost dat? “.
Să-I deschidem inima lui Hristos, iar dacă El e cu noi, “de cine ne vom teme”?
“Credinţa” noastră raţionalistă ne indeamnă la moderaţie, invocând mult discutata “cale de mijloc”. Ştim insă, din Apocalipsa 8/21, că fricoşii vor intra in iad inaintea desfrânaţilor şi a ucigaşilor şi ştim de la Pr. Arsenie Papacioc că cine crede in viaţa veşnică şi nu luptă să o dobândească trebuie inchis la nebuni!
Dar cine sunt aceşti Lie care işi bat joc de credinţa şi de tradiţia noastră?
Aţi uitat oare că această ţară e a lui Dumnezeu, că am fost creştinaţi de Intâiul chemat şi că România e grădina Maicii Domnului?
Va vom aminti!
Marcel Bouroş / Scoala Brancoveneasca
Românul şi Statul RomânStatul roman a devenit un sat european dirijat de străini prin intermediul politicienilor noştri.
Obiectivul principal: subjugarea neamului românesc.
Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului românesc.
Distrugerea capitalului românesc va da frâu liber tăvălugului globalist atât din punct de vedere economic, cât şi cultural-spiritual.
Majoritatea firmelor româneşti au încheiat anul 2010 pe pierdere deşi au virat sume frumoase la buget; ne-am transformat deci în simpli plătitori de taxe.
Conducătorii noştri sunt conştienţi că o firmă intrată în faliment nu mai aduce nici un venit statului şi cu toate acestea au înăsprit regimul taxelor şi impozitelor! Nu se urmăreşte, aşadar, colectarea unor sume cât mai mari la buget, ci în primul rând se doreşte lichidarea noastră!
70% din forţa noastră de muncă este angajată în sistemul privat românesc. Vă daţi seama în ce situaţie ne vom afla?
Vom avea o Românie a românilor săraci la dispoziţia totală a străinilor.
Cu toate acestea suntem încă stăpâni pe situaţie. Ce avem de făcut?
În primul rând, să fim solidari: să facem afaceri între noi şi să cumpărăm de la români.
În al doilea rând, atunci când statul e surd la cererile noastre (de exemplu cele referitoare la închiderea magazinelor de vise, la educaţie, sănătate ş.a.) putem face grevă fiscală, atât persoanele fizice cât şi cele juridice.
Dacă nu vom reacţiona la timp vom avea soarta „chiaburilor“: vom fi lichidaţi şi prezentaţi apoi ca duşmani ai poporului! Tragedia adevărată nu va fi personală, ci naţională. Neamul românesc ar putea pieri!
Pe timp de criză nemţii au avut deviza: „Germania. germanilor!“, francezii „Franţa, francezilor!“. Noi trebuie să ne amintim ce a spus Nicolae Iorga în 1909: „România românilor. A tuturor românilor. Şi numai a românilor“.
După cum se vede, la noi criza e un pic mai bătrână, are deja vreo sută de ani!
Bucovina Profundă 