24 februarie 2020
22 februarie 2020
Constantin Brâncuși: „Îl voi aștepta pe Bunul Dumnezeu în atelierul meu”
Constantin Brâncuși:
„Îl voi aștepta pe Bunul Dumnezeu în atelierul meu”
Articol de arhim. Mihail Daniliuc
Cu câteva zile înainte de epilogul vieții sale pământești, Brâncuşi a refuzat să fie transportat la spital, zicând că îl aşteaptă pe Dumnezeu acasă. Apoi a cerut ca patul din camera de dormit, deasupra căruia se afla o icoană ortodoxă, să fie mutat în atelierul său, așezat lângă sobă, așa cum, probabil, era în casa părintească de la Hobița. Acolo, în atelier, Brâncuşi a trecut la Domnul, în ziua de 16 martie 1957, sâmbătă noaptea, la ora două.
În anul 1906, Constantin Brâncuși a devenit cântăreţ de strană şi paraclisier la biserica ortodoxă română din Paris, „Sfinţii Arhangheli Mihail și Gavriil”
Mântuitoare și înduioșătoare așteptare, căreia Dumnezeu i-a răspuns pe 16 martie 1957, când a chemat sufletul genialului sculptor român să urce către Cer, pe „coloana nemuririi”. Cu greu se pot găsi cuvinte potrivite pentru a reda în cuprinsul unui articol uriașa personalitate a lui Brâncuși. Însă, cu nesfârșită recunoștință, mulțumind lui Dumnezeu pentru acest mare dar făcut neamului românesc, amintim în prezenta scriere câteva date de referință din viața și activitatea sa, ce se vor a fi un pios omagiu adus celui care, prin a lui daltă, a împărţit istoria artei în două etape: una clasică şi alta modernă, înnoind limbajul și viziunea plastică în sculptura contemporană, prin valorificarea artei populare arhaice. (more…)
Întâlnirea dintre ȚUȚEA și BRÂNCUȘI. Text publicat sub pseudonim, București, 1985
Întâlnirea dintre ȚUȚEA și BRÂNCUȘI. Text publicat sub pseudonim, București, 1985
PETRE ŢUŢEA după întâlnirea cu BRÂNCUŞI:
„Este neliniştit de realul intangibil, ca orice mare artist care nu poate fi mulţumit de jocul ipotezelor”
Mă servesc de amintire, de această formă afectivă a memoriei – cum a definit-o Kierkegaard, după cît mi-amintesc – cu toate imperfecţiunile ei. De altfel, istoria, memoriile şi jurnalele, aceste alcătuiri din fapte şi reflecţii, nu sînt mai aproape de adevăr. Chiar ideea platonică, considerată ca arhetip, dacă nu este revelată, ci numai închipuită, este o plăsmuire mitică mai aproape de adevăr.
Într-o zi, înaintea ultimului război, căutam, cu prietenul meu Haig Acterian, un tip de om pe care să clădim poziţia noastră în frămîntarea vremii. Căutam o certitudine spirituală. Am examinat toate tipurile, de la omul religios la omul tehnic şi n-am putut citi în om decît preaomenescul – folosind un termen al lui Nietzsche – în care omenescul, neomenescul şi supraomenescul se amestecau haotic. Am renunţat la căutarea certitudinii în om. Eram stăpîniţi de ideea ordinii şi de neliniştile devenirii.
Căutam un artist, pentru a constata care sînt limitele artei
Aşa am ajuns la termenii gnoseologici: Divinitatea, omul, lumea, adevărul eroarea, frumosul, urîtul, sacrul, satanicul, absurdul şi sensul şi la oglindirea lor în artă, unde purul inspirat se împleteşte cu forma şi sensul, căutate în om şi-n natură, sau în om, ca-n expresionism. Aşadar, căutam un artist, pentru a constata care sînt limitele artei, în cunoaşterea vieţii şi lumii şi dacă limbajul artistic, alcătuit din imagini şi semne, este mai aproape de adevăr decît limbajul ştiinţei, alcătuit din semne neevocatoare. În treacăt fie zis, imaginea şi semnul alunecă, în artist şi-n omul de ştiinţă, peste obiect, artistul autonom nedepăşind frumosul închipuit, iar omul de ştiinţă autonom nedepăşind semnul util.
Atunci, Haig mi-a spus că Brâncuşi se află în Bucureşti şi locuieşte la hotel „Bulevard”. Haig mi-a propus să mergem la Brâncuşi „ca să constatăm cum se oglindesc în spiritul lui viaţa şi lumea”. Apoi a adăugat: „desigur, trebuie să ţinem seama că nu ne întîlnim cu un teolog, cu un filozof, sau cu un savant, ci cu un mare artist”. „Să mergem”, i-am răspuns, „fiindcă sînt curios să aflu conţinutul acestor termeni: vocaţie, inspiraţie, sens, căutare, expresie, imagine şi simbol. După cîte ştiu, Brâncuşi nu este un intuitiv, fiindcă tăcerea şi infinitul, chiar prin coborîrea lor în cuvînt sau materie, în sfera mijloacelor omului mărginit la jocul dintre imagine şi simbol, nu-şi pierd caracterul lor inefabil. Apoi, omul rămas aici, căutător de forme şi sensuri, se poate situa arbitrar dincolo de bine şi de rău, ca Nietzsche. Perspectivism estetic (Charles Andler)”. ”Un lucru este cert”, a spus Haig, „Brâncuşi este un artist adevărat, în stilul căruia se oglindeşte sufletul neamului său”.
„Vom afla”, am spus eu, „dacă arta este mimesis, plăsmuire autonomă, sau manifestare a inspiraţiei. Omul, această creatură, este un dat primordial, care se desfăşoară în timp şi-n spaţiu, în etape, ca un damnat, sau el stă sub semnul înnoirii, adică viaţa lui este constantă, sau pernanent neliniştită de cum ar trebui să fie. Cu alte cuvinte: totul se află în el din primordii – fixism, sau evoluţie ca desfăşurare dintr-un început – , sau evoluţia este creatoare (Bergson)? Prin viaţă, aşa cum trebuie să fie, omul se mişcă în lumea valorilor, cum au fost definite aceste poziţii comportamentale ale omului, determinate, sau presupus autonome”, am încheiat eu.
Două perspective ale sculpturii „Socrate” de Constantin Brâncuşi
BRÂNCUŞI: „Poate cineva să doarmă în cameră cu o statuie?”
Haig, acest eminent regizor, mi-a spus: „Vom merge la Brâncuşi, fiindcă artiştii se mişcă liberi între cer şi pămînt, neconstrînşi de limbajul ştiinţific sau comun”. Eu am adăugat: „În poziţia inactuală a artiştilor adevăraţi se pot întîlni: concretul, scopul, idealul, tristeţea, bucuria, paradoxul, rătăcirea, absurdul, abisul, speranţa, disperarea, ordinea, dezordinea, hazardul, trivialul şi purul. Ca să aflăm esenţele acestor stări, trebuie să mergem la artist. In fond, totul se reduce la semn, lucru, autonomie, heteronomie, etic, estetic, figurativ, nefigurativ, sugestie, evocare, inspiraţie şi căutare. Aşa ne putem apropia de conţinutul şi forma operei de artă”.
Haig a aranjat întîlnirea. Cînd am ajuns la Brâncuşi, seara, ne-a primit cu întrebarea: „De ce-aţi venit la mine?”
I-am răspuns eu: „Cînd vă aflaţi dumneavoastră în Bucureşti, numai două primiri sînt deosebite: la Palat şi la dumneavoastră. Şi-apoi, noi dorim să aflăm de la un mare artist dacă arta trebuie să aibă mesaj şi dacă mesajul ei este mai aproape de adevăr decît comunicările ştiinţei”.
„Luaţi loc”, ne-a poftit Brâncuşi.
Un cavaler al dreptății, eurosceptic: Vladimir Bukovski
Un cavaler al dreptății, eurosceptic: Vladimir Bukovski
Un articol de Vasile Astărăstoae
Vladimir Konstantinovici Bukovski (30 decembrie 1942 – 27 octombrie 2019) a fost un neurofiziolog, scriitor și activist pentru drepturile omului. De la sfârșitul anilor ’50, el a fost o figură proeminentă în mișcarea disidentă sovietică, bine cunoscută atât în URSS, cât și în străinătate. S-a născut în orașul Belebei din Republica Socialistă Sovietică Autonomă Baskira, unde familia sa a fost evacuată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, el și părinții săi s-au întors la Moscova, tatăl său, Konstantin (1908 – 1976), a fost un cunoscut jurnalist. În ultimul an de liceu, Vladimir a fost exmatriculat pentru crearea și editarea unei reviste neautorizate. Și-a încheiat studiile liceale la seral. În septembrie 1960, Bukovski a fost admis la Universitatea din Moscova, la facultatea de biologie. Acolo, el și câțiva prieteni au decis să revigoreze lecturile neautorizate de poezii interzise din Piața Maiakovski.
La 19 ani, a scris notele critice despre Komsomol („Teze despre prăbușirea Komsomolului”). A fost interogat de KGB și dat afară din universitate (în toamna anului 1961). A fost arestat prima dată la 1 iunie 1963 și a fost condamnat în temeiul articolului 70.1 („ Agitație și propagandă anti-sovietică ”) din Codul penalal RSFSR. Bukovski a fost examinat de psihiatri sovietici, declarat bolnav mintal („schizofrenie”) și trimis pentru tratament la Spitalul de Psihiatrie Specială din Leningrad, unde a rămas aproape doi ani, până în februarie 1965. (more…)
Wuhan-400, o idee din 1981. Războiul biologic și profețiile construite
Wuhan-400, o idee din 1981
Războiul biologic și profețiile construite
Un articol de Andrei Dîrlău
În romanul său „The Eyes of Darkness” din 1996 (nu ediția din 1981, vezi in nota* de mai jos) scriitorul american Dean Koontz prevestea că în China, exact în orașul Wuhan, va izbucni o epidemie cauzată de un virus numit „Wuhan-400″.
În carte virusul e o armă biologică produsă de un laborator din Wuhan în cadrul unui program militar. Virusul cu ADN recombinat e produs în China, unde scapă accidental, dar „rețeta” lui e dusă în SUA de un savant chinez și în final americanii produc antidotul pe care chinezii nu-l pot crea.
Până aici e ficțiunea. Urmează realitatea, care are asemănări stranii cu cartea: un articol din „South China Morning Post” afirmă că Institutul de Virusologie din Wuhan are singurul laborator din China de maximă clasificare („grad 4 de biosafety”) dotat pentru studiul virușilor letali. Laboratorul se află la 32 km de epicentrul epidemiei de azi.
Acest laborator a fost unul dintre primele care „au secvenționat coronavirusul” (the lab was one of the first to sequence the coronavirus).
Wuhan e în centrul Chinei, la răscrucea principalelor artere de transport – linia ferată de mare viteză nord-sud (Beijing-Canton-Hong Kong) și fluviul Yangtze care curge est-vest până la Pacific. „Unde mai bine decât la Wuhan poți plasa o epidemie (ficțională sau chiar reală)?” scrie articolul.
Pe vremuri și japonezii au depozitat arme chimice în Wuhan.
Văd 3 scenarii posibile:
1) totul e o coincidență, actualul virus a apărut pe căi naturale (improbabil, nu cred);
2) e un virus scăpat accidental din laboratorul din Wuhan, ca în cartea din 1996 (e foarte posibil); (more…)
20 februarie 2020
Mens sana in corpore Polisano?
Mens sana in corpore Polisano?
10 elemente ale unei succesiuni evidente:
-
Klaus Werner Iohannis a fost președintele FDGR între 2002 și 2013.
-
Paul-Jürgen Porr e președintele FDGR din 2013.
-
În 2006, Klaus Werner Iohannis devine nașul de cununie al lui Paul-Jürgen Porr. În 2008, Klaus Werner Iohannis devine și naș de botez pentru familia Porr.
-
Anul 2017 e important pentru Paul-Jürgen Porr nu doar pentru că e reales președinte al FDGR, ci și pentru că, în luna februarie, devine noul director medical al spitalului #POLISANO din Sibiu.
-
În data de 1 decembrie 2018, Victor Costache, medic și șef de secție la #POLISANO Sibiu, este decorat de Klaus Werner Iohannis cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler.
-
Pe 4 noiembrie 2019, Victor Costache devine ministru al Sănătății în guvernul dorit de Klaus Werner Iohannis.
-
Pe 7 noiembrie 2019, trei zile mai târziu, ministrul Victor Costache semnează, ca angajat, un nou contract cu #POLISANO Sibiu.
-
Pe 11 noiembrie 2019, ministrul Sănătății și angajatul POLISANO Sibiu, Victor Costache, o propune președinte la Casa Națională de Asigurări de Sănătate pe Adela Cojan, director executiv la… ați ghicit: POLISANO Sibiu.
-
Pe 18 noiembrie 2019, ministrul Victor Costache modifică un Ordin de ministru din 2015. El adaugă „Clinica Polisano Sibiu” pe lista spitalelor care beneficiază de un program finanțat de stat. De asemenea, ministrul Victor Costache, angajat POLISANO, modifică și criteriile de eligibilitate înlocuind „două angiografe” cu „un angiograf”. POLISANO Sibiu deține UN angiograf…
-
O Ordonanța de Urgență care privatizează Sănătatea este dată în toiul nopții dinaintea moțiunii de cenzură. A doua zi, guvernul urma să cadă, iar un guvern demis nu mai poate emite ordonanțe de urgență…
CONCLUZII: (more…)
Bonus de $16 milioane! Cum sunt cumpărați cei ce avizează vaccinurile. O poveste de coșmar cu autism, vaccinuri, fraude științifice, mușamalizări și mulți, mulți bani
Bonus de $16 milioane! Cum sunt cumpărați cei ce avizează vaccinurile
O poveste de coșmar cu autism, vaccinuri, fraude științifice, mușamalizări și mulți, mulți bani
articol de Mircea Pușcașu
Agențiile guvernamentale americane precum CDC și FDA sunt instanțele care avizează punerea în circulație a fiecărui nou produs farmacologic al marilor corporații farmaceutice. Din cauză că aceste corporații alimentează intreg mapamondul cu vaccinuri, agențiile guvernamentale americane cu pricina devin de facto regulatorii normativi pentru întreaga lume.
Acuratețea deciziilor luate de aceste agenții guvernamentale (in ce privește eficiența și siguranța unui vaccin, spre exemplu) poate afecta sănătatea intregii populații umane, de aceea integritatea profesională și morală a factorilor de decizie sunt cruciale in această sferă unde presiunile și interesele non-medicale, financiare și geopolitice sunt atât de puternice.
Iată de ce este necesar să afle oricine faptul că doamna Julie Gerberding, în conducerea CDC între 1998 și 2009, a devenit director al diviziei de vaccinuri al MERK, una din cele mai mari companii farmaceutice producătoare de vaccinuri, de unde a primit peste 16 milioane de dolari, in afara soldei lunare.
Julie Gerberding este acuzată de dr. William Thompson, cercetător CDC, că a ordonat din poziția ei de director CDC distrugerea a 10.000 de documente care arătau implicarea cauzală a vaccinului ROR (MMR) produs de MERK în etiologia autismului la copii. Aceste documente erau rezultatul a 10 ani de cercetări CDC în ce privește siguranța vaccinurilor. Dr. Thompson a salvat foarte multe din aceste documente și le-a pus la dispoziția presei, fiind din această cauză dat afară din CDC.
Documentele și mărturiile eroicului dr.William Thompson au fost punctul de plecare pentru excepționalul documentar VAXXED realizat de Del Bigtree, jurnalist medical, laureat al premiilor Emmy, realizator pentru ani de zile la CBS al emisiunii The Doctors.
Aflați detalii direct de la Del Bigtree / The High Wire:
Alte articole conexe:
Despre lege și tortură. Serviciile secrete și drepturile omului. Un articol de Vasile Astărăstoae
Despre lege și tortură
Serviciile secrete și drepturile omului
Un articol de Vasile Astărăstoae
Istoria ne arată cât de periculoasă este pentru societate acordarea de puteri sporite serviciilor secrete. Filmul The Report (2019) ne prezintă o astfel de situație. Faptele sunt reale, mai mult sau mai puțin cunoscute.
Imediat după atentatele din 11 septembrie 2001, oficialii administrației Bush au decis să trateze atacurile ca acte de război. A apărut întrebarea firească: cei prinși vor fi tratați ca prizonieri de război? Funcționarii Administrației, inclusiv avocatul Departamentului Justiției, John Yoo, au recomandat clasificarea lor ca „deținuți” și, prin urmare, în afara protecției Convențiilor de la Geneva sau a oricărei alte legi interne sau internaționale și să fie încarcerați în închisori speciale administrate de servicii secrete. La 17 septembrie 2001, președintele Bush a semnat o directivă (încă clasificată), care oferea CIA puterea de a închide în secret și de a interoga deținuții.
Astfel, a apărut programul „Enhanced interrogation techniques” (EIT) sau „enhanced interrogation„, eufemisme pentru tortură. Termenii nu erau originali. Prima utilizare a unui termen comparabil cu „interogarea îmbunătățită” a fost într-o notă din 1937 a șefului Gestapo, Heinrich Müller, care a alcătuit sintagma „Verschärfte Vernehmung” pentru a descrie supunerea la frig extrem, privarea de somn, suspendarea în poziții dureroase și epuizarea deliberată printre alte tehnici.
CIA a contactat doi psihologi (John „Bruce” Jessen și James Mitchell) pentru a dezvolta tehnici alternative de interogare dure. Cu toate că niciunul dintre cei doi psihologi nu avea experiență si expertiză în efectuarea interogatoriilor, au acceptat și au fost plătiți cu 1000 de dolari pe zi plus cheltuieli, scutiți de taxe, realizând, în final, venituri de peste 80 milioane de dolari. Metodele propuse și utilizate au inclus bătaia, legarea în poziții contorsionate, supunerea la zgomot asurzitor, perturbarea somnului, privarea de somn până la punctul de halucinație, lipsire de mâncare și/sau apă, neacordarea îngrijirii medicale pentru răni, tortura cu apă, umilința sexuală, supunerea la căldură extremă sau frig extrem, plasarea în cutii mici de tip sicriu, experimente medicale non voluntare („rehidratare rectală”, „reanimare cu lichid rectal” și „hrănire rectală ”) etc. Majoritatea metodelor erau declarate crime de război încă din 1948. De exemplu, Statele Unite, după cel de-al Doilea Război Mondial, au pus sub acuzare pentru astfel de fapte oficiali militari japonezi și naziști și au obținut pedeapsa cu moartea. În plus, din 1930, Statele Unite au definit privarea de somn ca fiind o formă ilegală de tortură. (more…)
19 februarie 2020
Adormirea Sfântului Valeriu Gafencu – Mărturia lui Nicolae Itul -VIDEO
Adormirea Sfântului Valeriu Gafencu
Mărturia lui Nicolae Itul
”Acum primește Doamne pe robul tău!”
Mărturia fostului deţinut politic Nicolae Itul – martor la naşterea în Ceruri a Sfântului Valeriu Gafencu (+18 februarie 1952). Revelația prin care Domnul i-a făcut cunoscută data morții și pregătirea trecerii la El.
Partea 2 : (more…)
18 februarie 2020
OMS pune sub semnul întrebării siguranța vaccinărilor în masă
OMS pune sub semnul întrebării siguranța vaccinărilor în masă
În Decembrie 2019 a avut loc la Geneva un eveniment foarte interesant, Summit-ul global pentru siguranța vaccinurilor organizat de Organizația Mondială a Sănătății, la care au participat personalități de vârf ale lumii academice și medicale mondiale.
Iată câteva probleme ridicate la acest summit:
-
Știința pe care se bazează vaccinarea este învechită:
„Nu puteți recompune aceeași știință veche pentru a face să sune mai bine dacă nu aveți știința relevantă la noua problemă. Deci, avem nevoie de mult mai multe investigații în cercetarea siguranței.”
-
Sistemele de monitorizare a reactiilor adverse lipsesc:
“Chiar nu avem sisteme de monitorizare bune ale reacțiilor vaccinurilor .”
-
Medicii pun la îndoială ei însăși siguranța vaccinurlor:
„Avem un front profesionist foarte sănătos, care începe să pună la îndoială vaccinurile și siguranța vaccinurilor.”
Traducerea videoclipului: (sursa: vaccin.education)
00:19 Dr. Heidi Larson, antropolog de doctorat al MA, director al proiectului „Confidențialitatea vaccinului”:
Este nevoie de foarte multă cercetare în materie de siguranță care este necesara și fără cercetare de calitate nu putem avea o comunicare bună. Așadar, deși vorbesc despre toate aceste alte aspecte contextuale și probleme de comunicare, aceastea au nevoie de știință pe post de coloana vertebrală, nu puteți recompune aceeași știință veche pentru a face să sune mai bine dacă nu aveți știința relevantă la noua problemă. Deci, avem nevoie de mult mai multe investigații în cercetarea siguranței.
00:52 Dr. Soumya Swaminathan, lider in știința, pediatru OMS:
Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate
Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate
Despre comunitate
– Am impresia, Valeriu, i-a zis un prieten, ca tu te concentrezi asupra problemelor sufletesti, a vietii interioare personale, si neglijezi aspectul social al crestinismului.
Valeriu a raspuns:
– Solutia pe care o dau omenirii crestinii este spiritualitatea crestina, si ea este o conceptie integrala de viata. Nu e ingaduit a ne rezuma la o viata launtrica neglijandu-ne semenii, dar nu se poate nici croi o lumea fara a avea o viata duhovniceasca. Spiritualitea crestina inseamna guvernarea Duhului Sfant. Stradaniile noastre duhovnicesti launtrice sunt o pregatire pentru o vietuire duhovniceasca in societate. A sari peste ele inseamna a merge spre dezastru, caci Il parasim pe Hristos. Daca crestinismul n-ar fi si viata launtrica, el n-ar respecta omul si n-ar cunoaste libertatea lui. Trairea launtrica se ingemaneaza cu oranduirea sociala. Acum insa suntem in ceas de mare cumpana. Sa ne pregatim pentru moarte, ca sa castigam viata.
– Care este deosebirea dintre comunitatea crestina si celelalte societati?
– Comunitatea crestina e bazata pe Duhul Sfant si pe dragoste. Ea e libera. Ea asigura desavarsirea omului, precum si infratirea dintre oameni. Comunitatea crestina nu e nici fictiune colectivista, nici tiranie individualista, ci e adevar si iubire, libertate si munca.
– Care este ideea de proprietate crestina?
– Obsteasca.
– Crestinismul este proprietar?
– Este administrator.
– E bine a trai din mila?
– Mila nu va pieri niciodata, dar nu e bine ca societatea sa se imparta in milostivi si miluiti, caci cei miluiti pot fi umiliti in demnitatea lor de oameni. Mila este un act individual. Comunitatii ii este specific ajutorul reciproc. Dreptatea si justitia sunt ale politicii. Dar si in cea mai perfecta umanitate mila va continua sa fie o caracteristica a relatiilor dintre oameni.
– Ce zici de expluatarea omului de catre om?
– E cumplita expluatarea omului de catre om; aceata presupune o societate individualist-burgheza materialista si egoista, si ea nu are nici o tangenta cu crestinismul. Dar omul poate fi expluatat si mai cumplit de stat; aceasta presupune o societate tiranica, determinista, materialista si anticrestina.
– Se dovedeste insa ca productivitatea si creatia sunt superioare in societatile individualiste tocmai prin instinctele materiale si prin egoismul lor. Ce zici de asta?
– Numai constrânși de imprejurari capitalistii au tinut cont de sensul social al profiturilor; altfel ar fi exploatat fara mila pe muncitori. Individualismul poate fi un corectiv, o alternativa a colectivismului, dupa cum si colectivismul poate fi un corectiv si o alternativa a individualismului. Jocul libertatii trebuie sa fie moral, jocul autoritatii, de asemeni, sa fie moral. Numai comunitatea libera, constienta, dominata de valori sfinte poate impaca conflictul dintre individualism si colectivism.
– Comunitatea este o problema de interese ori de generozitate? (more…)
17 februarie 2020
Valeriu Gafencu – Comemorarea anuală. Târgu Ocna, 18 februarie 2020
Valeriu Gafencu – Comemorarea anuală
Târgu Ocna, 18 februarie 2020
Comemorarea anuală închinată lui Valeriu Gafencu şi tuturor deţinuţilor politici din temniţa Târgu Ocna, va avea loc marţi, 18 februarie 2020, sub organizarea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului şi a Fundaţiei Profesor George Manu.
Ca în fiecare an, Comemorarea va avea loc la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Târgu Ocna (în vecinătatea Spitalului Penitenciar, locul în care se află gropile comune și Troiţa foştilor deţinuţi politici). Începând cu ora 9 se va săvârşi Sfânta Liturghie care va fi urmată de Parastas.
Roger Scruton: un cavaler al valorilor tradiţionale. Un articol de Bogdan Munteanu / Revista PERMANENȚE
Roger Scruton: un cavaler al valorilor tradiţionale
Un articol de Bogdan Munteanu / Revista PERMANENȚE
Noua rubrică „Lumea ideilor” pe care o inaugurăm începând cu acest număr al revistei noastre îmi oferă prilejul de a vorbi chiar acum, în debutul ei, despre un intelectual de marcă al cărui nume circulă zilele acestea mai mult ca oricând în mediile de informare, indiferent de orientarea lor. E vorba de filosoful englez Roger Scruton (1944-2020), care a trecut la cele veşnice pe 12 ianuarie, răpus de cancer.
În cazul său vorbim de una din cele mai importante figuri intelectuale ale conservatorismului ultimelor decenii. Adept al firescului şi al bunului-simţ în vorbă, atitudine şi cugetare, cu un temperament şi un stil tipic britanic, Scruton a fost tot un produs intelectual al frământatului an 1968, marcat în vestul Europei de revoltele studenţilor îndoctrinaţi de comunism. Numai că el s-a profilat cu o orientare opusă acestui stângism care de atunci încoace a acaparat treptat mai toate mediile academice şi politice occidentale. A fost una din puţinele voci care s-a opus în permanenţă acestui tăvălug dizolvant al ideologiilor de cabinet ale leftismului contemporan, cu tendinţele lor de inginerie socială şi de transformare a realităţii în conformitate cu patul procustian al imaginarului propriilor concepţii zămislite de aburii întunecaţi ai ideologiei. S-a implicat şi în vremea războiului rece, vizitând ţări aflate dincolo de Cortina de Fier şi iniţiind legături cu intelectuali anticomunişti din spatele acesteia. Nu fără riscuri. Conform mărturisirii dintr-una din cărţile sale, în anul 1985 a fost arestat şi expulzat din Cehoslovacia. (more…)
11 februarie 2020
Cum să schimbi lumea din jur. O povestire șocantă
Cum să schimbi lumea din jur
O povestire șocantă
La noi în scară trăia o bunică de 97 de ani. O femeie draguță, plăcută, mereu cu dispoziție, zâmbet și atitudine prietenoasă. Pentru mine ea a fost un idol. Să vă explic de ce.
La început această femeie a împodobit pervazurile de la noi din scară cu flori. S-a primit frumos. Ziua următoare aceste flori au fost furate, iar lângă stația de autobuz puteai vedea vânzători cu aceste flori.
Vecinii noștri au deciz să pună lacăt și interfon la ușa de la intrare. Apoi bunicuța a pus din nou flori pe pervaz, iar pe pereți a agățat iconițe. Frumos.
În scară au început să intre adolescenți gălăgioși. Bunicuța a ieșit în scară și… le-a propus apă sau ceai. Ei au râs îndelungat, iar apoi au rupt florile și au întors icoanele.
Următoarea zi bunicuța a pus din nou flori pe pervaz, a întors icoanele în poziția de dinainte și a pus cărți ale autorilor clasici pe pervaz. Din nou au venit adolescenții. Făceau gălăgie, vorbeau urât. A ieșit și le-a propus ceai și de-ale gurii. Băieții nu au putut refuza. Ba chiar au luat cu ei cărți și au promis că le vor citi. Nu s-au atins de flori sau icoane.
Următoarea zi ea a scos o sticluță de plastic cu apă, pentru ca fiecare să poată uda florile dacă va vrea. Și cărți noi. Seara au venit adolescenții din nou, s-au udat unul pe altul cu apă și au râs. Bunicuța a ieșit la ei din nou, le-a propus ceai, a umplut sticlele cu apă și i-a rugat să ude florile. (more…)
RUGAȚI-VĂ PENTRU JORDAN PETERSON!
RUGAȚI-VĂ PENTRU JORDAN PETERSON!
Jordan Peterson – tratat într-o clinică din Rusia
De aproximativ un an profesorul Jordan Peterson s-a retras din viața publică, deși era la apogeul carierei și activității sale, din cauza unei dependențe de un tranchilizant luat pentru a face față unor probleme medicale din familie (soția a fost diagnosticată cu cancer).
După ce timp de un an a fost diagnosticat greșit în diverse clinici din America de Nord, Jordan Peterson se află în Rusia, unde se tratează la o clinică, spune Mikhaila Peterson, fiica sa. În centrul de reabilitare din NY unde se internase inițial starea lui s-a înrăutățit, având gânduri suicidale și akathisia, o afecțiune ce se manifestă printr-o continuă stare de agitație fizică, ce se află printre efectele secundare cunoscute ale medicamentelor pentru boli psihice.
Practic, se pare că unele complicații au apărut și din cauza medicației prescrise lui Jordan Peterson pentru a se recupera… Familia a apelat la clinica din Rusia, considerând că cele din SUA l-au diagnosticat greșit și că i-au prescris medicamente care să combată reacțiile la alte medicamente. Mikhaila spune că tatăl său era să moară de câteva ori.
La Moscova Jordan Peterson s-a aflat pentru opt zile în comă indusă, după ce medicii i-au descoperit o pneumonie. Mikhaila mai spune că în Rusia doctorii nu sunt influențați de companiile farmaceutice să trateze efectele secundare ale unor medicamente cu alte medicamente și că au îndrăzneala să facă detoxifierea medicală de benzodiazepine (medicamentele luate inițial de JP care i-au cauzat dependența).
Jordan Peterson și-a mai revenit, însă are daune neurologice, nu poate scrie și merge doar asistat, ia medicamente împotriva crizelor de apoplexie; mai e mult până la recuperare. Fiica sa spune că i-a revenit zâmbetul pentru prima oară în ultimele luni.
Cred că nu-i strică rugăciunile celor care obișnuiesc așa ceva… (more…)
Nimeni: Nimic! Tăcerea m(u)ieilor. Un articol de Patrick Andre de Hillerin
Nimeni: Nimic! Tăcerea m(u)ieilor
Un articol de Patrick Andre de Hillerin / catavencii.ro
Zilele trecute, un neglijent, un împrăștiat, a scăpat un ac de cusut pe podeaua Internetului din România. În alte vremuri, evenimentul ar fi trecut neobservat. Dar nu și atunci. Era atât de liniște, încât atunci când acul a ajuns pe jos a făcut un zgomot de parcă s-ar fi izbit un baros de marmura dintr-o bibliotecă.
Și, totuși, n-a protestat nimeni. Nu s-a auzit nici o admonestare, nimeni n-a sărit speriat, nimeni n-a cerut liniște. Căci liniște era deja. Mormântală, abisală, de început de veac.
Vuvuzelele, fluierele, tobele și boxele portabile adastă, pline de praf, prin cămări, lângă steaguri tricolore și lângă steagurile UE, lângă mânuțe galbene cu mesaje mobilizatoare, lângă proiectoare, pungulițe cu rahat și lanterne de telefon mobil.
Este cumva uluitor ce se întâmplă cu simpatizanții dreptei, oameni care în ultimii trei ani au agitat apele mai ceva decât niște maeștri de ceremonii. Au luptat pentru principii, spun ei. Au luptat pentru a scăpa țara de Ciuma Roșie, spun ei. Au luptat pentru un viitor mult mai bun, spun ei. Și, iată, viitorul mai bun, normal, aspirațional, a intrat pe ușă pe 4 noiembrie, de mânuță cu președintele Iohannis. Iar ei nu mai spun nimic. Pentru că viitorul ăla nu e nici luminos, nici aspirațional, nici măcar normal sau de bun-simț. E cumplit, e arogant, e nesimțit și sfidător. Iar ăsta nu este decât preview-ul, varianta demo a ceea ce ne așteaptă în următorii patru ani, cu PNL cuibărit sub pulpana prezidențială.
Echipa Iohannis are catedrala ei a mântuirii: achizițiile de armament. Prima măsură a guvernului tranzitoriu Orban a fost să plătească mult în avans două miliarde de lei unor producători americani de rachete. Cheltuiala asta și multe altele asemeni, nenecesare, a dat peste cap bugetul, împingându-l înspre deficit. Și au venit, desigur, și împrumuturile. În cascadă. Grămezi de împrumuturi. Brusc, nici unul dintre specialiștii fără cinci minute de pe Internet nu s-a mai priceput la economie. Se pricepeau pe vremuri, acum nici patru luni, dar au uitat tot. Habar nu mai au, nu mai deschid gura să vorbească despre investiții, infrastructură, macroeconomie, curs leu-ero. Nimica-nimicuța. Tăcere totată.
Au ieșit la iveală mașinațiunile ministrului Sănătății. Omul, plătit ani buni de un spital privat, s-a grăbit să favorizeze acel spital în chiar începutul mandatului său ministerial. Pe față. Prins și în stare de incompatibilitate, ministrul a pur și simplu mințit, cu majestuoasă nerușinare, spunând că, de fapt, el operează pro bono. Pro bono, bre, adică moca, gratis, pe degeaba. Unde, în lumea plină de citate rafinate în care a crescut ministrul Costache, gratisul ăsta înseamnă vreo 20.000 de lei pe lună pentru 40 de ore de muncă. Și iar n-a zis nimeni nimic. Nu în lumea fedainilor Justiției, nu în lumea vărsătorilor de sânge pentru dreptate. Băi, iar nimica-nimicuța. O mare de muți disciplinați mărșăluiește resemnată spre victoria finală. (more…)
Moneda Euro, România și imperiul UE
Moneda Euro, România și imperiul UE
Când o țară era puternică, voievodul bătea monedă proprie. Azi ți se spune că e mișto să adopți moneda UE, noul imperiu totalitar. Fugi d-aci, nenicule, că ți se vede coada!
Mayer Amschel Rothschild – sec. 17: “Give me control of a nation’s money and I care not who makes the laws.”
Din acest citat al bătrânului mason de Rotschild poți înțelege și care este motivul pentru care Isărescu este singurul funcționar neschimbat din funcție de 30 de ani, fiind și singurul român membru in două din instituțiile oculte de guvernare mindială, Club of Rome, respectiv Trilateral Comision.
Dan Diaconu:
În ceea ce privește trecerea la EURO, polonezii spun că nici nu poate fi vorba, ungurii că e o cale fără ieșire și fără speranțe, iar cehii o consideră o piedică în calea dezvoltării țării. Noi însă, mai tefeliști decât tot Estul la un loc și aliniați în spatele lui Manole, am fixat și-un termen limită până la care să aderăm.
A trece la EURO e ca și cum ți-ai pune singur ștreangul de gât. Pierzi controlul fluxurilor financiare în condițiile în care de împrumutat te împrumuți la fel ca și acum, adică la dobânzi mari că, deh, nu ești Germania. Știu că pierderea controlului propriei monede este o realitate încă de când am aderat la UE, dar ceea ce s-ar petrece în cazul trecerii la Euro ar fi pentru noi echivalentul unei mega bombe atomice. Atât pentru economie cât și pentru oameni. Dar noi mergem înainte. (more…)
Ioan Ianolide – Deținutul Profet. Inteligența artificială și dictatura tehnologiei
Ioan Ianolide – Deținutul Profet
Inteligența artificială și dictatura tehnologiei
Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Şi totuşi el e trist şi îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.
Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.
De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.
Ioan Ianolide, 1985
Pentru a înțelege cât de incredibile sunt profețiile făcute in 1985 de Ioan Ianolide, urmăriți clipul de 20 de minute despre ce se intâmplă astăzi în China și în lume. Clipul este in limba română și se găsește aici:
Alte fragmente din Deținutul Profet: (more…)
Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat
Inteligența artificială, China și dictatura viitorului foarte apropiat
Sau despre cum ne aflăm deja intr-o inchisoare chiar dacă nu ne dăm seama
