DE LA NORME LA NORMALITATE

Mihai Floarea

Normalitatea presupune firescul comportamental și rațional al ființelor dintr-o societate determinată istoric, înlăturînd patologicul și aspirînd la exercitarea unor performanțe medii, fără a îngrădi însă diferențele interumane și manifestările excepționale ale superdotaților (i.e. copiii minune) și se întemeiază pe uzul general și pe legile specifice (anumite norme juridice, etice, religioase). Este un derivat al normei care este definită: 1. Regulă, dispoziție etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă, ◊ Normă morală (sau etică) = model sau recomandare privind respectarea principiilor, îndeplinirea datoriilor și regulilor morale. Normă juridică = regulă de conduită cu caracter general și impersonal, emisă de organele de stat competente, a cărei aplicare poate fi asigurată prin constrîngere. ♦ Totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obține un titlu, o calificare etc. și 2. Criteriu de apreciere, de reglementare[1].

În timp ce normalitatea tinde către stabilitate și unanimitate comportamentală și nu acceptă, de regulă, pluralul (bunăoară, nimeni nu vorbește / scrie despre *normalități!), norma are o anumită fluiditate, pluralul fiindu-i un apanaj… normal! Normele depind politic de anumiți inși învestiți temporar să administreze economic-legislativ țara care le pot modifica, amenda, anula etc. în conformitate cu interesele de grup. De aici posibilitatea alterării normalității prin intervențiile legislative impuse local și temporar în mod discreționar (prin abuz de putere) sau global (așa-numita „nouă ordine mondială“, pe care am motive serioase de a o denumi dezordine mondială!).

Michel Foucault observa că normalizarea inversează ordinea de subordonare din cadrul normării: plecînd de la partajul normal-anormal se pot degaja normele. Astfel, normalizarea se încadrează în noua artă de a guverna și constă în fixarea unei normalități a normalităților, adică a fenomenelor naturale după care se ghidează populația: nașterea, moartea – în limbaj blagian „marile treceri“ – și a fenomenelor economice lăsate să funcționeze de la sine, spontan și ordonat. Normalizarea aplică tehnici operînd macrosocial, valorizînd viața prin ceea ce filosoful francez denumea „biopolitică“, societatea fiind redefinită nu din vechea perspectivă contractuală, ci drept ansamblu de procese avînd propria lor sursă în natura umană, adică o naturalitate specifică existenței în comun a oamenilor.

(more…)

CEDRY2K – concert la Suceava

Sfinții Închisorilor – REGĂSIREA
În Duminica Sfinților Români

26 iunie 2022, ora 19.00
Concert in AER LIBER
La Tișăuți, 3 km de Suceava

Intrarea liberă.
Răspândiți vestea!

Un eveniment recomandat de
Bucovina Profundă

.
t.me/bucovinaprofunda ✅ JOIN
.

APOSTOLII ÎNTUNERICULUI ȘI COMUNIZAREA ROMÂNIEI

Redăm mai jos cu permisiunea autorului un fragment din cartea „Apostolii întunericului și comunizarea României” de Sorin Berilă, aflată în curs de apariție la Editura Coresi. Lucrarea va fi prefațată de Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.

Studiu de caz. Iuri Bezmenov: Subversiune și destabilizare, sau cum să destructurezi o națiune.
Rolul grupurilor de influență în preluarea controlului asupra societății.

„Demoralizarea eficientă [a unei națiuni] este un proces ireversibil,
cel puțin pentru o generație.”
Iuri Bezmenov; Love Letter to America

Fost colaborator și agent al KGB-ului și al Serviciului de Informații Externe sovietic, având acoperire de jurnalist al agenției sovietice de știri RIA Novosti, lucrând cu Ministerul de Externe sovietic, Iuri Bezmenov a executat mai multe misiuni în India, Bangladeș și Pakistan, unde a contribuit la culegerea de informații despre înalți oficiali indieni și la crearea unei structuri locale, a unei agenturi, care să determine o atitudine pozitivă a Indiei și a statelor din zonă, față de Uniunea Sovietică, prin schimbări de mentalitate în societate și dirijarea anumitor curente de opinie în direcția dorită. În 1970 a părăsit clandestin India și a ajuns în Grecia, unde a cerut azil politic în Occident. După mai multe verificări, inclusiv din partea structurilor de informații americane, a fost acceptat ca refugiat politic în Canada.

Începând cu jumătatea anilor ’80, a susținut o serie de conferințe și interviuri la televiziunile americane și sub pseudonimul Tomas Schuman, a scris cartea Love Letter to America.
În conferințe și în carte, Bezmenov descrie procesul, denumit de el proces de subversiune, prin care o societate funcțională, cu principii și norme morale, ajunge să fie destructurată și practic subjugată de o entitate ostilă, organizație sau structură statală – în speță, Uniunea Sovietică, prin folosirea grupurilor de influență.

Potrivit agentului KGB, cele patru etape prin care se ajunge la destructurarea societății – și prin consecință, la schimbarea de regim sau la ocuparea țării urmată de schimbarea regimului – sunt:
Demoralizare (15 – 20 de ani);
Destabilizare (2 – 5 ani);
Criză (una – șase luni);
Normalizare.

Criza se poate rezolva în două moduri: prin intervenție externă (război armat), ori prin revoluție (sau război civil). Normalizarea reprezintă reașezarea vieții, a valorilor și a relațiilor intersociale din stat pe noi baze, favorabile subvertorului. Grupurile care au contribuit la demoralizarea societății: ziariști aflați în soldă străină, analiști politici, activiști civici, organizații neguvernamentale promovând drepturi și libertăți pentru grupuri diverse, asociații ale homosexualilor sau ale minorităților sexuale, etc, nu mai sunt necesare; vor fi reduse la tăcere, eliminate din viața socială sau eliminate fizic.

După Bezmenov, pentru a se obține rezultatele dorite de cei care urmăresc destabilizarea unei societăți, sectoarele țintă asupra cărora se va acționa prin măsuri coordonate, sunt:

Pogorârea Duhului Sfânt

Sfântul Nicolae Velimirovici – Cuvânt la Cincizecime

”În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.

Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Proorocul”. Iar alţii ziceau: „Acesta este Hristosul”. Iar alţii ziceau: „Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David?”. Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: „De ce nu L-aţi adus?”. Slugile au răspuns: „Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om”.

Şi le-au răspuns deci fariseii: „Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi? Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei? Dar mulţimea aceasta, care nu cunoştea Legea, este blestemată!”. A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: „Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?”. Ei au răspuns şi i-au zis: „Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc”. Iar Iisus S-a dus la Muntele Măslinilor. Dar dimineaţa iarăşi a venit la templu, şi tot poporul venea la El; şi El, şezând, îi învăţa.

Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitorii iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: „Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră în care ne-am născut? Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romanii în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” (Ioan 7:47-53; 8:1-2 / Fapte 2:1-1)

Când se seamănă sămânţa, puterea căldurii şi a luminii trebuie să pătrundă înăuntru ca s-o facă  crească. Când se plantează pomul, puterea vântului trebuie să vină ca să-l facă puternic şi să-şi întărească rădăcina. Când gospodarul îşi construieşte casa, el caută puterea rugăciunii, ca să-i sfinţească casa. Domnul nostru Iisus Hristos a semănat sămânţă de cel mai mare preţ în câmpul lumii acesteia. Trebuia să vină puterea Sfântului Duh, ca să-i dea căldură şi lumină, şi să o facă să crească. Dumnezeu Fiul a semănat Pomul Vieţii în câmpurile deşerte şi necultivate ale morţii. Trebuia ca vârtejul puternic al Duhului să respire în el, ca să întemeieze Pomul Vieţii.

(more…)

+ 31 mai 2012

23 de ani de temniță. Nicolae Mazăre din grupul misticilor de la Aiud

S-a născut în 1923 la Vălenii de Munte, Prahova. Ca frate de cruce, a fost arestat în 1941 la 17 ani fiindcă s-a găsit asupra lui o scrisoare pe care un cunoscut legionar urmărit de poliţie, îl rugase să o ducă la o anume adresă. Pentru acea scrisoare, al cărei conţinut îl aflase abia la anchetă, a fost condamnat la 20 ani închisoare de către şeful Curţii Marţiale de la Ploieşti, Manea.

A făcut 23 ani de temniţă fără nici un compromis. S-a eliberat în 1964. Mulţi au intrat în închisoare copii şi au ieşit bătrâni: Nicu Mazăre, Iulian Bălan, Valeriu Gafencu, Virgil Maxim, Naidim, Octavian Popa, Vasile Turtureanu și alții.

Atât înainte cât şi după 1989 a trăit în smerenie, tăinuindu-şi semnele rănilor în simplitate şi tăcere. Valeriu Gafencu spunea despre el: „În el, care are sufletul curat, feciorelnic, vorbesc cele mai înalte chemări. L-am cunoscut bine. E sfios, în fond, ca o fată. Când îl vedeam luând atitudini mai dure, surâdeam, deoarece sufletul lui e aşa de bun, încât nu mi l-am închipuit vreodată c-ar fi putut da vreo palmă cuiva. Foarte inteligent şi dornic de armonie. Setea după idealuri supreme ne-a împrietenit. Prietenie ce nu poate fi umbrită de nici o putere, fiind zidită pe Iubire. Prietenia lui Neculai cu mine a fost pentru mine o adevărată minune, căci voinţa  personală a fost cu totul absentă. A lucrat Dumnezeu, prin Iubire şi Adevăr”.

„Mai reţin doi din prietenii lui Gafencu la Aiud: Marin Naidim şi Nicolae Mazăre, ambii eminenţi, admirabili, cuceritori, excepţionali. Nu ştiu dacă au mai scăpat după marele „foc” în care au ars în anul 1949 şi începutul lui 1950, an în care au murit mii de deţinuţi la Aiud şi în alte lagăre şi temniţe ale ţării. Nicolae Mazăre, originar (more…)

UN TEXT CADOU DE ÎNVIERE
DE LA UNUL DIN SFINȚII ÎNCHISORILOR

„Cu îngerească sabie de duh,
cu suflete de crin
și cu nestinsă candelă-a vegherii
Biruitori s-ajungeți
la țărmul de lumini
și har al Învierii.

Cu dragoste vă-nvăluie

Părintele Constantin Voicescu”

Pentru cine nu știe cine a fost părintele Constantin Voicescu :

Sfântul Mărturisitor Părintele Constantin Voicescu (1924-1997)

Nicolae Steinhardt – Autobiografie

Din porunca ÎPS Sale Arhiepiscopului Teofil Herineanu și după îndemnul Părintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu, schiţez această scurtă autobiografie spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia.

Sunt născut în anul 1912 într-o margine de Bucureşti, unde tatăl meu, inginer, conducea o fabrică de mobile şi cherestea (comuna suburbană Pantelimon). Din copilărie m-au atras clopotele şi obiceiurile creştineşti. Părinţii mei erau în bune relaţii cu preotul Mărculescu de la Biserica locală, Capra, unde am mers şi eu. Clasele primare le-am urmat parte acasă, parte la Școala Clemenţa (în răstimp ne mutaserăm în centrul oraşului).

La Liceul Spiru Haret am fost singurul dintre patru elevi israeliţi care nu am venit cu certificat de la rabin, ci am învăţat religia creştină, avându-l drept dascăl pe preotul Gheorghe Georgescu, de la biserica Sfântul Silvestru, om de ispravă, care mă simpatiza şi-mi da note mari. Bacalaureatul l-am luat în 1929, urmând apoi cursurile facultăţii de Drept şi Litere. (more…)

21 noiembrie – Pomenirea Mărturisitorului 

TACHE RODAS (1924-2020)

Un articol de Florin PALAS / activenews.ro

Tache Rodas, unul dintre ultimii supraviețuitori ai Experimentului Pitești, s-a mutat la cele cerești în aceeași zi de plecare la Domnul cu Părintele Gheorghe Calciu (+21 Noiembrie). Maica Domnului l-a salvat de frig, foame, sete și tortură. MĂRTURII

”La Poarta Albă era ploaie, era frig… Acolo nu erau paturi, erau priciuri. Mă gândeam – mi-e și foame, mi-e și frig… Nu aveai voie să ieși din baracă afară pentru că era un drum mare prin apropiere și altele. Și am mers așa pe întuneric și dintr-odată, pac!, o lovitură pe cap. Îmi spuneam: Maica Domnului, după ce că mi-e foame, mi-au mai dat și cu piatra pe cap! M-am aplecat, caut pe jos… un sfert de pâine, proaspătă. Cine s-o arunce? Pe întuneric să nimerească drept în capul meu? M-am dus în baracă, am mâncat și am dormit până la ziuă.”

Pe 21 Noiembrie 2020, de praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, Prea-sfânta Născătoare de Dumnezeu l-a chemat la sine pe cel ce a iubit-o din toată inima, rugătorul său de taină, Tache Rodas, transmite Mănăstirea Petru Vodă. „Născut la 14 Noiembrie 1924, Constantin „Tache” Rodas a fost arestat în 1942 și a rămas în închisorile dictaturilor antonesciană și comunistă până la eliberarea sa din 1964 (aproape 23 de ani!). A trecut fără de pată prin iadul închisorilor, păzit și acoperit de harul lui Dumnezeu, fiind unul din puținii care a reușit să scape mașinăriei diabolice fără să cadă în moara „re-educării” marxiste. (more…)

DE CE VOM REFUZA CERTIFICATUL VERDE

Certificatul verde nu trebuie acceptat sub nicio forma, nici daca include testul cu privire la imunitatea celulara. Odata acceptat, certificatul verde va ramane un instrument prin care globalistii vor conditiona drepturile si libertatile oamenilor. Atentie: certificatul verde nu a fost conceput de catre globalisti pentru a fi temporar, ci permanent! Certificatul verde reprezinta un atac grav la adresa drepturilor si libertatilor oamenilor!

De la certificatul verde se va ajunge la certificatul CO2, care va rationaliza consumul de hrana si energie, exact ca in comunism. Acum, vorbim despre un comunism verde, ecologist, un comunism corporatist, implementat sub pretextul „luptei impotriva schimbarilor climatice”. Vorbim despre Agenda 21-2030, Marea Resetare, Noua Ordine Mondiala si Guvernul Mondial. C19 si schimbarile climatice sunt doua pretexte pentru instaurarea Guvernului Mondial

Orasele inteligente, inteligenta artificiala, ecologismul, dictatura verde, digitalizarea, atacurile la adresa familiei, la adresa suveranitatii nationale, la adresa drepturilor si libertatilor fac parte din Agenda Globalista. Aceasta este lumea postindustriala, postumana (transumanista) si postmodernista a globalistilor. (more…)

ROMÂNII SE OPUN DICTATURII MEDICALE

Manifestul intelectualilor români împotriva vaccinărilor obligatorii și a certificatului verde

Noi, cetățenii români, ne declarăm profunda îngrijorare în legătură cu campania înverșunată de vaccinare pentru prevenirea și stoparea răspândirii noului coronavirus. Ne îngrijorează situația creată de politicienii care au acceptat să devină masă de manevră și de unii medici și specialiști din domeniul medical care și-au uitat menirea de a apăra și salva vieți, promovând vaccinarea în masă a populației ca fiind singura modalitate de a readuce societatea la normal.

Pe baza unor date preliminare obținute la numai câteva luni de la începerea studiilor, ei au permis și încurajat campanii de inoculare a unor seruri experimentale pentru care nimeni nu își asumă vreun risc! Unii medici și specialiști care au încercat să atragă atenția au fost reduși la tăcere în mod dictatorial, iar în prezent au rămas puțini experți din diferite domenii care încearcă să oprească această mascaradă, prin care mulți politicieni corupți și medici sponsorizați de BigPharma câștigă enorm.

Solicităm demascarea tuturor factorilor de decizie din politică și sănătate aflați momentan în conflict de interese!

Considerăm vaccinarea obligatorie un atentat la sănătate și refuzăm categoric vaccinurile produse de Pfizer, ModeRNA, Astra Zeneca, sau Johnson&Johnson, care se dovedesc ineficiente în stoparea răspândirii virusului, persoanele vaccinate putând infecta și transmite în continuare boala.

„Vaccinul” nu a stopat răspândirea SARS-cov-2 nici în țările cu 65-90% populație vaccinată, dimpotrivă, a dus la multiplicarea cazurilor. Lipsa de durabilitate a imunității mediate de vaccin este cauzată de marea capacitate de mutație a virusului [1], împreună cu înaltul grad de transmisibilitate, care permit selecția de variante rezistente la vaccin, ducând la proliferarea replicării acestora, cu precădere în rândul celor vaccinați [2]. Un singur individ vaccinat sau câțiva nu constituie o problemă majoră pentru comunitate, însă o colectivitate de vaccinați cauzează o presiune mare de infectivitate selectivă, făcând ca noile variante mai contagioase (e.g. SARS-cov-2-Delta) să devină dominante [3].

În aceste condiții, există riscul ca persoanele nevaccinate, cu toate că își fac teste și sunt sănătoase, să se îmbolnăvescă de la o personă vaccinată netestată. Dacă nu se dau explicațiile necesare, atunci va fi greu să fie stăvilite nemulțumirile celor care sunt tratați cu dispreț și segregați pe motive nefondate științific.

Prin urmare, sunt multe semne de întrebare și îngrijorare în ceea ce privește siguranța acestor vaccinuri, printre care amintim:

I) Riscul pe termen scurt al vaccinării este formarea de cheaguri de sânge,provocând sindromul trombocitopeniei induse [4-5], cauzând moartea subită. Studii recente arată că ARNm, care codează proteina spike aflată pe suprafața virusului, se răspândește în fiecare organ al corpului uman, cauzând efecte adverse severe. Conform Institutului Salk, corpul persoanei vaccinate devine o uzină producătoare de proteine spike, care migrează spre interiorul vaselor sanguine și deteriorează celulele endoteliale vasculare, inhibând funcția mitocondrială [6]. De asemenea, provoacă miocardită și pericardită în rândul copiilor și al tinerilor.  (more…)

FEDERAȚIA PRO VITA respinge segregarea creată prin pașaportul de vaccinare: Încălcarea drepturilor naturale nu poate duce decât la autodistrugere!

FEDERAȚIA ORGANIZAȚIILOR ORTODOXE PRO VITA DIN ROMÂNIA

Scrisoare Deschisă adresată Guvernului, Parlamentului și tuturor Românilor

Federația Organizațiilor Ortodoxe Pro Vita ia atitudine față de intenția guvernanților de a obliga personalul medical să dețină Certificatul digital al UE privind COVID-19, măsură care încalcă drepturile și libertățile cetățenești, introducând abuzuri și presiuni similare celor mai negre dictaturi din istoria omenirii. Considerăm că introducerea, în sine, a acestui Certificat este ineficientă și nejustificată epidemiologic, este o măsură care creează segregare socială, discriminare irațională și posibilitatea unor abuzuri greu de cuantificat.

Perspectiva obligativității vaccinării și a permisului sanitar a stârnit, deja, un val de proteste la nivelul societății civile.

Astfel, reprezentanții Federației Sanitas au reacționat prompt, subliniind că după o lună de la publicarea în Monitorul Oficial a legii, „probabil că aproape jumătate dintre angajații din sănătate (oameni care țin să le fie respectat dreptul constituțional de decizie asupra propriei persoane) vor avea contractul de muncă desfăcut”. Acest fapt ar reprezenta o catastrofă la adresa sistemului sanitar din România, ducând la înjumătățirea singurei „armate” care luptă cu pandemia, exact în perioada de vârf a valului 4, arată Federația Sanitas. În consecință, Sanitas anunță că va folosi în perioada următoare toate pârghiile legale posibile pentru a împiedica adoptarea acestui proiect de lege.

Și cadrele medicale au protestat deschis față de abuzurile autorităților. Unul dintre medicii care și-au exprimat public dezacordul este pr. Ștefan Mindea, neurochirurg de renume internațional, care a amintit că statul nu poate să impună vaccinarea și nici permisul sanitar, fiind esențial ca românii să se împotrivească dictaturii medicale. „Este foarte important să înțelegem că este un lucru ca statul să recomande ceva și este alt lucru să impună ceva. Când statul începe să impună anumite lucruri noi, ca și oameni, dăm libertatea noastră în mâna statului. Eu, personal, am mai mare încredere ca să pot eu să decid sau dumneavoastră să decideți ce este mai bine sau ce este mai rău pentru sănătatea dumneavoastră, pentru sănătatea familiei dumneavoastră. Cred că fiecare dintre noi suntem maturi și putem să ne asumăm această decizie. Sunt decizii foarte personale, sunt decizii medicale. Nu se poate nega faptul că există anumite riscuri și fiecare din noi când facem ceva ne asumăm riscuri. Este absurd să se ia această decizie în numele nostru. Ne opunem clar unei dictaturi medicale”, a spus părintele Ștefan Mindea.^[1]

O altă voce care se opune vehement măsurilor restrictive este cea a medicului, chirurgului și fostului șef al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) Lucian Dută, care a spus că nu-și va vaccina copiii împotriva Covid-19: (more…)

La 13 septembrie în 1999 se năștea Corneliu Codreanu, iar tot la 13 septembrie (2021) pleca la cele veșnice Răzvan Codrescu.

De aceea republicăm mai jos acest interviu in care Răzvan Codrescu vorbește despre Corneliu Codreanu.

Despre Codreanu, pro sau contra

Un interviu cu Răzvan Codrescu  

„Despre Codreanu se vorbește, pro sau contra, adeseori anapoda”

Claudiu Tarziu: Observam ca orice referire cu un dram de obiectivitate la Corneliu Codreanu sau legionarism te face dintr-o data suspect. De pilda, Ion Cristoiu a fost acuzat de simpatii legionare pentru ca i-a recunoscut „Capitanului” charisma si bunele intentii. Iar realizatoarea de televiziune Eugenia Voda a primit aceeasi eticheta doar pentru ca i-a permis lui Ion Cristoiu sa faca acele afirmatii in emisiunea ei.

Pe de alta parte, simpatizantii se raporteaza necritic la Miscare si la fondatorul ei. De ce credeti ca se intimpla asa? si totodata de ce-am mai vorbi astazi despre Codreanu si despre legionarism?

Razvan Codrescu: Nu numai faptul ca a reusit sa mobilizeze pina la jertfelnicie elita unei generatii (studenti, intelectuali, preoti, aristocrati etc.), dar si faptul acesta de a fi adulat sau contestat cu patima dupa atitia ani, si dupa ce s-au facut toate eforturile pentru a i se diminua creditul si a i se sterge urmele, arata importanta personajului, care, indiferent de cum ar fi judecat, nu a fost unul de mina a doua.

Indaratnicia aceasta de a ramine viu/prezent si dupa trei sferturi de veac, dupa ce a fost haituit, asasinat, ingropat la opt metri sub pamint si denigrat ca nici un alt personaj al istoriei noastre, impre una cu toata miscarea pe care a generat-o, mai arata si calegionarismul a picat pe niste probleme vitale si inca nerezolvate ale existentei si destinului nostru ca neam, atit in ordinea seculara, purtatoare de sabie, cit si in ordinea spirituala, purtatoare de cruce.

S-ar putea spune ca, cel putin in lumea romaneasca, personajul este inca prea fierbinte si chestiunile legate de el prea arzatoare pentru a admite tratamentul „la rece”. De aceea, mai „obiectivi” si mai „masurati” au reusit sa fie adeseori, atit in privinta lui Codreanu, cit si a „fenomenului legionar” in genere, cercetatorii sau observatorii straini. (si, in paranteza fie spus, nici o alta miscare, politica sau spirituala, din viata publica romaneasca, mai veche sau mai noua, nu a mai atras in asemenea masura atentia strainatatii; bibliografia straina a legionarismului – consemnata doar partial in amplul dosar bibliografic din cartea mea in cautarea Legiunii pierdute – este uriasa si extrem de diversa, din epoca si pina in vremea din urma – sa zicem, de la articolele lui Julius Evola de la sfirsitul anilor ‘30 si pina la ultima sinteza straina de care am eu cunostinta, aparuta in 2010, in Franta: Michel Bertrand, Codreanu et la Garde de Fer. Histoire d’une tragedie: 1920-1945.) Ma intrebati „de ce am mai vorbi despre Codreanu”? Pai, daca asa stau lucrurile, s-ar putea spune mai degraba ca daca nu s-ar mai gasi nimeni sa vorbeasca, atunci „pietrele ar striga”.

Ce-i drept, se intimpla ca despre Codreanu se vorbeste, pro sau contra, adeseori anapoda: fie din lipsa de informare corecta, fie din partizanat ideologic si propagandistic. E si multa ignoranta, si multa naivitate, dar si multa rea-credinta sau necinste sufleteasca. As putea spune ca exista un regim mostenit al mistificarilor manipulatorii, carora le cad prada nu numai ageamii si jurnalistii de mina a doua, dar si o anumita istoriografie ideologizata.

Am mai spus-o: propaganda antinationala si anticrestina constituie probabil singura forma de continuitate din viata publica romaneasca a ultimelor sapte-opt decenii, (more…)

Răzvan Codrescu. Interviuri și emisiuni

Comemorarea lui Karl Marx. Consecințele criminale ale marxismului în istorie

Trinitas, 2018

.

Cuvinte din tăceri – Răzvan Codrescu și Ioan Șolea – partea întâi (more…)

Mărturisindu-i pe mărturisitori, Răzvan Codrescu a plecat la Domnul

Ionuț Țene / ziarulnațiunea.ro:

Răzvan Codrescu, scriitorul care a înțeles cel mai bine „calea mărturisitorilor” anticomuniști

Moartea lui Răzvan Codrescu m-a afectat profund. Personal nu m-am întâlnit niciodată cu acest important scriitor și istoric al Sfinților Închisorilor comuniste, deși din anii studenției ne-am întâlnit prin scrierile noastre. Răzvan Codrescu este unul dintre cei mai mari eseiști creștini din România care nu avea nici măcar o pagină de „wikipedia” despre el, doar petnru că nu era „corect politic” și nu accesa politica oficială a dictaturii neo-marxiste. Eram de câțiva ani prieten cu el pe facebook și nu de puține ori comunicam pe chat-ul rețelei sau comentam reciproc la unele postări. Câteodată îmi făcea onoarea să distribuie unele postări de-ale mele, eu i le distribuiam mai des. Era un om de mare caracter, avea noblețe de boier al spiritului, și foarte echilibrat în pozițiile sale publice deși era cel mai curajos dintre toți, în a susține „spiritul dreptei” și „calea mărturisitorilor” închisorilor comuniste. El a înțeles mai repede decât noi, încă din 1990, înspre ce lume ne îndreptăm, una în care valorile, originalitatea, tradiția și creștinismul sunt nivelate de propunerea unei societăți totalitare nivelante și paștișă după teoria lui Karl Marx.

Eseistul a știut că noua politică stângistă este propagandă ideologică, care naște monștri tiraniei și dictaturii personale. Codrescu a fost în anii `80, ucenicul marelui scriitor și mărturisitor anticomunist Marcel Petrișor, care ne-a lăsat amintiri de neșters, sfințitoare, de la fortul Jilava. Când era redactor șef la revista „Puncte Cardinale” spre sfârșitul anilor 1990, Răzvan Codrescu mi-a publicat numeroase eseuri în prestigioasa publicație condusă de un martir anticomunist Gabriel Constantinescu. Eseurile publicate mi-au adus mari bucurii și le-am strâns într-o carte publicată la Cluj-Napoca: „Reflecții critice despre o teologie a istoriei”. Eseurile publicate în „Puncte Cardinale” mi-au adus un deserviciu în 2000, când am susținut un interviu de angajare la CNSAS, care s-a desfășurat la parlament. Unul dintre diriguitorii interviului, scriitorul Andrei Pleșu a sărit ca ars când mi-a citit în CV că am publicat în revista „Puncte Cardinale”, pe care o considera nefrecventabilă și radicală. Din privirea lui dezaprobatoare am înțeles că voi fi picat cu brio la interviu, ceea ce s-a și întâmplat. În comisie mai era și poetul Mircea Dinescu, care atunci se gudura globalist pe lângă mai marii stăpânirii să mai prindă poate o sinecură la stat, de altfel un poet foarte bun. I-am citit cărțile lui Răzvan Codrescu cu creionul în mână, cum ar fi ”Spiritul Dreptei”, care este și astăzi la peste 20 de ani de la apariție, cheia înțelegerii fenomenului cultural și social-politic post-comunist. (more…)

Unde ne căutăm dreptatea?

Gândire juridică în trecut și astăzi

Un dialog excelent între Silvian Emanuel Man și Andrei Murgescu

Despre originea legii și drepturilor noastre și ce putem învăța din gândirea juriștilor altor epoci și din mentalitățile oamenilor de rând din trecut, care asemenea nouă, căutau să-și trăiască viața în libertate și prosperitate