Bucovina Profundă

20 iunie 2017

Securitatea împotriva lui Vintilă Horia. Piesă de teatru de Marian Costache

Filed under: România Profundă,teatru,Uncategorized,Vintilă Horia — Mircea Puşcaşu @ 13:31

Prezentăm aici o piesă de teatru scurt primită la redacție de la un prieten corespondent al nostru, scriitorul român Marian Costache, care trăiește in Montreal, Canada. Aceasta este a doua piesă scrisă de acest autor pe care o publicăm, prima fiind intitulată Bătrâna și ereticul personajul central fiind Elisabeta Rizea. Piesa de față a fost citită și prezentată în cadrul Cenaclului Literar «Mihai Eminescu», din Montréal, Canada.

vintila_horia

Securitatea împotriva lui Vintilă Horia

Piesă de teatru de Marian Costache

(scenetă de teatru anticomunist și creștin ortodox, bazată pe fapte și personaje adevărate)

Paris, Franța, 1960-1961.   Decor : un birou obișnuit, biroul Tovarășului Ambasador al Republicii Populare Române, la Paris, Franța. Pe birou este un telefon „de epocă”. Lângă birou se mai găsesc două fotolii, scaune și o măsuţă. Pe perete, lângă birou, se află două tablouri, unul cu Tovarășului Gheorghiu Dej și un altul cu secera și ciocanul, simbolurile Partidului Comunist din România. Lângă ele, lângă tablouri, se vede un afiș mare pe care scrie : «Trăiască Partidul Comunist din România». În unul din colțurile scenei se vede un anunţ pe care scrie : «Ambasada Republicii Populare din România». Sub anunț, cu identificarea tipică de la Paris, se vede scris : «5, Rue de l’Exposition». Pe masa de la birou, dar și pe măsuţă se văd diferite exemplare ale cărţii «Dieu est né en exil» scrisă de Vintilă Horia.

Personajele :

–           Tovarășul Ambasador al R.P.R. ;

–           Mihai Ralea, omul securității ;

–           Un ziarist francez ;

–           Traducătorul ;

–           Hérvé Bazin, purtătorul de cuvânt de la Academia Goncourt ;

–           Daniel Rops, editorul cărții «Dieu est né en exil» și prieten cu Vintilă                              Horia ;

–           Gheorghe Virgilescu, scriitor și preot ortodox în exil, la Paris, „prieten” cu                         Vintilă Horia ;

–           Costică Bălăceală Slugarnicul, medic și „prieten” cu Vintilă Horia.

La ridicarea cortinei sunt în scenă doar ambasadorul, traducătorul și ziaristul francez.

 

Ziaristul francez :       Votre Excellence, Monsieur l’Ambassadeur, j’ai été et j’ai                                      rencontré Monsieur Vintila Horia.

Ambasadorul :           Ce spune ? (De fiecare dată când pune această întrebare se                                                         adresează traducătorului.) (more…)

29 aprilie 2016

Bătrâna și ereticul – piesă de teatru de Marian Costache

Filed under: Rezistenţa din munţi,sfintii inchisorilor,teatru,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:54

troita-lemnScurtă piesă de teatru religios primită la redacție de la autor, căruia îi mulțumim.

Bătrâna și ereticul

de Marian Costache

 – scenetă de teatru creștin ortodox bazată pe fapte și personaje adevărate –

 

 

Motto : Vorba spusă, pronunțată,

are mult mai multă forță

de convingere decât cea scrisă.

Descartes

 

Decorul :          În dreapta scenei, la stânga spectatorilor, se află o inscripție pe care scrie              „Satul Nucșoara”. De cealaltă parte, la dreapta spectatorilor, se află o altă                         inscripție pe care scrie „Județul Argeș”. La mijlocul scenei este o bancă, o                bancă la poartă, așa cum se obișnuiește în satele românești. Pe fundalul   din spatele băncii, în fața spectatorilor, simbolizată o casă de țară cu pridvor, ferestre mari, perdele, etc. Tot pe scenă, la dreapta spectatorilor,    se găsește o cruce mare de lemn culcată, lăsată jos. Lângă cruce se află o  inscripție pe care scrie „Această troiță a fost ridicată în memoria  partizanilor Haiducii Mușcelului din Nucșoara asasinați de comuniști”.

 

Personajele :  

– Bătrâna, Mama Rizea, Elizabeta Rizea, 80 de ani ;

– Ereticul, un tânăr în jur de 25-30 de ani ;

– Gheorghe Rizea, soțul bătrânei, 92 de ani ;

– Cornel Drăgoi, 66 de ani ;

– Un tânăr anonim, în jur de 20 de ani ;

– Poștașul satului, în jur de 40-50 de ani ;

– Comunistul satului, în jur de 50-60 de ani.

 

elisabeta-rizea-e1361763451129La început, la ridicarea cortinei, pe scenă se află doar Mama Rizea. Bătrâna stă singură pe bancă și toarce lână ținând fusul în mână și învârtindu-l. Este îmbrăcată în ie și costum popular, așa cum poartă femeile la satele din zona Argeș. Apare ereticul din stănga spectatorilor și dreapta bătrânei. El este bine îmbrăcat, în costum și cravată. Într-o mână are o geantă cu cărți și reviste, iar în cealaltă o biblie sectară.

 

Ereticul :          Bună ziua, mamaie !

Bătrăna :          Mnă-zîua, maică ! (Și, plictisită, își vede în continuare de fusul ei.)

Ereticul :          Mamaie, mata știi ce este Biblia ? Uite, dacă ai două minute, aș vrea să-ți                           vorbesc despre Biblie și despte Domnul Isus Cristos.

Bătrâna :          Văleu, maică, văleu ! N-ai fi și dumniata tot vriun comunist deghizat în                               altciva ? N-ai fi vrun lup în pele de oaie ? Asta nu o fi, oare tot o manievră   a securității ? (Hup! Începe să devină „interesantă” discuția și pentru ea.)

Ereticul :          Nu, mamaie, nu ! Eu nu sunt nici securist, nici comunist. Acum în august                            1992, aici în România, mamaie, nu mai sunt nici comuniști, nici securiși.                             (plin de mândrie și îngâmfare) Eu sunt predicator, mamaie ! Eu predic cuvântul   lui Dumnezeu !

Bătrâna :          Da !? Ce vorbești, maică !? Nu știam că există așa ceva. Da, maică, văd că              nu iești popă. Din câte știu io, maică, iei, popii, iei priedică la biserică !                                 Dumniata ai biserică ? Uni priedici ? Da, de ce nu iești îmbrăcat (more…)

%d blogeri au apreciat: