15 august 2021
1 noiembrie 2019
Umbra lui Ștefan prin toamnă
Umbra lui Ștefan prin toamnă
Cu umbra ta sfântă în toamna suceavă
Ridică, Voievodule, voievozii din noi
Să curme tulumba grea de gâlceavă
Cu străvechi anotim, cu rosturi șuvoi
16 ianuarie 2015
Majadahonda, 10-11 ianuarie 2015 – Manifestări comemorative – Ion Moţa si Vasile Marin – FOTO – Fundaţia”George Manu” – Mişcarea Legionară
Majadahonda, 10-11 ianuarie 2015
Manifestări comemorative – Ion Moţa si Vasile Marin
Fundaţia”George Manu” – Mişcarea Legionară
Manifestările comemorative anuale din Spania menite să evoce jertfa celor doi 
martiri căzuţi pentru Hristos, Ion Moţa şi Vasile Marin, au avut de data aceasta, din mai multe puncte de vedere, un caracter aparte. Spre deosebire de anii anteriori, s-au adus şi o serie de elemente noi. Dată fiind istoria acestor comemorări din ultimul deceniu şi chiar mai mult (prezentarea fiecăreia putând fi citită în revista „Permanenţe“ sau pe pagina de internet a Fundaţiei „George Manu“), cei care le-am organizat anul acesta în zilele de 10-11 ianuarie considerăm că avem toată îndreptăţirea morală de a ne transmite în continuare mesajul, aşa cum am făcut-o până acum ani de-a rândul. Dar apelând şi la cadre noi, dacă realităţile concrete o impun.
Pe de-o parte au existat unele împrejurări obiective, a căror acceptare ne-ar fi pus în situaţia de a deveni simpli spectatori la un eveniment pe care până acum l-am considerat a fi, în chip firesc, “al nostru”. Dar aceste amănunte sunt secundare şi nu mai insistăm pe seama lor.
Ceea ce ne-a determinat să alcătuim programul despre care vom relata în continuare sunt de fapt noile realităţi de la faţa locului. Ele ţin de prezenţa unei numeroase comunităţi româneşti, cu înfiinţarea de noi şi noi parohii, care în contextul exilului nu sunt doar centre de viaţă religioasă, ci şi focare de păstrare a identităţii şi a culturii româneşti. Pe de altă parte, sunt şi numeroşi tineri spanioli interesaţi de valorile creştine şi de adevărul istoric de multe ori ocultat la nivel oficial. Iată elemente care ar fi impus oricum cu necesitate extinderea şi completarea comemorării tradiţionale de la monumentul Moţa-Marin şi cu alte forme de manifestare. Organizarea acestora a fost posibilă tocmai datorită implicării cu trup şi suflet a unor români din comunitatea de acolo, alături de prietenii lor spanioli. Tuturor acestora le mulţumim pe această cale din tot sufletul pentru concursul pe care şi l-au dat. Efortul şi implicarea lor a fost o formă de jertfă personală şi un gest nobil de cinstire a jertfei supreme a celor doi martiri ai creştinătăţii.
Şirul manifestărilor a început sâmbătă 10 ianuarie în Majadahonda, la monumentul înălţat de către Mişcarea Legionară în memoria lui Ion Moţa şi Vasile Marin. Ne-am bucurat să constatăm o numeroasă prezenţă românească, mult mai consistentă ca în alţi ani. La eveniment au participat în jur de 30 de membri şi prieteni ai Fundaţiei “George Manu” din ţară, din Spania, cât şi veniţi din alte zări. Ni s-au alăturat câteva zeci de prieteni spanioli, în prezenţa d-lui José Luis Jerez Riesco, preşedintele de onoare al Asociaţiei pentru custodierea Monumentului de la Majadahonda.
După un moment religios, de pomenire şi rugăciune, au urmat câteva cuvântări. Şirul acestora a fost deschis de dl Pedro Pablo Peña, liderul grupării spaniole Alianza Nacional. Într-o exprimare de o deosebită claritate şi precizie, cuvântul său a trasat o paralelă –cu asemănări şi diferenţe- între situaţia de acum opt decenii, când creştinismul era atacat într-un mod brutal, şi cea de azi, când atacurile nu mai sunt violente, dar nu mai puţin intense şi concertate. E acelaşi spirit al iluminismului ateu care a bântuit atunci şi care bântuie şi acum, însă doar în haine şi în forme schimbate. În contextul tragicelor evenimente din Franţa, vorbitorul a menţionat că acest ateism agresiv este de fapt mult mai ostil la adresa valorilor creştine decât chiar religia islamică. (more…)
4 iunie 2014
Troiţa Robilor de la Canal – Mănăstirea Poarta Albă – Galeşul de 1 iunie 2014, ziua Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful – FOTO
Troiţa Robilor de la Canal
Mănăstirea Poarta Albă Galeşul de 1 iunie 2014, Sf. Iustin Martirul şi Filozoful
Duminică 1 iunie 2014, de ziua Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful, a avut loc sărbătoarea hramului Mănăstirii de la Poarta Albă Galeşul – mănăstire ctitorită în 2012 de Părintele Iustin Pârvu întru veşnica pomenire a deţinuţilor politici din lagărele Canalului.
Înaintea Sfintei Liturghii, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a sfinţit Troiţa Robilor de la Canal, pe care cu ajutorul lui Dumnezeu am ridicat-o pentru lupta, suferinţa şi biruinţa deţinuţilor politici care au trudit şi au murit în lagărele de exterminare ale Canalului între anii 1949 – 1955. Pe lângă IPS Teodosie au participat la slujbă un sobor de preoţi şi ieromonahi între care Pr. Ştefan Neicu (duhovnicul Mănăstirii Poarta Albă), Pr. Leonid Nica şi Pr. Ioan Şişmanian sosiţi de la Petru Vodă. Sfinţirea a început cu slujba aghesmei mici cu care apoi a fost stropită Troiţa.
Liturghia a fost slujită în altarul de vară de acelaşi sobor de preoţi în frunte cu episcopul. IPS Teodosie a ţinut un cuvânt puternic şi mobilizator pe care sutele de credincioşi sosiţi la Poarta Albă l-au primit cu inimile deschise şi bucurie. Sfinţia sa a spus:
„Dumnezeu l-a ales pe Pr. Iustin Pârvu să fie el cel care a pus aici temelie pentru Mănăstire întru pomenirea tuturor celor jertfiţi la Canal. Apoi pentru cei de la Periprava unde s-a obţinut loc şi se va face Mănăstire… Iată, aici este pentru noi un sanctuar al nostru, al tuturor. De aceea astăzi am venit şi trebuie să ne aducem aminte cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe Pr. Iustin…
Iubiţi credincioşi ne-am aflat astăzi aici, în acest loc de jertfă. Am pomenit şi pe Pr. Iustin şi pe toţi ceilalţi. Trebuie să înţelegem că suferinţa aduce lumină şi că lumina ne uneşte cu cerul şi cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este lumină. Suferinţa curăţeşte, purifică sufletul şi trupul. De aceea din rănile multora din cei ce au suferit, ale tuturor martirilor, au răsărit cununi de lumină, care sunt cununi de viaţă veşnică. De aceea sunt cele mai strălucite cununile mucenicilor, mai strălucite decât ale ierarhilor, ale cuvioşilor şi drepţilor. Să înţelegem că această suferinţă ne uneşte cu jertfa Lui Hristos. Aşa s-a îmbrăcat Hristos în lumină după ce a trecut prin jertfă. Aşa nădăjduim că s-au îmbrăcat şi se vor îmbrăca cei ce au suferit pentru Hristos, pentru adevăr, pentru credinţă, în închisori, în lagăre, în deportări.
De aceea vă invit şi vă spun că în sâmbăta Rusaliilor trebuie să fac Liturghia aici şi să-i pomenim pe toţi cei care au suferit la Canal pentru că sunt sute şi mii de oameni. De aceea pe toţi care doriţi să fiţi părtaşi la rugăciunile celor care se roagă pentru noi – pentru că noi suntem convinşi că mulţi dintre ei se află în slava Lui Dumnezeu – vă chemăm să îl pomenim din nou pe Pr. Iustin, Pr. Calciu, Pr. Făgeţeanu, Pr. Băbuş, Pr. Boghiu, Pr. Stăniloaie, Pr. Galeriu, pe toţi cei care au trecut prin închisori, prin lagăre, şi deportări…
Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne primească rugăciunea de astăzi şi să ne facă şi nouă parte de raze de lumină din lumina celor care au suferit pentru credinţă, pentru neam şi pentru ţară. Să ne cheme Dumnezeu şi pe noi la bunatăţile pe care Le-a pregătit celor ce s-au jertfit pentru El. Amin.”
După Sfânta Liturghie a urmat parastasul Părintelui Iustin Pârvu care pe 1 iunie 2012 s-a aflat la Poarta Albă alături de mulţime de credincioşi punând piatra de temelie a viitoarei Mănăstiri. În timpul parastasului, prin grija maicii stareţe Eleodora, s-au împărţit prosoape şi batiste tuturor participanţilor ca semn de aducere aminte a pomenirii. A urmat masa şi diverse discuţii între participanţi.
Amplasată între Biserica Mănăstirii şi altarul de vară, Troiţa este de acum înainte loc de închinare pentru toţi pelerinii ce vizitează Mănăstirea. Inscripţia ei conţine şi versurile poeziei „Canalul” scrisă de Andrei Ciurunga, documentul poate cel mai edificator pentru conturarea dimensiunii suferinţelor îndurate de către deţinuţii politici din toate lagărele Canalului.
În pustiul dobrogean, gropile comune de la Canal ascund încă osemintele a câtorva mii de mucenici. În numele acestora am ridicat Troiţa pentru ca mormintele lor neştiute să fie străjuite simbolic de o cruce. Pentru (more…)
4 martie 2011
Mami, de ce…? – fotoreportaj de Narcis Virgiliu si Alina Buleanu
Mami, de ce…?
(sursa: Narcis Virgiliu)
Ma uit in oglinda, sunt eu. Ma uit mai bine si sunt eu la 6 ani. Ma rugam in fiecare seara sa mi-l aduca, ii promiteam ca voi manca tot, ca ma voi culca devreme, ca voi fi un copil mai bun daca mi-l aduce.
Si-ntr-o zi a venit! Am alergat plangand de fericire, l-am strans la piept si l-am pupat pe frunte. Din acel moment, desi abia invatasem sa ma ghidez dupa limbile ceasului, stiam cand trebuie sa manance. Il auzeam in mintea mea de copil si stiam ca acum il voi duce la baie sau la plimbare. Il puneam la culcare, la aceeasi ora in fiecare seara, nu inainte de a pupa manutele de cauciuc ale bebelusului, jucaria mea frumoasa, primita de la parinti. Dupa un timp, unul dintre prietenii mei care se juca de-a doctorul l-a stricat, dar mama a gasit solutia imediat: “o sa-i schimbam bateriile si o sa mearga din nou! Trebuie sa mearga!”
Acum sunt in acelasi pat, imi curg, la fel ca atunci, siroaie de lacrimi insa acum sunt amare, disperate. Nu mai vreau sa vina, nu mai vreau sa primesc papusa cu cap rotund, imi doresc sa fi ramas acolo, pana in momentul in care ma hotarasc eu sa merg si sa o cumpar.
E prea intuneric, e numai frig, e ceata, e mult prea tarziu… “Papusa” a ajuns. Nu a comandat-o nimeni de data asta, nici eu, nici parintii mei, e doar un frumos cadou, o surpriza din partea “firmei de jucarii”…e copilul meu. Are aceeasi pozitie ca si a mea acum, cu mainile impreunate la gura si cu genunchii indoiti, lipiti de coate….sta la fel ca mine…in mine, dar nu plange, el asteapta doar….asteapta sa vina momentul potrivit cand cineva ii va taia “funda” si va iesi la lumina din “cutie” pentru a ma face fericita…asteapta sa il vad, asteapta sa ma stie.
Maine voi deschide, mult, mult prea devreme, cadoul pe care nu l-am cerut, nu acum. Mai e doar o noapte, poate cea mai lunga noapte din viata mea. Nimeni, niciun om nu are dreptul sa ma judece, oricine ai fi nu sta cu mine, sunt orele pe care trebuie sa le petrec doar eu cu Dumnezeu, sa-I vorbesc, sa-I explic, sa cer iertare.
Nimeni nu intelege ca la 16, 17 sau chiar 18 ani nu pot pastra un copil. As fi un copil…cu un altul in brate.
Nimeni nu intelege ca tatal lui nu va fi acolo, de fapt nu mai e demult aici, cu mine, cu noi.
Nimeni nu stie ca eu, fara tatal lui, fara parintii mei care au murit cand eram mica, nu am cum sa-l cresc. Nu va avea nici macar ce sa manance.
Doar Dumnezeu ma poate condamna sau ierta, doar El.
E aproape 6 dimineata….mai am 4 ore…aud apa cum pica undeva in baie….pica la fel ca lacrimile astea reci….adorm….visez…stiu ca visez. Sunt in camera mea, e vara. Un pusti blond imi intinde o scrisoare, imi saruta apasat ambele maini, isi ia mingea si o zbugheste afara…la joaca. Mainile-mi tremura, nu pot sa le controlez si totusi o deschid:
“ Mamica mea,
Mai tii minte tot ce ti-am povestit, zi de zi, de cand am ajuns la tine in burta? Iti spuneam ca imi pare rau pentru ca am plans asa de tare cand m-ai nascut, n-am vrut sa te sperii. Iti mai explicam, razand, fata pe care-ai facut-o cand m-ai vazut pasind pentru prima data. Mai stii? Ma tineam de masuta din sufragerie si ma leganam gata, gata sa cad. Iti povesteam ce am simtit dupa prima zi de scoala cand am iesit de la ore si ma asteptai in fata clasei emotionata. Stai linistita! Te rog, nu plange! Nu ai uitat nimic!
Lucrurile astea de fapt urmau sa se intample si mi s-a parut dragut sa ti le povestesc eu inainte, de acolo dinauntru. Nu ma supar sa stii daca nu le-ai auzit! Eu doar incercam sa te linistesc pentru ca nu intelegeam de ce ai tot plans de cand ai aflat ca sunt acolo, in tine.
Imi pare rau doar ca nu am terminat, as mai fi avut ataaat de multe de povestit, dar in dimineata aia ai vrut sa ne vedem mai repede decat trebuia. Cand m-a atins am crezut ca e mana ta si am inceput sa rad si sa chicotesc “mami, opreste-te, ma gadili! Mai ai rabdare putin. Te anunt eu cand sunt gata sa vin”. Imediat mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii tu, mana ta ar fi trebuit sa fie calda si moale, nu rece si ascutita…
De acolo nu mai stiu nimic, cred ca am adormit si m-am trezit aici, unde e mereu cald, soare si sunt si foarte multi copii fara mamici.
Imi pare rau ca nu am apucat sa te stiu, dar sunt sigur ca esti la fel de frumoasa pe dinafara la fel cum mi-ai aratat in acele cateva saptamani acolo la tine in burta.
Ma intorc la joaca acum!
Te iubesc!”
E dimineata…am ochii injectati…zambesc isteric. O sa plec acum. Trebuie sa ajung la doctor, am programare. Imi va strica “papusa” dar e bine, e bine pentru ca peste cativa ani o sa-i schimb bateriile si o sa mearga din nou. Trebuie sa mearga….
(urmeaza alte imagini reale, extrem de socante) (more…)
7 august 2010
Sfîntul Ioan Iacob în ziua călugăriei sale – FOTOGRAFIE DE EPOCĂ
FOTOGRAFIE DE EPOCA:
8 Aprilie 1936,
Sfânta şi Marea Miercuri:
Sfântul Ioan Iacob
în ziua călugăriei sale
Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea şi patria ta, ai luat crucea, urmând lui Hristos, şi în Valea Iordanului, în peşteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău.
Adunaţi-vă toţi iubitorii de Hristos, din Biserica Lui cea dreptmăritoare, la pomenirea Cuviosului Ioan Românul, care în Sfânta Mănăstire a Neamţului a fost călugărit şi în Sfânta Mănăstire Hozeva, din ţara Sfântă, de Dumnezeu a fost proslăvit. Cu credinţă şi cu evlavie să-l cinstim şi aşa să-i cântăm: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, care in viaţa ta marilor cuviosi ai urmat!
Apărător al Dreptei Credinţe te-ai făcut Cuvioase, că Evanghelia lui Hristos ai împlinit şi sfintele Lui porunci ai păzit; pe cei leneşi cu sfaturile Tale i-ai deşteptat, pe călugări la rugăciune i-ai îndemnat, pe mireni la pocăinţă i-ai chemat, iar pe cei rău-credincioşi cu tărie i-ai mustrat.
Bucovina Profundă 