(NE)LIBERTATEA DE OPINIE

Dovedește, taci sau marș la pușcărie! 

Un articol excelent de Florentin Țuca

Când, acum ceva vreme, ne-au dat cu cârpa peste față și ne-au obligat să ne mascăm și zâmbetul, și respirația, puțini dintre noi și-au imaginat că botnița asta ne va sufoca și libertatea de expresie, atâta cât mai rămăsese din ea, moft demodat al epocii post-democrație, post-adevăr și post-normalitate.

Era, însă, cumva de așteptat ca instaurarea despotismului (fie el și medicalo-marțialo-globalist) să fie acompaniată – printre altele – și de suprimarea ori cenzurarea expresiei libere. Este una dintre tristele legități istorice, nu-i așa?, imposibil de ignorat de zeii dictaturii contemporane în curs de înstăpânire. Că această dictatură nu se cheamă „nazistă”, „fascistă” sau „comunistă” ci, ca nepoată de sufix a acestora, își zice „covid-istă”, are mai puțină relevanță; în fond, ce se naște din autocrație libertate mănâncă. Prin urmare, operațiunea de încătușare a cuvintelor, în pregătire și coacere, face parte din rețetă și n-ar trebui să ne ia prin surprindere.[1]

Pe mine însă, prin surprindere mă iau mai multe rafale.

Întâi, ritmul. Deși cenzurarea liberei expresii fusese premeditată și, în jurisdicția noastră, anunțată de buzduganul decretului de instaurare a stării de urgență din martie trecut, n-am vrut să dau prea mult credit acelui semn de exclamare. L-am remarcat atunci, mirat de amestecarea lui laolaltă cu toate „urgențele” momentului, dar n-am crezut că așa-zisele „știri false” urmau să devină, în scurt timp, la fel de „periculoase” ca „virusul ucigaș”.[2]

Pe urmă, amploarea războiului informațional și, în particular, anvergura operațiunii de manipulare, de îndârjită promovare a versiunilor „oficiale” și de discreditare a opiniilor dizidente. Faptul că Ministerul Adevărului s-a transferat din ficțiunea orwelliană în somptuoase sedii ale realității este o elocventă dovadă în acest sens. Un sediu de acest fel, inaugurat acum câteva zile, are și o denumire de o cinică rezonanță: Good Information Inc. (un subiect consistent, bun de reluat cu altă ocazie).[3]

În fine, rafalele cele mai șocante și mai penetrante: aplauzele și încurajările unora și, mai ales, ale acelora care, în normalitate (în „vechea normalitate”), ar fi trebuit, dimpotrivă, să îndeplinească rolul de gardieni ai libertății de gândire, de dezbatere și de expresie: ei, chiar ei!, vârfurile elitelor, cărturarii (dascăli, scriitori, critici, politologi, filosofi). În fapt, tocmai aplauzele, îndârjirea și „civismul” lor mi-au motivat prezenta luare de cuvânt. Nu-mi propun un inventar complet al tuturor pledoariilor lor pentru cenzurarea sau pedepsirea expresiei independente, ci mă voi rezuma la câteva exemple recente (1). Provocat de aceste mostre, voi zăbovi preț de câteva rânduri pe tema liberei expresii ca drept fundamental al cetățeanului (2). Apoi, cu aceste exemple ca premisă, mă voi mira și mă voi întreba, retoric, unde s-a risipit imperativul analizei cărturărești lucide, temeinice și nuanțate (3), de ce asemenea pledoarii sunt viciate de dublă măsură și disonanță cognitivă (4) și de unde atâta încrâncenare, năduf și încărcătură de resentimente (5). Pe baza acestor notițe, voi risca în final un pronostic-premoniție (6).

1. Dezamăgită de dezordinea identificată în administrarea actualei crize sanitare, o distinsă doamnă profesor universitar, reputat politolog, apărător și promotor al democrației și drepturilor omului, activist anti-corupție, a intervenit deunăzi în spațiul public cu un set de instrucțiuni menite să pună ordine în treburile cetății: cine ar trebui să fie prim-ministru, cum să fie efectuate anchetele epidemiologice, cât de urgentă este „vaccinarea obligatorie”, care măsuri de „carantinare” sunt prioritare, cum nu ar mai trebui să respirăm fără „certificat verde” etc. Supărată de excesul de libertate din spațiul public al dezbaterilor, doamna profesor-politolog s-a arătat dezamăgită de pretinsa pasivitate a Consiliului Național al Audiovizualului și a susținut că „CNA, cea mai impotentă instituție a statului, […] ar trebui să-și verse focul […] pe orice dezinformare sau îndemn la a sabota sănătatea publică prin orice mijloace media și indiferent cine le-ar colporta […]. Lumea nu știe că sutele de morți zilnice sunt ale celor nevaccinați. CNA are o enormă răspundere pentru faptul că în România analfabeții sanitari au câștigat bătălia. De exemplu, vreau să cer amenzi drastice pentru toți cei care colportează că românul nu trebuie să se vaccineze că e vaccinat cu creștinismul. Moare o dată la trei minute câte unul din ăsta vaccinat cu creștinismul, din păcate nu și colportorii (sic!), care s-au vaccinat demult și taie gogoși la turmele de oi care se iau după ei. Dați-le amenzi să intre în faliment!”[4] (more…)