Bucovina Profundă

4 decembrie 2019

Ultimii ani ai lui Petre Țuțea. ”O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii”

Filed under: Petre Țuțea,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:36

Ultimii ani ai lui Petre Țuțea

”O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii”tutea +

În august 1964, Petre Țuțea, cântărind doar 53 de kilograme și având sănătatea șubrezită, este eliberat din Aiud în urma decretului de aministie generală. Va fi prins de acum într-o altă formă de privare de libertate, aceea a urmăririi lui continue, cu ochiul vigilent al Securităţii pironit în ceafă ca o armă. Încearcă să-și revină după „lunga călătorie în care fusese scos din viață”, redactând în anul 1965 un „Proiect pentru reforma economică a României” pe care îl trimite autorităților în dorința de a scoate România din criza politică în care se afunda: „Lucrarea a fost trimisă către secţia de Economie a Academiei Române. După câteva luni, a venit şi răspunsul. Era respinsă, pe motiv că nu fusese destul de bine ancorată în doctrina marxist-leninistă”. În primăvara anului 1968, Securitatea îi întocmește o „fișă personală” în cadrul unui „Referat cu propuneri de avertizare a numitului Ţuţea Petre”: „Fire de boem, dominat puternic de eul său, n-a acceptat să intre în câmpul muncii pe lângă faptul că nu este dispus «să se bage slugă la dârloagă» autocaracterizându-se ca om „inadaptabil la situaţia politică şi economică actuală”.

Credincios principiilor de viață pentru care a suferit atât, continuă să nu facă niciun compromis cu regimul, prețul fiind o viață în lipsuri și sărăcie extremă. Va trăi până în 1989 din ajutor social, apoi până la sfârșitul vieții dintr-o pensie derizorie primită de la Uniunea Scriitorilor, locuind într-o garsonieră pusă la dispoziția lui Țuțea de către unul din tinerii care îi audiau conferințele improvizate. Renegat de sistem, fără drept de a publica decât sporadic în revistele „Familia” și „Tribuna”, Țuțea elaborează numeroase proiecte, eseuri şi dialoguri filosofice, teologice şi antropologice, majoritatea rămase în manuscris sau confiscate de Securitate cum au fost „Tratatul de antropologie creştină” și copii ale proiectului „Prometeu”.

Revoluţia din decembrie 1989 îl prinde aproape strivit în ghearele sărăciei şi neputinţei, însă începe să fie înconjurat de tot mai mulți ziariști care îi difuzează interviurile în toate mediile, astfel încât popularitatea lui Țuțea devine fulminantă, iar în lumea culturală începe să se vorbească despre un nou curent: țuțismul. Cu toate acestea, starea sănătății lui Țuțea se înrăutățește tot mai mult, în toamna anului 1991 fiind internat în spitalul Filantropia.

Pe 3 decembrie 1991, după patru decenii de urmărire comunistă, Petre Ţuţea își primește sfârşitul cu sufletul împăcat, după ce se spovedește părintelui Constantin Voicescu, într-o rezervă a Spitalului Cristiana din Bucureşti. Înconjurat de ziarişti, marele filosof răspunde cu maximă lucidate întrebărilor acestora. „Domnule profesor, ar trebui scrisă o istorie a închisorilor comuniste, acolo unde dumneavoastră aţi fost batjocorit?”, se aude întrebarea reporterului. „Nu, pentru cinstea poporului român. Dacă spun că am fost pălmuit, întinez strălucirea poporului român. Nu vreau să umilesc poporul român, jelindu-mă”.

Întrebat în continuare despre viitorul poporului român, Petre Ţuţea răspunde:  (more…)

Petre Țuțea – un geniu cu suflet de copil. Documentar VIDEO – Maieutica românismului

Filed under: documentar,Petre Țuțea,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:06

Petre Țuțea – un geniu cu suflet de copil

Petre-Tutea-Foto-de-Emanuel-Parvu

Articol de Arșavir Acterian

O namilă de om, cu verb potopitor de gigant. Nu exagerez. Cei care l-au ascultat 3, 4, 5 ore vorbind încontinuu de toate cele, fără să dea voie altuia să strecoare vreun cuvînt, vor recunoaște că n-am exagerat cu nimic în caracterizarea de mai sus. Petre Țuțea era un geniu verbal, singular în generația lui, care n-a dus lipsă de vorbitori străluciți. El și-a revărsat cu generozitate geniul, fără nici un gînd de răsplată materială. Nu numai prin saloane cu doamne admirative – care îl priveau cu ochi holbați ca la o minune -, dar și prin reuniuni de cărturari unși cu toate alifiile, și pe care îi uluia. Mircea Eliade – alt potop -, încercînd o întrecere cu Țuțea, s-a dat bătut într-o seară la taifas într-o casă de pe strada Cîmpineanu. Eliade – după ce l-a ascultat cîteva ore în șir pe conu Petrache, divagînd cu caracteristica lui impetuozitate și cu verva lui îndrăcită despre probleme de metafizică, despre poezie și teatru, despre politică și cîte altele – a spus că ar fi onorat să-i fie secretar. Poate și în glumă, dar și în serios.

Omul acesta era un cuceritor și palpitant spectacol. Nu e domeniu în care să nu fi avut ceva de spus. Cap enciclopedic, el a acumulat, cu o răbdare de benedictin, cunoștințe temeinice în materie de drept și de economie – discipline ale specialității lui, aprofundate la Berlin, dar și în filozofie, literatură, medicină și fizică, ori chimie, în astrologie și geografie…

Tip polivalent de Renaștere, tot ce s-a sedimentat în memoria lui colosală, servea nu ca un simplu depozit de obiecte moarte, ci ca sursă inepuizabilă pentru strălucitoarele lui speculații ale unui verb incandescent. Era un om în aproape permanentă ebuliție verbală. Te întrebi chiar, când a avut timp să-și însușească atâta bogăție de cunoștințe. Dar nu mulțimea cunoștințelor îl deosebeau de alții ca el, ci darul de a transfigura aceste cunoștințe, trecându-le printr-o proprie alchimie, cristalizându-le în forme surprinzătoare, împletindu-le cu metafore foarte la locul lor.   

(more…)

2 decembrie 2019

Despre Codreanu, pro sau contra. Un interviu cu Răzvan Codrescu  

Despre Codreanu, pro sau contra

Un interviu cu Răzvan Codrescu  

czc-corneliu-zelea-codreanu

„Despre Codreanu se vorbeste, pro sau contra, adeseori anapoda”

Claudiu Tarziu: Observam ca orice referire cu un dram de obiectivitate la Corneliu Codreanu sau legionarism te face dintr-o data suspect. De pilda, Ion Cristoiu a fost acuzat de simpatii legionare pentru ca i-a recunoscut „Capitanului” charisma si bunele intentii. Iar realizatoarea de televiziune Eugenia Voda a primit aceeasi eticheta doar pentru ca i-a permis lui Ion Cristoiu sa faca acele afirmatii in emisiunea ei.

Pe de alta parte, simpatizantii se raporteaza necritic la Miscare si la fondatorul ei. De ce credeti ca se intimpla asa? si totodata de ce-am mai vorbi astazi despre Codreanu si despre legionarism?

Razvan Codrescu: Nu numai faptul ca a reusit sa mobilizeze pina la jertfelnicie elita unei generatii (studenti, intelectuali, preoti, aristocrati etc.), dar si faptul acesta de a fi adulat sau contestat cu patima dupa atitia ani, si dupa ce s-au facut toate eforturile pentru a i se diminua creditul si a i se sterge urmele, arata importanta personajului, care, indiferent de cum ar fi judecat, nu a fost unul de mina a doua.

Indaratnicia aceasta de a ramine viu/prezent si dupa trei sferturi de veac, dupa ce a fost haituit, asasinat, ingropat la opt metri sub pamint si denigrat ca nici un alt personaj al istoriei noastre, impre una cu toata miscarea pe care a generat-o, mai arata si calegionarismul a picat pe niste probleme vitale si inca nerezolvate ale existentei si destinului nostru ca neam, atit in ordinea seculara, purtatoare de sabie, cit si in ordinea spirituala, purtatoare de cruce.

S-ar putea spune ca, cel putin in lumea romaneasca, personajul este inca prea fierbinte si chestiunile legate de el prea arzatoare pentru a admite tratamentul „la rece”. De aceea, mai „obiectivi” si mai „masurati” au reusit sa fie adeseori, atit in privinta lui Codreanu, cit si a „fenomenului legionar” in genere, cercetatorii sau observatorii straini. (si, in paranteza fie spus, nici o alta miscare, politica sau spirituala, din viata publica romaneasca, mai veche sau mai noua, nu a mai atras in asemenea masura atentia strainatatii; bibliografia straina a legionarismului – consemnata doar partial in amplul dosar bibliografic din cartea mea in cautarea Legiunii pierdute – este uriasa si extrem de diversa, din epoca si pina in vremea din urma – sa zicem, de la articolele lui Julius Evola de la sfirsitul anilor ‘30 si pina la ultima sinteza straina de care am eu cunostinta, aparuta in 2010, in Franta: Michel Bertrand, Codreanu et la Garde de Fer. Histoire d’une tragedie: 1920-1945.) Ma intrebati „de ce am mai vorbi despre Codreanu”? Pai, daca asa stau lucrurile, s-ar putea spune mai degraba ca daca nu s-ar mai gasi nimeni sa vorbeasca, atunci „pietrele ar striga”.

Ce-i drept, se intimpla ca despre Codreanu se vorbeste, pro sau contra, adeseori anapoda: fie din lipsa de informare corecta, fie din partizanat ideologic si propagandistic. E si multa ignoranta, si multa naivitate, dar si multa rea-credinta sau necinste sufleteasca. As putea spune ca exista un regim mostenit al mistificarilor manipulatorii, carora le cad prada nu numai ageamii si jurnalistii de mina a doua, dar si o anumita istoriografie ideologizata.

Am mai spus-o: propaganda antinationala si anticrestina constituie probabil singura forma de continuitate din viata publica romaneasca a ultimelor sapte-opt decenii, iar din acest punct de vedere intre regimul democratic (antebelic sau postdecembrist) si regimul comunist nu exista nici o deosebire semnificativa.

Romania contemporana s-a miscat constant (cu exceptia anilor tulburi ai razboiului) in cercul vicios al stingii, in care nici o in-dreptare nu este cu putinta. Legionarii – care tocmai de aceea au deranjat si deranjeaza atit de mult establishment-ul, direct sau indirect – incercasera sa rupa acest cerc, in contextul efemer al unei Europe de dreapta; tentativa lor a esuat in mod tragic, dar amintirea fermitatii lor continua sa tulbure “linistea” oamenilor de stinga, care au dus – si continua sa duca – tara la ruina. Spaima de legionarism reprezinta, in adinc, spaima politicianismului de propriile lui pacate, pe care le-ar putea plati cindva, la o dreapta judecata a Istoriei.

Una peste alta, a fost impusa cu consecventa o adevarata dogma ideologica, fundamentata pe mitul propagandistic al “salbaticiei” legionare. Este, intr-un fel, povestea cu hotul care striga: “Prindeti hotul!”… Legionarismul a devenit astfel imaginea publica a tuturor relelor de ieri si de azi (“sperietoarea” fiind folosita pina la saturatie si dupa 22 decembrie 1989), iar Corneliu Codreanu, ca sef al Miscarii, e considerat de regula drept “capul rautatilor”. Ei bine, atit de mult au fost repetate aceste lucruri, atita cerneala s-a varsat si atita patima a fost investita in aceasta denigrare concertata, incit pentru anumite minti comode problema e ca si clasata! Cind se rosteste numele lui Codreanu sau al Miscarii Legionare, multora li se pare ca stiu totul dinainte…      

(more…)

1 decembrie 2019

Mărturii despre Corneliu Codreanu

30 noiembrie: 81 de ani de la asasinarea lui Corneliu Codreanu

czc nunta

Mărturii despre Corneliu Codreanu

Corneliu Codreanu a fost asasinat în noaptea de 29-30 noiembrie 1938, alături de Nicadori şi Decemviri, la ordinul lui Carol II, şi al lui Armand Călinescu, cu acordul puternicilor mondiali de atunci. Fiind invinuit forțat de fapte minore (cum ar fi calomnia), după o detenție de luni de zile, au ințeles că nu pot să il execute legal și au inscenat o fugă de sub escortă. De aceea, după ce i-au ștrangulat, i-au impușcat in spate pentru a mima o tentativă de evadare și a justifica uciderea. Peste trupurile celor 14 s-au turnat zeci de litri de acid sulfuric, iar apoi groapa comună a fost umplută cu câteva tone de beton.

După doi ani, ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar, trupul Căpitanului este deshumat, şi reîngropat creștinește la Casa Verde din Bucureşti. Din păcate, astăzi nu se cunoaşte locul de veci al Căpitanului, mormântul său fiind distrus complet de regimul comunist.

Prin ceea ce a creat şi ne-a lăsat moştenire, Căpitanul va rămâne de-a pururi în memoria poporului român. Datorită lui, România a trăit una din rarele ei treziri la viaţă. Cauza sa rămâne actuală şi azi. Şi această luptă va continua mereu, până la veacul de apoi: lupta pentru mântuirea neamului românesc.

Important! Citiți și: 30 noiembrie: 81 de ani de la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, din ordinele Regelui Carol al II-lea


 

 

Mărturii despre Corneliu Codreanu

Nicolae Steinhardt:

”Eu nu l-am cunoscut pe Codreanu. Însa dupa informatiile pe care le-am cules de pretutindeni era un om de caracter, cinstit si capabil. Uciderea lui monstruoasa de barbarii de oameni platiti ai lui Carol al II-lea, strangularea si impuscarea in ceafa, fiind legat de maini si de picioare cu lanturi, facand din el un martir, trebuie sa impresioneze orice om cu constiinta civica si sa-i dea de gandit asupra unei singure atitudini de viata: respectul mortii, spre a nu-i mai intina memoria cu acuzatii superflue cand nu mai era in viata.” (Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii (1959-1989). Selecţia documentelor: Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan, Ed. Nemira, 2005, p.395;  Arhivele CNSAS, fond informativ, dosar nr. 207, volum 5, ff. 100-101, P 191 – 195)

 

Nicholas Nagy-Talavera, scriitor ungur, de origine evreiasca :

”Deodată s-a produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte călărind un cal alb. S-a oprit aproape de mine. N-am putut vedea nimic monstros sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilaros, sincer, radia asupra mulţimii celor săraci şi părea să fie una cu mulţimea şi totodată în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea pur si simplu pădurilor, munţilor, furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite cu zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Şi astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “E trimis de Arhanghelul Mihail”. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată şi slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu. Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.” (Nagy- Talavera, Nicholas, O istorie a fascismului în Ungaria şi România. Ed. (evreiasca) Hasefer, Bucuresti, 1996; ed. orig. 1971, în engl.).

 

Andreas Hillgruber, istoric evreu-german:

”Legiunea Arhanghelului Mihail, întemeiată în 1927, era creaţia exclusivă a lui Corneliu Zelea Codreanu, un om plin de pasiune politico-religioasă. Antisemitismul Mişcării era de natură religioasă şi naţională, nu rasistă. Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democraţiei din România şi reînnoirea statului român printr-o conducere autoritară, înrădăcinată solid în creştinismul ortodox. Principiile Mişcării izvorau,fără îndoială, dintr-un profund patriotism autentic.” (Andreas Hillgruber, Hitler, Konig Carol und Marschall Antonescu, Ed. Franz Steiner Verlag Gmbh, Wiesbaden, 1954).

 

Zigu Ornea, istoric evreu: (more…)

29 noiembrie 2019

Bucovina. De unde Dumnezeu nu a plecat niciodată…

Filed under: Bucovina profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:26

Bucovina. De unde Dumnezeu nu a plecat niciodată…

Nu pentru că m-am născut aici îmi place ţinutul dintre obcini şi nici pentru că de el mă leagă amintiri de o viaţă. Sunt multe alte motive, mai adânci decât apartenenţa la o anume comunitate, decât o anume înţelepciune a locului.

Bucovina îmi place pentru că aici există culori pe care mulţi pământeni nu mai pot să le vadă. Pentru că cerul miroase a răşină, pentru că fâneţele au flori felurite, pentru că păsările nu contenesc să cânte, iar stelele nu cad, ci doar măsoară infinitul.

buc3

Îmi place în Bucovina pentru că aici oamenii te privesc în ochi şi îţi doresc zi bună, chiar dacă nu i-ai mai întâlnit niciodată.  Îmi place  pentru că bătrânii ei mai ştiu să se mire, iar copiii  să se ruşineze. Pentru că vara e parfumată cu iz de fân proaspăt, iar toamna cu miros de otavă; pentru că merele pot fi roşii sau galbene, iar prunele par brumate. Pentru că laptele are gust de păşune înmiresmată şi e păstrat în oale de lut. Pentru că dacă nu desluşeşti într-o zi un zvon de bucium sau de fluier, sigur vei auzi clinchet de clopot ori dangăt de talangă.

(more…)

28 noiembrie 2019

Despre moartea Părintelui Arsenie Boca. Mărturia lui Dan Lucinescu

Filed under: crimele comunismului,Pr Arsenie Boca,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:51

arseie_boca_indexDespre moartea Părintelui Arsenie Boca. Mărturia lui Dan Lucinescu

30 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca

Citiți:  Martirajul părintelui Arsenie Boca în moara lui Kalusek

Părintele Arsenie a trăit ca un sfânt şi a murit ca un martir, asasinat prin maltratare criminală, în 28 noiembrie 1989, de către doi ofiţeri de securitate. Cu puterile lui deosebite de vizionar, el şi-a văzut moartea, prin pictarea premonitivă la biserica Drăgănescu, a unui călugăr răstignit. Trecerea lui din această viaţă s-a produs, conform unor martori, după ce avusese o discuţie cu mărimi ale vremii, cărora le-a spus greşelile ce le fac în acţiunea lor de guvernare. Discutând cu câţiva credincioşi apropiaţi lui, aceştia şi-au dat seama despre perceperea lui asupra morţii ce urma să vie, afirmând că ea va fi determinată de o „femeie”, probabil Elena Ceauşescu (mărturia aparţine Mariei Dumitraşcu).

Este greu să se afle cum a decurs maltratarea Părintelui, dar cert este că l-au supus la cele mai grele torturi, printre care şi ale degetelor, care probabil i-au fost distruse, cu excepţia arătătorului de la mâna dreaptă. Acesta a fost singurul scos la vedere din patrafir, în sicriul Părintelui, pentru a fi sărutat. În situaţii normale, mai ales la un duhovnic, iubit de credincioşii lui, se scoate întreaga mână.

Pe figura părintelui Arsenie, al cărui corp era aşezat în sicriu, la Mânăstirea Prislop unde a fost îngropat, se vedeau pe pomeţii obrazului arsuri circulare, cu mărimea diametrului de cca. 2 cm, iar pielea feţei avea urmele unor traumatisme, căpătând o transparenţă, a cărei culoare era galben verzuie.

Moartea Părintelui a avut loc la Sinaia, unde cadavrul său a fost predat de securitate maicilor de la mânăstirea din aceeaşi localitate. Preotul Bunescu l-a spălat, după care l-a îmbrăcat în haine preoţeşti, pe care nu le mai purtase din 1959, când i se interzisese practicarea preoţiei, aşezându-l în final în sicriu. Transportul sicriului fu făcut imediat la Mânăstirea Prislop, unde fu aşezat în biserică. Înmormântarea a avut loc în 4 decembrie 1989, în mormântul ales de părintele încă din viaţă, unde „urma să stea până la a doua înviere din morţi”.

Ceea ce este penibil, dureros şi regretabil, este încercarea aproape generalizată, de disculpare a vinovaţilor, prin broşuri şi fascicole din ziare, care demonstrează moartea naturală a părintelui, determinată de boală şi de o suferinţă îndelungată.

(more…)

Discretul isihast al Aiudului. Mărturii despre un sfânt uitat, Marin Naidim

Discretul isihast al Aiudului. Mărturii despre un sfânt uitat, Marin Naidim

Citește: 25 noiembrie: pomenirea mărturisitorului Marin Naidim (1922-1999)

Marin-Naidim-tanar-si-batranMarin Naidim domina prin comportament, cultură – făcută în închisoare – și o mare capacitate de iubire pentru toți cei din jur.  În dormitorul unde era Naidim era o atmosferă deosebită de a tuturor celorlalte dormitoare. Aceeași atmosferă era și în echipele unde lucra. Un conflict, lucru frecvent în închisoare, cu Marin Naidim era imposibil! Îl depășea cu o abilitate demnă de un diplomat de carieră.

Spre deosebire de alți frați de cruce cu închisoare îndelungată, Naidim era echilibrat și prin faptul că păstra o notă smerită a trăirii lui religioase. Numai un ochi foarte atent putea observa clipele de absență ale lui Naidim, când își făcea rugăciunea sau zilele când postea. În toate actele lui era de o extraordinară discreție, iar în discuțiile religioase nu căuta să-și impună punctul de vedere. Și-l impunea însă prin faptele lui lipsite de ostentație.

De altfel, așa era țăranul român. Marin Naidim avea toate atributele țăranului român, dublate de rafinament intelectual. În toate domeniile – filozofie, literatură, teologie, artă – Naidim avea informație precisă, pe care o rostea cu voce joasă, modest și gata să asculte o opinie contrară fără să intervină.

Citește: Suferinţele mărturisitorului Marin Naidim, articol de Adrian Nicolae Petcu

(more…)

24 noiembrie 2019

Flașnetă globalistă cu șenile germane

Filed under: Clubul de la Roma,dictatura,ocult,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 03:02

Flașnetă globalistă cu șenile germane

gramophon

Nu știu dacă ați fost atenți la discursurile lui Iohannis. Pentru că în cel de marți, 19 noiembrie de la BCU, candidatul german a (re)afirmat că principalul obiectiv pe 2020 este implementarea proiectului său, România educată si a Egalității de Gen in societate (casatorii gay, reeeducarea parentala in spirit lgbt, experți in egalitate de gen in instituții, vaccinare obligatorie etc) și vrea să facă asta prin modificarea Constituției[1].

(Pentru cei care nu cunosc proiectul se recomandă articolul  România (re)Educată. Un proiect prezidențial dezastruos. Memoriul celor 62 de asociații cu analize, observații, argumente documentate și concluzii [2]  publicat in martie a.c., vezi link in notă.)

Trebuie să înțelegem ce se întâmplă și de ce.

Klaus Iohannis este membru in latura europeană a Council of Foreign Relations[3], care, alături de Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg, Clubul de la Roma[4] și alte câteva, sunt organismele efective ale guvernării globale.

Council of Foreign Relations[5] există din anii ’20, a fost finanțat de familiile Rockefeller și Rotschild și este inițiatorul moral al multor instituții ale globalismului ca plutocrație mondială ”cu față umană” (Liga Națiunilor, ONU, FMI, BM), fiind de asemenea susținător al doctrinelor totalitare aplicate local. Consiliul a fost susținător fiinanciar direct atât al bolșevismului (s-a ocupat de pregătirea lui Troțki la New York), cât și al nazismului prin sponsorizarea discretă a socialismului german și a ridicării lui Hitler[6].

Statul global (discret, nu secret) există deja prin astfel de structuri oculte și se străduiește să devină oficial.

Iohannis prin aparteneța sa la European Council of Foreign Relations este omul plutocrației globale, al agendei noii ordini mondiale, al noului tăvălugul, cel invelit in catifea al noului comunism, globalismul socialist, al dictaturii neomarxiste extinse tehnologic și instituțional la nivel planetar.

Punctele impotriva noastră din agenda sa precum, vaccinarea obligatorie, diminuarea caracterului național si identitar al statului , promovarea agendei lgbtq și a ideologiei mutilante a genderismului, samd, sunt temele LUI, crede personal in ele, sunt o datorie de suflet, nu sunt doar niste sarcini suplimentare de servici dictate DE presiuni din afară. 

 

iohannis umbrelaiohannis mason

(more…)

21 noiembrie 2019

Axion la Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Filed under: psaltica,rugaciune,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:38

Axion la Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Îngerii văzând intrarea celei preacurate s-au mirat,

cum Fecioara a intrat în Sfânta Sfintelor.

Ca de un sicriu însuflețit al lui Dumnezeu

nicicum să nu se atingă mâna necredincioșilor,

iară buzele credincioșilor fără tăcere

glasul îngerului cântând, cu bucurie să strige:

Născătoare de Dumnezeu, bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine.

Axion la Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Corul Byzantion:

 

Intrarea in Biserică a Maicii Domnului

Filed under: icoana,praznicar,rugaciune,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:30

Intrarea in Biserică a Maicii Domnului

sau Aducerea la Templu a Maicii Domnului

 

Astăzi Sfânta Fecioară Maria, s-a sălășluit de pruncă în Templul Ziditorului pentru a se pregăti pentru sălășluirea Ziditorului in templul trupului ei, pentru Sfânta, Nemaiauzita și De-gând-omenesc-necuprinsa Sa întrupare și înomenire, cea mai mare Taină a tuturor tainelor.

De aceea cu sfială o rugăm pe Maica lui Dumnezeu să ne ajute și pe noi să ne curățim , să ne imbisericim și să ne sfințim gândurile, simțirile și acțiunile, mintea și inima, pentru ca in ele să se sălășluiască Însuși Hristos Izvorul sfințeniei, să putem face Voia Tatălui, cu harul, ajutorul și Prezența reală a Duhului cel Sfânt. Amin.

intrarea in biserica a Maicii Domnului


   

   Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.

    Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: “Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse”. Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: “Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”.

    Iar pentru podoabă cea împărătească a dumnezeieştii prunce, Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte aşa: “Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel, de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare”. Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstită şi slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.

    Ajungând în cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la biserică, ducând într-însa pe “Biserica” lui Dumnezeu cea însufleţită, pe prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioară Maria.

(more…)

O experienţă abisală – dialog cu preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa şi scriitorul Marcel Petrişor / Iulian Grigoriu / ARGOzine. Articole conexe

pr calciu si marcel-petrisor

O experienţă abisală – dialog cu preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa şi scriitorul Marcel Petrişor / Iulian Grigoriu / ARGOzine

Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, deţinut politic timp de 21 de ani în temniţele comuniste.  A publicat: „Şapte cuvinte pentru tineri” (Ed. Anastasia, 1996), „Rugăciune şi lumină mistică. Eseuri şi meditaţii religioase” (Ed. Dacia, 1998), „Războiul întru cuvânt” (Ed. Nemira, 2001), „Homo americanus. O radiografie ortodoxă” (Ed. Christiana, 2002). Mesajul său creştin, adresat cu precădere tinerilor este indisolubil legat de cel al neamului, în duhul cel mai pur al tradiţiei ortodoxe. Părintele Calciu slujeşte la Biserica Ortodoxă română „Sfânta Cruce din Alexandria”, Washington D.C.

Marcel Petrişor (n.13 aprilie 1930), deţinut politic între 1951 şi 1964, cu câteva luni de întrerupere în 1956. Ieşit din închisoare, a urmat Facultatea de Filologie şi a devenit profesor de limba franceză.  Debutează cu volumul de proză scurtă „Serile în sat la Ocişor”. Publică romane, impresii de călătorie, critică, eseistică, traduceri din franceză şi rusă. Membru al U.S. din România. După 1989 a publicat memorii din închisoare: „Jilava. Fortul 13” (Ed. Meridiane, Bucureşti, 1991), „Secretul fortului 13” (Ed. Meridiane, Bucureşti, 1991), „La capăt de drum” (Institutul european, Iaşi, 1997).  O selecţie din cele trei volume, tradusă în franceză de Alain Paruit, va apărea la editura Plon din Franţa.

Părintele Calciu şi Marcel Petrişor

Am aflat că Părintele Calciu vine la Galaţi şi susţine o Conferinţă în sala senatului Universităţii „Dunărea de Jos”. Despre părintele Calciu scrisesem şi obţinusem chiar, imediat după 90 o versiune a celor Şapte cuvinte pentru tineri pe care le publicasem în serial într-un săptămânal gălăţean. Era acum vremea să-i vorbesc părintelui faţă către faţă. A doua zi, m-am ţinut tot timpul de părinte şi de Marcel Petrişor. Citisem şi eseurile domnului Petrişor şi „Fortul 13”. I-am amintit că am vorbit de câteva ori la telefon în 1990, sunându-l la rugămintea lui Petre Ţuţea. O dată în mod expres, să vină a doua zi ca să-i aducă volumul Stilurile şi ca să-l bărbierească…

Marcel Petrişor, cu harul povestirii. Înalt, puternic, cu grai autentic ardelenesc… În închisoare slăbise cumplit, ajunsese un ţâr de 40 de kilograme… Atunci când aud asemenea mărturisiri, am tendinţa de a le îmbrăca într-un fel de halou ireal. Nu le mai pot uita, dar le evoc mereu la multă vreme, cum fac şi acum: „În închisoare, în unele veri, eram atât de mulţi deţinuţi şi atât de puţin aer în cameră, încât dacă se rătăcea pe acolo vreo muscă, se prăbuşea la pământ, fără aer pe care să-şi susţină zborul… Se întâmpla minunea să capete vreunul câte un antibiotic, o pastilă de tetraciclină sau streptomicină, pe care o aducea în gură (ştiind bine să o ascundă) şi o dădea celui mai bolnav camarad de celulă. Cu 2-3 pastile, cei mai norocoşi scăpau de infecţie şi de diareele cronice.”

Văd cum faptele se leagă şi se împlinesc una pe alta. Hrănind cu pâine un amărât atunci când a avut mijloace, i s-a întors plata, exact atunci când a avut mai multă nevoie de ea. „Şi pâinea aceea, primită ca din senin, mi-a salvat viaţa, îmi spune Marcel Petrişor. Este pâinea şi spirit, fără îndoială…”

Marcel Petrişor ne povestea acestea, mie care-l vânam încă pe părintele Calciu, şi celor care se mai aflau atunci pe holul Casei de Cultură a Studenţilor. Dar apărea ba vreun reporter de la radio, ba vreun cotidian, pentru a consemna vizita la Galaţi a părintelui Calciu. Momentul plecării oaspeţilor se apropia, iar trenul nu aşteaptă. Aşa că am ales să-i însoţesc până la Brăila şi să stăm de vorbă liniştiţi în compartiment. Zis şi făcut. Cei doi mari prieteni, Marcel Petrişor şi Calciu Dumitreasa, mi-au luat bilet şi ne-am urcat la locurile noastre. Nici nu s-a pus trenul în mişcare, că am şi început să dicutăm.

Părintele Calciu vorbeşte repede, chiar precipitat, căutând să sară sau să ocolească momentele care i-ar evidenţia prea mult suferinţa trecută, ori să-i „exagereze” sacrificiul, ca şi cum ar vrea să uite, sau să ierte, îşi înghite cuvintele care sugerează durere, nemulţumire; pe cele de ocară sau aversiune şi le reprimă total; când vine vorba de viziuni sau experienţe abisale, îmi vorbeşte puţin mai molcom, dar în taină, de „teamă” să nu ne audă cineva, ori altul să creadă că ne-am mândri vorbind despre asta. Când spune „m-am rugat mult”, sau „Dumnezeu”, are altă modulaţie în glas, de parcă tot ce ar urma este inutil. Asta e totul, băiete! Îţi vorbesc ca unui frate mai mic, îţi răspund întrebărilor, nedumeririlor, îţi arăt căile ascunse, lucrurile nespuse. Dar din toată fiinţa lui ţâşneşte veselie şi dragoste liberă, netrucată, bucurie pentru suferinţele trecute şi Conştiinţa că este pe Calea pe care Dumnezeu i-a cerut-o. Şi toate acestea dincolo de cuvinte, cele pe care noi le căutăm înfriguraţi. O simplitate măreaţă, lângă o conştiinţă luminoasă, o iubire pentru toţi şi toate, pentru trecut şi viitor, dintr-o încredere suprafirească în pedagogia, prezenţa şi intervenţia lui Dumnezeu în viaţa noastră, a fiecăruia după trup, suflet şi nume, ca şi în existenţa noastră istorică, a românilor, în numele cărora nu vrea să se gândească măcar că a fost un martir…

Iulian Grigoriu: Aţi fost închis de către comunişti încă din timpul primei studenţii, când eraţi în anul doi la medicină. După o detenţie de 16 ani (din 1948 în 1963), aţi urmat Institutul de Filologie din Bucureşti, secţia franceză-română, după absolvire, devenind profesor la seminarul teologic, dar şi student la teologie. Ce a însemnat temniţa ca determinant al constituirii dumneavoastre spirituale? V-aţi schimbat opţiunile acolo? Cum aţi rezistat?

(more…)

Familia Smicală este chipul României de azi. VIDEO – Conferință de presă: Familia Smicală – Platforma ÎMPREUNĂ.  Mihai Smicală fugit din detenție, în direct prin telefon la conferința de presă: „Îmi este frică”. De Maria nu se știe nimic

Filed under: Smicală,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:32

Familia Smicală este chipul României de azi

Camelia Smicală e sfâșiată, fără copiii ei smulși cu violență animalică de lângă ea. E abandonată de conaționali și de statul a cărui cetățenie o are. E acuzată, judecată, criticată de cei care îsi spun „români”. E vândută chiar de cei care ar trebui să o apere.
Dar tot ea este cea înțeleaptă, dincolo de aceste demonice atitudini față de ea: ca să nu mai fie politizată de conaționali tragedia ei cruntă, cere ea amânarea oricărui protest!
Exact după cuvântul din Apocalipsă „Cel ce spurcă, mai spurce, cel ce se sfințește, mai sfințească-se”.  Iartă-ne, Camelia, pentru lipsa de dragoste! Iartă-ne, Românie, că nimic nu înțeleg cei ce te vând pe nimic!

VIDEO – Conferință de presă: Familia Smicală – Platforma ÎMPREUNĂ

Mihai Smicală fugit din detenție, în direct prin telefon la conferința de presă: „Îmi este frică”. De Maria nu se știe nimic

 

La București a avut loc astăzi conferința de presă „Stadiul agresiunii împotriva copiilor Smicală”, organizată de Platforma civică de drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ.

Au participat Mihai Gheorghiu și av. Ana-Corina Săcrieru de la Platforma ÎMPREUNĂ, sociologul Corina Bistriceanu Pantelimon și av. Ciprian Nastasiu.

Mihai și Maria Smicală au fost despărțiți de mama lor și unul de celălalt, fiind ținuți în centre de copii izolate din Finlanda. Despărțirea lor de familie și unul de celălalt s-a făcut în 2015, printr-o decizie pur administrativă, nu judecătorească, decizie care a fost executată în pofida legii și a faptului că instanța îi conferise mamei lor, medicul român Camelia Smicală, custodia copiilor. Motivul deciziei a fost halucinant: ca mama lor să nu „fugă” cu copiii în România. Copiii sunt cetățeni români și au în acte rezidența în orașul Piatra Neamț.

După ce Camelia Smicală a cerut repatrierea în România împreună cu copiii ei, ținuți împotriva voinței lor în centre de minori din Finlanda, Ministerul Afacerilor Externe a răspuns că nu poate acorda azil în Ambasada României unui cetățean român sau comunitar, această măsură fiind aplicabilă doar cetățenilor non-U.E. sau apatrizilor.

În urma acestei acțiuni, Serviciile Sociale Finlandeze au anunțat-o pe Camelia Smicală că nu i se va mai permite să-și vadă copiii sau să ia legătura cu aceștia.

Maria nu mai merge la școală și nimeni nu știe unde este. Toți cei care au încercat să o contacteze s-au confruntat cu un zid de tăcere. La școală nu a mai fost de luni și se presupune că este ținută drept pedeapsă la carceră, refuzându-i-se dreptul de a se adresa avocatului.

Mihai a fugit la un prieten necunoscut, cel mai probabil pentru a nu fi oprit de a se mai duce la școală. Mihai Smicală a intrat, prin forțe proprii și în pofida vicisitudinilor, la unul din cele mai bune licee din Finlanda, fiind singurul copil din sistemul de protecție din această țară care reușește acest lucru. Mihai își dorește să ajungă avocat și să combată nedreptățile.

În timpul conferinței Mihai Smicală a intrat în direct prin video apel telefonic cu av. Ana-Corina Săcrieru. El a spus în direct în conferința de presă că se simte urmărit și hăituit și le cere autorităților române să îl scoată din Finlanda:

Nu mă simt bine, că sunt sigur că ați auzit că vineri au încercat să mă ia, când trebuia să mă duc să mă văd cu mama mea. Și îmi este frică, că nu am auzit nimic despre sora mea [mai] mică, Maria, și nu știu ce se întâmplă.

Nu vreau să mă duc înapoi, că nu mai am voie să îmi mai văd mama niciodată și nu știu ce să fac. Îmi este frică.

(more…)

20 noiembrie 2019

Lupta împotriva uitării forțate. VIDEO-Documentar cu supraviețuitorul George Cușa despre închisorile comuniste, reeducarea de la Pitești și salvarea prin credință și bunătate

Lupta împotriva uitării forțate

cusa

Citește, interesează-te, caută să afli ce s-a lucrat in comunism, ca să nu se repete și ție sau generației copiilor tăi istoria rușinoasă și criminală a crimelor împotriva umanității, care a vrut să îți dea impresia că s-a încheiat acum 30 de ani.

Pogresismul, corectura politică forțată (corectitudinea politică), neomarxismul, aberațiile ideologiei gender, tehnologia de comunicare utilizată pentru a urmări, analiza și sancționa comportamentul, gândirea și exprimarea nonconformă, răpirea copiilor din familii sub motive politico-ideologice(precum in cazul familiilor Smicală, Bodnariu), impunerea prin lege a actelor medicale forțate (vaccinarea obligatorie), plutocrația globală prin structuri supra statale (concrete sau discrete), cu arome (identic-naturale) democratice aparente, cenzura expresiei, marginalizarea fundamentelor creștine ale civilizației, toate sunt avataruri ale aceluiași demon ideologic care a produs reeducarea de la Pitești, lagărele de la Canal, pușcăriile ideoligice de la Jilava, Aiud, Gherla, Sighet, Târgu Ocna, de asemenea și arhipelagul gulagurilor sovietice și din întreaga lume.


VIDEO- Documentar cu supraviețuitorul George Cușa despre închisorile comuniste, reeducarea de la Pitești și salvarea prin credință și bunătate

Ediţia emisiunii Dosar România, difuzată la TVR1, în care Alina Grigore şi echipa emisiunii ne-au spun povestea extraordinară a unui om cât o lecţie de istorie, în reportajul Preţul libertăţii.

Visul lui George Cuşa a fost să fie profesor. Dar regimul comunist i l-a spulberat. Avea 22 de ani şi era student la Filosofie când a fost arestat. A fost întemniţat la Jilava, a supravieţuit Fenomenului Piteşti, a fost închis la Gherla, iar mai apoi la Aiud. A fost condamnat la 25 de ani de închisoare politică şi a stat după gratii 11 ani şi 3 luni. Acum are 93 de ani, iar viaţa sa rămâne o carte deschisă.

(more…)

19 noiembrie 2019

Rugăciune pentru România – Sfântul Ilie Lăcătușu, mărturisitorul

ro

Părintele Mărturisitor Ilie Lăcătușu, sfânt pătimitor al închisorilor comuniste:

Rugăciune pentru România 

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toți, cu sufletele pline cu evlavie, Ție astfel ne rugăm: Îndură-te, Doamne, de țara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească, în sfârșit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să le curățească întinăciunea şi să le întoarcă blândețea și frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, mințile celor care din pricina amărăciunilor şi umilințelor nu văd calea cea dreaptă.

Încălzește, Doamne, inimile celor care, învrăjbiți de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor. Sădeşte, Doamne, în sufletele lor mândria muncii cinstite, bucuria de a-şi agonisi pâinea cu sudoarea frunții. Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei şi egoismului. Învață-i, Doamne, să se rabde unii pe alții aşa cum Tu ne rabzi pe noi toți. Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.

Încălzește-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile și îmbrățișează-i în nestrămutata Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preț pentru credință și dreptate. Cu capetele plecate, genunchii îndoiți şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ție îți strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru Românesc.

(more…)

Dăncilă sau Iohannis ? Ai vota pe cine s-ar implica concret în rezolvarea cazului familiei Smicală? URGENT: Scrisoare Deschisă

Filed under: atitudine,Smicală,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:12

Dăncilă sau Iohannis ? Ai vota pe cine s-ar implica concret în rezolvarea cazului familiei Smicală?

Cine ar aduce copiii in familie și familia Smicală in România? Iohannis cel implicat in trafic de copii sau Dăncilă care a infiat un copil?

Cătălin Ivan, coordonator politic al ADN, îi solicită Președintelui Klaus Iohannis, prin intermediul unei scrisori deschise, intervenția urgentă în soluționarea situației disperate în care se află medicul român Camelia Smicală, privată de autoritățile finlandeze de dreptul de a mai deține custodia copiilor săi încă din anul 2015.

În urma unei cereri făcute săptămâna trecută de azil în cadrul Ambasadei României la Helsinki, alături de copiii săi, autoritățile de la Helsinki refuză să îi mai acorde dreptul de a-și vedea fetița, Maria, aflată în custodia protecției copilului din Finlanda, în regim de izolare, în timp ce fiul său, Mihai, de asemenea minor, este dat în urmărire generală după ce a fugit dintr-un centru de plasament pentru a încerca să își vadă mama.

Scrisoarea deschisă

„Stimate Domnule Președinte,

Tragedia prin care trece cetățeanul român Camelia Smicală, alături de copiii săi, de asemenea cetățeni români, din anul 2015 încoace, întrece orice posibilitate a noastră de a ne imagina, în starea sa pură, suferința umană. Din păcate, autoritățile române, indiferent de culoarea politică a Guvernului și de cine a ocupat vremelnic funcția de Ministru de Externe, au făcut prea puțin sau deloc pentru a soluționa situația-limită a medicului român.

Cu fetița ținută în izolare de către protecția copilului și băiatul hăituit de Poliție prin Helsinki, Camelia Smicală s-a văzut pusă la zid chiar de către reprezentanții țării sale, care au găsit de cuviință să îi îngreuneze și mai tare situația oricum imposibilă, anunțând autoritățile finlandeze că vrea să fugă cu cei doi minori. 

Camelia Smicală nu mai are timp să aștepte, cei doi copii ai săi nu mai au răgaz pentru proceduri greoaie și nu mai pot răbda încălcările repetate ale unor drepturi fundamentale. Prinsă în hățișul birocratic, Camelia a ajuns la căpătul puterilor din cauza directă a țării sale, care nu a găsit în atâția ani nici o soluție diplomatică, fermă, pentru a-i ușura situația.

În ceasul al 13-lea, Domnule Președinte, opriți-vă pentru câteva minute din campania Dumneavoastră electorală în care alergați de unul singur și în care faceți casting-uri cu jurnaliști preferați pentru a organiza non-dezbateri și ocupați-vă de problema reală a unui cetățean român disperat, care v-a cerut de nenumărate ori, şi în mod direct, ajutorul.

(more…)

14 noiembrie 2019

Între miile de sfinți martiri necunoscuți, uciși de comuniști: Părintele Ioan Gh. Berghianu

sf inchisorilor - 8 x 4

Între miile de sfinți martiri necunoscuți, uciși de comuniști:

Părintele Ioan Gh. Berghianu, pomenit pe 11 noiembrie 

 

Părintele Berghian s-a născut la 15 mai 1897 în comuna Secăşel, raionul Târnăveni, din părinţii Gheorghe şi Floarea. Licenţiat în Teologie, devine profesor de religie şi preot în Arad. Se căsătoreşte cu Victoria Filip. Aderă la Mişcarea Legionară. Este condamnat pentru „înaltă trădare” la 5 ianuarie 1949 ca făcând parte dintr-o organizaţie „subversivă” şi trece prin Bucureşti, Jilava, Aiud. Moare la Aiud în 11 nov. 1958. Viaţa sa e recunoscută de toţi colegii de suferinţă ca una de răbdare şi mucenicie.

Mărturii despre părintele Ioan Berghianu:

(după 23 aug. 1944) „A doua zi dimineaţa au ajuns la Arad, oraş care într-adevăr era ocupat de trupe maghiare. Au fost rău impresionate să vadă că una din primele preocupări ale trupelor de ocupaţie a fost să schimbe firmele româneşti ale prăvăliilor cu firme scrise în limba maghiară. Odată cu familiile noastre, a părăsit Bradul şi un grup de legionari din această localitate, în frunte cu profesorul Safta. Întreg grupul şi-a găsit repede adăpost pe la diferite cunoştinţe şi familii legionare. Soţia mea, împreună cu Doamna Iasinschi, au fost găzduite la Profesorul-preot Berghian. Această stare de aşteptare şi nelinişte a durat aproximativ o săptămână” (Horia Sima, Guvernul Naţional de la Viena).

„Cu părintele Berghianu am trăit o experienţă demnă de timpurile catacombelor. Înainte de greva generală a foamei de la Aiud, părintele Berghianu a transmis zecilor de celule din latura unde se afla, prin mijloacele specifice din închisoare, Sfânta Împărtăşanie şi, în ziua hotărâtă, noi toţi ne-am mărturisit de la distanţă părintelui, care ne-a dat dezlegarea şi ne-a împărtăşit. Părintele a făcut şi el o impresionantă mărturisire în auzul tuturor. A fost un moment extraordinar” (Pr. Liviu Brânzaş, Martor într-un proces moral, p. 13).

(more…)

9 noiembrie 2019

8 noiembrie – Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Proloage, icoane, tropare, acatistul Sfântului Arhanghel Mihail

Filed under: Miscarea Legionara,sinaxar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:09

8 noiembrie:

Soborul mai marilor Arhistrategi Mihail si Gavriil si al tuturor cerestilor, fãrã de trupuri, Puteri

Să ne curăţim sufletul de toată stricăciunea,

ca să putem, cu buze pămînteşti, cînta, cu frică,

lauda netrupeştilor puteri,

care sunt ca focul, ca văpaia, ca lumina.”

(din Slujba Sfântului Arhanghel Mihail)

sf arhanghel mihail

Astazi, Biserica ne cheama sa cinstim pe Sfintii Ingeri si lucrarea lor in viata noastra si in lume. Este sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, in jurul carora Biserica aduna si serbeaza toata obstea, tot „soborul” Sfintilor Ingeri laolalta. Ca sarbatoare a ingerilor, ziua de 8 noiembrie a inceput a se serba in Biserica de prin veacul al cincilea si ea s-a raspandit repede in tot Rasaritul crestin.
        Despre ingeri, Biserica invata ca ei sunt „duhuri slujitoare” (Evrei,1,14), adica fiinte fara de trupuri, slugi credincioase lui Dumnezeu si totodata prieteni si ocrotitori ai nostri, pusi de Dumnezeu, pe drumul anevoios de la leagan, la patria noastra cereasca, la „Cerul nou si pamantul nou” ce vor sa fie. Asadar, daca ingerii se arata sub forme vazute, nu-i asta firea lor cea adevarata, forma vazuta este un chip de imprumut, ei sunt „lumea nevazuta”, „cerul”.
        Dupa descoperirile Sfintei Scripturi si dupa marturisirile Sfintilor, ingerii iubesc pe Dumnezeu, Il preamaresc si-I implinesc voia Lui in conducerea lumilor, imparatiilor, a popoarelor, a oamenilor. Ca slujitori, ingerii sunt uneori implinitori ai pedepselor lui Dumnezeu, cum a fost focul peste Sodoma sau pedepselor peste Egipt. Dar, in mod statornic, ingerii slujesc la apararea si calauzirea oamenilor. Ei duc rugaciunile noastre la Dumnezeu, ei ocrotesc pe cei drepti: pe Lot de foc, pe Ilie de Ahab, pe cei trei tineri in cuptorul din Babilon, pe Apostolul Petru de Irod. Ei vestesc faptele mari ale mantuirii: Nasterea Domnului, suferinta din Ghetsimani, Invierea Domnului, a doua Lui venire. Ingerii pazitori sfatuiesc de bine pe oameni prin glasul constiintei: tot ce este in noi bun, curat, luminat, orice gand frumos, orice miscare buna a inimii, rugaciunea, pocainta, faptele bune, toate acestea se nasc in noi si se infaptuiesc din indemnul ingerului pazitor.
        La inceput, toti ingerii au fost facuti de Dumnezeu buni, stralucind de frumuseti, de intelepciune si de tot felul de daruri. Dar, Stapanul Cerului si al pamantului i-a supus unei incercari prin care ingerii, cu voie libera, sa-si dovedeasca ascultarea. Incercarea aceasta s-a petrecut inainte de facerea lumii. Si, in aceasta incercare, o parte din ingeri, in frunte cu Lucifer, cel mai frumos si cel mai inzestrat dintre ei, s-a razvratit impotriva Ziditorului sau, zicand: „Pune-voi scaunul meu deasupra norilor si voi fi asemenea cu Cel Preainalt”. Si ametit de mandrie, n-a vrut sa mai asculte de Dumnezeu.
        Despre caderea lui Lucifer si a ingerilor lui, Scriptura ne vorbeste asa: „Si s-a facut razboi in cer: Mihail, si ingerii lui, au pornit razboi cu balaurul. Si se razboia si balaurul si ingerii lui si n-a izbutit el, nici nu s-a mai gasit pentru ei loc in cer. Si a fost aruncat balaurul cel mare, sarpele cel de demult, care se cheama satana, diavolul cel ce insala pe toata lumea, pe pamant si ingerii lui au fost aruncati cu el” (Apoc.,12,7-9). Si asa a cazut Lucifer din cinstea de arhanghel, precum graieste Domnul: „Am vazut pe satana ca un fulger cazand din cer” (Luca,10,18). Si asemenea cu el si ceata de ingeri ce era sub dansul, inaltandu-se, a cazut si demonii, luptatori impotriva mantuirii noastre s-au facut.
        Dar Arhanghelul Mihail,de-a pururi laudatul, pazind ca o sluga credincioasa, „credinta catre Stapanul sau, s-a aratat adevarata capetenie peste cetele celor fara de trupuri”. Ca, vazand cum a cazut vicleanul Lucifer, a laudat cu glas pe Domnul tuturor si a zis: „Sa luam aminte, noi, care suntem fapturi, ce a patimit Lucifer, cel ce era cu noi: cel ce era lumina, acum intuneric s-a facut. Ca cine este ca Dumnezeu? Mi-ca-El? Ca numele de Mihail asta insemneaza: „Cine este ca Dumnezeu”.
        Si asa s-a intocmit soborul, adica adunarea si unirea tuturor ingerilor credinciosi lui Dumnezeu, iar Mihail Arhanghelul a fost randuit de Atotputernicul Dumnezeu capetenie a ingerilor buni si mare folositor si de bine facator al mantuirii noastre si, luand chip vazut, s-a aratat multora, atat in Legea veche cat si in Legea noua.
        Impreuna cu Sfantul Arhanghel Mihail serbam si astazi si pe preafrumosul si inveselitorul Arhanghel Gavriil, ca si acesta, luand chip vazut, multe faceri de bine a daruit neamului omenesc, aratate in amandoua Testamentele.
        Asa, in proorocia lui Daniil, Gavriil este numele talmacitor al vedenie (Dan.,8,16). Asemenea, Gavriil arata lui Daniil intelesul celor saptezeci de saptamani de ani pana la venirea lui Mesia Hristos (Dan.,9,21-27). Dupa traditie, tot el, Gavriil, vesteste lui Ioachim si Ana ca din ei va sa se nasca Doamna, Stapana noastra, Maria, Nascatoarea de Dumnezeu.
        In Legea noua, Gavriil descopera preotului Zaharia, nasterea lui Ioan, Botezatorul Domnului (Luca,1,19). Tot Gavriil anunta Fecioarei din Nazaret nasterea de la Duhul Sfant a Domnului Hristos, Mantuitorul lumii (Luca,1,28). Unii zic ca tot Arhanghelul Gavriil a fost ingerul in vesmant alb, care, pogorandu-se din cer, a rasturnat piatra de pe usa mormantului si a sezut deasupra ei, la ceasul Invierii Domnului. Si el a fost acela care, cel dintai, a dat Mironositelor vestea Invierii. Si, ca sa zicem mai cuprinzator, dumnezeiescul Gavriil a slujit la toata iconomia Intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, din inceput si pana la sfarsit.
        Pentru aceasta si Biserica lui Hristos a hotarat sa-l praznuiasca pe el, impreuna cu Arhanghelul Mihail, si sa cheme darul si ajutorul amandoura, rugandu-i ca, prin mijlocirea si rugamintele lor, in veacul de acum, sa aflam izbavire de rele, iar in cel ce va sa fie, sa ne invrednicim bucuriei si Imparatiei ceresti. Amin. 

Întru aceastã zi, arãtare a minunilor marelui Arhistrateg al lui Dumnezeu, Mihail si a celorlalti îngeri, cu arãtãri si minuni fãcute de ei, adunate pe scurt. 

(more…)

2 noiembrie 2019

Proteste, dezbateri, memoriu, acțiune civică și juridică. Stop 5G în România! Peste 80 de asociații și fundații au semnat Memoriul împotriva tehnologiei 5G. VIDEO

Filed under: atitudine,bioetica,boicot,Uncategorized,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 00:49

Proteste, dezbateri, memoriu, acțiune civică și juridică. Stop 5G în România! Peste 80 de asociații și fundații au semnat Memoriul împotriva tehnologiei 5G

Către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale

 Plângere prealabilă împotriva motivelor de expunere / fundamentare și a ordonanței cu privire la proiectul de OUG privind simplificarea procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții cu privire la infrastructura fizică necesară susținerii rețelelor de comunicații electronice, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative

 Cerem în mod imperativ anularea acestui proiect de OUG, suspendarea tuturor procedurilor legate de el și a oricăror acte subsecvente ce decurg ca efect din el!

Subscrisele:

1) Asociația PRO CONSUMATORI, reprezentată legal de dl. COSTEL STANCIU – Președinte;

2) Asociația ALIANȚA PĂRINȚILOR, reprezentată legal de dl. CRISTIAN FILIP – Președinte;

3) Asociația PRO VITA București, reprezentată legal de dl. BOGDAN STANCIU- Președinte.

Toate trei cu sediul procedural ales la CABINET DE AVOCAT „ALEXANDRU MARINA-IOANA”, din București, sector 2, str. Dimitrie Marinescu nr. 1 (unde solicităm să ne fie trimise toate documentele de corespondență și procedurale), prin Avocat ales ALEXANDRU MARINA-IOANA,

Plângere prealabilă împotriva motivelor de expunere și a ordonanței cu privire laproiectul de OUG privind simplificarea procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcții cu privire la infrastructura fizică necesară susținerii rețelelor de comunicații electronice, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în temeiul dispozițiilor art. 2 coroborat cu art. 7 și următoarele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată, vă NOTIFICĂM următoarele:

            Având în vedere că subiectul în cauză este extrem de complex și necesită dezbateri ample, studii și analize de impact, precum și faptul că proiectul de OUG încalcă în mod flagrant atât Legea fundamentală a țării – Constituția României, precum și legile subsecvente care reglementează în mod imperativ exercitarea dreptului de proprietate precum și alte drepturi cetățenești, iar pe cale de consecință

VĂ ÎNVEDERĂM că atât legiferarea tehnologiei 5G prin OUG cât și textul propus sunt neîntemeiate, nelegale și anticonstituționale. Mai mult, la Referendumul din luna mai 2019 marea majoritate a românilor care au participat la vot și-au exprimat voința în sensul că NU mai vor ca legile importante să fie modificate prin ordonanțe de urgență. Faptul că dumneavoastră, reprezentanți ai guvernului încercați să modificați printr-un OUG nu mai puțin de nouă legi, dintre care unele foarte importante (Legea fondului funciar, Legea cadastrului, Legea de protecție a mediului, Legea asociațiilor de proprietari, Legea autorizării lucrărilor de construcții, Regulamentul general de urbanism etc.), reprezintă o sfidare fără precedent și inadmisibilă a voinței suverane a poporului român. Și pe toate acestea vreți să le modificați doar printr-o simplă ordonanță de urgență, fără dezbatere în Parlament, fără verificări de constituționalitate, fără corelare cu unele directive europene, fără studii de impact, fără nimic!

            În fapt, acest proiect de OUG nu este decât o lungă înșiruire de derogări de la legislația în vigoare, care ar putea produce un haos legislativ cu efecte ireversibile în plan legislativ și social, creându-se și o mare discriminare față de cetățeni. De exemplu, de ce proprietarii de rețele de comunicații sunt scutiți de la obținerea unor autorizații și de unele taxe iar toți ceilalți nu?Toate aceste derogări și încălcări ale legislației în vigoare se vor a fi făcute printr-o „lege specială” (art. 49, alin. 1), în condițiile în care Constituția României statuează că „Nimeni nu este mai presus de lege”!

            De asemenea, proiectul de OUG are nu mai puțin de 50 de articole, mult prea multe pentru o ordonanță de urgență! O eventuală modificare a legislației în domeniu trebuie să se facă prin Legea 159/2016, care reglementează acest domeniu și nu prin alt act normativ.

            CEREM ca subiectul tehnologiei 5G să fie analizat și dezbătut în Parlament – forul legislativ al statului. (more…)

1 noiembrie 2019

Halloween-ul prin ochii unei mame-avocat: „Activităţile organizate în şcoli de Halloween sunt nelegale”. Articol deAna Corina Săcrieru

Filed under: halloween,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:12

Halloween-ul prin ochii unei mame-avocat: „Activităţile organizate în şcoli de Halloween sunt nelegale”. Articol deAna Corina Săcrieru

avocat-halloweenAvocatul vrâncean Ana Corina Săcrieru a demarat o discuţie juridică vizavi de organizarea activităţilor de Halloween în şcolile din România, prin prisma cadrului legislativ existent în ţara noastră. „Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, participarea la activităţi care marchează diferite evenimente internaţionale, naţionale sau locale se face în conformitate cu Calendarul Activităţilor Extraşcolare propus de fiecare şcoală şi aprobat de Consiliile de administraţie ale unităţilor şcolare, cu acordul părinţilor”, atrage atenţia avocatul.

Ana Corina Săcrieru, avocat în cadrul Baroului Vrancea, îşi exprimă punctul de vedere al practicianului în Drept faţă de ceea ce înseamnă la ora actuală sărbătoarea de Halloween în ţara noastră. Avocatul face o analiză a reglementărilor legale existente în România, faţă de drepturile şi protejarea copiilor.

Analiza juridică de faţă a fost determinată de apariţia în presa naţională  şi locală a mai multor articole. Activităţile de Halloween nu cultivă ideea de sensibilitate faţă de problematica umană şi faţă de valorile moral-civice. Dimpotrivă, din nenumăratele articole de presă apărute, rezultă că ele cultivă apetitul elevilor faţă de macabru şi violenţă„, atrage atenţia avocatul în scrisoarea adresată Avocatura.com.  (more…)

Halloween – între lumină şi întuneric, interviu cu biofizicianul şi scriitorul Virgiliu Gheorghe

Filed under: halloween,interviu,ocult,Uncategorized,Virgiliu Gheorghe — Mircea Puşcaşu @ 22:54

Halloween – între lumină şi întuneric, interviu cu biofizicianul şi scriitorul Virgiliu Gheorghe

virgiliu gheorghe

 

An de an, Halloween-ul adună tot mai mulţi tineri, de multe ori chiar sub egida instituţiilor de învăţământ. E „la modă”, deşi românilor nu le spune mai mult decât mimetismul la care parcă sunt condamnaţi astăzi. În fine, subiectul rămâne controversat chiar şi în mediile părinţilor care mai sunt interesaţi de educaţia copiilor lor. Cât de inofensivă sau periculoasă este această așa-zisă sărbătoare am încercat să aflăm împreună cu Virgiliu Gheorghe, unul dintre cei mai implicaţi cercetători în câmpul bioeticii creştine din ţara noastră. 

– Domnule Virgiliu Gheorghe, care credeţi că este motivul pentru care Halloween-ul a căpătat în câţiva ani o aşa de mare popularitate printre români?

– Explicaţia trebuie căutată în promovarea lui de către mass-media. Practic, astăzi orice devine „opinie publică” şi „modă” – şi dimpotrivă, orice dispare din preocuparea oamenilor ca fiind „depăşit” – se explică prin influenţa majoră a mass-mediei asupra mentalităţii şi stereotipurilor după care lumea se călăuzeşte. Copiilor le place pentru că sunt atraşi de ceea ce văd la televizor. Vor şi ei să fie ca cei de acolo, vor şi ei să fie „interesanţi”. Iar dacă la şcoală tot se organizează un eveniment Halloween, atunci, de ce nu!

– Dar de ce credeţi că ar avea mass-media interesul să promoveze o sărbătoare străină de tradiţiile şi credinţa poporului nostru?

– La această întrebare există o mulţime de răspunsuri. Cel mai simplu este acela că Halloween-ul „vinde bine”. Vinde costume, vinde spectacole – deci există un interes comercial, iar presa este plătită să facă publicitate. Dar nu e doar atât. Răspunsul este, cred, unul mai complex. Cred că Halloween-ul vine la pachet cu tot ceea ce înseamnă cultura nihilistă sau „cultura morţii”, care este promovată obsesiv astăzi de mass-media. Cu alte cuvinte, presa are interesul de a promova această pseudo-sărbătoare, după cum are interesul să promoveze pornografia sau homosexualitatea. De fapt, când spunem „presa”, ne gândim la puternicii zilei, la stăpânitorii lumii acesteia, pentru că presa, în marea ei parte, nu este sub nici o formă liberă. Ea face ceea ce i se comandă.

E de bun-simţ să ne întrebăm de ce pornografia este liberalizată, atâta timp cât aceasta creşte – statistic vorbind! – rata infracţiunilor, chiar şi a celor juvenile, a violurilor şi crimelor, ca şi a tuturor comportamentelor de risc. De ce este promovată homosexualitatea, atâta timp cât este disolutivă pentru viaţa de familie, cât homosexualii sunt marcaţi de suferinţă fizică şi psihică mai mult decât media populaţiei? Oare statul nu ar trebui să lupte împotriva a tot ceea ce conduce la infracţionalitate şi la nefericirea oamenilor? Şi totuşi, sub acoperirea argumentului „drepturilor omului”, a divertismentului şi a „libertăţii de alegere” a propriilor fantasme, în statul modern, în statul-magic proliferează toate aceste comportamente, care sunt disolutive pentru existenţa şi fiinţa statului însuşi.

Halloween, magie și sexualitate

– Nu credeţi că este puţin cam dură comparaţia între Halloween şi pornografie sau homosexualitate?   

(more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: