Bucovina Profundă

4 mai 2019

Platforma ÎMPREUNĂ – Șah constituțional la Convenția de la Istambul: Părinții români refuză ideologia de gen în școli. 300.000 de părinți au semnat inițiativa

Platforma ÎMPREUNĂ – Șah constituțional la Convenția de la Istambul:

Părinții români refuză ideologia de gen în școli

300.000 de părinți au semnat inițiativa

prezidiu_w747_h373_q100

Platforma civică de drepturi și libertăți ÎMPREUNĂ a trimis o notificare, în numele a 300.000 de părinți din România, prin care a somat Ministerul Educației și Institutul de Științe ale Educației să țină cont că ei refuză în mod expres includerea ideologiei de gen în educație. Somația reprezintă o procedură administrativă prealabilă unui demers judiciar dacă autoritățile nu țin cont de notificare, a explicat Ana-Corina Săcrieru de la Platforma ÎMPREUNĂ.

Peste 300.000 de părinţi din România s-au sesizat cu privire la tendinţele din educaţia românească de a se pune un prea mare accent pe ideologia de gen şi pe demersurile unor organizaţii de a bulversa copiii cu privire la identitatea lor. În acest sens au sesizat Ministerul Educaţiei Naţionale şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei să ţină cont de părerea lor când sunt întocmite programele şcolare.

Liderii Platformei ÎMPREUNĂ, Mihai Gheorghiu și Ana-Corina Săcrieru, discutând cu pă­rinții și elevii din țară și urmărind evoluția actelor normative propuse în ultimii ani, au constatat recent tendințe și practici nocive în materie de educație, care prevăd ideologizarea acesteia prin predarea de noțiuni controversate ale ideologiei de gen, sau ideologiei gender. Aceasta prezintă identitatea sexuală ca fiind un simplu rol social, un așa-zis „stereotip de gen”. Manuale de clasa a III-a, a V-a, a VI-a, a VII-a includ deja câteva conținuturi în acest sens, iar pe piața editorială românească pentru tineri și copii apar tot mai multe traduceri care merg în aceeași direcție, inculcându-le copiilor ideea că pot fi ori fetițe, ori băieți, la alegere, nu după cum s-au născut, și că familiile pot fi formate doar din doi tați sau două mame.

La fel de alarmant, avertizează Mihai Gheorghiu, este un proiect de hotărâre de Guvern realizat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care prevede că profesorii pot fi subiectul unor plângeri anonime dacă unui elev i se pare că este discriminat pe criterii de gen.

Toate acestea se întâmplă cu viteză după ce, în 2016, România a ratificat, fără dezbatere publică, un document controversat al Consiliului Europei cunoscut sub numele de Convenția de la Istanbul și care cere, printre altele, includerea în educație a acestei direcții, pe care o califică drept „combatere a stereotipurilor de gen și a violenței de gen”. Prin articolul 12 al convenției, România își asumă să ia măsuri de „combatere a rolurilor stereotipe de gen” în toate domeniile vieții sociale, culturale, inclusiv în sport. Aceasta ar însemna ca în competiții să concureze femei transgender (foști bărbați), cu o constituție fizică net superioară. S-a și întâmplat în 2014, la o competiție de arte marțiale mixte, când o „femeie” transgender a trimis-o la spital cu arcada spartă cea mai bună luptătoare feminină.

Ana-Corina Săcrieru spune însă despre Convenția de la Istanbul că a fost ratificată printr-o lege națională care nu este deasupra Constituției, care, prin art. 29, alin. 6 și art. 26, alin. 1, prevede dreptul părinților de a-și crește copiii potrivit propriilor convingeri și dreptul copilului de a avea o viață intimă și privată respectată. „Aceste drepturi au valoare juridică superioară. Când 300.000 de cetățeni au somat Ministerul Educației să respecte articolele din Consti­tuție, aceasta privește un nivel juridic superior obligativității introduse prin Convenția de la Istanbul”, a spus Ana-Corina Săcrieru.

Statele din Europa Centrală și de Est au simțit pericolul ideologic al Convenției de la Istanbul și au refuzat ratificarea ei sau au ratificat-o cu rezerve. În 2017, 50.000 de croați au ieșit în stradă pentru a se opune ratificării. Iar Bulgaria a refuzat ratificarea chiar în perioada în care deținea președinția Consiliului Europei, în temeiul faptului că, în Uniu­nea Europeană, domeniile de reglementare ce țin de familie și educație sunt supuse suverani­tă­ții dreptului național. 

(more…)

Reclame

13 aprilie 2019

Comunicat de presă al Platformei civice ÎMPREUNĂ, după campania națională „Apărăm copiii României și identitatea lor” susținută prin semnături de 300.000 de români

Comunicat de presă al Platformei civice ÎMPREUNĂ, după campania națională „Apărăm copiii României și identitatea lor” susținută prin semnături de 300.000 de români

TransgenderSymbols

Școala nu poate fi instrument de propagandă a ideologiei de gen

Platforma civică ÎMPREUNĂ, compusă din 506 ONG-uri și 130.000 membri susținători persoane fizice, anunță încheierea campaniei naționale „Apărăm copiii României și identitatea lor”, campanie prin care 300.000 de cetățeni români refuză în mod expres orice ingerință a ideologiei de gen, inclusiv sub forma educației sexuale pentru diversitate, în procesul educațional din România.

Prin această campanie, cei 300.000 cetățeni români somează Ministerul Educației Naționale, precum și Institutul de Științe ale Educației, să ia act de refuzul lor expres în ceea ce privește orice ingerință a ideologiei de gen, inclusiv sub forma educației sexuale pentru diversitate, în procesul educațional din România, cu următoarele argumente:

Potrivit art. 29 alin. 6 din Constituția României, părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine. Și este absolut firesc să fie astfel pentru că, potrivit articolului 487 din Codul Civil, părinţii sunt cei care „au îndatorirea de a se îngriji de dezvoltarea psihică, intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a copiilor potrivit propriilor lor convingeri, dar şi potrivit însuşirilor şi nevoilor copiilor”.

Indiferent de mediul din care provin sau de gradul de educaţie şi cultură, părinţii sunt păstrătorii şi transmiţătorii unui set de valori, propriu familiei şi națiunii în care se naşte copilul. Dispozițiile legale amintite garantează în esenţă că nimeni altcineva decât părinţii nu pot îndeplini nevoile copilului lor, iar această aducere la îndeplinire nu poate fi făcută altfel decât în lumina valorilor familiei și tocmai având în vedere faptul că părinții sunt aceia care răspund de copiii lor.

(more…)

18 martie 2019

Marșul pentru Viață – Suceava, 2019

Filed under: atitudine,avort,pro-vita,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:58

Luna pentru viață  și

Marșul pentru viață 2019

„Unic din prima secundă”: adevărul și dragostea ne vor salva

mars sv 2019 - afis A3

Luna pentru Viață, Suceava – martie 2019

luna pentru Viata


„Unic din prima secundă”: adevărul și dragostea ne vor salva

Omul a ajuns pe lună, a cartografiat ADN-ul uman, unii dintre semenii noștri au devenit sfinți – dar noi, ca societate, încă nu am învățat să purtăm de grijă copiilor nenăscuți.

De ce atât de multe ființe, unice din prima secundă, nu ajung să vadă lumina zilei, să se odihnească la pieptul mamei, să fie ridicate în brațe de un tată, la câteva clipe de la venirea lor pe lume?

O statistică incompletă spune că în perioada ianuarie-septembrie 2018, în România au fost avortați 44.000 de copii, în timp ce în 2017 în Republica Moldova au fost avortați 12.025 copii. Și mai sunt mulți alții, pentru care nici măcar nu se fac statistici: copii a căror viață a fost oprită prin avorturi medicamentoase, cei a căror viață a fost curmată în clinicile particulare sau din străinătate.

42 de milioane de copii au fost avortați în întreaga lume în anul 2018. Dar și statistica aceasta este incompletă, căci sunt atâtea locuri, din Vest și Est, din Nord și Sud, în care copiii nenăscuți nu contează nici măcar pentru o statistică. 

Mai mult de 1 miliard de oameni au fost avortați din 1918 până în prezent, spune o altă statistică. Și ea este incompletă, pentru că în toți acești ani au existat locuri în care copiii nenăscuți au fost totalmente ignorați. (more…)

16 martie 2019

În 500 de localități românești și la Suceava, o nouă ediţie a Marşului pentru viaţă

Filed under: atitudine,pro-vita,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:28

În 500 de localități românești și la Suceava, Marșul pentru Viață 2019, sâmbătă, 23 martie, ora 12.00
Punct de întâlnire pentru Suceava: Esplanada Casei de Cultură

O nouă ediţie a Marşului pentru viaţă

steag-marsul-pentru-viata-2019_w747_h373_q100

A IX-a ediţie a Marşului pentru viaţă va avea loc sâmbătă, 23 martie, în Bucureşti şi în alte apro­xi­mativ 500 de localităţi din ţară şi din Republica Moldova. Evenimentul face parte dintr-o serie mai largă de manifestări pentru pro­mo­varea vieţii, precum dezbateri, lansări de carte, proiecţii de film, ateliere de creaţie sau crosuri, luna martie fiind declarată de unele organizaţii neguvernamentale „Luna pentru viaţă”.

Românii de pe ambele maluri ale Prutului, dar nu numai ei, sunt invitaţi şi în acest an să se implice în mai multe activităţi de promovare a dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi. Şi în acest an, mai mulţi organizatori locali, independenţi unii de ceilalţi, se implică pentru a conştientiza de frumuseţea şi importanţa darului vieţii şi reducerea numărului de avorturi, cel mai important eveniment fiind Marşul pentru viaţă – unic din prima secundă din 23 martie. Asemenea marşuri vor avea loc în peste 500 de localităţi din ţară şi din Republica Moldova.  (more…)

România (re)Educată. Un proiect prezidențial dezastruos. Memoriul celor 62 de asociații cu analize, observații, argumente documentate și concluzii

România (re)Educată. Un proiect prezidențial dezastruos

Memoriul celor 62 de asociații cu analize, observații, argumente documentate și concluzii

„România educată”, proiectul inițiat și susținut de președintele Klaus Iohannis, primește o palmă dură din partea a zeci de asociații din România.

Într-o acțiune fără precedent, care a fost înaintă în cursul zilei de vineri și la Cotroceni, memoriul inițiat de Alianța Părinților din România critică, cu argumente solide, proiectul lui Klaus Iohannis.

Susținută de 62 de asociații importante din România, acțiunea atacă șase puncte sensibile ale proiectului, aducând analize, observații solide și argumente bine documentate.  Asociația Bucovina Profundă a contribuit la forma finală a documentului.

Redacția Evenimentul Zilei a decis publicarea integrală a documentului, sursa online: evz.ro .

iohannis-2-465x390

Alianţa Părinţilor din România, organizaţie națională care are drept scop apărarea, promovarea și întărirea drepturilor părinților din România, precum și implicarea decisivă și responsabilă în procesul educației copiilor și tinerilor, conform valorilor morale, filozofice și de credință ale părinților acestora, atrage atenţia asupra unor prevederi ale programului „România educată”, program inițiat de Președintele României şi aflat în dezbatere publică. Observaţiile noastre vizează următoarele aspecte:

  • ŞCOLARIZAREA OBLIGATORIE, ÎNCEPÂND CU VÂRSTA DE 5 ANI
  • EDUCAŢIA PARENTALĂ
  • IDEOLOGIA DE GEN
  • OBLIGATIVITATEA VACCINĂRII
  • FOLOSIREA TEHNOLOGIEI
  • PROMOVAREA DIVERSITĂŢII ÎN ŞCOLI

Însoţim obervaţiile noastre de un set de propuneri, menite să îmbunătăţească atât procesul instructiv-educativ, cât şi relaţia profesor – elev – părinte. Totodată, solicităm iniţiatorilor proiectului „România educată”, lămurirea terminologiei folosite în mod evaziv, pentru definirea obiectivelor şi acţiunilor propuse precum și operaționalizarea conceptelor menționate în proiect.

 

ŞCOLARIZAREA OBLIGATORIE, ÎNCEPÂND CU VÂRSTA DE 5 ANI

În documentul „Viziune şi strategie 2018 – 2030”, capitolul „Structura sistemului educaţional. Scenarii propuse”, subcapitolul „Descrierea sistemului de educaţie din anul 2030 conform scenariului 1- Învăţământul primar”, pag. 18 se face următoarea referire la învăţământul primar:

„Învățământul primar este o formă de educație teoretică (cu trimitere la elemente din practică), care se desfășoară sub îndrumarea unui învățător pentru fiecare clasă, cu profesori pentru anumite discipline. Are o durată de cinci ani și începe la vârsta de 5 sau 6 ani.”

Observaţii:

  • Argumentele curente pentru scăderea vârstei de începere a școlarizării nu au un suport științific concludent, așa cum recunosc o serie de rapoarte de cercetare din Irlanda de Nord și Anglia (țări europene cu cea mai scăzută vârstă de școlarizare, 4 ani), dar și pe plan mondial. (C. Perry, 2011; C. Sharp, O’Donnell, 2007, S.P. Suggate, 2009)
  • Cercetările recente evidențiază efecte negative semnificative ale angajării premature a copiilor în activități de învățământ instituțional, în special în cele de tip formal. De exemplu, Terman Life Cycle Study din SUA, un studiu longitudinal desfășurat pe perioada a peste opt decenii, arată că, în medie, școlarizarea timpurie este asociată cu „rezultate mai slabe, inclusiv pregătire mai slabă la matematică, educație mai scăzută în ansamblu, anumite dificultăți la mijlocul vieții, consum mai mare de alcool și o mortalitate mai mare.” (M. Kern & S. Friedman, 2009; S. Friedman, 2011) Autorii acestui studiu conchid că maturitatea psihologică și gradul general de pregătire pentru situația școlară, iar nu inteligența și vârsta, sunt factorii relevanți pentru a decide când ar trebui copiii să meargă la școală. De asemenea, alte studii scot în evidență scăderea motivării de a citi și o înțelegere mai slabă a textelor la copii care încep mai timpuriu (5 ani) să învețe să citească. (S.P. Suggate, E. Schaughency & E. Reese, 2013)
  • Studierea tipurilor de relații între copii și părinți în primii ani de viață arată că acestea sunt decisive pentru sănătatea mintală a copiilor și dezvoltarea lor de-a lungul întregii vieți. (M. Hyson & H.B. Tomlinson, 2014) În acest sens, autorități de talie mondială în domeniul științelor dezvoltării atrag atenția că scăderea influenței parentale în educația copiilor în favoarea influenței grupului de copii de vârstă apropiată („peer orientation”) subminează unitatea familiei, periclitează dezvoltarea sănătoasă și favorizează o cultură a tinerilor bazată pe ostilitate și hipersexualizare. (G. Neufeld & Gabor Maté, 2011).
  • Studii efectuate în Norvegia demonstrează efectul pozitiv pe care creșterea timpului dedicat îngrijirii copiilor acasă – prin reducerea timpului de lucru al mamelor – îl are asupra performanțelor școlare ale acestora, în timp ce participarea mamelor pe piața forței de muncă este corelată cu efecte negative asupra educației și succesului ocupațional al copiilor. (E. Bettinger et al, 2013; V.F. Haaland, 2013)
  • Multe țări civilizate oferă o diversitate de alternative de școlarizare, printre care Homeschooling-ul este o alternativă de real succes. În SUA în 2018 existau peste 2.5 milioane de copii care practicau homeschooling, această formă de educație fiind reglementată cu succes in țări precum Irlanda, Canada, Italia, Australia, Israel, Franța, Marea Britanie, Polonia, Austria, Belgia, Ungaria, Finlanda, Elveția și altele.

Numeroase studii întreprinse au arătat că tinerii școliți acasă au obținut rezultate mai bune decât elevii din școlile publice sau private. Rezultatele foarte bune ale educației prin homeschooling sunt cunoscute in mediul academic încă din anii ’70-80 (RS Moore et al, Journal of School Health, February 1986, Vol. 56, No.2-73)

O altă concluzie a acestor studii a fost că tinerii ar trebui feriți de educația formală până la vârsta de 7-8 (unii copii chiar până la 10 ani), datorită faptului că dezvoltarea simțurilor, coordonarea, dezvoltarea neurologică și cognitivă ajung la pragul potrivit de-abia la aceste vârste.

Propuneri:  (more…)

2 martie 2019

Familia naturală, nu sodomia civilă!

Filed under: atitudine,boicot,homosexualitate,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:57

Familia naturală, nu sodomia civilă!

0000-160830-fotografii-de-familie-in-costum-popular-galati

Acum in Parlament se analizează încă o propunere (a 7-a in 20 de ani) de legiferare a unirii intre homosexuali, sub denumirea de parteneriat civil.

Există presiuni enorme externe exercitate de peste 20 de ani, iar ce a stat in calea acestor insistențe a fost ceva foarte fragil, dar esențial și definitoriu: bunul simț românesc.

E iarași vremea, pentru a 7-a oară, să ieșim și să aducem aminte celor trimiși de noi in Parlament această condiție minimă de a fi român: bunul simț.

Deci, duminică (3 martie la ora 15, in Piata Victoriei din București) să se ridice toți românii cu sfântă rușine, cu bun-simț românesc, cu frica duioasă a lui Dumnezeu, cu grijă și emoție părintească față de viitorul copiilor și de curăția lor!

Nu pentru mânia scrâşnită în măsele, nu pentru salarii, nu pentru pensii, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul liber de mâine al copiilor tăi, pentru inocența copilăriei lor, ridică-te, frate române!

 

16 februarie 2019

O perspectivă sociologică asupra proiectului legii Parteneriatului civil (uniunii consensuale)

Filed under: apologetica,articol,atitudine,homosexualitate,pro-vita,REFERENDUM,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:45

linii-tren


În contextul reluării dezbaterilor privind uniunile consensuale (parteneriatele civile), cu două noi propuneri legislative aflate pe rolul comisiilor Senatului (una asumată de USR și UDMR, a doua de ALDE), preluăm această analiză a proiectelor de lege semnată  de doamna sociolog Teodora Mîndru, analiză publicată pe siteul Cultura Vieții.


O perspectivă sociologică

asupra proiectului legii

Parteneriatului civil

(uniunii consensuale)

 

Prin intenția manifestă de asimilare a partenerilor cu soții și a grupului social astfel format cu familia întemeiată prin căsătorie, cu scopul de a obține aceeași recunoaștere juridică și socială, aceeași ocrotire din partea statului și aceleași drepturi – dar fără aceleași obligații și contribuții la binele social general – apreciem că inițiatorii urmăresc în fapt un scop similar cu legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex.

Acest demers legislativ urmărește:

  • schimbarea naturii juridice a căsătoriei de la act juridic nepatrimonial bilateral al cărui conținut este fix la un contract negociabil, deschis permanentei alterări.
  • deplasarea scopului familiei dinspre nașterea și creșterea copiilor, dinspre asigurarea interesului superior al acestora, către satisfacerea interesului partenerilor.
  • înlocuirea criteriului generozității față de societate prin asigurarea continuității biologice a acesteia cu criteriul satisfacerii interesului propriu al partenerilor.
  • introducerea în practica juridică a ideii că un grup social care „nu dorește” să se încadreze în legislația existentă poate pretinde o lege care să-i satisfacă dorințele, indiferent de circumstanțe.

 

Nu este demonstrată necesitatea legiferării propuse

În România nu s-a efectuat nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, iar conform datelor disponibile, concubinajul este o în general situație provizorie (amânarea/probarea căsătoriei), nu o opțiune de viață. Din acest punct de vedere, Expunerea de motive la propunerea legislativă este serios viciată.

Motivul principal invocat în expunerea de motive ar fi acela că, întrucât „românii aleg din ce în ce mai mult să trăiască în familii de facto, dar fără protecția juridică aferentă unei relații recunoscute legal și înregistrate” atunci „este necesară adoptarea unui cadru legal special care să reglementeze parteneriatul civil.”

În continuare sunt furnizate ca argumente o serie de motive vagi, fără surse și date concrete, precum „anchetele sociologice apreciază un număr cel puțin dublu, între 7-10%.” sau „Conform datelor înregistrate de INS, în societatea românească există, alături de familia standard și alte tipuri de familie. Acestea din urmă sunt destul de des întâlnite, deși sunt nerecunoscute și neînregistrate legal”.

În realitate, potrivit datelor INS [1] de la ultimul recensământ, populația care trăiește în parteneriate neînregistrate reprezintă 3,5% din populație (723.168), în scădere cu 0,3% față de recensământul anterior. Prin comparație, 48% din populația României este căsătorită.

Acest concubinaj reprezintă, în general, o situație provizorie raportată la căsătorie (amânarea/probarea căsătoriei), nu o opțiune de viață; dintre concubini, numai 2,8% nu au fost niciodată căsătoriți, restul fiind văduvi sau divorțați. Totodată, până la finalul vieții, sub 0,2% aleg drept unic mod de conviețuire concubinajul.

Notăm că în România nu s-a efectuat nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, aceasta fiind de altfel o contradicție în termenii sociologiei. „Necesitatea” legiferării este așadar exclusiv opinia inițiatorilor.

 

Nu există schimbări majore în societate după 1990 în ce privește familia    

(more…)

15 octombrie 2018

Parteneriatul trădării naționale? Deputatul Daniel Gheorghe in Parlamentul României

Parteneriatul trădării naționale?

Deputatul Daniel Gheorghe in Parlamentul României

 

14 octombrie 2018

ÎN APĂRAREA MITROPOLITULUI IOAN AL BANATULUI. Patru răspunsuri

Filed under: apologetica,atitudine,REFERENDUM,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:00

Ioan al Banatului - 44042006_2081756211845109_7046128869698437120_o

ÎN APĂRAREA MITROPOLITULUI IOAN AL BANATULUI

1. Dan Negru, în apărarea Mitropolitului Ioan al Banatului: La acuzații, el întoarce și celălalt obraz, încălcând regulile de marketing și PR (activenews.ro)

Așa cum s-a putut observa în ultimele zile, susținătorii Referendumului pentru Căsătorie și cei care au votat, persoane publice sau oameni simpli, au fost „mitraliați” pe rețelele de socializare, fiind etichetați în toate felurile. De atacurile post Referendum ale progresiștilor nu au scăpat în primul rând reprezentanții Bisericii Ortodoxe, blamați pentru că au susținut cauza modificării Constituției pentru protejarea familiei. Așa cum s-a întâmplat în cazul Mitropolitului Banatului, căruia un diplomat român i-a cerut demisia pentru că s-a implicat în Referendum.
Într-un comentariu postat pe Facebook, cunoscutul prezentator de televiziune Dan Negru îl apără pe Mitropolitului Banatului, scriinnd că, mai mult decât oricând, în aceste zile „lipsa  marketingului și a P.R-ului laic costă biserica”. „La acuzatii, Mitropolitul Banatului întoarce si celălalt obraz, încălcând regulile de marketing și pr.”, scrie Dan Negru.
153031
Acesta este textul postat de Dan Negru:
”Lipsa marketingului, a P.R-ului laic costă biserica in zilele astea.
La marginea unui sat de lăngă Timisoara știam că trăiesc cateva familii sărace.
Cand acolo a început construcția unei case și nici măcar sătenii nu știau ca biserica o construiește. 
Au aflat doar când l-au văzut pe Mitropolitul Ioan pe șantier.
Azi, Mitropolitului i se cere demisia și pentru ca „nu se dedă la fapte caritabile” !
Am fost atunci cu Mitropolitul pe șantier și l-am întrebat de ce nu-și promovează biserica faptele caritabile .
A tăcut…
Eu -vanitosul- faceam fotografii.
La acuzatii, Mitropolitul Banatului întoarce si celalat obraz, încălcând regulile de marketing și pr.
Si dacă un CMO (chief marketing officer) ar putea arăta celor îndoiți că biserica nu e despre Dragnea, Mercedesuri si popi pedofili?
Habar n-am cum ar arăta o biserică marketizată. 
O fi venit vremea?

ioan mitropolitul-banatului-raspunde-criticilor-nu-mi-e-rusine-ca-prin-pozitia-mea-am-sustinut-familia-crestina

2. Katya Kelaro – Răspuns la scrisoarea deschisă a deputatului Vasile Popovici către Mitropolitul Ioan al Banatului

 

La mai puțin de două ore de la anunțarea rezultatului referendumului pentru familie, tratat cu defetism de către decoctul social românesc, împărțit în tabere ce își serbau victoria ori își înghițeau cu întîrziată demnitate lacrimile, s-au auzit voci căutînd vinovații ce trebuie să răspundă în fața mulțimii instigate. Am remarcat un nume în capul listei vinovaților, un nume ce are o rezonanță de rug aprins, un nume cu rezonanță de stejar, în jurul mîinilor căruia s-a așternut un lanț al acuzării, la fel de greu ca al condamnaților la galeră. Marile talazuri ale amenințărilor cu excluderea din UE au încetat subit, teama că Alianța pentru Familie va deveni partid s-a topit, vuvuzelele și petardele aruncate în timpanul nostru, legate de indecenta sumă cheltuită pentru organizare, din care s-ar fi putut face restul autostrăzii abandonate de Bechtel, spitalele și școlile închise, au încetat, agitatorii de profesie au folosit mașina de fum, reclamele și-au făcut efectul. Circul s-a terminat, iar rezultatul i-a surprins pe toți, mai puțin pe cei care au pregătit minuțios scenariile pentru deturnarea unui moment în care decența putea să își ia revanșa în cartea românească de istorie. 

Cineva trebuia să plătească pentru asta, cineva important, al cărui nume e nepătat, pentru ca, o dată cu lovitura în coaste dată corabiei, să fie lovită și pe punte, și catargul ei uman, sprijinul, scripetele de care se lega speranța, să fie smuls și aruncat în adînc. 

Scena acestei scrisori deschise parcă e desprinsă dintr-un film antologic, „Țarul”, în regia lui Pavel Lunghin, în care Mitropolitul Filip, interpretat magistral de Oleg Iankovski, e lăsat pe mîna opricinicilor care îi vor reproșa, îl vor condamna și vor executa sentința, în numele țarului. Între Mitropolitul Ioan al Munților și Mitropolitul Filip, personajul din film, există numeroase asemănări de conduită. Le vom analiza pe rînd, la vremea potrivită. Pe fondul comunicării sociale debreiate de informațiile contradictorii și presiunile media, referendumul generat de Coaliția pentru Familie a eșuat într-un banc de nisip, ironii și indiferență, revelînd mai multe aspecte ce au fost ignorate în timp.

Ce anume i-a reproșat Vasile Popovici, semnatarul scrisorii deschise, Mitropolitului Ioan al Banatului? Faptul de a fi fost printre inițiatorii referendumului, citez, ,,deși rolul dvs. ca ierarh nu e cîtuși de puțin să inițiați legi.Căderea referendumului ar trebui să fie un moment de reflecție profundă – pentru dvs ca și pentru acei preoți care s-au implicat în politică și-n treburi lumești, de aici și din toată țara. Mesajul pe care l-au transmis cetățenii români ieri și azi e clar ca lumina zilei pentru ierarhii bisericii noastre ortodoxe: e momentul renunțării la lux, la iubirea de arginți, la legătura veche cu un partid anume și cu toate partidele. E de multă vreme momentul să uitați de milioanele de la buget. E momentul, Părinte, să redescoperiți creștinismul, care înseamnă iubire necondiționată pentru aproapele, și mai ales pentru aproapele în nevoie. E momentul, Părinte, să vă reîntoarceți la operele sociale, cu modestie și dedicație curată. E momentul, Părinte, o tot repet, să vă lepădați ca de Necuratul de tentația politică. La ora bilanțului nu numai liderii politici trebuie să-și prezinte demisiile, ci și preoții implicați în această făcătură. Dvs. cel dintîi. Să vă luați haina călugăriei și să vă retrageți în meditație și penitență lungă. Mai ales pentru dvs. sună acest îndemn, Părinte, ca Mitropolit al Banatului, naționalist într-o regiune multiculturală, închistat într-o societate locală deschisă la minte, anti-ecumenic într-o Timișoară ecumenică. Să faceți bine, ca inițiator al demersului, să vă puneți întrebarea grea, grea de tot, de unde returnați la vistieria statului cele 35 de milioane de euro, cît ne-a costat fantezia dvs de aventurier în lumea legilor lumești. Și nu uitați: e momentul, Părinte, să vă retrageți la mănăstire, spre iertarea păcatelor și îndreptarea minții!”.

Înainte de a răspunde acestor acuzații, să vedem cine sînt cei doi, acuzator și acuzat, intrați sub lupa analizei. 

(more…)

17 august 2018

DREPTATEA ȘI MIJLOACELE STÂNGII RADICALE. Scrisoare către un prieten furat de lupta resist-anarhismului recent 

Filed under: articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:41

DREPTATEA ȘI MIJLOACELE STÂNGII RADICALE

Scrisoare către un prieten furat de lupta resist-anarhismului recent 

(Prin resist-anarhism ințeleg acest avatar provizoriu, recent și tranzitoriu al polului extrem al stângii radicale internaționaliste, care utilizează cauze emoțional juste pentru a polariza societățile vizate, prin haos și anarhie, vizând de facto Putere ideologică și politică, având drept singură (auto)justificare morală parazitarea unor cauze emoțional-justițiare conjuncturale, față de care nu ar avea nici un interes dacă nu ar genera Putere și aparența legitimității prin iluzia unui prestigiu moral transferat de la cauza parazitată.)


Frate, ne ştim de mult timp, am luptat împreună pe multe fronturi de idei și de aceea iti pot spune lucruri grele ştiind că nu mă vei disprețui, vei avea răbdare  si vei asculta ce am să-ți spun, din interiorul cuvintelor mele si nu din perspectiva paradigmelor belicoase prin care multiplele tabere ideologice vor atât de mult să ne invrăjbească pe toți cu toți. 

Iată ce indrăznesc să zic: frontul ridicat acum de mișcarea anarhistă internationalistă #resist NU ESTE frontul nostru, orcât de justă ar fi cauza invocată de ei, pentru că ei NU au căderea morală să facă dreptatea ce o invocă. Televiziunile sunt polarizate conjunctural politic, iar site-uri gen VICE, Decât o revistă, Recorder, Casa Jurnalistului etc nu merită citate sau creditate. Fac toate parte din aceeasi tabără globalistă care a produs la nivel internațional mișcarea anarhistă #resist , de extremă stângă. Răsfoiește-le paginile si vei gasi elgebetism, anarhism, anticreştinism, barnevernetism etc. Reprezintă întruparea recentă a ideii de „revoluție continuă” formulată conceptual de Lenin, își schimbă fața, se re-branduiește periodic, a fost Occupy, a fost UnițiSalvăm, a avut diverse cauze-slogan juste, pentru a putea capacita oameni drepți și activi sau măcar niște resentimentari mereu dornici de (orice fel de) protest. 

E clar, și eu vreau sa vad la pușcărie pe Iliescu si pe urmasii lui si toti infractorii din intreg spectrul politic (nu doar din psd, desi acolo cred ca ponderea este mai mare), pe toti din 90 până azi. Dar mi-e la fel de clar că nu vreau tribunale ale „poporului” cu judecători neo-bolșevici din  curentul resist și nu mai vreau să văd bieții noștri frați creștini lăsându-se inoculați cu fantasme violent-anihilant sexuale pe post de slogane izvorâtoare de „justiție” populară. 

Cred că e absolut necesar să ne intoarcem toți la icoană și de acolo să aducem lumină, dreptate și dragoste in sufletele noastre, celor din jur și țării intregi. Cuvintele părintelui Justin sunt și aici profetice: 

”Măi băiete, nu-ți face iluzii! Numai niște suflete curate mai pot schimba ceva în țara asta… De nu vei birui mai întâi vrăjmășiile din tine, nu le vei putea înfrânge nici pe cele din jurul tău… Trebuie să devii tu întâi lumină, ca să-i poți lumina și pe ceilalți…” (more…)

16 august 2018

Protestul cel adevărat

Filed under: articol,atitudine,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:22

biserica - badia vasile

Protestul cel adevărat

Mesajul de protest rostit astăzi în fiecare biserica Ortodoxa din cuprinsul Patriarhie Române sau cine are urechi de auzit sa audă!

Astăzi, în fiecare biserica parohială, de mănăstire sau de caritate a fost rostit un puternic mesaj de protest! Da, de protest!!! Dacă ieri multe persoane spuneau că mesajul Patriarhiei referitor la evenimentele din Piața Victoriei a fost mult prea vag exprimat și că Biserica nu ia atitudine, iată că astăzi a protestat alături de popor!

Prin cuvintele „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh” ni s-a propus ieșirea din coordonatele spațial temporale ale existentei noastre pământești… Prin ieșirea din acest interval ne detașam de cele lumești (cel puțin pe durata Sf. Liturghii)… Apoi, imediat fiecare preot a protestat! Da, a protestat! Cum?

Primele cuvinte rostite au fost: „Cu pace, Domnului sa ne rugăm!” Acestea sunt cuvinte de protest la adresa risipirii și răutății cu care fiecare dintre noi ne luptam zilnic; sunt cuvinte care ne îndeamnă să protestă împotriva căderilor noastre prin cercetare propriei conștiințe… Astfel, fiecare dintre noi am fost invitați sa ne schimba starea. Sa nu mai rămânem ancorați în tot ceea ce ne tine prizonieri intervalului (acestei vieți care pare guvernată de determinism și care este dominată de consumerismul egocentric al „libertăților” societății actuale)!

Apoi protestul a continuat! Fiecare preot a rostit: „Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugam!” Cu alte cuvinte am fost invitați, ca după ce am ieșit din interval, după ce am părăsit învrăjbirea și răutatea, după ne-am cercetat conștiința și am dobândit pacea interioară (fără de care nu putem schimba nimic în exteriorul nostru); atunci am fost invitați să conștientizăm ca fără Dumnezeu nu putem niciodată sa dobândim pacea adevărată! Ba mai mult Biserica ne-a invitat să Îi cerem Lui ajutor pentru obținerea acestei păci!

Dar asta nu e tot.. Următoarele cuvinte rostite de preot au fost: „Pentru pacea a toată lumea și pentru mântuirea tuturor Domnului sa ne rugam!” deci, ieșind din interval, cerând pacea de la Dumnezeu, trebuie apoi sa ne asumam această stare de pace și sa o împărtășim celorlalți prin atitudinea noastră, indiferent de culoarea politica, de etnie, de rasă, de grad de educație sau de poziție socială!

Astăzi am luat parte la cel mai frumos protest față de ura din lume și de situația trista în care se găsește România! Un protest al dragostei divine împotriva urii, a hoției, a autosuficienței, a manipulării și a determinismului acestei lumi! Un protest care nu strigă împotriva cuiva, ci care ii cheamă pe toți la pace și unire! Un protest care nu ne divide in categorii (în manifestanți, în jandarmi, în PSD-iști, în liberali, în instigator s. a.) ci care cheamă la unitate și dragoste!

De ce a protestat Biserica așa și nu altfel: Căci numai lui Dumnezeu I „se cuvine toată slava și cinstea și închinăciunea!”   (more…)

Efectul Rashomon și salvarea României

Filed under: articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:02

Efectul Rashomon și salvarea României

medien-manipulation-fernsehen-tv-luegen-propaganda-hetze-1

In Rashomon (1950), Kurosawa face poate cel mai bun film al sau. In templul parasit, pe ploaie puternica, un taran povesteste unui calugar si unui vagabond evenimentele bulversante la care a fost martor: o crima si un viol.

Faptele: un cuplu, un samurai cu sotia sa, traverseaza o padure. Se intersecteaza cu un talhar vestit. Are loc o incaierare. Femeia violata. Samuraiul e ucis. Un taran vede totul. Cazul ajunge in fata judecatorului. Incep marturiile.

Faptele par simple, nu? Evidente? Ce poate fi asa complicat intr-o poveste soldata cu o crima si un viol?

Totul e complicat. Marturiile celor implicati, inclusiv a mortului, invocat samanic, sunt tot atatea filme diferite asupra acelorasi evenimente. Fiecare participant: samuraiul, sotia lui, talharul, taranul, are propria varianta, RADICAL diferita fata de a tuturor celorlalti.

Fiecare a vazut ce a vrut. Ce au vrut sentimentele, resentimentele, angoasele, interesele, patimile sale intr-un cuvant. Fiecare depune marturie sa-si salveze „fata”, chipul social.

Femeia cauta disperata sa-si salveze onoarea si spune ca, dupa viol, l-a implorat pe sot sa o ucida, pentru ca acesta o privea cu dispret. Samuraiul, resentimentar, simtindu-se tradat, da o marturie in care sotia apare complice a talharului. Talharul da o marturie in care apare ca un luptator curajos, epopeic, confruntandu-se eroic cu samuraiul, pe care-l ucide, dupa ce, anterior, ii sedusese sotia.

Poate taranul, saracul care nu are nimic de ascuns, niciun interes, sa dea o marturie dreapta? Nu. Pentru ca el da marturia, reala, nu in fata judecatorului, ci a tovarasilor sai de circumstanta. Povestea reala este ca, dupa ce talharul il leaga pe samurai, violeaza femeia, pentru a o cere, ulterior, de sotie, implorand. Ea refuza si il dezleaga pe sot, cerandu-i sa-l pedepseasca pe talhar. Samuraiul refuza, insa. Femeia, disperata, ii incita pe cei doi la duel, care are, pana la urma, loc, insa nu epopeic ca in varianta talharului, caci celor doi le era frica… de moarte. Are loc un duel penibil, cu maini tremurande, care se decide in urma unui noroc chior pe care il are talharul.    (more…)

12 august 2018

 ÎNDEMN LA REFLECȚIE. MĂ DOARE ȚARA MEA! 

Filed under: atitudine,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 18:15

RIZEA

ÎNDEMN LA REFLECȚIE

MĂ DOARE ȚARA MEA! 

 

ÎNDEMN LA REFLECȚIE

Mihai Gheorghiu

Clasa politică românească ne paralizează pe toți. Pe de altă parte, încercarea de a curăța totul dând foc la totul este dovada unei complete decerebrări.

Nimic nu se poate construi pe ură și pe răzbunare, pe minciună și pe manipulare grosolană. Nimic nu se poate construi pe furt, jaf și crimă. Creștinii au obligația să nu contribuie la răspândirea minciunii și a dezordinii. Au, de asemenea, obligația de a nu sluji tirania nimănui, cu atât mai puțin a anticreștinilor declarați.

Nu poți iubi România înjosind-o permanent, degradând-o continuu, urând-o dintr-un teribil complex al urii de sine, prezent în special la așa-zișii intelectuali publici, pentru care orice este românesc, este minat de un soi de mizerie apocaliptică și de otrava degradării permanente. Ura lor nu este cu nimic mai nobilă decât ura celor care ne fură și ne vând de atâta amar de vreme. Ura ucide și desfigurează.

Nu poți guverna România golind-o de competențe, de profesioniști, subjugând-o unei tarlale de analfabeți. Dar nici s-o predai la cheie tehnocraților apatrizi, aflați în concediu de la corporația-mamă, grijulii doar cu buzunarul lor. Nu poți cataloga un popor, fie el și la ananghie, ca fiind o mulțime de „suboameni” vinovați că respiră, de sărăcie, vinovați că au nevoie de salarii, că nu propagă instinctiv ideologia de gen și că își fac cruce.

Nu putem reconstrui această țară din ură, resentiment, dispreț și răzbunare. Nu o putem reconstrui cu abuzuri de putere, cu cătușele zornăind sau cu mafia aflată la guvernare. Doar iubirea autentică a aproapelui tău, a semenului tău care există și este însăși realitatea spre care grija ta se poate îndrepta, doar așa, iubind oamenii poți iubi și apăra și țara. Iar piatra de temelie a oricărei zidiri nu poate fi decât Hristos. Cine scuipă zilnic Biserica Ortodoxă Română și milenara ei păstorire nu poate comunica cu acest popor și nu poate face nimic pentru el.

Mai jos, în fotografie, poporul român, prin chipul Elisabetei Rizea, ne privește în ochi. Pe noi toți.

 

MĂ DOARE ȚARA MEA!

Adrian Sorin Mihalache

În decembrie 89, fiind proaspat admis la matematica, urmam stagiu militar la termen redus. In zilele Revolutiei, in misiunile pe care le-am avut, am simtit ceva ce nu voi uita niciodata. Am simtit ca pot muri fara teama si fara parere de rau pentru viata mea, daca moartea mea poate ajuta cumva, cat de putin ca cei de acasa sa traiasca liberi si in siguranta. Ulterior am inteles ca multi alti militari din timpul Revolutiei au simtit ceva asemanator. De atunci incoace, in momentele mai grele ale istoriei noastre recente, ma doare tara mea! (more…)

25 iunie 2018

Federația ProVita împotriva strategiei guvernamentale de reeducare a părinților

Federația ProVita împotriva strategiei guvernamentale de reeducare a părinților

deca

 


SCRISOARE DESCHISĂ A FEDERAȚIEI PRO-VITA,

PRIVIND „STRATEGIA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE PARENTALĂ 2018-2025”

 Către Ministerul Educației Naționale

Domnului Ministru Valentin Popa

 

Domnule Ministru,

 Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România își exprimă dezacordul privind proiectul „Strategia națională de educație parentală 2018-2025”, lansat zilele trecute de Ministerul Educației Naționale în dezbatere publică, document ce prevede introducerea disciplinei opționale „Educaţie parentală” în planul de studii pentru elevii din liceu, colegiu, școli profesionale și universităţi.

Sfidând drepturile și libertățile garantate prin lege, precum și valorile morale ale poporului român, documentul prevede înființarea unei reţele de educatori parentali care ar urma să redefinească modelul familiei tradiționale, devenit desuet din perspectiva noilor educatori. Astfel, strategia subliniază obligația familiilor de a se „adapta noilor ideologii” şi de a experimenta „noi practici în relaţie cu copiii”[1]. Din document aflăm că mentalitățile conservatoare reprezintă o piedică în calea implementării noilor ideologii privitoare la structura familiei, motiv pentru care familia din societatea actuală ar avea nevoie „din ce în ce mai mult de un sprijin extern.”

Departe de a-și mai îndeplini rolul de celulă de bază a societății, familia devine, astfel, „o constelație de idei, imagini și terminologii, creată și recreată permanent de practicile socio-culturale”. (pag. 3)

„Respectul pentru diversitate” și creșterea interesului pentru „o nouă cultură familială” sunt priorități ale viitorului program, alături de desființarea stereotipiilor de gen: „Mai  mult decât  atât,  stilurile  parentale  trebuie  revizuite  din  perspectiva  relaționării  cu  copii  și înlăturării stereotipiilor de  gen[2], care  influențează traseele de  viață diferite ale  fetelor și băieților, în acord cu legislaţia naţională anti-discriminare şi cu standardele Naţiunilor Unite şi ale Comisiei Europene în acest domeniu”. (pag. 23)

Mai amintim că cei peste 7000 de formatori de părinți vor fi recompensați cu 70 de milioane de euro anual, fiecare părinte urmând să participe la cursuri de educație parentală, atunci când copilul intră într-un nou ciclu de învățământ. Cursul pentru părinți ar putea fi inițiat în 2019, în primul an 2.500.000 de părinți urmând a fi instruiți de către educatorii parentali.

Deși Cătălina Toma, reprezentant al Ministerului Educației, declarase că „toți actorii din educație, inclusiv părinții și profesorii pot trimite observații și sugestii”[3], afirmație din care deducem că se respectă transparența procesului decizional, iată că, peste noapte, proiectul a fost retras de pe site-ul  Ministerului Educației, probabil în urma miilor de sesizări primite din partea ONG-urilor și părinților care apără familia tradițională.

Amintim Ministerului Educației Naționale că proiectul trebuia să fie supus consultării publice în perioada 11 iunie – 10 iulie 2018, prin retragerea sa fără nicio explicație încălcându-se Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, care prevede „consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative” (art. 2, b). Gestul Ministerului Educației confirmă unele suspiciuni potrivit cărora strategia ar urma să fie aprobată prin ordin de ministru: „Pentru a nu le fi perturbată liniştea, guvernanţii vor, mai nou, să aprobe Strategia prin ordin de ministru, au precizat pentru Evenimentul zilei surse din interiorul PSD. Acestea susţin că un motiv în plus pentru care a fost aleasă această cale este că „să anulezi în contencios un ordin de ministru este aproape o utopie.”[4]

Considerăm că, atât proiectul pus în discuție cât și retragerea sa de pe site-ul Ministerului Educației înainte de termenul legal reprezintă o batjocură la adresa cetățenilor români, care au dreptul de a fi informați și consultați atunci când sunt elaborate proiecte de interes general.

De asemenea, amintim reprezentanților Ministerului Educației doar câteva din prevederile legale care sunt încălcate prin „Strategia națională de educație parentală 2018-2025”:

  • Art. 14 alin. 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: „Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.”
  • Art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale:

(more…)

21 iunie 2018

Genderismul este o amenințare la adresa familiei și a societății. Revoluția sexuală globală și distrugerea libertății în numele libertății. Un interviu cu Gabriele Kuby

Genderismul este o amenințare la adresa familiei și a societății

Revoluția sexuală globală și distrugerea libertății în numele libertății

Un interviu cu Gabriele Kuby

 30919743

 

Sociologul german Gabriele Kuby a venit în România in noiembrie 2014 pentru a-și promova carte proaspăt lansată, Revoluția sexuală globală: Distrugerea libertăți în numele libertățiiprintr-o serie de conferințe susținute la Iași, Bacău, Constanța și București. Stiripentruviata.ro a avut privilegiul unui interviu în exclusivitate cu această autoare catolică și mamă a trei copii.

 

kuby_0Cartea dumneavoastră despre revoluția sexuală a fost caracterizată în Germania de către unii cititori drept „un șoc”. Ce anume este atât de șocant în ea?

Pentru majoritatea oamenilor este un șoc, deoarece prezintă întregul tablou al revoluției sexuale globale care are loc la ora actuală. Majoritatea oamenilor văd că nu mai avem valori stabile, că nu mai avem familii stabile, că homosexualitatea este prezentă pretutindeni, dar nu văd ce se ascunde în spatele acestor lucruri. În cartea mea sper că am reușit să ofer o imagine completă a revoluției sexuale globale. Aceasta se ascunde în spatele conceptului de gen, despre care majoritatea oamenilor nu știu ce este. În conceptul de gen se ascunde sămânța de-reglementării tuturor standardelor sexuale. Aceasta se întâmplă în toate țările occidentale și se extinde în toată lumea.

Unii ar putea să vă râdă în nas, reproșându-vă că vă place teoria conspirației.

Am 18 pagini de surse care argumentează ceea ce spun. Sunt conștientă că scriu împotriva curentului. Mă aflu acum aici, într-o țară care până în 1989 a fost sub dictatură comunistă, deci voi știți mai multe decât mine despre rezistență, despre propaganda oficială, despre a impune lucruri societății.

Puteți face o comparație între felul în care comunismul a afectat familia și felul în care o afectează feminismul anti-familie și ideologia de gen? Vorbiți-ne puțin, vă rugăm, despre noul totalitarism, care promite, cum au făcut toate regimurile totalitare, fericirea și libertatea.

Aceste ideologii au multe în comun, cu toate că aceasta nu este vizibil imediat. Ambele sunt împotriva familiei, ambele fac foarte dificilă – dacă nu imposibilă – sarcina părinților de a-și educa propriii copii, de a-i ține într-o zonă în care oamenii se dezvoltă puternici, având o identitatea puternică prin intermediul familiei. Dictaturile totalitare luptă împotriva acestui lucru. Ideologia de gen, sau genderismul, face exact aceasta, doar că într-un fel mult mai subversiv. Nu este vorba de o presiune pe care să o detectăm imediat, ci ne este „vândută” sub pretextul libertății. Subtitlul cărții mele este „Distrugerea libertății în numele libertății”. Și cred că mai există o asemănare pe care trebuie să o detectăm. Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comuniști, ci și pentru naziști, Biserica este întotdeauna cel mai mare dușman. Dictaturile au distrus biserici, le-au dărâmat, au ucis preoți și episcopi, i-au închis și i-au torturat și așa mai departe. Naziștii au făcut asta, comuniștii au făcut asta. Această nouă mișcare nu torturează încă, dar începe să trimită oamenii la închisoare – se întâmplă deja – și luptă pe față împotriva Bisericii Catolice, de exemplu, împotriva reprezentării acesteia la Națiunile Unite și în instituțiile Uniunii Europene. Aceasta este principalul lor dușman.

Există asemănări cu regimurile totalitare. Deși acum pare a se promova libertatea, toleranța, anti-discriminarea și alte asemenea vorbe, acestea sunt de fapt găunoase și sunt în realitate folosite pentru a răsturna valorile și a induce oamenii în eroare, manipulându-le mintea – așadar iată că sunt destule asemănări cu ideologiile totalitare. O altă asemănare stă în faptul că se încearcă să li se refuze părinților puterea de decizie cu privire la copiii lor (n.r.: și educația acestora). Vor să distrugă familia, să dezrădăcineze oamenii, să le distrugă identitatea, iar această distrugere merge mai profund ca niciodată.

Am avut marele privilegiu și onoarea și ocazia să îl vizitez pe Papa Benedict al XVI-lea anul acesta. El numește ceea ce se întâmplă o „revoluție antropologică”. Vorbește despre profundul neadevăr al acestei ideologii. În timpul acelei vizite private, mi-a spus: „Anticrist ajunge acum mai adânc ca niciodată în inima omului”. Ca ființe umane, noi am schimbat rădăcina propriei umanități, care se găsește acum sub atacul unei ideologii ce spune că nu există bărbați și femei. Ne propunem disoluția identității bărbatului și a identității femeii. Se mai spune că orice orientare sexuală este bună și trebuie respectată, tolerată. Și, dacă nu ne declarăm de acord cu ea, suntem puși la zid ca „homofobi” care discriminează.

Deja se pregătesc legi care vor trimite oamenii la închisoare și li se vor aplica amenzi foarte mari dacă își exprimă părerea că nu este bine.   (more…)

18 iunie 2018

NOUA STRATEGIE NAȚIONALĂ DE (re)EDUCARE A PĂRINȚILOR

NOUA STRATEGIE NAȚIONALĂ DE (re)EDUCARE A PĂRINȚILOR

AI AFLAT DE

REEDUCA, vb. I. Tranz. A îndrepta educația (greșită) a cuiva; a da cuiva o nouă educație.

Ministerul Educației Naționale a publicat zilele trecute o propunere privind Strategia Națională de Educație Parentală. Ea este supusă dezbaterii publice până în data de 10 iulie 2018.

Motivul acestei strategii: rezolvarea problemelor copiilor din România. Soluția? Implementarea unui sistem național de educare a părintilor și implicit a copiilor. Totul sună bine, până la viziunea centrala ce se desprinde din strategie: o NOUĂ concepție despre FAMILIE și valorile ce urmează a fi transmise către părinți si copii.

Se sugerează că toate problemele existente sunt generate de o viziune actuală eronată, o educației greșită, ce trebuie eradicată, urmând a fundamenta FAMILIA pe un nou set de valori și principii.

SE PREFIGUEAZĂ O NOUĂ (RE)EDUCARE A SOCIETĂȚII ÎN CEEA CE PRIVEȘTE VALORILE ESENȚIALE DIN JURUL INSTITUȚIEI FAMILEI?

Ce consideră Ministerul că este ERONAT în EDUCAȚIA FAMILIALĂ prezentă?

* Modelul familiei naturale (mama, tata și copiii), în care tatăl se dăruiește mamei, mama se dăruiește tatălui și aceștia își dăruiresc viața copiilor lor, nu trebuie să le mai fie prezentat noilor generatii ca fiind modelul ideal, care poate genera cel mai înalt grad de relaționare interpersonală (Pagina 4 a Strategiei)

* Părinții trebuie să renunțe la mentalitătile conservatoare. La nivelul percepției largi, în accepțiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată. (Pagina 3)

* Valorile transmise în mod tradițional, în interiorul familiei, trebuie revizuite și înlocuite, putând fi perimate în contextul actual. În opinia multora, printre valorile transmise în mod tradițional se pot înțelege inclusiv cele legate de viziunea existentială creștină. (Pagina 3)

Care sunt punctele cheie ale NOII EDUCAȚII FAMILIALE propuse?

* Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate insemna ORICE combinație de persoane, eliminând modelul natural, întrucat familia este “o constelație de idei, imagini si terminologii, creată si recreată permanent de practicile socio-culturale”. (Pagina 3)

* Se va pune accent pe respectarea și promovarea “drepturilor omului”, în conformitate cu standardele ONU. Aria fiind extinsă, drepturile legate de sexualitate, care în viziunea organizației internaționale implică și educatia sexuală intensivă, de la varste mici, probabil vor veni și ele la pachet. În noua viziune internațională, plăcerea sexuală este un drept, fiind normal a fi experimentată de oricine, la orice vârstă. (Pagina 23)

* Copiii trebuie sa aibă “respect pentru diversitate”. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înțelege și mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual si homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viață, fără nici o diferentă între ele. (Pagina 23).

* Este necesară o încurajare activă a “egalității de gen” si “eliminarea stereotipurilor de gen”. Prin eliminarea stereotipurilor de gen se înțelege crearea de personalității ‘androgine”, teorie prin care se neagă diferențele de aptitudini native între femeie și bărbat. Apoi, de la eliminarea stereotipurilor de gen până la acceptarea treoriei identității de gen (să devii din femeie bărbat și din bărbat femeie) nu mai e decât un singur pas. (Pagina 23)

CONCLUZII

Strategia propusă pune în centrul ei o viziune asupra familiei total decuplată de valorile firești, validate istoric și larg acceptate de societatea românească.

Primul și cel mai important element în stabilirea unei strategii de educație parentală, este direcția / viziunea existențială pe care ea o promovează. Avem 2 opțiuni:

* viziunea fireasca, naturala, conservatoare: există legi morale, obiective, există modele universale, validate istoric; omul este liber să aleagă dacă dorește să le urmeze sau nu; dacă le va urma, există consecințe pozitive, dacă nu le va urma, există consecințe negative

* viziunea progresistă: omul și valorile sociale sunt concepte care se scriu și rescriu în functie de stadiul istoric; omul are capacitatea de a “re-inventa” legile existenței, făurindu-și singur viziunea existențială; nu există “tabuuri”, nu există moralitate.

(more…)

6 iunie 2018

Declaraţia de la Paris. O Europă în care să credem

Filed under: articol,atitudine,permanențe,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:27

 Declaratia-de-la-Paris-o-Europa-in-care-sa-credem-300x160

Declaraţia de la Paris

O Europă în care să credem

(The Paris statement. A Europe we can believe in)

Contemporanul.ro

Adevărata Europă este o comunitate de naţiuni. Avem propriile noastre limbi, tradiţii şi graniţe. Cu toate acestea, am recunoscut întotdeauna înrudirea noastră, chiar şi atunci când am fost în conflict – sau în război. Această unitate în diversitate ne pare naturală.

1. Europa ne aparţine, iar noi aparţinem Europei. Aceste tărâmuri sunt casa noastră, nu avem alta. Motivele pentru care îndrăgim Europa depăşesc capacitatea noastră de a ne explica sau justifica loialitatea. Aceasta ţine de cutume, de încercările prin care am trecut şi de momente dureroase. Este vorba de însufleţitoare iniţiative de reconciliere şi de făgăduinţa unui viitor comun. Privelişti şi evenimente obişnuite au pentru noi înţelesuri aparte – accesibile nouă, nu şi altora. Casa este locul unde lucrurile ne sunt familiare şi unde suntem recunoscuţi, indiferent de cât de departe ne-⁠au purtat paşii. Aceasta este Europa, civilizaţia noastră preţioasă şi de neînlocuit.
Europa ne este casa.

2. Europa, cu toată bogăţia şi măreţia ei, este ameninţată de o falsă conştiinţă despre sine. Această falsă Europă se închipuie ca o culme a civilizaţiei, dar, în realitate, ne va răpi casa. Ea face caz de exagerările şi distorsiunile valorilor europene autentice în vreme ce rămâne oarbă la propriile vicii. Mulţumită de sine, această falsă Europă vehiculează imagini reducţioniste, caricaturale, ale istoriei noastre, fiind iremediabil prejudiciată împotriva trecutului. Corifeii ei sunt prin elecţiune orfani şi-⁠şi imaginează că a fi orfan – a nu avea casă – e o nobilă realizare. În felul acesta, falsa Europă se mândreşte a fi precursoarea unei comunităţi universale, care nu e nici universală şi nici comunitară.
O falsă Europă ne ameninţă.

3. Patronii falsei Europe sunt fermecaţi de superstiţiile progresului inevitabil. Ei îşi închipuie că Istoria e de partea lor, ceea ce îi face trufaşi şi dispreţuitori, incapabili să recunoască defectele lumii post-⁠naţionale şi post-⁠culturale pe care o construiesc. Mai mult, ei nu cunosc izvoarele valorilor umaniste pe care ei înşişi le respectă – aşa cum facem noi. Ei ignoră, ba chiar repudiază rădăcinile creştine ale Europei. În acelaşi timp, au mare grijă să nu-⁠i ofenseze pe musulmani, despre care îşi imaginează că îşi vor însuşi cu plăcere viziunea lor seculară, multiculturală. Cufundată în prejudecăţi, superstiţii şi ignoranţă şi orbită de zadarnice, suficiente proiecţii ale unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă implicit opoziţia. Aceasta se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.
Falsa Europă este utopică şi tiranică.   

adevarata_europa-slide-1023x279

4. Ajungem într-⁠un punct mort. Cea mai mare ameninţare la adresa viitorului Europei nu este nici aventurismul rusesc, nici imigraţia musulmană. Europa adevărată este în pericol din cauza presiunii sufocante exercitate de falsa Europă asupra imaginaţiei noastre. Naţiunile noastre şi cultura noastră comună sunt pustiite de iluzii şi amăgiri privitoare la ceea ce este şi ar trebui să fie Europa. Promitem solemn să rezistăm acestei ameninţări pentru viitorul nostru. Vom apăra, susţine şi promova Europa reală, Europa căreia aparţinem toţi cu adevărat. Trebuie să apăram adevărata Europă.      (more…)

3 mai 2018

Cazul Alfie și „umanismul”secolului XXI. Articol de Vasile Astărăstoae

dir

Cazul Alfie și „umanismul”secolului XXI

articol de Vasile Astărăstoae

O știre: „După ce Alfie a fost deconectat luni de la aparatele, care îi susţineau viaţa, s-a stins din viață în noaptea de vineri spre sâmbătă”. Ce se ascunde în spatele acestei știri? „Umanismul” secolului XXI.

Alfie era un copil, care era ținut în viață prin suport artificial. La un moment dat, spitalul și medicii au decis că e prea costisitor și inutil să-l trateze și au propus deconectarea. Părinții s-au opus și au apelat la justiție. Justiţia britanică a respins solicitarea părinţilor lui Alfie, Kate James şi Tom Evans, de a obliga spitalul să continue îngrijirile medicale și a hotărât ca Alfie trebuie să moară. Părinții au solicitat atunci externarea. Justiția a respins această solicitare. Părinții au primit susținerea guvernului italian, care i-a oferit cetățenia lui Alfie pentru a facilita transferul său la spitalul pentru copii Bambino Gesu din Roma, unde medicii catolici italieni doreau să continue gratis efortul de a-l salva. Dar Justiția le-a interzis să-l transfere. Astfel, Kate și Tom au epuizat toate instanțele britanice și deși au apelat chiar și la CEDO, nimeni nu i-a ascultat. S-a făcut dreptate. Alfie a murit.

Cum au fost motivate deciziile?

Au fost invocate dreptul la o moarte demnă, interesul minorului și interesele societății. Din punct de vedere juridic este o pseudo-argumentație. Cu excepția țărilor care au legalizaat euthanasia (și Marea Britanie nu se găsește printe acestea) nu există legislație, care să consacre un drept la moarte. Dimpotrivă, se protejează dreptul la viață.

Cazul Nancy Cruzan, SUA. Nancy Cruzan se afla de şapte ani în stare vegetativă permanentă, după un accident de automobil suferit în 1983. Era menţinută în viaţă prin alimentaţie artificială prin tub. În 1987, s-a cerut să i se scoată tubul de alimentare ca ea să poată muri. În 1988, Curtea Supremă a Statului Missouri a respins cererea pe baza interesului absolut al statului în menţinerea vieţii. În 1990 Curtea Supremă a SUA a susţinut opinia celei din Missouri cu un vot de cinci la patru.

Dar să spunem că acceptam că există un drept la moarte. Cine îl exercită? Cine hotărăşte când să mori? Medicii, judecătorii, administrația, legislaţia, individul, familia? Ce se întâmplă când persoana este în comă sau nu are discernământ? Întrebările acestea nu sunt noi și au fost puse în anii 1960, când tehnologia medicală a fost revoluţionată astfel încât funcţiile vitale ale organismului uman au putut fi susţinute artificial pentru perioade îndelungate de timp (dar cu costuri foarte mari). Răspunsul a fost dat din 1991. Cazul de referință (care a devenit izvor de drept) a fost cazul Helga Wanglie.

Helga Wanglie, o bătrână de 87 de ani, se afla de peste un an în stare vegetativă permanentă, conectată la un respirator. Spitalul, unde era internată pacienta, a făcut apel la justiţie, în ianuarie 1991, pentru a decide asupra oportunităţii prelungirii îngrijirilor medicale. Curtea de Justiţie a hotărât că numai familia poate hotărî în această privinţă. Statul și Justiția pot interveni doar prin adoptarea de garanţii procedurale, ţinând cont de posibilitate unor excese în care familiile lipsite de scrupule să dorească să întrerupă tratamentul în mod nejudicios. Cu alte cuvinte, doar părinții lui Alfie puteau decide.

Viața și sănătatea sunt drepturi naturale care țin de intimitatea și autonomia persoanei. În sec. XIX, John Stuart Mill, în eseul său „Despre libertate” (On Liberty), apăra valori ca intimitatea și autonomia personală în opoziție cu puterea din ce în ce mai mare a guvernelor asupra cetățenilor; intimitatea și autonomia personală devin condiții de limitare a ceea ce guvernele pot sau nu pot impune cetățenilor. Stuart Mill susține că singurul scop pentru care poate fi exercitată puterea asupra unui membru al societății, împotriva voinţei sale, este pentru a preveni lezarea drepturilor altora. Prin ce lezau Alfie și părinții săi drepturile altora?

S-a spus că sumele mari utilizate pentru al ține în viață pe Alfie ar putea fi utilizate în alte proiecte cu un număr mai mare de beneficiari și cu o eficență superioară. Dar chiar daca acceptăm utilitarismul (o cota cât mai mare de fericire pentru cât mai mulți) acesta se poate aplica doar pentru fonduri publice. În cazul lui Alfie cheltuielile erau suportate din fonduri private. Și în plus cu o asfel de gândire putem cădea în capcana unor concepte promovate de naziști – eutanasia economică și darwinismul social.   

(more…)

30 aprilie 2018

Cenzurarea cercetărilor și dezbaterilor despre vaccinuri – VIDEO. Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică? Dr. Judy Wilyman PhD, University of Wollongong, Australia

Filed under: antivaccin,atitudine,conferinte,dictatura,documentar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:13

Cenzurarea cercetărilor și dezbaterilor despre vaccinuri – VIDEO

Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică?

Dr. Judy Wilyman PhD, University of Wollongong, Australia

cenzura

Partea I-a – Expunerea

Vaccinarea obligatorie sau forțată – o soluție pentru sănătatea publică?

Din cuprins:

Grupurile de lobby ale industriei farmaceutice și influența lor asupra universităților și vieții medicale academice pe teme legate de vaccinare

Sunt programele de vaccinare in masă politici de sănătate publică?

Vaccinarea copiilor și Indicii de sănătate juvenilă

Vaccinarea copiilor și Rata de mortalitate infantilă

Numărul vaccinurilor Versus Sănătatea Populației:

     –  Țările care au cele mai multe vaccinuri in programele naționale de vaccinare (precum USA și Australia) au Mortalitatea și Morbiditate infantilă cele mai ridicate

     –  Alte țări (precum Japonia, Suedia, Singapore) care au jumătate din numărul de vaccinuri al primelor, au Mortalitatea și Morbiditatea infantilă redusă la jumătate sau mai mult

Presiunile autorităților asupra populației de a se vaccina, impunerea unei rate de vaccinare de 95%, se bazează pe o presupunere: mai multe vaccinuri inseamnă mai multă sănătate. Datele statistice nu susțin această presupunere, a se vedea explozia de boli cronice, autoimune, nerologice și alergii la copii. Se impune o cercetare serioasă a acestei chestiuni de sănătate publică, nu cenzura și presiune asupra celor ce critică actuala metodă de hipervaccinare in masă.

Dr. Frank Macfarlane Burnet, virusolog și imunolog australian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină in 1960:    ”Este foarte probabil ca factorii genetici, nutriția, factorii psihologici și de mediu să joace un rol mai important in rezistența la boli decât presupusele beneficii ale imunității induse prin vaccinare.”

Triunghiul epidemiologic. Agent, Gazdă, Mediu

Imunitatea naturală (reală) a unei populații Versus Imunitatea artificială (teoretică) de turmă

Câteva aspecte ale evoluției Mortalității infantile in Australia din 1950 până in prezent. Deși este in scădere in acest interval, cea mai mare parte a declinului (80%) s-a petrecut până in 1960, deci declinul nu se datorează vaccinurilor, acestea fiind introduse mult mai târziu.

Aspecte ce țin de politicile de sănatate publică și Epigenetică. Necesitatea unor cercetări, dezbateri, studii oneste și independente de industria farma.

Declanșatori (triggers) epigenetici. Metalele, toxicele, virusuri, bacterii, material biologic/genetic străin, nutriția, factori emoționali.

Comportamentul populației față de vaccinuri nu este determinat de o educație bazată pe date oneste (cercetări, studii, dezbateri etc.), ci de mass-media (sponsorizată de industria farma), de campanii de imagine duse de grupuri de lobby și propagandă (create și susținute de industria farma), bazate pe manipulare psihologică și emoțională, pe inducerea unor credințe (iraționale) legate de vaccinarea in masă și sănătate.

Influența industriei farma asupra instituțiilor și autorităților de stat.

In Australia, instituția reglementară guvernamentală in domeniul farmaceutic se numește Therapeutics Goods Administration și este 100% susținută financiar de industria farma privată (corporații).

Necesitatea monitorizării (3-5 ani) sănătății celor vaccinați (in raport cu cei nevaccinați) pentru studierea influenței vaccinărilor asupra stării de sănatate pe termen lung, pentru că multe din reacțiile adverse (in special cele autoimune) se pot manifesta clinic in timp indelungat (luni, ani).  Reglementările australiene indică o monitorizare de 3 săptămâni (!).

Instituțiile implicate in vaccinare la nivel internațional: GAVI – The Vaccines Alliance -recomandă vaccinuri și politici de vaccinare in masă către OMS (membră Gavi) , care face recomandări subiective către peste 190 de țări membre. Marile companii private mondiale din industria farma au reprezentanți oficiali in conducerea Gavi. Finanțatorii Gavi: Banca Mondială, Bill and Melinda Gates Foundation, Fundația Rockefeller, fonduri guvernamentale (UK, Suedia, Franța, Australia, Spania, Africa de Sud, Norvegia, Italia, Olanda).  De menționat faptul că multe din aceste entități finanțatoare promovează oficial ideologii eugeniste și controlul populației.

Congresele medicale pe teme conexe vaccinărilor, universitățile, facultățile de medicină, cercetările, studiile, publicațiile științifice legate de vaccinare sunt sponsorizate de industria farma.

 


Partea a II-a – Q&A – Întrebări și Răspunsuri (more…)

28 aprilie 2018

Vasile Astărăstoae – Olivia Steer și cenzura

Filed under: antivaccin,atitudine,cenzura,prof.dr.Vasile Astarastoae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:38

Un articol excepțional al unui om excepțional despre o situație deplorabilă (deloc excepțională):

dialog 150536

Olivia Steer și cenzura

 Articol de  Vasile Astărăstoae (Prof.univ. Dr. etc.)

Mi-a atras atenția una dintre cele mai recente dezbateri de pe Facebook. O organizație non-guvernamentală (Asociația pentru o Viață Sănătoasă din România) a organizat o gală la care urma să acorde premii unor persoane, care s-au afirmat în diferite domenii. Unul dintre premii a fost acordat Oliviei Steer.

Au apărut imediat numeroase reacții. Inițiați și mai puțin inițiați și-au spus părerea. În general, mai agresivi au fost cei care nu agreează pozițiile Oliviei Steer. Este dreptul lor la opinie și, dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, am fi fost în prezența unei dezbateri obișnuite. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. A intervenit unul dintre sponsori, care a șantajat cu retragerea sponsorizării, dacă Olivia Steer își păstrează premiul. Fiind puși în situația de a rămâne faliți, organizatorii au retras premiul.

(more…)

27 aprilie 2018

Familia, femeia, amorul liber și socialismul secolului 19. Juncker pupilul lui Marx

Un articol excelent de Paul Ghițiu. Despre marxistii vechi si noi si despre idealurile lor: abolirea familiei, instaurarea depravarii generalizate prin amorul liber, educarea copiilor la comun exclusiv de catre autoritatile statului, abolirea proprietatii private prin nationalizare forțată etc. si toate cele ce decurg din acestea.

junker marx -150421

Familia, femeia, amorul liber și socialismul secolului 19. Juncker pupilul lui Marx

Credeam că va dura mai mult până când „zidarii” UE își vor da arama pe față fără jenă, fără grețuri, astfel încât și neghiobii, și „intelighenții” să priceapă cu ce monstru avem de-a face. Să înțeleagă, în sfârșit, că nu este nicio diferență între ceea ce visau – la comanda luminaților lor stăpâni – revoluționarii secolului 18, socialiștii și comuniștii secolului 19, bolșevicii secolului 20, ceea ce s-a încercat în așa-numitul lagăr comunist[i] și ceea ce se realizează acum prin mirifica asociație totalitară europeană UE.
Uitam două lucruri: 1. Trecutul comunist, marxist, maoist, troțkist al actualilor lideri ai UE și al elitelor locale din Occident/Europa de Vest; 2. Natura umană: aroganța, disprețul față de popoare, încrederea în controlul cvasi-total asupra populației europene, nerăbdarea lor și a stăpânilor lor de a tăia în cursul vieții panglica inaugurării oficiale a ultimului imperiu totalitar și cel mai întunecat din istoria Europei, cu nume de cod până la inaugurare Uniunea Europeană.
Gândurile de mai sus sunt prilejuite, după cum cred că deja ați înțeles și din titlu, de recuperarea en fanfare a ideologilor marxiști, în cazul de față chiar a lui Karl Marx, cu eveniment localizat cu precizie pe pe 5 mai cu ocazia celebrării a 200 de ani de la nașterea lui sus-numitului, în orașul său natal, Trier. În prezența și cu discursurile lui Jean-Claude Juncker, a prim-ministrului landului, și a altor intelectuali subțiri de la Bruxel, din Germania și Europa, se va deschide expoziția „Karl Marx. Viața. Opera. Timpul” și va fi inaugurată statuia de 4,5 m a lui Marx, primită cadou din partea Chinei, plasată nu departe de Porta Nigra – ruina romană, emblemă a orașului Trier. Teatrul și universitatea din Trier vor organiza un eveniment în care se va discuta dacă „gândirea comunistă” ar putea fi folosită ca armă împotriva extremismului de dreapta de astăzi. Într-un muzeu va fi organizat un workshop pentru copii între 7-12 ani, cu titlul „Marx și șoriceii”.
Este exact tușa care mai lipsea pentru a întregi tabloul, căci, dacă e să analizăm la rece, cele mai multe dintre „nobilele idealuri” ale strămoșilor comunismului european de astăzi, prezentat oficial ca europenism, au fost atinse: revoluția sexuală, educația sexuală, copiii ai statului și nu ai părinților, distrugerea familiei, descreștinarea, distrugerea persoanei, a statelor naționale. Este în curs de realizare, cu mare viteză, distrugerea, numai pentru cei mulți, a proprietății private. Pentru a argumenta afirmațiile de mai sus și înainte de a discuta stadiul actual al înfăpturii obiectivelor noii ordini mondiale marxist-junckeriste, voi relua niște analize mai vechi cu adaptările necesare.
Vom porni, așa cum este firesc, cu începuturile și anume cu socialiștii secolului 19, precursorii marxiștilor de toate genurile, fie ei economici, fie culturali. Un element de bază și în același timp o valoare fundamentală a societății îl constituie familia. Conștienți de acest lucru, revoluționarii o atacă încă de la început.
Socialiștii utopici Charles Fourier (Teoria celor patru mișcări și a destinelor generale)  și Robert Owen au fost primii care au respins relațiile familiale tradiționale și au prevăzut „dragostea liberă” dintr-o viitoare societate socialistă. I-au urmat mulți dintre stângiștii secolului 19, printre care și cel mai faimos lider politic al socialiștilor germani, August Bebel, a cărui carte Femeia și socialismul a fost extrem de populară la vremea apariției sale mai ales pentru că ea trata, înainte de orice altceva, tema amorului liber. Dat fiind faptul că considera căsătoria monogamă ca fiind contrară naturii omului, care din această cauza nu-și poate găsi fericirea, Fourier a venit cu ideea înlocuirii acesteia cu un sistem mult mai elastic care să lase loc de desfășurare pasiunilor sexuale.
Marx și Engels au preluat ideile și le-au dus mai departe, pentru ei familia nefiind decât un teren restrâns în care se manifestă racilele sociale;  sclavia, asuprirea de clasă, folosirea femeii și a copiilor de către bărbatul proprietar în scopul păstrării și amplificării proprietății sale. Prin falierea familiei și victimizarea femeii, alături de proletariat, pe care, sub pretextul „scoaterii din sclavie”, intenționau de fapt să-l folosească pentru a-și atinge planurile de transformarea a lumii vechi într-una în care ei să dețină puterea, ideologii marxiști au găsit un al doilea personaj colectiv, prin intermediul căruia să-și ducă la capăt planurile de transformare a lumii, în femeie; prin proletariat dădeau lovitura la nivel macrosocial, prin femeie la nivelul micro al familiei. Este o temă care revine în mai multe dintre lucrările lui Engels, printre care, în primul rând în Originea familiei, a proprietății și a statului.  (more…)

17 februarie 2018

Reeducare ultra-pluri-sexuală în școala românească. Școala ”homosexualității” sau identitatea de gen ca „ofertă educațională” pentru liceenii români

Reeducare ultra-pluri-sexuală în școala românească

Școala ”homosexualității” sau identitatea de gen ca „ofertă educațională” pentru liceenii români

Screen-Shot-2018-02-15-at-13.35.18-878x420

Prin prezenţa masivă a elevilor din România la programele de iniţiere în  homosexualitate prezentată sub titulatura respectării identității de gen, prin pezentarea ca normalitate a excepției controversate, Ministerul Educaţiei şi toate unităţile subordonate pot ajunge să încalce, în mod flagrant, Legea Educaţiei Naţionale care prevede la Art. 7, că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.”

Cum altfel sa interpretam dorința Ministerului de a introduce materia “Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei” sub dezideratul “Familia şi alţi factori educaţionali sau de informare induc deseori prejudecăţi, stereotipii, inegalităţi şi discriminări de gen, iar acestea pot fi contracarate prin efortul organizat şi susţinut al şcolii” ?

Sau ce altceva putem intelege din faptul ca, la cinematograful Elvire Popesco  (more…)

Cristian Mungiu și recurențele homoerotice cinematografice 

120 bpm gay

Cristian Mungiu și recurențele homoerotice cinematografice 

”Nu-l suspectez deloc pe Cristian Mungiu de inocențe și naivități. Când a aranjat proiecția filmului „120 BPM/bătăi pe minut” știa în ce spațiu intră și care ar putea fi reacțiile unui anumit segment de public din România, mai ales că incidente la MȚR existaseră. De altfel, prin conlucrarea celor două tabere care se înfruntă pe acest teritoriu, incidentul s-a dat „în reluare” joi seara.

Acum, în „Dilema veche”, regizorul Cristian Mungiu descoperă cu mare surprindere că iarna nu-i ca vara, România nu e Franța, Muzeul Țăranului Român nu e Centrul George Pompidou, iar exponatele din MȚR nu sunt „Fântâna” lui Marcel Duchamp.

Că tot veni vorba, să ne amintim de felul în care a tratat romanul „Spovedanie la Tanacu” al Tatianei Niculescu Bran. Deși intriga acestui fascinant roman jurnalistic nu avea nevoie de proptele homoerotice, filmul „După dealuri” (2012), regizat de Mungiu, a fost asezonat cu o idilă de profil, ca să dea bine în ochii publicului de la Cannes. Acesta, de bună seamă, nu te premiază dacă vii cu o temă eminamente religioasă. Ca să fii luat în seamă, trebuie neapărat să cânți tematic în gama ideologiei „dernier cri”.

Nu am nostalgii pășunist-sămănătoriste, nu-mi dau lacrimile în colțul ochiului când o văd pe doamna Viorica Dăncilă în costum național, dar cred că Muzeul Țăranului Român ar trebui să fie un „safe space” ferit de „activismele”, „civismele” și „valorile” stângii. Adică, pe limba ideologilor care au luat în posesie universitățile occidentale: „no platform” pentru proiecții care nu intră în rezonanță cu viziunea celor care au dat Muzeului configurația actuală.

Altfel, e cam deșertăciunea deșertăciunilor să clamezi valori precum „toleranță”, „civism”, „educație” și „respect”, să intri într-un spațiu încărcat cu o anumită simbolistică și să proiectezi filme care fac disonanță cu profilul spiritual al locului.

Nu ajută la reclamă nici să zici că 2 milioane de francezi au văzut filmul 120 BPM în cinematografe. Mai ales când știm că tot în Franța tolerantă și civilizată profesorii i-au scos pe elevi de la filmul de animație „Steaua Crăciunului”, pe motiv că nu era „suficient de laic”! Se întâmpla în decembrie 2017.

Mai jos un citat din Le Figaro. (more…)

Invazia culturală a propagandei ultra-pluri-sexuale. Să înțelegem CE se întâmplă și DE CE

Invazia culturală a propagandei ultra-pluri-sexuale. Să înțelegem CE se întâmplă și DE CE

Luna-Istoriei lgbtqiapetc_cover

gay-hell-fabulous

”Din simbolistica aleasă pentru „sărbătoarea” lor din februarie ne putem da seama că mișcarea homosexuală își dorește ocuparea spațiului cultural țărănesc și lipirea la nivel simbolic a culturii homosexuale de cultura tradițională românească.” – Dionisie Geamanul

”Într-o manifestare de nesimţire şi obrăznicie fără limite, ong-ul progresist-soroşist Accept pretinde că „CULTURA” LGBT DĂ CULOARE CULTURII TRADIŢIONALE ROMÂNEŞTI!!!
Aflăm astfel că există o „cultura” lgbt (şi o istorie lgbt), o „cultură” care nu vine nici din spaţiul extraterestru, sau de pe un necunoscut încă continent al Terrei. Nu, această „cultură” este de fapt o listă de personalităţi ale culturilor naţionale şi ale celei universale, rechiziţionate de către mişcarea LGBT, cu voia sau fără voia lor, pe criteriul că au fost/sunt homosexuali, ca şi cum produsele creaţiei acestora ar proveni numai din identitatea de homosexual dezvoltată într-un ţinut anume, în nişte epoci şi condiţii anume, separat de lumea şi istoria acestei lumi, şi nu şi din identitatea naţională, etnică, locală … 
Şi ce vrea această „cultură” aici în România, după cum ne semnalează prin imaginea emblemă a acestei luni a „istoriei lgbt” în care cu neruşinare a confiscat motive decorative populare pentru a-şi susţine campania? Păi, nici mai mult nici mai puţin decât să se identifice ca făcând parte din cultura română. Adică ea este organic încorporată în aceasta, fiind în acelaşi timp partea ei de geniu, cea care dă culoare. Şi aşa aflăm că facem cu toţii parte din „cultura lgbt”.
Tupeul acestor activişti ticăloşiţi a întrecut orice măsură, iar demersul lor nu trebuie lăsat fără o replică pe măsură.” – Paul Ghiţiu

”Nu știu alții cum sunt, dar când mai aud sau citesc pe la noi și mai ales pe aiurea despre „Luna istoriei LBGT”, despre marșuri ale diversității și parade gay de la care nu lipsesc însemnele vesele, de implicare, ale niciunei mari corporații (altfel le paște boicotul) și nici zâmbetele sau mesajele de susținere ale notabilităților locului (dacă nu, demisia) ori despre filmele pe tema luptei homosexualilor pentru eliberarea de sub oprimarea societății tradiționale, mie păcătoasa asta de memorie nu îmi aduce în minte decât festivalul anual „Cântarea României”, defilările tovărășești obligatorii cu stegulețe mimând adeziunea și entuziasmul de la care nicio unitate socialistă sau director nu puteau lipsi fără să-și dea foc la valiză sau filmele cu ilegaliști (ori, vorba lui Iuliu Guard, cu ingineri agronomi sau constructori inovativi în luptă cu inerția timpurilor).
Doar secera și ciocanul vor fi înlocuite cu însemnul curcubeu.”

”Problema cu revoluția asta sexo-culturală nu e cum a început, ci cum s-o mai opri, că e pe stil troțkist: revoluție permanentă.  (more…)

De ce au protestat românii la MȚR: Propagandă homosexuală in instituții publice de cultură. Interviu acordat de Pompiliu Diplan pentru Radio România Cultural

De ce au protestat românii la MȚR:

Propagandă homosexuală in instituții publice de cultură

Interviu acordat de Pompiliu Diplan pentru Radio România Cultural la protestul din fața Muzeului Taranului Roman din 8 februarie 2018

 

Epidemia de epidemii. Construcția isteriilor profitable

Filed under: antivaccin,articol,atitudine,bioetica,boicot,mass-media,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:12

Epidemia de epidemii. Construcția isteriilor profitable

epidemic

Dacă am ținut ochii deschiși, in ultimii ani am putut vedea o adevărată epidemie de  manipulări epidemiologice incredibile comise de mass-media, care se înfruptă din contracte de publicitate cu companii farmaceutice și de o mână de oameni politici influienți aflați in structuri guvernamentale și parlamentare,  contaminți de lobby-ul farma.

În recenta pseudo-epidemie de rujeolă se tot numără cazuri din ianuarie 2016 (!), ajungandu-se astfel la cifra de 10.423 de cazuri, cifră despre care (in presă si in comunicatele ministerului) se omite să se spună că este adunată timp de 2 (doi!) ani, inducându-se astfel ideea că avem cea mai mare epidemie din istorie și că acum, in această secundă avem 10.423 de cazuri de rujeolă active in România. Și totul s-ar datora ratei mici de vaccinare, refuzului părinților, criticilor aduse pe net de anti-vaxxeri (apelativ peiorativ folosit de propagandiștii farma pentru cei sceptici in privința eficienței și siguranței imunizărilor prin vaccinare).

DAR, după cum știe toată lumea, rujeola durează in media 9 zile ( 7-16 zile după alții), deci cei 10.423 de pacienți sunt deja sănătoși , iar numărul real al cazurilor active le aflăm de pe siteul oficial al Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (cnscbt.ro): in perioada ”08-12 ian.2018 au fost raportate 116 cazuri noi in 16 judete”. Deci, acestea sunt cifrele reale ale ”epidemiei” de rujeolă: 116. Atâtea cazuri reale și active sunt ASTĂZI in România: 116. Și asta in 16 județe, deci o medie de 7.2 pe județ. Deci 7-8 cazuri pe județ, in mai puțin de jumătate din județele țării este considerată… epidemie de mass-media și de autoritățile sanitare!?

(Up date – 04.06.2018 :  ”In perioada 28.05. – 04.06.2018 au fost raportate inca 199 de cazuri nou confirmate in 20 de judete”, conform cnscbt.ro, adică o medie de 10 pe județ. )

Să nu uităm că in urmă cu 5 ani s-a înregistrat o ”epidemie” mai mare ca cea de acum. Conform datelor oficiale din rapoartele anuale ale CNSCBT, in 2011 au fost 4784 de cazuri, iar in 2012 au fost 7450, deci un total de 12.234 in doi ani, deci o epidemie cu 20% mai mare. Vedeți aici rapoartele oficiale: INSP – CNSCBT – Rapoarte anuale .

Vă amintesc că in ultimii ani au mai existat numeroase alte pseudo-epidemii propagate doar in mass-media, fără suport semnificativ in viața reală: ESB (Encefalopatia spongiformă bovină, a.k.a. boala vacii nebune), SARS, gripa aviară, gripa porcină, Ebola, Zika etc. Înalți demnitari și membrii de renume ai vieții academice medicale au contrbuit cu bună știință la aceste isterii cu un inimaginabil tupeu.

Să amintim aici doar declarațiile din 2006 ale domnului prof.dr. Streinu-Cercel referitoare la ”epidemia” de gripă aviară: „va ucide două milioane de români. Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4-5 luni, se vor îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar două milioane dintre aceștia vor muri” (!!!) și declarațiile DSP București, prin dr.epidemiolog Florin Popovici: “Avand in vedere ca se estimeaza atatea decese, trebuie sa stim cu exactitate care este capacitatea morgilor si cate paturi cu ventilatie avem in spitale. Trebuie sa ne preocupam si de procurarea sacilor pentru cadavre[..] si chiar de persoane care vor sapa gropile in cimitire”. (!)  Să mori de râs. Sau de plâns. Citiți integral articolul cu declarațiile oficiale: Aviara ar putea ucide doua milioane de romani – 22 Iun. 2006 .  Incredibil este că aceste persoane oficiale pline de tupeu  vând și astăzi același sortiment de gogoși epidemiologice împachetate in limbaj medical, în speranța aprinderii unei epidemii de panică. Atenție! se transmite pe cale mediatică!   (more…)

Vaccinuri, adjuvanți și bolile autoimune. Scurte explicații -VIDEO

Filed under: antivaccin,atitudine,documentar,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:06

Vaccinuri, adjuvanți și bolile autoimune. Scurte explicații -VIDEO

Clip video realizat de un cercetător, om de știință, tătic bine informat 

sursa: Vaccine Skeptic – Pharma Critique

 

 

Scurtă istorie a practicilor psihiatrice. O istorie a cruzimii umane. Documentar VIDEO subtitrat

Filed under: atitudine,bioetica,documentar,inginerie sociala,istoria ascunsa,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:52

Scurtă istorie a practicilor psihiatrice. O istorie a cruzimii umane

Sclipiri sumbre ale viitorului proiectat de globalismul concentraționar

 

LUPTĂ sau fugi! Vaccinări forțate și maladii iatrogene obligatorii, garantate

Filed under: antivaccin,atitudine,dictatura,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:12

LUPTĂ sau fugi!

Vaccinări forțate și maladii iatrogene obligatorii, garantate

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene:
„În lipsa unui consens științific, defectul unui vaccin și legătura de cauzalitate între acesta și o boală pot fi dovedite printr-o serie de indicii grave, precise și concordante.
Proximitatea temporală între administrarea unui vaccin și apariția unei boli, lipsa unor antecedente medicale personale și familiale ale persoanei vaccinate, precum și existența unui număr semnificativ de cazuri repertoriate de apariție a acestei boli în urma unor asemenea administrări pot să constituie indicii suficiente pentru stabilirea unei legături între  (more…)

3 februarie 2018

Transplantul și consimțământul prezumat. Un articol de Vasile Astărăstoae

Filed under: articol,atitudine,bioetica,prof.dr.Vasile Astarastoae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:24

Asociația Bucovina Profundă se declară categoric împotriva introducerii in lege a consimțământului prezumat, fie că este vorba de vaccinare, de transplant sau de orice interventie in sfera sănătații unui om. Pentru a înțelege motivele și implicațiile vă recomandăm să citiți articolul ce urmează. Un articol magistral, marca Vasile Astărăstoae.

heart doc

Transplantul și consimțământul prezumat

Un articol de Vasile Astărăstoae

Am văzut că în programul noului Ministru al Sănătății este specificată și o lege a transplantului. Deși, după părerea mea, actuala lege este bună și poate fi doar amendată totuși dacă aceasta este decizia, aș vrea să atrag atenția asupra unei probleme cruciale în transplantul de la donator-mort, și anume consimțământul.

În prezent în lume există două sisteme de donare a organelor în funcție de exprimarea consimțământului, și anume: sistemul opt-in (SUA, Marea Britanie, Germania, Australia, România etc.), în care recoltarea se face doar cu consimțământul informat al donatorului sau al familiei și sistemul opt-out, care permite donarea în baza consimțământului prezumat (Spania, Austria, Belgia etc.).

În sistemul opt-in se pleacă de la premiza că deminitatea persoanei se respectă și după moarte și că aceasta nu dorește să-şi doneze organele după moarte. Recoltarea este permisă doar în baza dorinţei de a dona exprimată anterior decesului prin consimțământ informat sau de către membrii familiei după deces. Aceasta nu înseamnă că membrii familiei sunt ”proprietarii” cadavrului, ci că ei cunosc mai bine dorința decedatului (consimțământ substituit).

Sistemul opt-out se bazează pe premiza că dupa moarte corpul aparține statului și într-o etică materialist-utilitaristă exista o datorie de a fi utili altora(more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: