Bucovina Profundă

12 octombrie 2019

Petre Țuțea – Maieutica românismului

6 octombrie 1902 – nașterea marelui Petre Țuțea

Petre Țuțea – Maieutica românismului

Petre Ţutea – Maieutica românismului – Documentar TVR,  Realizator Radu Găină


 

Alte articole conexe:

 

Temniţa, catedra de teologie a părintelui Dumitru Stăniloae. Mărturia părintelui Liviu Brânzaș

5 octombrie – pomenirea părintelui Stăniloae

Temniţa, catedra de teologie a părintelui Dumitru Stăniloae. Mărturia părintelui Liviu Brânzaș din Raza din catacombă

parintele-dumitru-staniloae-de-dinu-lazar-11_0

Colonelul Crăciun vorbea celor prezenţi cu obişnuitul lui aer plin de importanţă. Peste puţin timp, mai apar doi – ultimii. Unul este un tip solid, cu o figură masivă, cu trăsături parcă de tătar, bronzat (adus, probabil, de la muncă în plin soare), contrastând cu paliditatea şi debilitatea majorităţii celor prezenţi.

Celălalt este un om înalt, cu păr cărunt, cu un chip blajin, zâmbind cu sfiiciune. Colonelul Crăciun îi prezintă:

– Domnul Petre Pandrea, marxist de-al nostru, ajuns printre dumneavoastră datorită unei erori. Dânsul, adaugă Crăciun, arătând spre celălalt, este Părintele Stăniloae.

Numele Părintelui Stăniloae mi-a izbit timpanul cu rezonanţa unui tunet. Acum câţiva ani, când a sosit vestea că Părintele Stăniloae a fost arestat şi condamnat, şi că se află la Aiud, a fost o mare emoţie în toată închisoarea. Marele teolog român în lanţuri! Pătimeşte împreună cu cei mai hotărâţi creştini care se împotriviseră Fiarei apocaliptice! Prin 1960, când eram în celulă cu Daniel Roman şi Mircea Dumitrescu, am aflat că Părintele Profesor este într-o celulă la parter, cu nişte ţărani. Atunci le-am spus celor doi prieteni cât de mult doream să ajung în aceeaşi celulă cu Părintele Stăniloae. Acum, dorinţa mea s-a împlinit. Ce bucurie pentru mine! Inima îmi bate cu putere. Este neîndoielnic că Dumnezeu a auzit dorinţa mea fierbinte şi a rânduit împlinirea ei în chiar ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. (…)

(more…)

Șoc și Groază! Un turc musulman, profesor de istorie, s-a făcut „pupător de moaște”!

Filed under: apologetica,interviu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:55

Șoc și Groază! Un turc musulman, profesor de istorie, s-a făcut „pupător de moaște”!

Mustafa, musulman din Istanbul și pelerin la Iași:

„O iubesc pe Sfânta Parascheva foarte mult”

Mustafa Yakup Diktaș are 34 de ani și locuiește în Istambul. E musulman, profesor de istorie și se află pentru al patrulea an consecutiv la Iași la Hramul Sfintei Parascheva, după o minune trăită pe pielea lui.

11 octombrie 2019

Elogiul unei îmbulzeli

Filed under: apologetica,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:47

doxologia.ro / Pr. Constantin Sturzu 

Elogiul unei îmbulzeli

Cu toate acestea, există un aspect asupra căruia încă se mai insistă obsesiv, uneori fiind prezentat ca atare, alteori într-o lumină negativă. Este vorba despre aşa-numita îmbulzeală care se regăseşte fie în mişcarea pelerinilor spre sfintele moaşte, fie în elanul credincioşilor spre a primi binecuvântare de la un ierarh sau de la un preot. A devenit chiar un clişeu să se insiste asupra „mulţimii care s-a îmbulzit să…”, chiar dacă fenomenul este pe cale de dispariție. Spun asta pentru că, printr-o tot mai bună organizare şi prin implicarea forţelor de ordine, rareori şi pe durate extrem de scurte se mai produce o astfel de aglomerare dezordonată de persoane. Am urmărit, la un moment dat, cum cameramanul unei televiziuni naționale a zăbovit zeci de minute pe lângă pelerini, căutând parcă să filmeze ceva. În momentul în care a fost o uşoară busculadă la transferul pelerinilor de la un punct de ordine la altul, a  pornit imediat camera de filmat şi a fixat în memoria acesteia cele câteva secunde de dezordine. Ulterior, la ştirile de seară, când s-au transmis informaţii despre pelerinajul de la Iaşi, acele imagini au constituit singurele ilustraţii, ca şi cum ar fi fost reprezentative pentru felul în care se desfăşoară pelerinajul în ansamblul său.

Sigur că, iniţial, te revolţi la vederea unei astfel de manipulări a realităţii şi te întrebi, la modul foarte serios, ce încredere poți să mai ai în acurateţea informaţiilor pe care le transmite acea televiziune. Nu cumva şi în cazul altor evenimente, din varii domenii, se manipulează realitatea astfel încât ceea ce ajunge pe ecran devine nu doar nereprezentativ, ci chiar opusul a ceea ce s-a întâmplat de fapt? Gustul amar se îndulceşte însă când realizez că, în pofida unei intenţii vădite de a umbri bunăcuviinţa şi evlavia pelerinilor prin instantanee needificatoare, de fapt realizatorii (sau fabricanţii) unor astfel de ştiri nu reuşesc să facă – cum ar dori – un deserviciu Bisericii. Şi nu mă refer aici la cinicul, dar pragmaticul „o reclamă proastă e tot o reclamă şi ăsta e singurul lucru care contează”. Biserica nu are nevoie de nici un fel de reclamă. Între modul în care îşi prezintă „oferta” religioasă unele grupări pe spaţii de emisie plătite şi propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu în lume de către Ortodoxie, inclusiv prin propriile canale media, nu se pot găsi similitudini. Mă refer la faptul că, involuntar, cei ce evidenţiază şi lipesc de credincioşii cultului ortodox eticheta de „îmbulziţi” nu fac decât să ateste rădăcinile scripturistice de netăgăduit ale comportamentului lor. Să mă explic.

Persoane, nu „mase de oameni”

Există mai multe locuri în Scriptură în care este menţionată reacţia mulţimilor când căutau să se afle în preajma Celui ce vindeca „orice boală şi orice neputinţă în popor”. Nu vom găsi niciodată menţionat faptul că mulţimea aştepta în deplină ordine – civilizat, nu? – să ajungă Domnul la ei, să vorbească fiecăruia şi să-l vindece. Ci fiecare căuta, nerăbdător, să ajungă cât mai repede şi cât mai aproape de Hristos. Când era imposibil de pătruns până lângă Dânsul, unii erau nevoiţi să desfacă acoperişul casei în care predica, pentru a-i pune în faţă câte un bolnav (v. Luca 5, 19).

Ceea ce m-a uimit la fiecare pasaj scripturistic din care poţi deduce, direct sau indirect, îmbulzeala care era de fiecare dată în jurul Său a fost că Domnul nu i-a certat sau disciplinat în vreun fel.  (more…)

8 octombrie 2019

Cazul Șora – Papaya în cuvinte potrivite

Filed under: boicot,crimele comunismului,marea minciuna,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:29

Sora-comunist- libertate

Cazul Șora – Papaya în cuvinte potrivite

 

Iulian Capsali:

Șora – de la Ana Pauker la Soros

Ce deranjează cel mai mult establishmentul în cazul rescrierii istoriei prin clipul realizat de Papaya, în care Șora este arătat ca anticomunist, este faptul că se dovedește că mișcarea #rezist este o imensă manipulare, Mihai Șora fiind, toată lumea o știe, imaginea simbol a mișcării preluată din SUA prin care este sprijinită în stradă „industria anticorupției” și lupta împotriva ethosului iudeo-creștin. Mișcare făcută pe banii corporatocrației și cu sprijinul Statului Paralel, clona Deep State-ului american (în SUA, mișcarea anti-Trump/conservatoare se cheamă #resist) ce este parte dintr-o rețea de putere ilegitimă, nereprezentativă dpdv democratic, răspândită în toată lumea, din care fac parte USAID, Rockefeller Brothers Fund, Național Endowment for Democracy, Biroul pentru Democrație și Drepturile Omului din Departamentul de Stat șamd.

În „Cotidianul” tocmai a fost preluat un articol scris de Emily Tamkin, o jurnalistă progresistă, publicat în „The Washington Post” acum câteva zile, în care aceasta relatează ceva care pare (pentru naivi) incredibil: ”Aflând despre legătura AntAC-Soros – micul sâmbure de adevăr îngropat în teoria conspirației a lui Giuliani – mi-am amintit de o vizită jurnalistică pe care am făcut-o în România și Slovacia în 2017. Protestatarii au ieșit în stradă în ambele țări în acel an, cerând ca liderii să fie trași la răspundere pentru presupusă corupție. Cei care doreau să submineze protestele îl acuzau pe Soros, susțînând că el este adevărata forță din spatele lor.
I-am întrebat pe unii dintre protestatari și grupurile anti-corupție care activau atunci dacă au primit finanțare de la Soros. Și mulți, dacă nu majoritatea, primiseră.”

QED!

Această dezvăluire este făcută, repet, nu de o conservatoare care denunță amestecul în politica Statului Român a unui escroc financiar, ci de o jurnalistă care face în articol o apologie a lui Soros într-un mare cotidian american, oficios al democraților, articol în care este atacat Rudolph Giuliani în contextul scandalului convorbirii telefonice Trump – Zelenski.

În SUA, puterea legitimă – administrația Trump a rezultat în urma votului democratic – este în luptă pe viață și pe moarte cu puterea ocultă a Deep State, iar ultimul episod, în care un agent CIA din Casa Albă a lăsat să se înțeleagă că Președintele a făcut presiuni pentru redeschiderea în justiția ucraineana a dosarului fostului vicepreşedinte Joseph Biden şi al fiului acestuia, Hunter Biden, arată duritatea încleştării ce precede alegerile.

Faptul că administrația americană a trebuit să scoată în public convorbirea dintre Trump și Zelenski este extrem de grav și, într-un fel, este victoria à la Pirus a CIA, parte și ea din acest vast imperiu mondial ocult.

Implicarea directă a serviciilor globaliste (CIA, în acest caz), în atacul împotriva președintelui american, nu este ceva nou. Însă arată fragilitatea politicii din statele democratice, erodată permanent de forțele Noii Ordini Mondiale. La meridian românesc, în legătură cu implicarea Departamentului de Stat (parte din rețeaua Soros), dezvăluirea a fost făcută de o individă care a fost ministru al Justiției și expertă în boardul Universității Central Europene (din 2007, cum declara chiar aceasta pe pagină de Facebook!), organizată de Soros la Budapesta – este vorba desigur de Monica Macovei. Aceasta a declarat în data de 20 mai 2012 că intruziunea ambasadelor occidentale în actul de anchetare penală și actul de justiție este justificabilă:

„Da, are tot dreptul ambasadorul american sau alţi ambasadori să facă astfel de comentarii, pentru că SUA, Departamentul de Stat, a finanţat atât DIICOT, cât şi DNA, adică parchetele specializate pe crimă organizată şi corupţie. Sigur că-i interesează ce se întâmplă cu investiţia lor, în sens de eficienţă. Doi: au investitori străini. Investorii străini sunt interesaţi să nu fie corupţie în România. Cine luptă cu corupţia din România, la nivel de investigaţii? DNA. Deci e firesc şi normal să fie îngrijorat şi să-şi spună părerea cu privire la cum e condus DNA, dacă e condus eficient împotriva corupţiei sau nu”.

Despre abuzurile împotriva statului de drept și a Constituției, realizată de aceste instituții, s-a tot vorbit, ca și despre mușamalizarea cazurilor de mare corupție în care au fost implicate corporații și oamenii apropiați camarilei lui Băsescu.
Despre intruziunile nepermise ale ambasadorilor, mai ales ale lui Klemm, în actul de justiție și politica națională, dar și în siluirea vieții sociale (prin impunerea ideologiei LGBTQ), de asemenea.

Revenind, Papaya face parte din eșafodajul globalist care sprijină destructurarea statului democratic și influențarea politicii prin metode de război hibrid, în care manipularea este o parte esențială. Nu mai este de mult doar o simplă firma de publicitate și probabil vă aduceți aminte de cadavrele fumegande ale homosexualilor arătate copiilor reeducati de Coaliția pentru Familie în videoclipul din preajma Referendumului pentru Căsătorie.

Așa cum se rescrie istoria, așa se manipulează azi și societatea.

Iar valul de revoltă împotriva distribuirii in rol de dizident al acestui activist comunist venit din Franța ca să ajungă direct în biroul din Ministerul de Externe al Anei Pauker – poate cea mai sângeroasă bolșevică plantată de sovietici la vârful statului după falsificarea alegerilor din 1946 -, afectează grav credibilitatea unei mișcări sponsorizată de entitățile globaliste amintite deja.

Iar orice poate să pună lumină pe viscerele imunde ale acestui stat ocult securist organizat de corporatocrație – chiar și din prostie sau exces de zel, cum s-a întâmplat cu această reclamă -, mai poate să deschidă ochii câtorva idealiști furați de propagandă.

Ceea ce este de nepermis.


Cătălin Sturza:sora boicotati-emag-00

Problema nu este trecutul dlui Șora – problema este falsificarea grosolană a istoriei și a adevărului

Văd că e ordin pe unitate între „progresiști” să arunce cu noroi din toate direcțiile în cei care au îndrăznit să spună că acel clip făcut de Papaya pentru Emag este o impostură. Pentru a le ieși fenta, ei relativizează moral totul și șterg orice distincție între bine și rău. Cine nu s-a întâlnit în viața lui cu un securist în troleu și nu a stat la aceeași coadă cu un turnător?, se întreba acum câteva luni dl Dacian Cioloș. Cum de voi ăștia care îl criticați pe Șora nu ați fost mari disidenți înainte de 1989?, se întreabă acum un istoric care înțeleg că este și membru al CNSAS.   (more…)

2 octombrie 2019

Paul Goma la 84 de ani – În privința primirii cetățeniei române cred că Orwell şi Kafka sunt mici copii

 Paul Goma la 84 de ani

În privința primirii cetățeniei române cred că Orwell şi Kafka sunt mici copii

 

 

 

Scriitorul, jurnalistul și disidentul Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, în localitatea Mana,- Orhei, România, azi această comună fiind în Moldova de peste Prut. Este un scriitor român, stabilit la Paris, În tinerețe a cochetat cu comunismul, indus în eroare de propaganda sistemului comunist-criminal. Apoi este cunoscut pentru atitudinile anticomuniste și naționaliste. Datorită atitudinii anticomuniste și anti ceaușiste este expulzat din ţară în noiembrie 1977, împreună cu soţia şi copilul. Fiind un luptător cu “arma” scrisului a continuat lupta împotriva regimului comunist. Eşecurile spionajului în epoca lui Nicolae Plesiţă care a organizat atentate cu colete a făcut să scape cu viață. La 2 octombrie, Paul Goma împlineşte 84 de ani. Statutul său a rămas în ultimii 42 de ani cel de azilant politic, spune Flori Bălănescu, reprezentanta editorială a lui Paul Goma în România. Acelaşi statut a avut şi Ana Maria, care a murit acum câțiva ani, acelaşi statut îl are şi fiul lor – Filip Ieronim. „Am atins o cotă de saturaţie insuportabilă la textele „de atitudine” despre Goma. Oamenii cred că o aniversare trebuie să fie mereu motiv de bucurie. Pentru mine, ziua de 2 octombrie este una de covârşitoare tristeţe, aş spune că – dacă n-ar suna prea medieval pentru urechile prea progresiste – este ziua în care retrăiesc cu inima în gât toată istoria lui Goma, aşa cum am aflat-o şi înţeles-o din cărţile lui şi din tonele de documente pe care le-am citit. Îi urez sănătate şi «mulţi ani!», cu îndemnul pentru noi să fim mai conştienţi de lumea în care trăim, să ne lepădăm de superficialităţi“, transmite Flori Bălănescu, cercetător ştiinţific la “Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului”. Scriitorul Paul Goma avea deja un trecut revoluţionar notoriu atunci când, în anul 1977, a reuşit să trimită la postul de radio „Europa Liberă“ o scrisoare deschisă adresată lui Nicolae Ceauşescu în care vorbea despre nerespectarea drepturilor omului în România. Anterior, el a trimis o scrisoare deschisă şi lui Pavel Kohout, lider al „Chartei 77“(n.r. – mişcare disidentă care a luat naştere în Cehoslovacia la începutul anului 1977, din care a făcut parte şi Vaclav Havel).

(more…)

1 octombrie 2019

Unde este Tezaurul bizantin? Maria Alexandru – interviuri despre muzica psaltică

Filed under: psaltica,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:42

Unde este Tezaurul bizantin?

Maria Alexandru – interviuri despre muzica psaltică

Cine este Maria Alexandru? Fiica marelui poet român Ioan Alexandru, Maria Alexandru studiază și ține cursuri de muzică bizantină în Grecia la Universitatea Aristotel din Tesalonic, unde este conferențiar universitar.

Interviu realizat în cadrul Masterclass-ului de Cânt Bizantin, ediția a XI-a, Iași, 2018

Interviu realizat de reporterii Doxologia, in cadrul celei de a VI-a editii a evenimentului international Masterclass de Cant Bizantin, desfasurat la Iasi intre 8-12 Iulie 2013

(more…)

27 septembrie 2019

Riscul conformismului la premianți. De ce poate deveni învățământul de masă uzină de propagandiști? Tocilarul de ieri, activistul dintotdeauna. Un articol de Ninel Ganea

Filed under: articol,inginerie sociala,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:45

Riscul conformismului la premianți. De ce poate deveni învățământul de masă uzină de propagandiști?

Tocilarul de ieri, activistul dintotdeauna

Un articol de Ninel Ganea / Karamazov.ro

nerd

Nu trebuie subestimată niciodată capacitatea oamenilor de a face observații valoroase atunci când te aștepți mai puțin. Zilele trecute m-am întâlnit cu un fost coleg de liceu pe care nu-l mai văzusem de ceva timp. Am discutat vrute și nevrute, ne-am reamintit, bineînțeles, de vremurile bune de altădată. Apoi discuția a degenerat în politică. A degenerat nu pentru că ne-am fi luat la bătaie sau la harță. Dimpotrivă, aveam, în mare, cam aceleași păreri. Însă de fiecare dată când discuția se colorează politic, conversația se acrește instantaneu și nu tragi nici vreun folos, nici vreo plăcere de pe urma ei. Totuși, amicul meu a avut în timpul acestui dialog steril o remarcă prin care a salvat toată vorbăria mea inutilă și care m-a pus pe gânduri. 

El a observat că mai toți premianții clasei din care el a făcut parte, copii conformiști, cuminți și silitori la învățătură, adică tocilarii, au devenit astăzi activiști și propagandiști ai stilurilor de viață alternative, susținători ai aberațiilor sexuale și promotori ai relativismului cultural. Pe de altă parte, remarca amicul, loazele clasei, printre care se includea pe nedrept și el, adică aceia care aveau note mici, sfidau regulile oficiale și se comportau mai dezmățat, s-au transformat în conservatori. Fără să o ia neapărat pe drumul spre biserică sau să-și facă exagerat de multă ordine în viață, „loazele” s-au poziționat aproape din reflex împotriva noilor ideologii adoptate acum de foștii tocilari.

Amicul meu punea această schimbare pe seama conformismului. Tocilarii au continuat să fie de partea establishmentului, chiar dacă, între timp, substanța sa ideologică s-a modificat, fără să apeleze pentru o clipă la discernământ, încercând doar să se plieze la poziția dominantă și comodă. În schimb, băieții veseli, dornici să conteste autoritatea și linia oficială, au rămas în opoziție, devenind chiar și mai vehemenți decât în liceu, când fronda lor era în mare parte juvenilă.

Logica sa prindea mult. Ceea ce rămâne însă neexplicat este de ce școala produce astfel de tipuri umane, și nu de azi, de ieri. (În treacăt fie spus, observația amicului mi-a fost întărită de un profesor de modă veche care, de curând, mi-a arătat mândru prima carte scoasă de cea mai bună elevă din carieră. Cartea se numea „Gen și identitate în …” )

Cred că există mai multe răspunsuri la problema școlii moderne și a eșecului de „a produce” ființe umane înzestrate cu un discernământ rezonabil.

Una dintre explicațiile convingătoare susține că școala modernă creează, de fapt, mercenari – oameni pentru care cartea nu reprezintă decât un mijloc prin care se poate obține o notă mare și nimic altceva. Copiii învață doar pentru a lua note mari, care le permit să intre la facultăți unde vor urmări tot notele mari pentru a-și atinge obiectivul final: o carieră profitabilă financiar și social. Plăcerea lecturii și a cunoașterii nu apare niciodată. În termenii filosofului Alasdair MacIntyre, atenția exclusivă asupra bunurilor externe va afecta atât dezvoltarea virtuților, cât și aprecierea bunurilor interne ale practicii (bucuria cititului). Cu alte cuvinte, cine urmărește cu predilecție notele nu își va îngriji  virtuțile, ba dimpotrivă, și nici nu va dobândi  gustul cărților. Iar un mercenar va merge întotdeauna de partea celui care îl recompensează cu mai mult sau de pe urma căruia nu va pierde. Așa că, în vremurile noastre, mercenarii vor fi de partea corectitudinii politice și a raznelor conexe. 

(more…)

23 septembrie 2019

Despre patologiile fericirii. Un articol de Gabriel Popa

barna usr

Despre patologiile fericirii

Un articol de Gabriel Popa

În 1918, la Petrograd defilează o paradă a lesbienelor, care aniversează un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei“. Troțki notează în memoriile sale că Lenin a afirmat cu satisfacție la auzul acestei vești: „Țineți-o tot așa, tovarăși!“

Într-un schimb de scrisori între Lev Troțki și Vladimir Lenin citim următoarele: „Fără îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului. Atâta vreme cât există această opresiune, nu poate fi vorba de adevărata libertate. Familia, ca instituție burgheză, și-a trăit complet traiul. Trebuie spus mai mult despre asta muncitorilor…“. Lenin răspunde: „Și nu numai familia. Toate interdicțiile cu privire la sexualitate ar trebui să fie eliminate… Avem ce învăța de la sufragete: chiar interzicerea dragostei între persoanele de același sex ar trebui să fie eliminată“.

În privința Bisericii: „Căutaţi şi expuneţi călugări şi preoţi hoţi, afemeiaţi, beţivi, scandalagii şi mai ales pederaşti. Dacă nu găsiţi astfel de preoţi, inventaţi. Imaginaţi şi lansaţi zvonuri despre preoţi nevrednici, acolo unde nu găsiţi suficient de mulţi pentru interesele noastre.” (Lenin într-o telegramă din 1918 către Moisei Solomonovici Uritsky, şeful CEKA din oraşul Petrograd)

„Preoţii sunt contrarevoluţionari în sutane.”
„Ateismul este parte integrantă a marxismului. Marxismul este materialism. Trebuie să combatem religia. Acesta este ABC-ul oricărui materialism, deci şi al marxismului.” (Lenin)

Conservatori, reacționari, burghezi „corupți”?
„Cer constituirea unui organ necesar reglării de conturi cu duşmanii revoluţiei.” (Dzerjinski, fondatorul CEKA)

„Sarcinile actuale sunt: intensificarea represiunii împotriva duşmanilor puterii sovietice şi a agenţilor burgheziei; punerea în scenă – absolut necesară – a unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere al rapidităţii şi al durităţii represiunii, al pedagogiei, al educării maselor).” (Lenin)

Toate cele de mai sus, în numele unei ideologii care promitea „fericire pe pământ” (nu în ceruri), dar care a adus iadul la suprafață.

Căutați acum care e acel partid care ne propune astăzi rețeta libertinajului sexual instituționalizat, atacarea Bisericii și a preoților („vinovați” pentru lipsa spitalelor, autostrăzilor, școlilor), condamnări rapide, prin ordonanțe de urgență dacă se poate… totul pentru promisiunea de a ne face… „fericiți în România”!

(more…)

22 septembrie 2019

Terorism de stat: Masacrul din septembrie 1939

Terorism de stat: Masacrul din septembrie 1939

21 sept 1939
În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.

Pretextul              masacrului

Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.

Armand Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.

După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.

Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii 

(more…)

13 septembrie 2019

Corneliu Codreanu, voievodul temut și prigonit și după moarte. 13 septembrie 2019 – 120 de ani de la nașterea lui

Corneliu Codreanu, voievodul temut și prigonit și după moarte

13 septembrie 2019 – 120 de ani de la nașterea lui

Ţelul final, sensul ultim al neamului este învierea. Învierea în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creaţia, cultura, sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop în sine. Sunt mijloace pentru această înviere. Dar cultura este rodul capacităţilor şi dispoziţiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru. Pentru aceasta purtăm toată răspunderea. Va veni o vreme în care neamurile pământului se vor întrece pentru această ultimă înviere; toate neamurile, cu toţi regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecărui popor locul hotărât lui înaintea Tronului lui Dumnezeu. Această clipă covârşitoare, această înviere din morţi, este cel mai înalt şi mai strălucit ţel spre care se poate pregăti o naţiune.(Corneliu Codreanu – Pentru Legionari)

secretele-mortii-lui-corneliu-zelea-codreanu-cum-a-murit-de-fapt-seful-legiunii-404071-725x350

Voievodul prigonit

articol de Mircea Puşcaşu

Hulit de unii, urât de alții, chiar și acum la 80 de ani de la moartea sa, Corneliu Codreanu este o personalitate providenţială pentru neamul românesc şi pentru întreaga creştinătate prin puterea exemplului său. Acest lucru este relevat, cred eu, şi de câteva coincidenţe proniatoare şi întâmplări neintâmplătoare legate de viaţa sa.

Astăzi, 12 septembrie, in preziua naşterii lui Coreneliu Codreanu, iniţiatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, există o coincidenţă interesantă ce merită remarcată. În sinaxarul acestei zile este pomenit Sfântul mucenic Autonom, episcop in timpul prigoanei lui Diocleţian (284-305), păstor cu râvnă de apostol. In cronica hagiografică este menţionat un singur ucenic al sfântului Autonom, ucenic numit Corneliu care a păstorit mai întâi ca diacon, apoi ca preot şi mai târziu ca episcop, în biserica din Soreus, zidită acolo de sfântul Autonom special pentru păstorirea ucenicului său Corneliu, biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, hram ce-l va avea peste veacuri şi Mişcarea întemeiată de alt bărbat vitaz cu acelaşinume: Corneliu.

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe 13 septembrie, iar pentru creştini data are multiple semnificaţii între care: pomenirea Sfântului Corneliu Sutaşul, căpitan de oşti, centurion roman ce a ajuns in final episcop al Bisericii primare, şi ajunul praznicului Înălţării Sfintei Cruci cinstit pe 14 septembrie, praznic ce readuce in prezent biruinţa Crucii asupra lumii, începutul primei împărăţii creştine, începutul creştinării tuturor aspectelor vieţii cotidiene a cetăţii.

Aceste semnificaţii creştine ale datei sale de naştere au rodit însutit în viaţa sa, în mod minunat şi legat de nevăzute fire, înţelese mai mult acum, post factum, ca o cheie de interpretare a sensurilor vieţii sale, cheie nu de om determinată, ci de Dumnezeu dăruită prin alegerea acestei zile pentru naşterea acestui om, ştiind noi că nimic nu e intâmplător la Dumnezeu, nici un fir de praf, cu atât mai puţin naşterea şi adormirea celor plăcuţi ai Săi.

Asemenea sfântului Corneliu Sutaşul, Corneliu Codreanu a fost voievod, Căpitan peste oaste mare de români, în lupta de aşezare a vieţii româneşti pe fundamente creştine, luptă pentru înălţarea Sfintei Cruci şi peste viaţa neamului românesc, pentru o deplină încreştinare a tuturor aspectelor vieţii cotidiene contemporane, de la comerţ şi administraţie, la economie şi politică, de la forme de organizare, la educaţie şi cultură.

Acest ultim voievod sfânt al românilor a sfârşit muceniceşte în prigoana unor forţe oculte care şi astăzi sunt la putere în lume și foarte influente și la noi în țară, de aceea este şi astăzi hulit și prigonit, pentru că aceste forţe aplică principiul talmudic al uciderii continue, al prigonirii şi după moarte, al răzbunării ca datorie lăsată moştenire urmaşilor, al urii considerate ”sacră” în mistica lor răsturnată.

Cine vrea să înţeleagă acestea nu trebuie neapărat să cunoscă Talmudul, pentru că e suficient de explicită Pilda lucrătorilor viei din Evanghelie (Luca 20, 9-19). De asemenea sunt elocvente și capitolele 15 şi 16 din Sfânta Evanghelia după Ioan, unde sunt scrise şi acestea:

(more…)

12 septembrie 2019

11 septembrie 2001, piesă de teatru psihopolitic a statului magic global. Istoria ascunsă, minciună, premeditare, reeducarea globală

Filed under: 9/11,istoria ascunsa,marea minciuna,mass-media,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:00

11 septembrie 2001, piesă de teatru psihopolitic a statului magic global

Istoria ascunsă, minciună, premeditare, reeducarea globală

img725897

Se împlinesc 18 ani de la abominabila punere în scenă a celui mai mare eveniment psihopolitic din istoria recentă orchestrat special pentru a altera percepția populației globale asupra realității și asupra drepturilor fundamentale ale ființei umane, eveniment care a construit in mod fraudulos justificări pentru abuzuri la scară globală asupra libertății, autonomiei și inviolabilității persoanei umane, cât și justificări pentru abuzuri geopolitice majore privind suveranitatea statelor și autodeterminarea internă a acestora. 

Readucem in atenție numeroasele minciuni vădite și fisurile logice in povestea oficială, una din cele mai mari minciuni oficiale din istorie.

9/11 Coincidences – O serie de 19 clipuri scurte ce prezintă fiecare o problemă aparte:


Christopher Bollyn, autorul volumului Solving 9/11, la conferința de lansare a mai recentei sale lucrări, The War on Terror: The Plot to Rule the Middle East: (more…)

10 septembrie 2019

”Școala este agenția de publicitate care te face să crezi că ai nevoie de societate așa cum este.” Ivan Illich și deșcolarizarea societății. Un articol de Vasile Astărăstoae

Filed under: prof.dr.Vasile Astarastoae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:56

Școala este agenția de publicitate care te face să crezi că ai nevoie de societate așa cum este.” – Ivan Illich

Ivan Illich

Ivan Illich și deșcolarizarea societății

Un articol de Vasile Astărăstoae

Ca de obicei, la început de an școlar, românii devin specialiști în pedagogie și în științele educației, mai ales politicenii, ziariștii și prompteristele. Toți, într-un limbaj de lemn fie laudă, fie deplâng starea sistemului educațional românesc. Până și o făcătură stângistă de inspirație franceză intitulată pompos Consiliul Național al Elevilor își dă cu părerea. Trebuie să precizez de la început că sistemul românesc nu este nici mai rău, nici mai bun decât sistemele educaționale din celelalte țări membre ale Uniunii Europene. Are calități și defecte. Ceea ce lipsește sistemului educațional european este individualizarea educației și existența unor rețele alternative. Ele sunt descrise de unul dintre cei mai fascinanți filozofi ai secolului XX, Ivan Illich.

Ivan Illich, filosof libertarian austriac și preot romano-catolic, s-a născut la 4 septembrie 1926, în Viena. Tatăl, inginerul Ivan Peter Illich, era catolic croat, iar mama, Ellen născută Regenstreif-Ortlieb, era evreică sefardă. Bunica sa maternă era din Texas. A studiat la Universitatea din Florența (biologie și mineralogie), teologie și filozofie la Universitatea Pontificală din Roma (1942 – 1946) și istoria medievală la Universitatea din Salzburg. A obținut un doctorat cu o disertație despre istoricul britanic Arnold Toynbee. În 1951, a devenit preot paroh într-unul dintre cele mai sărace cartiere din New York – Washington Heights, la acea vreme un loc al imigranților din Puerto Rico. La 30 de ani, a fost numit vice-rector al Universității Catolice din Puerto Rico, poziție pe care a reușit să o păstreze câțiva ani înainte de a intra în conflict cu Vaticanul. În 1959, a călătorit în toată America de Sud pe jos sau cu autobuzul. În 1960, s-a stabilit la Cuernavaca, Mexic, și a fondat în 1961 Centrul Intercultural de Documentare, unde a organizat cursuri de limbă și cultură dintr-o perspectivă antiimperialistă pentru misionari și alți studenți. Illich vorbea fluent din copilărie, fără accent, italiana, spaniolă, franceză și germană. Ulterior a învățat la fel de bine limba croată, greaca veche, latina, portugheză, hindi, engleză, arabă și rusă.

A murit la 2 decembrie 2002, la Bremen, Germania. Illich a avut o mare influență ca lector și profesor în anii ’70 -’80; popularitatea sa a fost determinată de demersul critic radical, privind educația de masă și sistemul de sănătate, argumentând că beneficiile multor tehnologii moderne și aranjamente sociale erau iluzorii și că, în continuare, astfel de evoluții au subminat prin auto-suficiență libertatea și demnitatea oamenilor. El a acuzat atât instituționalizarea, cât și manipularea aspectelor de bază ale vieții.

(more…)

Ziua în care România a devenit oficial colonie

Filed under: articol,marea minciuna,taina faradelegii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:32

Ziua în care România a devenit oficial colonie

Articol de Gelu Vișan | JUSTITIARUL.ro

Asta au primit românii prin declararea lui Dragnea și a familiei lui ca persona non grata pe teritoriul SUA. România este pierdută. A vândut-o Iohannis pe o șapcă și pe un nou mandat. Dar nu despre Iohannis este vorba în acest material, el este trădător de țară, ci despre ExxonMobil din SUA și nu numai. Țin să fac precizarea că aceasta nu este o postare antiamericană, nici pro-rusă, ci este pur și simplu o postare românească, atât cât mai contează România în ochii unui popor divizat și profund bolnav.

USA_flag-600x350

Atunci când a fost executat Dragnea, toate informațiile mă duceau către ideea că a fost executat de către americani cu sprijinul consilierilor săi israeliți, care l-au dus într-o direcție greșită. Iohannis și Hellvig nu ar fi avut, totuși, curajul de a executa liderul celui mai mare partid din România și de a falsifica grosolan alegerile. Informațiile erau atât de șocante, încât pur și simplu nu am vrut să le cred până nu vom fi avut o confirmare oficială. A venit și confirmarea. Totul a început cu Bechtel, a continuat cu închisorile CIA, cu Scutul de la Deveselu, cu cazul Caracal și a culminat cu Afacerea ExxonMobil. Dar, să le luăm pe rând.

Prima greșeală a fost Bechtel, una din companiile americane pentru care SUA a declanșat războaie, a comis asasinate, a impus lovituri de stat în America Latină și în alte locuri din lume, a dat jos guverne și a pus în loc altele fidele. Pentru a intra în NATO și a obține sprijinul americanilor, României i s-a impus să dea o șpagă pe față americanilor, prin compania Bechtel, iar aceștia s-au conformat. A fost prima greșeală, urmată de acceptarea PSAL 1 și PSAL 2, de distrugerea la ordin a economiei românești pentru a putea fi preluată pe nimic de către corporațiile străine.

Înainte de a vă înfierbânta, vă spun că nici pe departe România nu este prima țară care este astfel ocupată, decenii întregi, CIA și administrația americană făcând lucrul acesta în țările Americii Latine, metodele fiind mult mai sângeroase decât în România. Unele dintre crime au fost chiar recunoscute de CIA, care și-a asumat astfel deciziile, încercând să salveze administrația: o gogoașă umflată, pentru că administrația americană a fost implicată până-n gât, și o palmă deasupra.

A doua greșeală a României a fost acceptarea pe teritoriul țării a închisorilor CIA. Cea care a „salvat” SUA în fața comunității internaționale a fost…Laura Codruța Kovesi. Da, afirm răspicat: Pe teritoriul României au fost închisori ale CIA, iar cea care a mințit Congresul American și comunitatea internațională a fost Procurorul General al României, Laura Codruța Kovesi, care, cu știința FBI și CIA a semnat, fără a avea acest drept, comițând un fals de o gravitate excepțională, un document… ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN!!! Doar Președintele și Primul Ministru au voie să angajeze Statul într-un document de o asemenea gravitate, acest document fiind un act de trădare națională, dar și un act de uzurpare de funcție și fals în acte la nivelul cel mai înalt.

Ca să fiu mai explicit, Congresul American a fost mințit printr-un document fals semnat de un înalt funcționar care nu avea și nu are dreptul, conform legislației naționale, să angajeze Statul Român. Reprezentanții Congresului American au fost mințiți că Procurorul General are această calitate, iar ei au concluzionat că Statul Român(?!) confirmă că pe teritoriul României nu au fost închisori CIA(!!!) Ca urmare a semnării acestui document, Laura Codruța Kovesi a fost numită de către americani șefa DNA și a fost mandatată să demareze Lupta Anticorupție, primii care trebuiau executați fiind cei care aveau cunoștință de acest document.

Fiind ultimul dintre cei care știu de existența documentului și care încă nu am fost executat, cu toate încercările lui Coldea, Kovesi și Hellvig, fac următoarea DECLARAȚIE către opinia publică națională și internațională: Acest document, acest fals de o gravitate excepțională există și acum: El este în arhiva Ministerului Justiției din România și nu este clasificat. Solicit Ministerului Justiției din România și Guvernului României să facă public acest document!

„Cazul Caracal”: Ați tot citit și ați auzit tot felul de băsmeli în ultima vreme: Tot ceea ce se întâmplă acum în zonă, inclusiv băsmelile cu rețele perorate de Cumpănașu, au un singur scop, acela de a ascunde cruntul adevăr:În Oltenia există o Singură Rețea, care în nici un caz nu este condusă de la Caracal, ci din altă parte. O să scriu la un moment dat, dar informațiile sunt cutremurătoare. Această rețea este aceeași cu cea care „aprovizionează” militarii de la Deveselu, este practic una și aceeași rețea, de care are cunoștință SRI, DIICOT, BCCO, Parchetul, Poliția și Justiția din zonă. Există o încercare disperată de a duce discuția către așa zise rețele din Caracal, care sunt de fapt ramuri ale Rețelei care acționează în Oltenia, sub oblăduirea și chiar sprijinul Statului Român. La întâlnirea Trump-Iohannis, în deschiderea întâlnirii, Trump l-a șocat pe Iohannis cu o întrebare: „Domnule președinte, ce se întâmplă la Craiova?” Informația este 100% reală, reprodusă integral și este inclusă în stenograma discuției. Iohannis a fost atât de șocat încât nu a putut articula nici un răspuns.Răspunsul la această întrebare desface misterul a ceea ce înseamnă „Cazul Caracal” și nu numai.

(more…)

Jurnalistul Cătălin Sturza, după studiul care arată că NU există o „genă gay”: Pe cine ajută, atunci, această mișcare ideologică construită pe neadevăruri și pe nisipuri așa de mișcătoare? Cui folosește ea?

Filed under: homosexualitate,sexualizarea excesiva,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:16
Conform ActiveNews.ro:

Jurnalistul Cătălin Sturza, după studiul care arată că NU există o „genă gay”: Pe cine ajută, atunci, această mișcare ideologică construită pe neadevăruri și pe nisipuri așa de mișcătoare? Cui folosește ea?

157691

Jurnalistul Cătălin Sturza comentează rezultatele unui recent studiu făcut public zilele trecute, conform căruia nu există o genă gay. Una din consecințele textului studiului publicat de revista Science este faptul că dacă gay-ii nu sunt „born that way” (născuți așa), atunci comportamentul h0m0sexual nu este un dat biologic, așa cum susține lobby-ul LGBTQI, ci este o alegere sau o PREFERINȚĂ, susține jurnalistul. El arată că lucrul de care se tem cel mai mult  activiștii LGBT ar fi prăbușirea și distrugerea minciunilor intrinseci ce reprezintă fundamentul «identității» lor gay, și a întregii baze pe care s-a construit mișcarea pentru «drepturile gay».

Catalin-Sturza-480x651

Acesta este textul postat:

Nu există o „genă gay”, a confirmat cel mai mare studiu realizat vreodată pe ADN-ul uman, ne spune Agerpres. „Aceasta este concluzia unei analize realizate pe 500.000 de profiluri ADN de un grup de cercetători din Europa și Statele Unite, ale căror concluzii, publicate joi în prestigioasa revistă Science, infirmă definitiv o ipoteză apărută în anii 1990, conform căreia ar exista o «genă gay» ce ar fi la fel de previzibilă ca aceea care influențează culoarea ochilor.”

Una din consecințele micului text de mai sus este faptul că dacă gay-ii nu sunt „born that way” (născuți așa), atunci comportamentul h0m0sexual nu este un dat biologic, așa cum susține lobby-ul LGBTQI, ci este o alegere sau o PREFERINȚĂ. Culturile tradiționale și psihologia tradițională îl numesc încă deviație sau perversiune (în sensul de pervertire a funcției sexuale normale); mulți se referă la el în termenii de „viciu” și „adicție”, „dependență”. În orice caz, dacă acest comportament reprezintă o peferință, nu există nici o bază pentru a legaliza „căsătorii”, „adopții” și orice altceva mai cere corectitudinea politică pentru persoanele de același sex (o bază nu exista oricum, deoarece căsătoria este ceea ce este, și nu poate să fie „extinsă” fără a fi în fapt distrusă.) Și atunci „căsătoriile” și „adopțiile” gay nu reprezintă un drept natural (care nu poate să fie acordat pe baza unei preferințe) ci reprezintă un privilegiu – acordat pentru simplul fapt că o grupare foarte zgomotoasă a pretins prin mijloace adeseori parapolitice să obțină aceste privilegii prin argumente și sloganuri care se dovedesc, în cea mai mare parte, goale de conținut.

O ironie imensă constă în faptul că diferențele de gen reprezintă „alegeri”, conform corectitudinii politice, deși biologia este în mod clar diferită, iar „orientarea sexuală” ar fi înnăscută, deși biologia este în mod indiscutabil identică. Feminismul susțin, de ceva timp, că ideea că diferențele de „gen” ar fi înnăscute este o mare erezie; ideologia susține că aceste diferențe sunt rezultatul alegerii personale și a condiționării sociale. Și asta în ciuda faptului că diferențele între bărbați și femei sunt „scrise” în ADN încă din momentul concepției și se manifestă la toate nivelurile biologice (fapt recunoscut de marea majoritate a medicilor). Pe de altă parte, lobby-ul LGBTQI susține că „orientarea sexuală” este înnăscută („we are born that way”), în ciuda absenței diferențelor biologice – între un bărbat straight și un bărbat gay nu există nici o diferență biologică. Chestiunea „genei gay” am văzut că a fost demontată prin acest studiu de la Harvard – însă studiile realizate pe gemeni identici au arătat încă de acum mulți ani că, în fapt, nu există nici o bază științifică solidă pentru a vorbi despre o predeterminare genetică h0m0sexuală în afara contextului social.

O a treia consecință e aceea că, dacă legile se schimbă pentru a legaliza inginerii sociale precum cele impuse de corectitudinea politică – prin redefinirea unor instituții umane fundamentale –, toți cei care se vor opune acestor inginerii vor intra sub incidența legii. Acolo unde s-au legalizat astfel de inginerii sociale, dacă eu voi spune, cu articolul de la Harvard în mână, că nu există nici o bază pentru „căsătoriile gay”, voi intra imediat sub incidența legii, deoarece aceste „inginerii” reprezintă deja status quo-ul, sunt recunoscute prin lege. Și voi putea să fiu amendat sau trimis la închisoare; metodele mai subtile de pedepsire a disidenților includ linșajul mediatic, marginalizarea și concedierea de la job. Exemplele sunt deja, din păcate, foarte numeroase; chiar dacă fluturi articolul de la Harvard și arăți că ai adevărul științific de partea ta (ca să nu mai vorbim de fundamentele teologice) – asta nu te va ajuta la absolut nimic. Libertatea de exprimare și libertatea de conștiință rămân, din ce în ce mai mult, vorbe goale, pe hârtie.

În sfârșit, tragedia este că, o dată cu modificarea legilor pentru a legaliza astfel de inginerii sociale, și o dată cu creșterea presiunii asupra bisericilor și a grupurilor tradiționale de a se confirma discursului oficial al corectitudinii politice, devine din ce în ce mai greu să îi ajuți pe cei care se lutpă cu astfel de comportamente și dependențe. Conform unei metaanalize care ia în considerare 30 de studii realizate între 1954 și 1994, 33% dintre h0m0sexualii care au urmat o formă de terapie (psihologică) au renunțat la acele comportamente. Prisihiatrul pro-gay Robert Spitzer a chestiuonat 200 de persoane care au trecut prin terapie și a constatat că există un succes clar al terapiei în tot ce înseamnă comportament, atracție, fantasmare și ale aspecte ale vieții și psihologiei. Însă o dată cu noile legi care se conformează presiunii corectitudinii politice, orice formă de terapie este scoasă în afara legii, în multe state americane (și nu numai).

Den Baily, un fost „gay” care a trecut printr-un proces de „restaurare” a orientării sexuale, scrie: „Oamenii se întreabă, adesea, de ce activiștii gay încearcă să scoată în afara legii mijloacele profesionale de terapie și consiliere care le oferă celor care doresc eliberarea de comportamentele h0m0sexuale nedorite, dacă acești activiști îmbrățișează cu adevărat «toleranța» pe care o predică? De ce se tem ei, de fapt, așa de tare? Vă voi spune că lucrul de care se tem cel mai tare este prăbușirea și distrugerea minciunilor intrinseci ce reprezintă fundamentul «identității» lor gay, și a întregii baze pe care s-a construit mișcarea pentru «drepturile gay». De aceea activiștii gay vor insista că această formă de comportament sexual disfuncțional reprezintă «cine» sunt ei. Este singurul lor mijloc de a rămâne blindați în falsurile și neadevărurile pe care le susțin.”

Ne puem întreba, așadar: pe cine ajută, atunci, această mișcare ideologică construită pe neadevăruri și pe nisipuri așa de mișcătoare? Cui folosește ea?”. (more…)

Nu există o ”genă gay”, a confirmat cel mai mare studiu realizat vreodată pe ADN-ul uman

Conform AGERPRES:

Nu există o ”genă gay”, a confirmat cel mai mare studiu realizat vreodată pe ADN-ul uman

Untitled-Infographic-21

Atracţia unei persoane faţă de femei sau faţă de bărbaţi nu este o chestiune ce poate fi definită de o singură genă, ci de multiple regiuni ale genomului şi, ca orice caracteristică umană complexă, de numeroşi factori non-genetici, informează AFP.

Aceasta este concluzia unei analize realizate pe 500.000 de profiluri ADN de un grup de cercetători din Europa şi Statele Unite, ale căror concluzii, publicate joi în prestigioasa revistă Science, infirmă definitiv o ipoteză apărută în anii 1990, conform căreia ar exista o „genă gay” ce ar fi la fel de previzibilă ca aceea care influenţează culoarea ochilor.

„Este de facto imposibil să prezici orientarea sexuală a unei persoane după genomul ei”, a declarat Ben Neale, membru al Institutului Broad, asociat cu Universitătea Harvard şi Massachusetts Institute of Technology (MIT), una dintre numeroasele instituţii din care provin autorii studiului.

Orientarea sexuală are într-adevăr o componentă genetică, spun cercetătorii, confirmând studii precedente de mai mică amploare, realizate în special pe gemeni. Însă această componentă depinde de o mulţime de gene. „Nu există o genă gay unică, ci numeroase mici efecte genetice repartizate în genom”, a explicat Ben Neale.

Acestor lucruri li se adaugă un factor esenţial: mediul în care o persoană creşte şi trăieşte.

Pentru a explica mai bine concluziile cercetării, oamenii de ştiinţă au făcut comparaţii cu înălţimea oamenilor: efectul genetic este indiscutabil, deoarece înălţimea unei persoane este legată de aceea a părinţilor ei. Însă genetica nu explică totul: alimentaţia din timpul copilăriei are la rândul ei un impact puternic asupra înălţimii. Aceste detalii sunt denumite de oamenii de ştiinţă „factori de mediu”.

La fel, pentru riscul cardiac: genele creează predispoziţii, însă stilul de viaţă şi alimentaţia au un rol încă şi mai mare.

(more…)

9 septembrie 2019

Nichifor Crainic despre Avram Iancu

Filed under: România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:45

Avram_Iancu

10 septembrie – pomenirea lui Avram Iancu

Nichifor Crainic despre Avram Iancu

Avea numai 24 de ani şi cobora din munţii lui Horia. Era înalt şi ochenat, de o frumuseţe răpitoare dacă n-ar fi fost oarecum înăsprită de grava seriozitate a cugetului. Bărnuţiu aducea în pelerină argumente juridice; el purta pistoale în chimirul care îi strângea cămaşa moţească. Vorbea rar, dar când deschidea gura, din toată fiinţa lui emana o putere magică, nefirească, de care nici el nu-şi dădea seama de unde vine.

Contemporanii spun că avea un temperament vijelios, pe care, totuşi, ştia să-l strunească în frâna minţii. La studii, în şcolile ungureşti, se remarcase printr-o inteligenţă eminentă. Avea tot ce trebuie pentru a domina; frumuseţe de Făt-Frumos pe gustul românesc, care fermeca mulţimile, şi energie gravă în glas şi-n gest pentru a se face ascultat.

Un asemenea exemplar nimbat de geniul rasei, … nu devine căpetenie prin deliberare şi prin vot; instinctul gloatelor îl simte fulgerător şi i se supune cu voluptatea înnăscută în firea oamenilor de a se preda unei voinţe superioare să facă din ei orice-ar crede de cuviinţă. Puterea de fascinaţie a lui Avram Iancu sporea înmiit la gândul că el întrupează marea răzbunare a unui neam ţinut în veacuri în subteranele pline de caznă ale istoriei… Iancu e cel care a vărsat în sufletul Ardealului conştiinţa de stăpâni din neamul împărătesc, care a strălucit odinioară în Dacia…

Avram Iancu e chipul spiritual al mândrului şi îndureratului Ardeal…

(more…)

6 septembrie 2019

Man, Measles and Make-believe. Andrew Wakefield, MBBS

Filed under: antivaccin,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:32

Man, Measles and Make-believe

Andrew Wakefield, MBBS

This lecture separates fact from fiction in the current debate over measles. It addresses what herd immunity is and what it is not, in both the pre-vaccine and vaccine eras. It examines the consequences – real and potential – for vaccines that do not reproduce natural immunity. It addresses the question of should we fear measles and if so, why?

Andrew Wakefield, MBBS

Wakefield has been likened to the Dreyfus of his generation, a doctor falsely accused of scientific and medical misconduct, whose discoveries opened up entirely new perceptions of childhood autism, the gut-brain link, and vaccine safety. As an ‘insider’, the price for his discoveries and his refusal to walk away from the issues they raised, was swift and brutal, with loss of job, career, reputation, honours, colleagues, and country. And yet he enjoys a huge and growing support from around the world.

(more…)

Minunile Sfântului Arhanghel Mihail din 6 septembrie

Filed under: Miscarea Legionara,sinaxar,tropar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:20

Minunile Sfântului Arhanghel Mihail din 6 septembrie

Minunea Sfantului Arhanghel Mihail in Colose

Unde umbrează darul Tău, Arhanghele,

de acolo se goneşte puterea diavolului.

Că nu sufere să vadă lumina ta luceafărul cel ce a căzut.

Pentru aceasta te rugăm,

săgetile lui cele de foc purtatoare,cele pornite asupra noastra

stinge-le cu mijlocirea ta, aparandu-ne.


Când a trecut prin Frigia ca să propovăduiască Evenghelia, Sfântul Apostol Ioan a prorocit o apropiată vizită providenţială a prinţului arhanghelilor, Mihail, în locul numit Heretopa. Şi într-adevăr, la puţin timp, în acel loc în mod minunat a izbucnit din pământ un izvor vindecător de toată boala. Unul din multii credincioşi care s-au perindat pe la acest izvor, a cărui fiică s-a vindecat prin această apa, a contruit pe acel loc, în semn de recunoştiinţa, o mica biserică închinată Arhanghelului Mihail.

Nouăzeci de ani mai târziu, în această biserică s-a aşezat, spre a practica asceza şi a servi la altar, un tânăr numit Arhip, originar din Hierapolis. Pentru zelul şi dragostea acestui tânăr atlet al lui Hristos, Dumnezeu i-a dat harul de a face minuni şi vindecări. Dar oarecare elini, aprinşi de zavistie din pricina minunilor preamărite ce se făceau în biserica Arhistrategului Mihail, au vrut să abată râul Lycos care curgea acolo aproape şi să-l pornească asupra Bisericii, că să înece şi Biserică şi să piardă şi pe Arhip. Dar dumnezeiescul Arhistrateg, însuşi arătându-se şi poruncind lui Arhip să se îmbărbăteze, a lovit cu un toiag piatră, şi făcând cale apei printr-însă, de atunci până în ziua de astăzi, se vede cum acolo este înghiţită apa şi se mistuieşte. (calendar-ortodox.ro)


La 6 septembrie 1940 – Minunea Arhanghelului Mihail in România

ROMÂNIA – STAT NAŢIONAL LEGIONAR

În zorii zilei 6 septembrie 1940 regele Carol II, considerat vinovat de dezastrul ţării, abdică în favoarea fiului sau Mihai, după ce cu două zile înainte investise pe generalul Antonescu cu puteri depline în stat. Străzile marilor oraşe sunt invadate de mase de oameni, care salută entuziast sfârşitul regimului totalitar carlist. La 14 septembrie 1940, Regele Mihai semnează decretul prin care România devine Stat Naţional-Legionar. A urmat o guvernare comună, a Mişcării Legionare şi a elementelor fidele generalului Antonescu, care a durat ceva mai mult de 4 luni. Până la 21 ianuarie 1941. Timp de zeci de ani, regimurile totalitare nu au permis o analiză onestă, ştiinţifică, a acestei guvernării.  Analizele au fost întotdeauna viciate de comandamente ideologice, adevărul fiind denaturat, într-un fel sau altul, de politruci sau de istoricii aserviţi regimurilor respective. La 73 de ani de la acele evenimente românii au dreptul să cunoască, detaşat şi liber, adevărul istoric. Aşa cum a fost. Vrem să punem la dispoziţia publicului o serie de documente originale, interviuri cu participanţii la evenimente, fotografii de epocă şi alte mărturii. Concluziile rămân a fi trase mai tarziu.


La 6 septembrie 1940

Nicolae Teban

Revista DACIA, Rio de Janeiro, decembrie 1957

Ca sã audã glasul noului sef al Miscãrii legionare, Horia Sima, au venit o mare întreagã de Români. Marea piatã din Dealul Mitropoliei din Bucuresti gemea de lume.  Cât vedeai cu ochii numai cãmãsi verzi, ba si albe. Doamne, asa o fi fost si pe câmpia Blajului la 1848? (more…)

3 septembrie 2019

Drumul unui cruciat din temniță până în altar. Virgil Maxim despre Pr. Liviu Brânzaș

Filed under: Miscarea Legionara,pr Liviu Branzas,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:55

parintele-liviu-branzas-1_w180

Sănătatea morală a unui popor

se probează prin gradul de respect

şi pietate pe care îl manifestă

faţă de eroii şi sfinţii săi.

Pr Liviu Brânzaș, pomenit pe +3 septembrie 

 

 


Drumul unui cruciat din temniță până în altar

Virgil Maxim despre Pr. Liviu Brânzaș

liviu-branzas

Liviu Brânzaş fugea de relaţii exterioare, căutându-şi un alt eu în fiinţa sa nevăzută. Am reuşit să ne apropiem şi să realizăm o corespondenţă sufletească. Nu ştiam atunci ce ne va rezerva viaţa, ce rânduială este în planul lui Dumnezeu. Dorinţa de a ne apropia mai mult de El, de a-L simţi viu în fiinţa noastră, ne dădea prilejul să împărtăşim stări sufleteşti şi năzuinţe spre vârful Crucii, pe care voiam s-o urcăm fără să cârtim. Apetitul pe care-l avea pentru actul cunoașterii duhovniceşti, îmi dădea prilejul, ca şi la Târgşor, să scot din desagă darurile sfinte pe care Patericul, Filocalia şi toate celelalte lucrări ale Sfinților Părinţi mi-o umpluseră şi să pun pe masa sufletului său însetat.

Două sau trei luni s-au scurs repede. Despărţirea aducea, în plan divin, câştiguri duhovniceşti, mai mari, mai frumoase pentru Liviu Brânzaş: Părintele Stăniloae, Părintele Ioan, Părintele Ioan Ageu, Părintele Ioan de la Vladimireşti şi alţi duhovnici, pe care Dumnezeu dinadins îi trimisese în temniţă, l-au crescut în duhul ortodoxiei strămoşeşti.

Aveam să aflu cu mare bucurie că mirul preoției se pogorâse pe capul lui “ca roua Hermonului pe Munţii Sionului”. (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: