9 noiembrie 2019
8 noiembrie – Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Proloage, icoane, tropare, acatistul Sfântului Arhanghel Mihail
Astazi, Biserica ne cheama sa cinstim pe Sfintii Ingeri si lucrarea lor in viata noastra si in lume. Este sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in jurul carora Biserica aduna si serbeaza toata obstea, tot „soborul” Sfintilor Ingeri laolalta. Ca sarbatoare a ingerilor, ziua de 8 noiembrie a inceput a se serba in Biserica de prin veacul al cincilea si ea s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin.
2 noiembrie 2019
Proteste, dezbateri, memoriu, acțiune civică și juridică. Stop 5G în România! Peste 80 de asociații și fundații au semnat Memoriul împotriva tehnologiei 5G. VIDEO
Proteste, dezbateri, memoriu, acțiune civică și juridică. Stop 5G în România! Peste 80 de asociații și fundații au semnat Memoriul împotriva tehnologiei 5G
Către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale
Plângere prealabilă împotriva motivelor de expunere / fundamentare și a ordonanței cu privire la proiectul de OUG privind simplificarea procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții cu privire la infrastructura fizică necesară susținerii rețelelor de comunicații electronice, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
Cerem în mod imperativ anularea acestui proiect de OUG, suspendarea tuturor procedurilor legate de el și a oricăror acte subsecvente ce decurg ca efect din el!
Subscrisele:
1) Asociația PRO CONSUMATORI, reprezentată legal de dl. COSTEL STANCIU – Președinte;
2) Asociația ALIANȚA PĂRINȚILOR, reprezentată legal de dl. CRISTIAN FILIP – Președinte;
3) Asociația PRO VITA București, reprezentată legal de dl. BOGDAN STANCIU- Președinte.
Toate trei cu sediul procedural ales la CABINET DE AVOCAT „ALEXANDRU MARINA-IOANA”, din București, sector 2, str. Dimitrie Marinescu nr. 1 (unde solicităm să ne fie trimise toate documentele de corespondență și procedurale), prin Avocat ales ALEXANDRU MARINA-IOANA,
Plângere prealabilă împotriva motivelor de expunere și a ordonanței cu privire laproiectul de OUG privind simplificarea procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții cu privire la infrastructura fizică necesară susținerii rețelelor de comunicații electronice, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în temeiul dispozițiilor art. 2 coroborat cu art. 7 și următoarele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată, vă NOTIFICĂM următoarele:
Având în vedere că subiectul în cauză este extrem de complex și necesită dezbateri ample, studii și analize de impact, precum și faptul că proiectul de OUG încalcă în mod flagrant atât Legea fundamentală a țării – Constituția României, precum și legile subsecvente care reglementează în mod imperativ exercitarea dreptului de proprietate precum și alte drepturi cetățenești, iar pe cale de consecință
VĂ ÎNVEDERĂM că atât legiferarea tehnologiei 5G prin OUG cât și textul propus sunt neîntemeiate, nelegale și anticonstituționale. Mai mult, la Referendumul din luna mai 2019 marea majoritate a românilor care au participat la vot și-au exprimat voința în sensul că NU mai vor ca legile importante să fie modificate prin ordonanțe de urgență. Faptul că dumneavoastră, reprezentanți ai guvernului încercați să modificați printr-un OUG nu mai puțin de nouă legi, dintre care unele foarte importante (Legea fondului funciar, Legea cadastrului, Legea de protecție a mediului, Legea asociațiilor de proprietari, Legea autorizării lucrărilor de construcții, Regulamentul general de urbanism etc.), reprezintă o sfidare fără precedent și inadmisibilă a voinței suverane a poporului român. Și pe toate acestea vreți să le modificați doar printr-o simplă ordonanță de urgență, fără dezbatere în Parlament, fără verificări de constituționalitate, fără corelare cu unele directive europene, fără studii de impact, fără nimic!
În fapt, acest proiect de OUG nu este decât o lungă înșiruire de derogări de la legislația în vigoare, care ar putea produce un haos legislativ cu efecte ireversibile în plan legislativ și social, creându-se și o mare discriminare față de cetățeni. De exemplu, de ce proprietarii de rețele de comunicații sunt scutiți de la obținerea unor autorizații și de unele taxe iar toți ceilalți nu?Toate aceste derogări și încălcări ale legislației în vigoare se vor a fi făcute printr-o „lege specială” (art. 49, alin. 1), în condițiile în care Constituția României statuează că „Nimeni nu este mai presus de lege”!
De asemenea, proiectul de OUG are nu mai puțin de 50 de articole, mult prea multe pentru o ordonanță de urgență! O eventuală modificare a legislației în domeniu trebuie să se facă prin Legea 159/2016, care reglementează acest domeniu și nu prin alt act normativ.
CEREM ca subiectul tehnologiei 5G să fie analizat și dezbătut în Parlament – forul legislativ al statului. (more…)
1 noiembrie 2019
Halloween-ul prin ochii unei mame-avocat: „Activităţile organizate în şcoli de Halloween sunt nelegale”. Articol deAna Corina Săcrieru
Halloween-ul prin ochii unei mame-avocat: „Activităţile organizate în şcoli de Halloween sunt nelegale”. Articol deAna Corina Săcrieru
Avocatul vrâncean Ana Corina Săcrieru a demarat o discuţie juridică vizavi de organizarea activităţilor de Halloween în şcolile din România, prin prisma cadrului legislativ existent în ţara noastră. „Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, participarea la activităţi care marchează diferite evenimente internaţionale, naţionale sau locale se face în conformitate cu Calendarul Activităţilor Extraşcolare propus de fiecare şcoală şi aprobat de Consiliile de administraţie ale unităţilor şcolare, cu acordul părinţilor”, atrage atenţia avocatul.Ana Corina Săcrieru, avocat în cadrul Baroului Vrancea, îşi exprimă punctul de vedere al practicianului în Drept faţă de ceea ce înseamnă la ora actuală sărbătoarea de Halloween în ţara noastră. Avocatul face o analiză a reglementărilor legale existente în România, faţă de drepturile şi protejarea copiilor.
„Analiza juridică de faţă a fost determinată de apariţia în presa naţională şi locală a mai multor articole. Activităţile de Halloween nu cultivă ideea de sensibilitate faţă de problematica umană şi faţă de valorile moral-civice. Dimpotrivă, din nenumăratele articole de presă apărute, rezultă că ele cultivă apetitul elevilor faţă de macabru şi violenţă„, atrage atenţia avocatul în scrisoarea adresată Avocatura.com. (more…)
Halloween – între lumină şi întuneric, interviu cu biofizicianul şi scriitorul Virgiliu Gheorghe
Halloween – între lumină şi întuneric, interviu cu biofizicianul şi scriitorul Virgiliu Gheorghe
An de an, Halloween-ul adună tot mai mulţi tineri, de multe ori chiar sub egida instituţiilor de învăţământ. E „la modă”, deşi românilor nu le spune mai mult decât mimetismul la care parcă sunt condamnaţi astăzi. În fine, subiectul rămâne controversat chiar şi în mediile părinţilor care mai sunt interesaţi de educaţia copiilor lor. Cât de inofensivă sau periculoasă este această așa-zisă sărbătoare am încercat să aflăm împreună cu Virgiliu Gheorghe, unul dintre cei mai implicaţi cercetători în câmpul bioeticii creştine din ţara noastră.
– Domnule Virgiliu Gheorghe, care credeţi că este motivul pentru care Halloween-ul a căpătat în câţiva ani o aşa de mare popularitate printre români?
– Explicaţia trebuie căutată în promovarea lui de către mass-media. Practic, astăzi orice devine „opinie publică” şi „modă” – şi dimpotrivă, orice dispare din preocuparea oamenilor ca fiind „depăşit” – se explică prin influenţa majoră a mass-mediei asupra mentalităţii şi stereotipurilor după care lumea se călăuzeşte. Copiilor le place pentru că sunt atraşi de ceea ce văd la televizor. Vor şi ei să fie ca cei de acolo, vor şi ei să fie „interesanţi”. Iar dacă la şcoală tot se organizează un eveniment Halloween, atunci, de ce nu!
– Dar de ce credeţi că ar avea mass-media interesul să promoveze o sărbătoare străină de tradiţiile şi credinţa poporului nostru?
– La această întrebare există o mulţime de răspunsuri. Cel mai simplu este acela că Halloween-ul „vinde bine”. Vinde costume, vinde spectacole – deci există un interes comercial, iar presa este plătită să facă publicitate. Dar nu e doar atât. Răspunsul este, cred, unul mai complex. Cred că Halloween-ul vine la pachet cu tot ceea ce înseamnă cultura nihilistă sau „cultura morţii”, care este promovată obsesiv astăzi de mass-media. Cu alte cuvinte, presa are interesul de a promova această pseudo-sărbătoare, după cum are interesul să promoveze pornografia sau homosexualitatea. De fapt, când spunem „presa”, ne gândim la puternicii zilei, la stăpânitorii lumii acesteia, pentru că presa, în marea ei parte, nu este sub nici o formă liberă. Ea face ceea ce i se comandă.
E de bun-simţ să ne întrebăm de ce pornografia este liberalizată, atâta timp cât aceasta creşte – statistic vorbind! – rata infracţiunilor, chiar şi a celor juvenile, a violurilor şi crimelor, ca şi a tuturor comportamentelor de risc. De ce este promovată homosexualitatea, atâta timp cât este disolutivă pentru viaţa de familie, cât homosexualii sunt marcaţi de suferinţă fizică şi psihică mai mult decât media populaţiei? Oare statul nu ar trebui să lupte împotriva a tot ceea ce conduce la infracţionalitate şi la nefericirea oamenilor? Şi totuşi, sub acoperirea argumentului „drepturilor omului”, a divertismentului şi a „libertăţii de alegere” a propriilor fantasme, în statul modern, în statul-magic proliferează toate aceste comportamente, care sunt disolutive pentru existenţa şi fiinţa statului însuşi.
Halloween, magie și sexualitate
– Nu credeţi că este puţin cam dură comparaţia între Halloween şi pornografie sau homosexualitate?
(more…)
Protocoalele înțelepților Sionului – pdf GRATUIT în limba română și FREE audiobook în engleză. Manifestul programatic al talmudiștilor sioniști scris inainte de 1900 și implinit aproape in totalitate
Protocoalele înțelepților Sionului – pdf GRATUIT în limba română și FREE audiobook în engleză
Manifestul programatic al talmudiștilor sioniști scris inainte de 1900 și implinit aproape in totalitate.
Traducere și comentat in limba română de Ionel Moța în 1925.
Cartea in format pdf se poate găsi aici: Protocoalele Întelepților Sionului
Audio book în limba engleză:
Savatie Baștovoi despre Protocoalele înțelepților Sionului:
(more…)
Securismul n-a murit, a făcut pui! Doi istorici CNSAS reiterează teoriile Securității. Victimele și urmașii acestora cer intervenția legii. Petiție on line
Securismul n-a murit, a făcut pui!
Publicăm un PROTEST față de ofensele la adresa memoriei victimelor experimentului de la Pitești.
Doi istorici CNSAS reiterează teoriile Securității. Victimele și urmașii acestora cer intervenția legii.
La inițiativa Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, foști deținuți politici, inclusiv victime ale experimentului de la Pitești, urmași ai acestora și personalități publice, s-au reunit susținând un protest față de ofensele aduse memoriei victimelor ororilor din teribilul experiment de către cei doi istorici cercetători CNSAS. Lista semnăturilor va rămâne deschisă până când instituțiile vizate vor lua în seamă cererile formulate în acest protest.
- Citește și articolul de pe EvZ: Mizeria lansată de istoricii CNSAS Demetriade și Hodor despre „Experimentul Pitești” are picioare scurte. Victimele protestează și îi desființează pe cei doi!
Protest față de ofensele la adresa memoriei victimelor experimentului de la Pitești. Doi istorici CNSAS reiterează teoriile Securității. Victimele și urmașii acestora cer intervenția legii.
Subsemnații, foști deținuți politici și victime ale terifiantului experiment al reeducării prin tortură de la Pitești, precum și urmași ai unor luptători anticomuniști, victime ale ororilor din temnițele comuniste, alături de personalități ale vieții publice românești, ne exprimăm pe această cale profunda indignare față de afirmațiile unor cercetători CNSAS, publicate de Radio France International sau promovate pe rețelele de socializare. Aceste declarații reprezintă o insultă adusă memoriei miilor de tineri torturați și uciși atunci, prin faptul că tezele din anii 1950 ale Securității și ale regimului ilegitim și criminal comunist sunt reiterate pentru prima oară după căderea comunismului în România.
Doi cercetători ai Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – este vorba de Mihai Demetriade (într-un dialog cu Wiliam Totok) și Mădălin Hodor – plătiți din bani publici pentru a scoate la lumină adevărul istoric, nu pentru a-l mistifica – se pretează la o retorică prin care victimele celui mai diabolic fenomen de tortură din întregul lagăr comunist sunt prezentate drept inițiatori și făptuitori ai odioaselor acte de cruzime. Asistăm practic, pentru prima oară după 1989, la o reabilitare a versiunii prin care, după anul 1954, Securitatea – coordonată încă la acel moment de comisari sovietici – a încercat să atenueze scandalul internațional generat de scurgerea în Occident a informațiilor despre ororile din penitenciarul Pitești. S-a efectuat în acei ani o înscenare, o farsă judiciară prin care se încerca să se acrediteze teza aberantă conform căreia torturile și crimele fuseseră de fapt inițiate de deținuții politici, la ordine primite de la căpetenii ale Rezistenței din Apus, cu scopul de a compromite regimul comunist. Este uluitor să constați că punctul de vedere al celor doi istorici cu privire la victimele terorii de la Pitești nu diferă mult de cel al odiosului general de Securitate Alexandru Nicolschi (născut Boris Grunberg), unul dintre coordonatorii experimentului, expuse cu cinism în cadrul serialului Memorialul Durerii.
În ceea privește detaliile organizării, punerii în practică și desfășurării ororilor de la Pitești, acestea sunt deja clarificate de literatura de specialitate în termeni care nu lasă loc echivocului.
Cel mai mare și mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din întreaga Europă de Est, caracterizat de Soljenițîn drept “cea mai mare barbarie a lumii contemporane”, experimentul reeducării prin tortură desfășurat în perioada 1949-1951 la penitenciarul Pitești și exportat apoi în alte închisori și lagăre din România, a avut drept scop, conform principiilor leniniste, lepădarea convingerilor politice și religioase ale deținuților, precum și alterarea pesonalității acestora până la punctul obedienței absolute. Scopul torturilor, bătăilor continue, umilințelor, a fost, în primă instanță, continuarea obținerii de informații și după finalizarea anchetei de la deținuții condamnați deja, conform prevederilor directivelor NKVD pentru țările ocupate de URSS. Dar, spre deosebire de aplicarea acestora în celelalte țări comuniste, în România, la Pitești, obținerea informațiilor nu presupunea oprirea cruzimilor, acestea continuând pana la anularea completă a personalității deținuților.
Occidentul a aflat despre ororile de la Pitești prin intermediul cărții lui Virgil Ierunca, care la rândul său fusese inspirat de lucrarea lui Dumitru Bacu. Dincolo de aspectele macabre ale metodelor de tortură, Ierunca a reușit să surprindă cu acuratețe obiectivele psihologice finale.
François Furet, membru al Academiei Franceze a vorbit despre fenomenul Pitești ca despre “una dintre cele mai cumplite experiențe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.
Reputatul istoric Stéphane Curtois, unul dintre cei mai prestigioși cercetători ai comunismului din Europa de Est, spulberă orice dubii în legătură cu faptul că la Pitești ar fi fost altceva decât un experiment bine instrumentat de represiunea comunistă: “În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat la închisoarea din Piteşti la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, a însemnat experimentul comunist care a fost dus cel mai departe, experimentarea unei inginerii psihologice. În acest caz avem un fel de experienţă în eprubetă ca într-un laborator, o experienţă de inginerie psihologică. Adică se iau studenţi care sunt naţionalişti şi creştini şi se încearcă, prin tortură fizică şi psihică adecvată, transformarea lor în oameni noi, în comunişti. Deci, după câte ştiu eu, este cu adevărat un experiment de necrezut, cel mai dus la extrem. S-au mai experimentat desigur inginerii psihologice, cum ar fi cea asupra populaţiei Cambodgiei de către khmerii roşii. Dar asta a fost ceva destul de banal: oamenii erau obligaţi după muncă să participe la mitinguri unde trebuiau să repete întruna lozinci. În timp ce la Piteşti se lucra zi şi noapte, fără întrerupere, asupra psihologiei tinerilor, pentru a o transforma total. ”
(more…)
Umbra lui Ștefan prin toamnă
Umbra lui Ștefan prin toamnă
Cu umbra ta sfântă în toamna suceavă
Ridică, Voievodule, voievozii din noi
Să curme tulumba grea de gâlceavă
Cu străvechi anotim, cu rosturi șuvoi
ÎNTRE CHIN ȘI AMIN – un film artistic de Toma Enache despre dragoste, credință, tortură și reeducarea de la Pitești. Trailer, articol, emisiune – VIDEO
ÎNTRE CHIN ȘI AMIN – un film artistic de Toma Enache despre dragoste, credință, tortură și reeducarea de la Pitești
Primul film artistic inspirat din experimentul reeducarii de la Pitesti! Din octombrie in cinematografe.
Un tânăr compozitor, proaspăt logodit, ajunge in iadul reeducării de la inchisoarea Pitești. Teribilul experiment este condus de temutul comandant Ciumau. Prin credință, supravietuiește torturilor și după eliberare compune o Odă lui Dumnezeu. Muzica o va salva pe logodnica lui, Lia.
Oare cati tineri frumosi si liberi de azi au auzit despre Experimentul Pitesti?
Intre anii 1949 si 1952, in inchisorile Pitesti si Gherla, intre 1000 si 3000 de tineri studenti anticomunisti au fost supusi celui mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est. Dintre acestia, majoritatea (statistic circa 80%) au fost membri ai organizatiilor Miscarii Legionare, iar restul de 20% membri ai organizatiilor de tineret ale Partidului National Taranesc, Partidului National Liberal, precum si ai altor grupari anticomuniste.
Dreptul de a nu te naște. Un articol de Vasile Astărăstoae
Dreptul de a nu te naște
Un articol de Vasile Astărăstoae
Una dintre invențiile periculoase ale sfârșitului secolului XX a fost noțiunea de „drept de a nu te naște”. În Franța și SUA, mai mulți medici au fost condamnați să plătească daune părinților pentru că nu au stabilit ante-natal existența unui handicap la naștere. Aceasta deși handicapul/vătămarea nu era urmare a activității medicale. Daunele au fost plătite pe baza „dreptului de a nu se naște”. Dar există un „drept să nu te naști”? A fost corect să plătească medicii pentru că un copil s-a născut cu malformații congenitale după rubeolă sau s-a născut cu sindrom Down?
„Dreptul de a nu te naște” a fost invocat prima dată în cazul Nicholas Perruche.
În 1982, Josette Perruche era însărcinată, iar fiica ei de patru ani a făcut rubeolă. Cunoscându-se faptul că dacă ea se înbolnăvește, viitorul copil s-ar putea naște cu grave defecte, Josette a fost supusă unui test și s-a concluzionat că este imunizată împotriva rubeolei. Cu toate acestea, Josette a făcut o formă ușoară (fără semne clinice) de rubeolă. Pe 14 ianuarie 1983, s-a născut Nicholas Perruche, surd, mut și parțial orb, cu probleme cardiace și retard mental. Părinții au dat în judecată medicii. Acțiunea a fost facută în numele copilului. După cincisprezece ani de litigii, s-a ajuns în fața Curții de Casație. Avocații au susținut în instanță că Josette și-ar fi întrerupt sarcina dacă ar fi știut că a contractat rubeolă. Avocații au susținut că Nicholas avea tot dreptul de a-i da în judecată pe medici, deoarece diagnosticarea greșită a avut ca rezultat nașterea sa cu defecte și, în consecință, a fost obligat să ducă “o viață inutilă, greșită, viață care nu merită trăită” când putea să nu se nască. Curtea fost de acord și a considerat că Nicholas poate fi despăgubit din cauză că neglijența medicilor a avut ca rezultat pierderea dreptului lui Nicholas de a fi avortat, a dreptului de a nu se naște. În iulie 2001, Curtea de casație și-a reafirmat decizia din cazul Perruche, permițând altor trei copii cu dizabilități să primească despăgubiri de la medicii care nu au reușit să identifice dizabilitățile acestora când erau fetuși.
În aceeași perioadă, în Regatul Unit, instanțele au refuzat constant să recunoască “dreptul de a nu te naște”, atitudine menținută și în prezent. În McKay et all versus Essex Area Health Authority et all, instanța britanică s-a confruntat cu un dosar identic cu cel din Franța. McKay, reclamantul, era copilul care se născuse cu defecte și care susținea (prin mama sa) că medicii au fost neglijenți, nu au stabilit că va suferi de defecte grave la naștere și l-au împiedicat să beneficieze de un avort. În respingerea acțiunii, Curtea britanică a motivat că „din moment ce dizabilitatea copilului a fost cauzată de rubeolă și nu de neglijența inculpaților, aceștia nu sunt responsabili”. Curtea a argumentat că deoarece „plângere reală” a reclamantului este că i s-a permis „să fie născut” acțiunea nu poate fi admisă, deoarece nu este „recunoscută în drept”. Curtea a constatat că nu este vorba de dreptul unei femei la un avort (care este recunoscut în Marea Britanie prin Legea avortului din 1967), ci despre dreptul la viață. Curtea a notat „ar fi contrar politicii publice să recunoască o cerere care încalcă sanctitatea vieții umane… [pentru că] în ochii legii, o viață cu dizabilități este mai bună decât fără viață. Prin urmare, nu este nicio obligație datorată unui făt de a-și pune capăt existenței”.
Se impun câteva comentarii.
-
Exită un „drept de a nu te naște”? Pentru a răspunde la întrebare trebuie să vedem cum se definește un drept. În cea mai simplă interpretare, drepturile protejează interesele Aceasta implică faptul că un drept de a nu se naște ar exista dacă un copil ar fi interesat să nu se nască. Este vreodată în interesul copilului să nu se fi născut? Are discernământ pentru a-și cunoaște interesele? Dacă ar fi așa, ar însemna că un embrion/făt știe că este mai bine mort decât viu. De exemplu, este mai bine să fii mort decât să ai sindromul Down? Există percepția în public că sindromul Down constituie o viață care nu merită trăită. Dar această părere este falsă. Copiii cu sindromul Down pot duce vieți fericite și demne. De aceea existența unei dizabilități nu poate fi o bază pentru un raționament de genul fie să fie avortat, fie să primească compensări din partea medicilor.
-
Există afirmația că suferința este asociată cu dizabilitatea. Nu se poate nega faptul că persoanele cu dizabilități suferă. Dar și persoanele fără dizabilități suferă. Ar trebui să fim compensați cu toții pentru că suferim din cauza că părinții noștri au ales să nu ne avorteze? În cadrul acestei abordări radicale, orice persoană, care nu a fost avortată și care dezvoltă o boală sau suferă o vătămare în timpul vieții, ar trebui să primească compensații de la medici. Absurd. În fapt se confundă intenționat compensațiile cu serviciile sociale sau cu ajutorul social. Nu există nicio îndoială că pot există adesea suporturi sociale inadecvate pentru copiii cu dizabilități. Cu toate acestea, nu este potrivit să alegi în mod arbitrar o compensație medicală pentru a remedia o situație socială. Medicii trebuie să-i compenseze pe copii doar atunci când acțiunile sau omisiunile lor îi afectează direct pe copii. În rest, comunitatea trebuie să acorde suport (inclusiv financiar) copiilor cu dizabilități, pentru ca aceștia să-și fructifice dreptul la viață.
-
Copilul născut cu o dizabilitate este o persoană. Morala și legea nu permite să i se facă rău numai pentru că s-a născut cu această condiție. Viața sa cu acel handicap merită trăită deoarece alternativa pentru acești copii ar fi doar inexistența.
-
Pentru părinți a avea un copil cu un handicap este o mare provocare mai ales atunci când unul sau ambii părinți își „sacrifică viața” pentru a fi alături de copilul cu handicap sever. Dar mulți părinți consideră, în mod corect, că îngrijirea copilului cu handicap este o experiență pozitivă și plină de satisfacții. Alții părinți nu au o astfel de abordare. Acestora comunitatea trebuie să le acorde sprijin constant și nu o compensație din partea medicilor care nu au descoperit handicapul.
-
Cazurile din Franța nu se referă în realitate la un „drept de a nu se naște”. Se referă, de fapt, la avort, la determinarea femeilor să îl practice. În această concepție „progresistă” se consideră că un confort al părinților justifică eliminarea copiilor cu handicap. Se promovează discriminarea nu numai împotriva persoanelor cu handicap, dar și a părinților care pot fi „condamnați” social și priviți ca iresponsabili, deoarece au lăsat să se nască un copil cu handicap.
În concluzie, noțiunile de „drept de a nu te naște”, „viață nelegală”, „viață inutilă, greșită, viață care nu merită trăită” sunt expresia darwinismului social și al eugenismului instituțional.
Halloween este o celebrare demoniacă, nu doar o distracție cu măști și dovleci. Aveți grijă in ce vă băgați copiii!
Halloween este o celebrare demoniacă,
nu doar o distracție cu măști și dovleci.
Aveți grijă in ce vă băgați copiii!
Articole pe aceeași temă:
-
Halloween, o sarbatoare satanica
-
Halloween – o sărbătoare păgână. Iniţierea copiilor în practicile oculte
-
Scoateţi Halloween-ul afară din şcoli ! SCRISOARE DESCHISĂ
-
Adevărul despre satanicul Halloween – VIDEO – emisiune tv
-
Iulian Capsali – Dăm Halloween la tot poporu’, de la mic la mare!
-
Scrisoare deschisă a părinţilor către profesori: Feriţi copiii noştri de macabrul Halloween! Noi, părinţii suntem pentru frumos, bunătate, cuviinţă şi inocenţă în educaţie
-
La ”Colectiv”, Halloween-ul şi-a secerat roadele. Articol de Elena Dulgheru
-
Noua Colectivizare. De la masacru ritual la Psihopolitică
22 octombrie 2019
FARSA ALEGERILOR LIBERE. Cine numără voturile? Stați liniștiți, sri, sts, sie etc, are cine alege pentru noi! VIDEO – Emisiune Cristoiu – Cătălin Ivan
FARSA ALEGERILOR LIBERE. Cine numără voturile?
Stați liniștiți, sri, sts, sie etc, are cine alege pentru noi!
Iohannis, fără critici din partea contracandidaților, defilează în pas de gâscă spre al doilea mandat susținut de servicii și cercurile globaliste externe
Știri boicotate de puterea Cartelului politico-mediatic. „Să-l facem președinte pe Klaus Iohannis și în timp ce doarme!”
Joi, 17 octombrie 2019, invitatul emisiunii Gândurile lui Cristoiu a fost Cătălin Ivan. Cînd s-a pus problema unor ediții speciale ale emisiunii consacrate interviurilor cu candidații la președinție, am fost de acord imediat. Pentru mine, cu o experiență de peste două decenii de interviuri luate unor personalități posdecembriste, interviul a fost și este unul dintre mijloacele de a cunoaște un politician, un om de afaceri, un om de cultură, într-un cuvînt, un om public. Am evitat să mă frec de politicieni. Interviul a rămas singura formulă de a afla ce-i în țeasta unui politician. Pentru mine din acest punct de vedere Cătălin Ivan a fost o revelație. Alături de credințele sale suveraniste, m-au impresionat plăcut observațiile pătrunzătoare despre Klaus Iohannis (ocolit la critică de alți candidați!) și despre felul în care se desfășoară campania electorală.
Redau aici știrile realizate de Mediafax din partea de interviu dedicată lui Klaus Iohannis. Cătălin Ivan se dovedește aici un critic necruțător al lui Klaus Iohannis. Asta și explică de ce Presa noastră, parte din Cartelul politico-mediatic Să-l facem președinte pe Klaus Iohannis și în timp ce doarme! a boicotat aceste știri.
Iohannis este primul care nu respectă Constituția. Îl deranjează democrația în România
BUCUREȘTI (MEDIAFAX) – Cătălin Ivan a declarat, joi, în cadrul emisiunii „Gândurile lui Cristoiu”, că președintele Klaus Iohannis este primul care nu respectă Constituția. El a adăugat că declarațiile lui Iohannis după eșecul referendumului pentru redefinirea familiei arată că pe șeful statului îl deranjează democrația.
„Plecând de la atribuțiile președintelui, pentru că nu poți să ieși din mandatul pe care ți-l dă Constituția, deși s-a văzut în ultimul timp că această Constituție a țării este folosită de toți, în toate felurile, și nu se ține cont de ea. Președintele Klaus Iohannis este primul care nu respectă Constituția României. Plecând de la ce scrie negru pe alb în Constituție, eu cred că președintele României trebuie să fie garantul democrației și garantul demnității naționale, a integrității teritoriale. Luându-le pe rând, și vorbind despre democrație în România, noi nu avem democrație.”, a declarat Cătălin Ivan, la emisiunea „Gândurile lui Cristoiu”.
Candidatul Alternativei pentru Demnitate Națională la prezidențiale a susținut că declarațiile lui Klaus Iohannis după eșecul referendumului pentru redefinirea familiei arată că pe șeful statului îl deranjează democrația.
„În acest moment, în România, democrația este pusă în paranteze. Dacă ne uităm la referendumul cerut de trei milioane de români pentru redefinirea sau definirea mai corectă în Constituție a familiei. Trei milioane de români au semnat că acest subiect este unul important. Felul în care a fost organizat referendumul, pe repede înainte în doar trei săptămâni, lipsa de dezbatere pe acest subiect, boicotarea de către toate partidele politice, de către toți liderii politici și sigur, eșecul referendumului care era de așteptat, apoi declarațiile lui Klaus Iohannis, cum că cei care au susținut această modificare sunt niște oameni infatuați sau cum i-a numit, primitivi, arată faptul că avem un președinte care, nu numai că nu este garantul democrației în România, ba chiar îl deranjează democrația în România.”, a adăugat Cătălin Ivan.
(more…)
Adevăratul holocaust din România. Lupta împotriva uitării
Adevăratul holocaust din România
Lupta împotriva uitării
Adevăratul holocaust din România a fost cel din închisorile comuniste, a durat zeci de ani și a avut vreo două milioane victime… El a fost orchestrat de bolșevici, care erau in mare majoritate evrei.
Copiii învață la școală cu totul altceva despre cuvântul holocaust pentru că învingătorii scriu istoria după cum le convine, după 90 nimeni din vinovații reali pentru holocaustul a două milioane de români, nimeni nu a răspuns in fața justiției. Vor răspunde toți in fața justiției reale la Judecata lui Dumnezeu.
Să nu uităm ce s-a întâmplat, pentru a nu se mai repeta!
Remember Mihai Buracu și ale sale Tăblițe de săpun de la ITȘETIP!
Arestat ca elev, Mihai Buracu a fost trimis pentru executarea pedepsei de doi ani de închisoare corecțională (la care s-au adăugat ulterior 36 de luni de internare administrativă) la penitenciarul prahovean Târgşor. Atmosfera relativ relaxată de aici (prin comparație cu celelalte închisori comuniste ale timpului) a fost repede înlocuită cu regimul brutal din colonia de muncă Peninsula, unde a stat între octombrie 1950 – februarie 1951. Totuşi, nimic nu îl putea pregăti pentru ceea ce avea să urmeze: transferul la Piteşti şi torturile inumane din ultima serie maltratată în cameră 4-spital. Schingiuirile îndurate alături de şeful său de lot Ioan Obrejan, timişoreanul Aurel Suciu, Constantin „Tache” Rodas şi alţi zeci de tineri l-au marcat atât de tare, încât părul i-a albit într-o singură noapte, la doar 21 de ani.
În drumul său prin sistemul carceral comunist, Mihai Buracu a trecut prin închisorile și lagărele de la Târgșor, Poarta Albă, Valea Neagră, Pitești, Văcărești, Bicaz, Borzești și Onești, fiind eliberat la 21 mai 1954.
Alături de valoarea documentară, volumul său de memorii – Tăbliţele de săpun de la ITȘETIP – este scris cu talent și are o deosebită sensibilitate. Cartea a fost publicată pentru prima dată în 2003 și republicată în 2008 și 2012, însă tirajele limitate au făcut ca aceasta să rămână prea puțin cunoscută.
Daniel Gheorghe: Suntem o națiune clădită sub cupola Bisericii
Daniel Gheorghe: Suntem o națiune clădită sub cupola Bisericii.
”Vă întrebați oare de ce Biserica Ortodoxă este atât de atacată și insultata de tot felul de elemente extremiste și de adepții „lumii noi”?
Foarte simplu: în România, Biserica Ortodoxă are 3 trăsături care deranjează tare de tot :
ea este păstrătoarea valorilor spirituale și morale creștine care sunt temelia libertății personale și a demnității umane;
ea este instituția care duce pe mai departe moștenirea identitară românească și fiind biserica noastră straveche își leagă numele și trecutul de istoria neamului românesc și de ființa sa;
Biserica Ortodoxă Română este eminamente românească, iar astăzi a simți românește în România, ori a fi loial și devotat Țării începe să sune tot mai indezirabil în urechile unora.
Evident că în urechile celor care vor să fărâme orice lucru care se leagă direct de Credința în Dumnezeu ori de moștenirea celor două milenii de civilizație și cultură creștină în Europa și în întreaga lume!
Putem opri revoluția ideologică a noului totalitarism doar dacă ne amintim cine suntem, de unde venim și încotro mergem, neuitand niciodată că suntem o națiune clădită sub cupola Bisericii!”
(more…)
21 octombrie 2019
Închisorile părintelui Ioan Negruţiu. Un articol de Adrian Nicolae Petcu PLUS un interviu de Vartan Arachelian din 1990
Închisorile părintelui Ioan Negruţiu
Un articol de Adrian Nicolae Petcu PLUS un interviu de Vartan Arachelian din 1990
Anul 1948 a fost marcat în România prin numeroase transformări politice, culturale, sociale şi bisericeşti. Biserica a fost supusă din partea regimului comunist la o serie de transformări menite să o rupă de „trecutul burghezo-moşieresc” şi să o adapteze la noile condiţii „social-politice”. Nu ne-am propus să discutăm care erau intenţiile regimului faţă de Biserică, dar acestea nu puteau fi atinse fără anihilarea unor personalităţi şi slujitori ai acestei instituţii fundamentale pentru poporul român.
Regimul comunist a văzut adevărate piedici în tinerii teologi pregătiţi sub grija unor ierarhi de seamă ai Bisericii. Un astfel de caz este cel al părintelui Ioan Negruţiu din Beiuş, unul dintre ucenicii de seamă ai curajosului episcop orădean Nicolae Popovici. Trebuie spus că, deşi se trăgea dintr-o familie simplă, cu multe greutăţi materiale, dar cu o mare credinţă în Dumnezeu, că de mic rămăsese orfan, totuşi tânărul Negruţiu dăduse dovadă de dragoste de carte, de pregătire aleasă şi dăruire în slujirea altarului strămoşesc. El şi-a început studiile la Seminarul Teologic de la Edineţ, din Basarabia, apoi la cel din Galaţi, pe care l-a absolvit în 1934, pentru a continua la Facultatea de Teologie din Bucureşti, de unde în 1938 şi-a luat licenţa în Teologie.
Ulterior, pentru că îşi dorea să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu de la catedră, câţiva ani mai târziu a urmat Seminarul Pedagogic de la Bucureşti. A fost remarcat de chiriarhul orădean, care l-a hirotonit până la treapta de preot şi l-a numit, în 1943, pedagog la internatul teologic ortodox din Beiuş, apoi, din 1945, ca profesor de religie la Şcoala normală de fete din aceeaşi localitate. Ca slujitor al altarului şi al catedrei, părintele Negruţiu îi îndruma pe tinerii elevi pe calea credinţei în Dumnezeu şi în viitorul neamului românesc.
Evident că această perspectivă nu putea fi acceptată de un regim ateu şi de sorginte moscovită, pentru care la 31 mai 1948 a dispus reţinerea părintelui Negruţiu. Evenimentul s-a produs în contextul valului de arestări ordonat de partid în rândurile legionarilor. În documentele penale, iniţial, părintele era considerat „fără antecedente penale”, pentru ca ulterior să se noteze: „Legionar după fişa de la MAI”. În fapt, prin descoperirea unor aşa-zise „conspiraţii legionare” în rândurile clericilor şi studenţilor teologi, regimul încerca compromiterea ierarhilor ortodocşi şi a instituţiilor de învăţământ teologic. După o scurtă anchetă, părintele Negruţiu a fost eliberat. Însă la 7 iunie a fost arestat din nou şi trimis în ancheta Siguranţei din Oradea.
Prin Sentinţa nr. 643/1949 a Tribunalului Militar Cluj a fost condamnat la 10 ani temniţă grea pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Oradea (1949-1950), Gherla (1955) şi Jilava (1954) şi a prestat muncă obligatorie la colonia Valea Neagră (1950). Pentru că era considerat „periculos”, la 8 mai 1957 a primit un domiciliu obligatoriu de 24 luni, în Bărăgan, la Rubla. În contextul noului val de arestări, la 28 iulie 1958 a fost arestat din nou şi anchetat în beciurile Ministerului de Interne din Bucureşti. A fost condamnat, din nou, prin Sentinţa nr. 146/1959 a Tribunalului Militar Bucureşti la 25 de ani temniţă grea, pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut penitenciarele de la Jilava şi Aiud, fiind eliberat la 1 august 1964.
Autor: Adrian Nicolae Petcu / sursa: Ziarul Lumina
Pr. Ioan Negruțiu: ”Poruncește-mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc și eu pe o cruce alături de Tine”
(more…)
Virgil Maxim despre preotul Ioan Negruțiu: ”Era un om exepțional din toate punctele de vedere. Smerenia se întrecea cu bunătatea și răbdarea.”
Virgil Maxim despre preotul Ioan 
Negruțiu
”Era un om exepțional din toate punctele de vedere. Smerenia se întrecea cu bunătatea și răbdarea.”
Am fost împrăștiați prin Celular, singuri în celulă sau câte doi-trei. În funcție de mișcările rânduite de administrație, după criterii niciodată înțelese, aveam parte de cunoștințe noi sau reîntâlniri. Am ajuns cu părintele Ioan Negruțiu, din Bihor. Trimis la Seminarul teologic din Galați prin 1926 cu o bursă de stat (sau susținut de enoriașii comunei de naștere), după absolvire, în 1934, rămăsese preot celib printr-o dispensă specială, mai apoi deveni monah. Fusese premiant la școală iar după absolvirea facultății, profesor. Era un om exepțional din toate punctele de vedere. Smerenia se întrecea cu bunătatea și răbdarea.
Neacceptând propunerea de a deveni om de încredere al partidului, a urmat condamnarea de 10 ani muncă silnică și Canalul. Lucrând cu un evanghelist, acesta a fost impresionat de cinstea sufletească și adânca credință a părintelui; nu după mult timp și-a mărturisit păcatele și rătăcirile, deconspirând sistemul de susținere cu bani, alimente și alte bunuri materiale pe care oculta îl folosește în scopul dezmembrării Bisericii Ortodoxe. Omul, reîntors la dreapta credință, l-a rugat pe părintele Ioan să ceară comandantului lagărului să-l transfere din brigada evangheliștilor.
Biserica din colonia din Bărăgan
Fiind eliberat din lagărul de la Canal, cu un an înainte de expirarea pedepsei, în 1957, părintele nu înțelegea de ce. A doua zi urma să plece. Noaptea s-a închinat și s-a culcat. […]
Ioan Negruțiu, preotul care a refuzat eliberarea din temniță
Ioan Negruțiu, preotul care a refuzat eliberarea din temniță
† 22 octombrie – 16 ani de la naşterea în Ceruri a Părintelui Ioan Negruţiu, preotul care a refuzat eliberarea din temniţă deoarece a dorit să mângâie rănile fraţilor săi
Preotul Ioan Negruţiu face parte din generaţia care „a hotărât să-şi pună viaţa pentru apărarea credinţei şi sufletului românesc”, generaţie care a fost „martirizată de comunişti după înstăpânirea lor deplină în România”.
Reconstituirea profilului său duhovnicesc, teologic şi intelectual numai pe baza puţinelor documente păstrate în arhiva Centrului nostru Eparhial şi a sumarelor informaţii publicate până acum este destul de dificilă, atât timp cât nu sunt cunoscute momentele dramatice ale suferinţelor, privaţiunilor şi umilinţelor trăite în temniţele comuniste.
În acest scop, o documentare riguroasă în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ar fi mai mult decât necesară.
Născut la 9 iulie 1915, în satul Borşa, comuna Săcădat, judeţul Bihor, din părinţii Simion şi Floarea, agricultori, Ioan Negruţiu s-a confruntat, de la vârsta cea mai fragedă, cu greutăţile vieţii pământeşti. Potrivit propriei mărturisiri, încă de la naştere, a fost firav şi bolnav, aşa încât pe la vârsta de trei luni i s-a pregătit sicriul. Dumnezeu a avut însă un plan cu el şi i-a rânduit să-L slujească, să propovăduiască Evanghelia şi să arate oamenilor „cărarea Împărăţiei”.
Dumitru Oniga, românul poet și sfânt mărturisitor
Dumitru Oniga, românul poet și sfânt mărturisitor
Dumitru Oniga – poetul de mare sensibilitate, supraviețuitor al temnițelor antonesciene și comuniste, peste 20 de ani de temniță, mărturisitorul discret și sfânt, naționalist român plin de bunătate, monument de bun-simț, legionar gata să-și dea viața pentru neam, luptător împotriva ideilor comuniste din toate timpurile, prozator, memorialist, om vertical de plină conștiință românească.
Domnul Dumitru Oniga, a fost deţinut politic în timpul regimului comunist și antonescian, coleg de ideal și de temniță cu Radu Gyr și Nichifor Crainic, pe lângă care a ucenicit ca poet, a plecat la Domnul în noaptea de 20 spre 21 octombrie 2016, în vârstă de 91 de ani, fiind înmormântat la Stupca. Împlinindu-se 3 ani de la plecarea sa, ridicăm un salut, un gând pios și o rugăciune, cu nădejdea că astfel ne va răspunde și el de dincolo. Să avem rugăciunile lui!
”Hulit şi schingiuit, dat în tărbacă,
Am sângerat urcând spre înălţimi
Să caut urma paşilor divini”
Interviu cu poetul mărturisitor Dumitru Oniga
”Numai prin Dumnezeu am rezistat, altfel nu îmi închipui cum aș fi putut. Ar fi trebuit să fiu mort încă din timpul anchetelor, darămite în închisoare.”
(realizat de Beniamin Pușcașu)
Am auzit de Dumitru Oniga încă din timpul liceului. Știam că locuiește în Suceava, dar nu am reusit sa il cunosc. M-am bucurat foarte mult atunci cand am primit acordul acestui interviu. Am aflat cu o zi înainte că dumnealui locuiește chiar lângă Judecătorie. Zâmbind, m-am gandit că viața are felul ei de a râde. Mă așteptam să găsesc un bătrân slăbit – auzisem că avea ceva probleme de sănătate în ultimul timp – și mă gândeam cum să nu-l deranjez prea mult. Nu a fost asa. L-am găsit pe domnul Oniga în biroul lui, la computer, corectându-și ultima carte, pe care o va publica în toamnă. Un birou mic, dar care a impus încă de la început o atmosferă favorabilă dialogului, pe care domnul Oniga o întreținea cu un zâmbet ascuțit și cu o privire care nu mi-a permis nici o miscare în plus. Discuția avea să ajungă departe, de la viața tăranului român până la rațiile infime de mâncare din închisori. La fel de departe va ajunge și călătoria mea. Avea să descopăr cum pentru prima oră în viața îmi era rușine de corpolența mea. (Beniamin Pușcașu)
Beniamin Pușcașu: Primele forme de rezistență anticomunistă s-au format aici în Bucovina. Care este explicația acestui fapt, sunt bucovinenii speciali?
Dumitru Oniga: În perioada aceea eu nu am fost aici. Eram la Baia Mare făceam o școală de subingineri și am fost arestat acolo, am fost luat cu ardelenii. Aici în Bucovina s-a păstrat o formă de rezistență natională încă de pe timpul austriecilor. Românii au intrat în conflict cu oficialitățile austriece în sesnsul că nu au renunțat la porc, nu au renunțat la obiceiuri și asa mai departe. Ori în cadrul imperiului mai erau și alte popoare care țineau la ființa lor. Românii nu s-au lăsat nici ei mai prejos și au făcut o serie întreagă de societăți, cum a fost de exemplu „Arboroasa” la Cernauți, societăți care se manifestau în spirit românesc; serbarea de la Putna a fost o mare serbare românească, la care au venit intelectuali din tot pământul românesc. Cand s-a deschis serbarea s-a organizat un joc, asa era obiceiul la noi, se începea cu „Hora Mare”. Ciprian Porumbescu care era și el acolo s-a dus la muzicantul care cânta, i-a luat vioara din mână și a cântat el hora mare. Când a terminat a mers la părintele Iraclie, taică-su, care era și el acolo, i-a căzut în genunchi și a spus: „Tată, am cântat Daciei întregi!”. Această tradiție s-a păstrat și când au venit comuniștii care negau în primul rând religia, apoi obiceiuri și dreptul la propietate, sigur că au găsit o rezistență bine definită. În Bucovina această rezistență s-a manifestat aproape imediat pentru că exista o tradiție.
20 octombrie 2019
Patru cuvioşi athoniţi vor fi canonizaţi de Patriarhia Ecumenică
Patru cuvioşi athoniţi vor fi canonizaţi de Patriarhia Ecumenică
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a anunţat înscrierea în calendarul Bisericii Ortodoxe a patru monahi aghioriţi: Daniil Katunakiotul, Ieronim Simonopetritul, Iosif Isihastul şi Efrem Katunakiotul.
Anunţul a fost făcut duminică, 20 octombrie, în cadrul întâlnirii Patriarhului Ecumenic cu reprezentanţii mănăstirilor din Sfântul Munte Athos la Karyes.
Sanctitatea Sa a fost primit de Protepistatul Sfântului Munte, părintele Simeon Sionisiatul, şi de ceilalţi membri ai Sfintei Epistasii, la biserica mănăstirii Protaton unde se află icoana Maicii Domnului Axion Estin.
„Sfinţenia este chintesenţa acestui loc, iar Sfinţii noştri sunt ceea ce are Biserica mai de preţ”, a subliniat Patriarhul Constantinopolului în cuvântarea sa, potrivit Orthodoxia.
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu se află în cea de-a şaptea vizită oficială în Sfântul Munte în calitate de Patriarh. (sursa: basilica.ro)
Părintele Daniil Katunakiotul (more…)
De la superficialitatea și imaturitatea programatică a stângii până la sângele revoluțiilor continue nu e decât un pas
Umbra lui Lenin. În Europa
De la superficialitatea și imaturitatea programatică a stângii până la sângele revoluțiilor continue nu e decât un pas
”De ce câștigă aderenți Stânga printre tineri și intelectuali?
Pentru că e foarte răspândită starea de adolescență morală și tot mai rară starea de maturitate morală. Tot mai mulți din categoria umaniștilor inconștienți care nu știu de unde vin și nu știu unde se duc.
Tipologia clasică a idealistului imaginar care azi, înfocat și pasional, îți plebiscitează idealul, iar mâine te însângerează cu revoluția.”
Horațiu Trif / fb
Cine deține presa „românească”? Câteva exemple
Cine deține presa „românească”? Câteva exemple
Expresia “presa românească” este folosită greşit atunci când este atribuită publicaţiilor din mass media de la noi din ţară care livrează mizerie de prostit publicul românesc în fiecare zi. Evenimentul zilei, Adevărul, PRO-TV şi alte publicaţii tipărite, online sau posturi TV sunt deţinute de străini. Acestea au programe şi livrează constant informaţii trunchiate menite să manipuleze şi să modifice percepţia românilor. Prin materialele publicate şi promovate se comportă precum ceea ce sunt: trusturi anti-româneşti. Cum pot fi atunci încadrate în categoria “presa românească”? Doar pentru că titlul publicaţiei şi materialele publicate sunt în limba română înseamnă că acel trust de presă este românesc? Doar pentru că mulţi autori ai articolelor publicate, mulţi redactori, moderatori şi regizori TV au nume româneşti, înseamnă că presa este românească?
Ce înseamnă presă românească? Ce înseamnă românesc? Păi hai să vedem în dexonline:
ROMANÉSC, -Ă, romanești, adj. (Livr.) Care are caracter de român, propriu românului. ♦ Care conține fapte, idei, întâmplări demne de un român.
Se încadrează presa deţinută de străini şi care livrează publicului larg mizerii manipulatorii anti-româneşti în categoria “românesc”? Eu zic că nu. Şi atunci, propun să nu mai folosim expresia greşită “presa românească”, pentru că nu e românească deloc, ci să folosim expresia “presa din România” atunci când ne referim la trusturile de presă (TV, ziare, reviste, posturi radio, site-uri de ştiri online etc) care activează la noi în ţară. Este corect să spunem “presa din România” pentru că într-adevăr activează în România, însă asta nu înseamnă că ar fi proprie nouă românilor, demnă de români sau benefică românilor, ca să fie şi românească. Din contră, este proprie străinilor şi este anti-românească.
Presă românească din păcate nu prea avem – informare cu adevărat românească se mai găseşte ici colo pe site-urile şi blog-urile încă libere.
De ce este presa importantă?
Pentru că invadarea, colonizarea, exploatarea, prăduirea unui popor se realizează în zilele noastre (printre altele) şi prin “anestezierea creierului” poporului atacat. Iar această anesteziere (care înseamnă imposibilitatea de a pricepe ce ţi se întâmplă, imposibilitatea de a identifica sursa reală a problemei, imposibilitatea de a identifica şi implementa o soluţie de scăpare) se aplică asupra poporului român (şi celorlalte popoare invadate de mafia internaţională) prin Şcoală şi Mass Media.
Dar chiar este presa din România controlată de străini?
Păi dacă în Germania este (vezi mărturia jurnalistului Udo Ulfkotte), cum credeţi că stă România, a cărei conducere a fost preluată de străini în 1989 şi a fost menţinută în mâinile lor până astăzi?
Mai jos găsiți o listă interesantă cu evreii care controlează presa din România. Vă invit să o parcurgeţi şi să vă sustrageţi din a mai urmări aceste publicaţii cu rol de intoxicare informaţională a românilor. Cine încă mai urmăreşte în zilele noastre televizorul pentru informare n-are nicio şansă să priceapă realitatea reală, ci doar cea FALSĂ, livrată de mafia străinilor la TV.
(după Emilian / ceicunoi.wordpress.com)
Adevăraţii stăpâni ai presei din România
sursa: deveghepatriei
I. Caracatita “Hearst”
William Randolph Hearst faimosul evreu american care a fondat imperiul sau numit Hearst in toata lumea. In Romania ii spune “Sanoma Hearst Romania SRL” si directorul general este bineinteles o evreica pe nume Elisabeth Loesberg .
Sursa 1 – http://www.jewwatch.com/jew-leaders-pulitzer.html
Sursa 2 – http://www.brat.ro/index.php?page=members&table=publisher&id=46
