Pr. Mihai Andrei Aldea

IULIAN CAPSALI, ROMÂNIA ŞI EUROPA

 ÎNTRE CONCLUZII ŞI PERSPECTIVE

Ar putea părea ciudat să vorbim despre concluzii când Iulian Capsali încă nu a trecut de alegerile europarlamentare. Şi totuşi nu am fi, nici pe departe, primii care să tragem concluzii în această privinţă. S-au pronunţat deja alţii, trăgând concluzii asupra persoanei în cauză, asupra familiei sale, asupra echipei, asupra voluntarilor, asupra campaniei etc., etc., ajungând până la „concluzii asupra perspectivelor”. O viziune, desigur, paradoxală şi care mărturiseşte profunzimea adânc abisală a preocupărilor unor intelectuali mai mult sau mai puţin citiţi.

Nu mă gândesc să puric toate acestea producţii. Multe sunt descalificante pentru autori prin agresivitate absurdă şi chiar printr-un limbaj grobian, spre a nu mai aminti de veşnica şi pătimaşa argumentaţie la persoană, singura practicată de foarte mulţi oameni care, incorect, îşi închipuie că ar gândi şi discuta logic.  Mi-a stârnit însă interesul un text care încearcă să explice „De ce ‹‹Rost›› nu susţine candidatura lui Iulian Capsali”. Şi m-a făcut să scriu aceste rânduri, ca să explic şi eu, la fel de îndreptăţit, de ce susţin candidatura lui Iulian Capsali. Căci, aşa, ca cetăţean oarecare, nu ca asociaţie sau instituţie sau altceva asemenea, o susţin. Cel puţin prin votul meu, desigur.

Înainte însă de explicaţii şi argumentaţii pe temă, trebuie să spun câteva lucruri. Îl cunosc şi îl apreciez pe Claudiu Târziu. Analiza mea se referă strict la textul în cauză şi în niciun fel nu atinge persoana care îl prezintă – şi, poate, l-a şi scris. Mai mult, confirm aici faptul că într-adevăr şi Claudiu Târziu a fost invitat să candideze pentru Parlamentul European (PE) pentru unele asociaţii pro-familie (nu ştiu despre partid, nu am legături cu partidele, dar sunt încredinţat că a fost şi vreun partid care să-i facă o asemenea propunere). Şi mai mult, recunosc faptul că sunt unul dintre cei care, între numele de oameni cu perspective de viitor politic într-adevăr pentru România, şi eventual candidaţi pentru PE, au indicat şi numele lui Claudiu Târziu. Sper ca aceste fapte să lămurească pe orice om onest că în ceea ce urmează voi critica – pentru că voi critica, într-adevăr – doar punctul de vedere exprimat în articolul menţionat mai sus, nu vreo persoană.

Deci, de ce susţin eu candidatura lui Iulian Capsali?

De exemplu, din pricina efectelor acestei candidaturi asupra clasei politice româneşti. Discuţiile despre încercarea de a aduce în Parlamentul European oameni care să susţină familia şi celelalte valori fundamentale ale României adevărate au început încă de mult. Dar s-au concentrat în toamna lui 2013, devenind de-a dreptul fierbinţi în decembrie, acelaşi an. Unul din marile argumente contra acestei idei – şi care a făcut pe mai mulţi să nu candideze, deşi li s-a propus – a fost acela că „nu există nicio şansă să se strângă peste 100.000 de semnături pentru un candidat independent”. Un argument pe care îl găsim şi în explicaţia ‹‹Rost››-ului pentru a nu susţine candidatura lui Iulian Capsali: „Un independent are şanse minime de a fi ales”.

Paradoxal pentru mulţi, îngrozitor pentru clasa politică „tipică” (a se citi „mafiotă”), Iulian Capsali a strâns peste 120.000 de semnături. Fără „naşi”, fără susţinerea partidului, fără finanţatori „de taină” sau „de talie” etc.  Efectele s-au văzut, cel puţin în parte, chiar dacă pentru mulţi nu au fost uşor de recunoscut. Campanii pornite pe europenism şi probleme sociale s-au preschimbat, la unii candidaţi şi grupări, în campanii axate pe naţionalism şi românism. Evident, nu a contat absolut deloc dacă (more…)