25 iunie 2020
24 iunie 2020
Marea degenerare. Cluburile care au cucerit lojile. Schimbarea de paradigmă new-age a structurilor oculte. Articol de Dan Diaconu
Marea degenerare. Cluburile care au cucerit lojile
Schimbarea de paradigmă new-age a structurilor oculte
Articol de Dan Diaconu / Trenduri economice
Vorbind despre New Age, filosoful timișorean Bruno Würtz spunea: „Pare plauzibilă opinia că mișcarea New Age e un fel de francmasonerie universală de la științe până la religii, de la politică până la filosofie, de la economie până la învățământ, de la mișcarea feministă până la agregările moral-politice ale homosexualilor”. Bruno Würtz este puțin cunoscut publicului larg, în ciuda faptului că lucrarea sa „New Age. Paradigma holistă sau revrăjirea Vărsătorului” este una dintre cele mai exacte radiografii a fenomenului. Aparatul filosofic solid cu care operează autorul conduce cititorul la o decriptare profundă a acestei ciudate mișcări contemporane. Aducerea în discuție a francmasoneriei este, probabil, cea mai importantă descoperire făcută din afară a unui fenomen despre care nu s-a vorbit întrucât a fost ascuns inclusiv marei mase a „oculților înregimentați”, fenomen pe care l-aș numi „degenerarea masoneriei”. (more…)
15 iunie 2020
Adevărul despre cum a murit Mihai Eminescu, ucis la comandă
Adevărul despre cum a murit
Mihai Eminescu, ucis la comandă
Treptat ies la iveală legături pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaţii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul său, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia să fie stins. Supăra mult adevărul său, al căutătorului de Absolut! Căci pentru el, nu exista adevărul de conjunctură al partidelor, ci doar adevărul naţiei româneşti pentru care a trăit şi pentru care a fost sacrificat, cu tăcuta complicitate a unor personaje malefice.
Zoe Dumitrescu Buşulenga
Istoria oficială a vieţii lui Mihai Eminescu a impus un şablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinţă labilă, neadaptată, pierdută în lumea sa de poet şi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis şi alcoolic.
Istoria sa reală este însă cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi mai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator.
Eminescu a fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului şi se angaja să îi anihileze pe toţi cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Mulţi au renunţat la valorile şi principiile lor pentru a fi scoşi de pe lista proscrişilor.
Eminescu nu a acceptat să facă niciun fel de compromisuri, şi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”
„Mai potoliţi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul şi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul şi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executată întocmai de cei din ţară pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani. (more…)
7 iunie 2020
Cifrele și scopurile reale ale pandemiei. Pentru o judecată limpede
Cifrele și scopurile reale ale pandemiei. Pentru o judecată limpede
Articol de Mircea Pușcașu
Au ieșit la iveală. CDC a dat publicității cifrele recente ale epidemiei. Astfel oficialii americani afirmă că mortalitatea Covid 19 in rândul simptomaticilor este de 0.4%. Foarte mică, dar mai trebuie să ținem cont de faptul că mortalitatea se calculează la numărul de infectați, nu de simptomatici.
Astfel adăugându-se și infectații asimptomatici, care conform estimărilor minime emise de CDC ar fi 36%, atunci mortalitatea se arată a fi in jur de 0.26%. Iar dacă luăm in calcul estimările specialiștilor independenți care afirmă că asimptomatici sunt in jur de 80%, mortalitatea Covid19 este sub 0.1%.
Asta in condițiile în care la numărul morților Covid 19 au fost băgați paușal toți morții care aveau și Sars-Cov-2 forme ușoare, medii sau asimptomatice, dar care au murit din cauza unor afecțiuni terminale, ba chiar cazuri de accidente, sinucideri sau decedați trecuți la Covid19 din motive birocratice sau pecuniare.
Pentru o afecțiune cu mortalitate mai mică decât gripa s-au dat ordine de arest la domiciliu (#staiincasă! ) pentru peste 3 miliarde de oameni, s-a dispus încălcarea drepturilor fundamentale, s-a instalat statul polițienesc și dictaturi politico-sanitare arafatice, s-a reiterat aberația vaccinărilor obligatorii prin lege, s-au inchis biserici, oamenii au fost tratați ca niște ciumați, Netanyahu a propus ciparea copiilor evrei până în toamnă, OMS-ul lui Bill și trompetele sale rafiloide au decretat cifre cercelonomice, cifre care au fost nu de 3 ori mai mari, nu de 10 ori, ci de 30 până la 50 de ori mai mari, previziuni care au fost imediat infirmate de oamenii de știință onești și de bun simț și mai apoi de realitatea însăși.
OMS-ul lui Bill a emis recomandări și protocoale care (sunt indicii că in mod intenționat) au împiedicat înțelegerea mecanismelor bolii, au indus in eroare, au distras atenția sau au fost denigrate tratamene eficiente și ieftine și au dus la amplificarea numărului de morți și a panicii globale.
Asistăm la o operațiune de bioterorism mondial care a dus la crime împotriva umanității și care, prin frica amplificată de mass-media și de oficialitățile din fiecare țară, încearcă o lovitură de stat globală pentru instaurarea unei Noi „Normalități” Mondiale, care nu este altceva decât un regim global despotic și totalitar, in care o mână de oameni centralizează întreaga putere politică globală sub pretexte de siguranță sanitară in fața unei amenințări tot de ei create și umflate prin propagandă.
Dacă pandemia de Covid19 nu va fi suficientă pentru a reuși această răsturnare de paradigmă globală, sunt convins că arhitecții ei au deja in buzunare și alte catastrofe, de care apoi tot ei să ne „salveze”, fie că e vorba de valul 2, Covid-20, Sars-Cov-3 cu mutații ce cresc gravitatea sau de alte născociri ingenioase și „bine-voitoare”, pregătite pentru toamna aceasta sau pentru la anul. (more…)
20 aprilie 2020
Soljenițîn: Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău
Soljenițîn: Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău
„Minciunile nu pot să persiste decât prin violență. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării. Ca în anii în care alternativa o reprezenta Gulagul (deși ‘gulagul’ de astăzi îl constituie falimentul financiar personal și sinuciderea profesională), calea ușoară era să te supui, să accepți ordinul în ciuda absurdității lui, să mergi înainte conform regulilor stabilite de cei aflați la putere”.
Aleksandr Soljenițîn, într-o culegere de eseuri din anii 1970, «Voci de sub dărâmături», scria că nu oprimarea materială era aspectul cel mai rău la sistemul sovietic: „Omul poate trăi în asemenea condiții fără să-i fie afectată esența spirituală”.
Pentru el, sistemul sovietic este unic în istoria lumii pentru că îi obligă pe toți să participe la „minciuna generală conștientă”. Prioritatea absolut esențială nu este obținerea libertății politice, ci câștigarea libertății interioare proprii din păienjenișul minciunii. Cei care „se duc de bunăvoie cu câinii neadevărului” nu vor putea să se justifice în fața vieții, a istoriei, a prietenilor lor sau a copiilor lor.
„Care este sacrificiul? Să reziști ani de zile fără să respiri cu adevărat, înghițind duhori? Sau să începi să respiri, așa cum are dreptul orișice om de pe acest pământ? Ce fel de cinic s-ar aventura să obiecteze cu voce tare în fața unei asemenea reguli de neparticipare la minciună?
Oh, vor fi oameni care vor obiecta, pe loc și cu nevinovăție: ce este minciuna? Unde se sfârșește minciuna și începe adevărul? În orice situație dialectică concretă istoric etc. – toate evaziunile de care mincinoșii s-au folosit în ultima jumătate de secol.
Dar răspunsul nici că poate fi mai simplu: hotărăște singur, după cum îți dictează conștiința. Și-ți va fi de ajuns pentru mult timp. În funcție de propriul orizont, de experiența de viață și de educație, fiecare persoană își va avea propria concepție asupra liniei dincolo de care începe minciuna publică și de stat: unii o vor vedea ca fiind întrutotul îndepărtată de ei, în timp ce alții o vor simți ca pe o frânghie care deja îi strânge de grumaz. Și acolo, în locul unde tu însuți, cu toată sinceritatea, vezi granița minciunii, este locul unde este necesar să refuzi să te supui acelei minciuni. Este necesar să alungi acea parte a minciunii care ție îți e limpede și evidentă.
Ce înseamnă să nu minți? Nu înseamnă neapărat să propovăduiești în stânga și-n dreapta adevărul, în gura mare (ferească sfântul!). Nu înseamnă nici măcar să mormăi abia auzit ce gândești. Înseamnă, pur și simplu: să nu spui ceea ce nu gândești, iar aici intră să nu șoptești aprobator, să nu deschizi gura, să nu ridici mâna, să nu-ți dai votul, să nu schițezi un zâmbet, să nu participi cu prezența, să nu te ridici în picioare și să nu aplauzi. (more…)
22 februarie 2020
Un cavaler al dreptății, eurosceptic: Vladimir Bukovski
Un cavaler al dreptății, eurosceptic: Vladimir Bukovski
Un articol de Vasile Astărăstoae
Vladimir Konstantinovici Bukovski (30 decembrie 1942 – 27 octombrie 2019) a fost un neurofiziolog, scriitor și activist pentru drepturile omului. De la sfârșitul anilor ’50, el a fost o figură proeminentă în mișcarea disidentă sovietică, bine cunoscută atât în URSS, cât și în străinătate. S-a născut în orașul Belebei din Republica Socialistă Sovietică Autonomă Baskira, unde familia sa a fost evacuată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, el și părinții săi s-au întors la Moscova, tatăl său, Konstantin (1908 – 1976), a fost un cunoscut jurnalist. În ultimul an de liceu, Vladimir a fost exmatriculat pentru crearea și editarea unei reviste neautorizate. Și-a încheiat studiile liceale la seral. În septembrie 1960, Bukovski a fost admis la Universitatea din Moscova, la facultatea de biologie. Acolo, el și câțiva prieteni au decis să revigoreze lecturile neautorizate de poezii interzise din Piața Maiakovski.
La 19 ani, a scris notele critice despre Komsomol („Teze despre prăbușirea Komsomolului”). A fost interogat de KGB și dat afară din universitate (în toamna anului 1961). A fost arestat prima dată la 1 iunie 1963 și a fost condamnat în temeiul articolului 70.1 („ Agitație și propagandă anti-sovietică ”) din Codul penalal RSFSR. Bukovski a fost examinat de psihiatri sovietici, declarat bolnav mintal („schizofrenie”) și trimis pentru tratament la Spitalul de Psihiatrie Specială din Leningrad, unde a rămas aproape doi ani, până în februarie 1965. (more…)
12 decembrie 2019
Constantin Noica – Trei documentare TVR – VIDEO
Constantin Noica – Trei documentare TVR – VIDEO
Constantin Noica: Filozofia este christică. Nu cunosc alt divin decât Iisus Christos. (Jurnal de idei)
Constantin Noica – Partea I – Documentar TVR – Realizator: Radu Găină
Constantin Noica – Partea II – Documentar TVR
(more…)
2 decembrie 2019
Despre Codreanu, pro sau contra. Un interviu cu Răzvan Codrescu
Despre Codreanu, pro sau contra
Un interviu cu Răzvan Codrescu
„Despre Codreanu se vorbeste, pro sau contra, adeseori anapoda”
Claudiu Tarziu: Observam ca orice referire cu un dram de obiectivitate la Corneliu Codreanu sau legionarism te face dintr-o data suspect. De pilda, Ion Cristoiu a fost acuzat de simpatii legionare pentru ca i-a recunoscut „Capitanului” charisma si bunele intentii. Iar realizatoarea de televiziune Eugenia Voda a primit aceeasi eticheta doar pentru ca i-a permis lui Ion Cristoiu sa faca acele afirmatii in emisiunea ei.
Pe de alta parte, simpatizantii se raporteaza necritic la Miscare si la fondatorul ei. De ce credeti ca se intimpla asa? si totodata de ce-am mai vorbi astazi despre Codreanu si despre legionarism?
Razvan Codrescu: Nu numai faptul ca a reusit sa mobilizeze pina la jertfelnicie elita unei generatii (studenti, intelectuali, preoti, aristocrati etc.), dar si faptul acesta de a fi adulat sau contestat cu patima dupa atitia ani, si dupa ce s-au facut toate eforturile pentru a i se diminua creditul si a i se sterge urmele, arata importanta personajului, care, indiferent de cum ar fi judecat, nu a fost unul de mina a doua.
Indaratnicia aceasta de a ramine viu/prezent si dupa trei sferturi de veac, dupa ce a fost haituit, asasinat, ingropat la opt metri sub pamint si denigrat ca nici un alt personaj al istoriei noastre, impre una cu toata miscarea pe care a generat-o, mai arata si calegionarismul a picat pe niste probleme vitale si inca nerezolvate ale existentei si destinului nostru ca neam, atit in ordinea seculara, purtatoare de sabie, cit si in ordinea spirituala, purtatoare de cruce.
S-ar putea spune ca, cel putin in lumea romaneasca, personajul este inca prea fierbinte si chestiunile legate de el prea arzatoare pentru a admite tratamentul „la rece”. De aceea, mai „obiectivi” si mai „masurati” au reusit sa fie adeseori, atit in privinta lui Codreanu, cit si a „fenomenului legionar” in genere, cercetatorii sau observatorii straini. (si, in paranteza fie spus, nici o alta miscare, politica sau spirituala, din viata publica romaneasca, mai veche sau mai noua, nu a mai atras in asemenea masura atentia strainatatii; bibliografia straina a legionarismului – consemnata doar partial in amplul dosar bibliografic din cartea mea in cautarea Legiunii pierdute – este uriasa si extrem de diversa, din epoca si pina in vremea din urma – sa zicem, de la articolele lui Julius Evola de la sfirsitul anilor ‘30 si pina la ultima sinteza straina de care am eu cunostinta, aparuta in 2010, in Franta: Michel Bertrand, Codreanu et la Garde de Fer. Histoire d’une tragedie: 1920-1945.) Ma intrebati „de ce am mai vorbi despre Codreanu”? Pai, daca asa stau lucrurile, s-ar putea spune mai degraba ca daca nu s-ar mai gasi nimeni sa vorbeasca, atunci „pietrele ar striga”.
Ce-i drept, se intimpla ca despre Codreanu se vorbeste, pro sau contra, adeseori anapoda: fie din lipsa de informare corecta, fie din partizanat ideologic si propagandistic. E si multa ignoranta, si multa naivitate, dar si multa rea-credinta sau necinste sufleteasca. As putea spune ca exista un regim mostenit al mistificarilor manipulatorii, carora le cad prada nu numai ageamii si jurnalistii de mina a doua, dar si o anumita istoriografie ideologizata.
Am mai spus-o: propaganda antinationala si anticrestina constituie probabil singura forma de continuitate din viata publica romaneasca a ultimelor sapte-opt decenii, iar din acest punct de vedere intre regimul democratic (antebelic sau postdecembrist) si regimul comunist nu exista nici o deosebire semnificativa.
Romania contemporana s-a miscat constant (cu exceptia anilor tulburi ai razboiului) in cercul vicios al stingii, in care nici o in-dreptare nu este cu putinta. Legionarii – care tocmai de aceea au deranjat si deranjeaza atit de mult establishment-ul, direct sau indirect – incercasera sa rupa acest cerc, in contextul efemer al unei Europe de dreapta; tentativa lor a esuat in mod tragic, dar amintirea fermitatii lor continua sa tulbure “linistea” oamenilor de stinga, care au dus – si continua sa duca – tara la ruina. Spaima de legionarism reprezinta, in adinc, spaima politicianismului de propriile lui pacate, pe care le-ar putea plati cindva, la o dreapta judecata a Istoriei.
Una peste alta, a fost impusa cu consecventa o adevarata dogma ideologica, fundamentata pe mitul propagandistic al “salbaticiei” legionare. Este, intr-un fel, povestea cu hotul care striga: “Prindeti hotul!”… Legionarismul a devenit astfel imaginea publica a tuturor relelor de ieri si de azi (“sperietoarea” fiind folosita pina la saturatie si dupa 22 decembrie 1989), iar Corneliu Codreanu, ca sef al Miscarii, e considerat de regula drept “capul rautatilor”. Ei bine, atit de mult au fost repetate aceste lucruri, atita cerneala s-a varsat si atita patima a fost investita in aceasta denigrare concertata, incit pentru anumite minti comode problema e ca si clasata! Cind se rosteste numele lui Codreanu sau al Miscarii Legionare, multora li se pare ca stiu totul dinainte…
(more…)
1 decembrie 2019
Mărturii despre Corneliu Codreanu
30 noiembrie: 81 de ani de la asasinarea lui Corneliu Codreanu
Mărturii despre Corneliu Codreanu
Corneliu Codreanu a fost asasinat în noaptea de 29-30 noiembrie 1938, alături de Nicadori şi Decemviri, la ordinul lui Carol II, şi al lui Armand Călinescu, cu acordul puternicilor mondiali de atunci. Fiind invinuit forțat de fapte minore (cum ar fi calomnia), după o detenție de luni de zile, au ințeles că nu pot să il execute legal și au inscenat o fugă de sub escortă. De aceea, după ce i-au ștrangulat, i-au impușcat in spate pentru a mima o tentativă de evadare și a justifica uciderea. Peste trupurile celor 14 s-au turnat zeci de litri de acid sulfuric, iar apoi groapa comună a fost umplută cu câteva tone de beton.
După doi ani, ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar, trupul Căpitanului este deshumat, şi reîngropat creștinește la Casa Verde din Bucureşti. Din păcate, astăzi nu se cunoaşte locul de veci al Căpitanului, mormântul său fiind distrus complet de regimul comunist.
Prin ceea ce a creat şi ne-a lăsat moştenire, Căpitanul va rămâne de-a pururi în memoria poporului român. Datorită lui, România a trăit una din rarele ei treziri la viaţă. Cauza sa rămâne actuală şi azi. Şi această luptă va continua mereu, până la veacul de apoi: lupta pentru mântuirea neamului românesc.
Important! Citiți și: 30 noiembrie: 81 de ani de la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, din ordinele Regelui Carol al II-lea
Mărturii despre Corneliu Codreanu
Nicolae Steinhardt:
”Eu nu l-am cunoscut pe Codreanu. Însa dupa informatiile pe care le-am cules de pretutindeni era un om de caracter, cinstit si capabil. Uciderea lui monstruoasa de barbarii de oameni platiti ai lui Carol al II-lea, strangularea si impuscarea in ceafa, fiind legat de maini si de picioare cu lanturi, facand din el un martir, trebuie sa impresioneze orice om cu constiinta civica si sa-i dea de gandit asupra unei singure atitudini de viata: respectul mortii, spre a nu-i mai intina memoria cu acuzatii superflue cand nu mai era in viata.” (Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii (1959-1989). Selecţia documentelor: Clara Cosmineanu şi Silviu B. Moldovan, Ed. Nemira, 2005, p.395; Arhivele CNSAS, fond informativ, dosar nr. 207, volum 5, ff. 100-101, P 191 – 195)
Nicholas Nagy-Talavera, scriitor ungur, de origine evreiasca :
”Deodată s-a produs o rumoare prin mulţime. Un bărbat chipeş, smead, înalt, îmbrăcat într-un costum alb, românesc, a intrat în curte călărind un cal alb. S-a oprit aproape de mine. N-am putut vedea nimic monstros sau rău în el. Ba chiar dimpotrivă. Zâmbetul său copilaros, sincer, radia asupra mulţimii celor săraci şi părea să fie una cu mulţimea şi totodată în mod misterios, departe de ea. Carisma este un cuvânt nepotrivit pentru a defini forţa stranie emanată de acest om. Poate el aparţinea pur si simplu pădurilor, munţilor, furtunilor de pe culmile Carpaţilor acoperite cu zăpadă, sau lacurilor şi vânturilor. Şi astfel stătea în mijlocul mulţimii în tăcere. Tăcerea sa era elocventă; părea mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care i-a interzis să vorbească. O ţărancă bătrână şi ofilită şi-a făcut cruce şi ne-a şoptit: “E trimis de Arhanghelul Mihail”. Apoi clopotul trist al bisericii se porni să bată şi slujba, care preceda întotdeauna adunările legionare, începu. Impresiile adânci, create în sufletul unui copil, dispar cu greu. De mai mult de un sfert de veac n-am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.” (Nagy- Talavera, Nicholas, O istorie a fascismului în Ungaria şi România. Ed. (evreiasca) Hasefer, Bucuresti, 1996; ed. orig. 1971, în engl.).
Andreas Hillgruber, istoric evreu-german:
”Legiunea Arhanghelului Mihail, întemeiată în 1927, era creaţia exclusivă a lui Corneliu Zelea Codreanu, un om plin de pasiune politico-religioasă. Antisemitismul Mişcării era de natură religioasă şi naţională, nu rasistă. Obiectivul lui Codreanu era înlăturarea pseudo-democraţiei din România şi reînnoirea statului român printr-o conducere autoritară, înrădăcinată solid în creştinismul ortodox. Principiile Mişcării izvorau,fără îndoială, dintr-un profund patriotism autentic.” (Andreas Hillgruber, Hitler, Konig Carol und Marschall Antonescu, Ed. Franz Steiner Verlag Gmbh, Wiesbaden, 1954).
Zigu Ornea, istoric evreu: (more…)
23 septembrie 2019
Despre patologiile fericirii. Un articol de Gabriel Popa
Despre patologiile fericirii
Un articol de Gabriel Popa
În 1918, la Petrograd defilează o paradă a lesbienelor, care aniversează un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei“. Troțki notează în memoriile sale că Lenin a afirmat cu satisfacție la auzul acestei vești: „Țineți-o tot așa, tovarăși!“
Într-un schimb de scrisori între Lev Troțki și Vladimir Lenin citim următoarele: „Fără îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului. Atâta vreme cât există această opresiune, nu poate fi vorba de adevărata libertate. Familia, ca instituție burgheză, și-a trăit complet traiul. Trebuie spus mai mult despre asta muncitorilor…“. Lenin răspunde: „Și nu numai familia. Toate interdicțiile cu privire la sexualitate ar trebui să fie eliminate… Avem ce învăța de la sufragete: chiar interzicerea dragostei între persoanele de același sex ar trebui să fie eliminată“.
În privința Bisericii: „Căutaţi şi expuneţi călugări şi preoţi hoţi, afemeiaţi, beţivi, scandalagii şi mai ales pederaşti. Dacă nu găsiţi astfel de preoţi, inventaţi. Imaginaţi şi lansaţi zvonuri despre preoţi nevrednici, acolo unde nu găsiţi suficient de mulţi pentru interesele noastre.” (Lenin într-o telegramă din 1918 către Moisei Solomonovici Uritsky, şeful CEKA din oraşul Petrograd)
„Preoţii sunt contrarevoluţionari în sutane.”
„Ateismul este parte integrantă a marxismului. Marxismul este materialism. Trebuie să combatem religia. Acesta este ABC-ul oricărui materialism, deci şi al marxismului.” (Lenin)
Conservatori, reacționari, burghezi „corupți”?
„Cer constituirea unui organ necesar reglării de conturi cu duşmanii revoluţiei.” (Dzerjinski, fondatorul CEKA)
„Sarcinile actuale sunt: intensificarea represiunii împotriva duşmanilor puterii sovietice şi a agenţilor burgheziei; punerea în scenă – absolut necesară – a unei serii de procese publice exemplare (exemplare din punctul de vedere al rapidităţii şi al durităţii represiunii, al pedagogiei, al educării maselor).” (Lenin)
Toate cele de mai sus, în numele unei ideologii care promitea „fericire pe pământ” (nu în ceruri), dar care a adus iadul la suprafață.
Căutați acum care e acel partid care ne propune astăzi rețeta libertinajului sexual instituționalizat, atacarea Bisericii și a preoților („vinovați” pentru lipsa spitalelor, autostrăzilor, școlilor), condamnări rapide, prin ordonanțe de urgență dacă se poate… totul pentru promisiunea de a ne face… „fericiți în România”!
22 septembrie 2019
Terorism de stat: Masacrul din septembrie 1939
Terorism de stat: Masacrul din septembrie 1939
În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.
Pretextul masacrului
Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea.
Armand Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.
După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.
Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii
12 septembrie 2019
11 septembrie 2001, piesă de teatru psihopolitic a statului magic global. Istoria ascunsă, minciună, premeditare, reeducarea globală
11 septembrie 2001, piesă de teatru psihopolitic a statului magic global
Istoria ascunsă, minciună, premeditare, reeducarea globală
Se împlinesc 18 ani de la abominabila punere în scenă a celui mai mare eveniment psihopolitic din istoria recentă orchestrat special pentru a altera percepția populației globale asupra realității și asupra drepturilor fundamentale ale ființei umane, eveniment care a construit in mod fraudulos justificări pentru abuzuri la scară globală asupra libertății, autonomiei și inviolabilității persoanei umane, cât și justificări pentru abuzuri geopolitice majore privind suveranitatea statelor și autodeterminarea internă a acestora.
Readucem in atenție numeroasele minciuni vădite și fisurile logice in povestea oficială, una din cele mai mari minciuni oficiale din istorie.
9/11 Coincidences – O serie de 19 clipuri scurte ce prezintă fiecare o problemă aparte:
Christopher Bollyn, autorul volumului Solving 9/11, la conferința de lansare a mai recentei sale lucrări, The War on Terror: The Plot to Rule the Middle East: (more…)
13 iulie 2019
Prostituata și cultul rațiunii
Prostituata și cultul rațiunii
La 14 iulie 1789 a început Revoluția și nu a încetat până astăzi sub multiple avataruri și metamorfoze.
14 Iulie: Ziua Națională a Franței serbează declanșarea Revoluției Franceze, primul GENOCID din istoria modernă a OMENIRII
Un articol foarte necesar de Mihai Șomănescu / Activenews
14 Iulie este Ziua Națională a Franței și marchează atât Căderea Bastiliei, respectiv începutul Revoluției Franceze, cât și aniversarea Sărbătorii Federației de la 1790, adică aniversarea „reconcilierii și unității tuturor francezilor”.
Șeful statului francez, președintele François Hollande, a explicat ce înseamnă 14 iulie: „14 iulie este sărbătoarea națională a Franței. Dar 14 iulie este și sărbătoara tuturor țărilor care aspiră la libertate. Este sărbătoarea drepturilor omului, este sărbătoarea emancipării, este sărbătoarea demnității umane.”
Hollande face referire la celebrul dicton al revoluționarilor francezi, „Libertate, egalitate, fraternitate” , care a devenit un fel de brand în sine al evenimentului început la 1789.
Totuși, multe dintre schimbările introduse de către Revoluție în societatea franceză nu au avut nimic în comun cu libertatea sau demnitatea umană.
Deși în 1789 se adopta „Declarația drepturilor omului”, doar un an mai târziu, aproape jumătate din clericii catolici care refuză să jure fidelitate noilor autorități vor fi persecutați. Peste 3.000 de preoți vor muri din cauza proceselor Tribunalul Revoluționar și a execuțiilor spontane.
Din octombire 1793, Robesppiere trimite „bande revoluționare”, pentru a-i „ajuta” pe francezii reticenți să se dezică de Biserica Catolică. Unul din cele mai mari măceluri are loc la Vendee, acolo unde zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.
Noile autorități revoluționare nu se mulțumesc cu victoria în reprimarea localnicilor. Aceștia emit o lege prin care cer exterminarea întregii comunități:
25 iunie 2019
Marxismul Cultural – Coruperea Americii. Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor. Documentar subtitrat in română
Marxismul Cultural – Coruperea Americii
Cultural Marxism – The Corruption of America
Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor
Un film realizat realizat de James Jaeger, subtitrat în română, care beneficiază de comentariile unor reprezentanți de seamă ai curentului conservator din America: Pat Buchanan, Ron Paul, Ted Baehr, G. Edward Griffin, Edwin Vieira, Michael Badnarik, Larken Rose, Stefan Molyneux și Walter Reddy.
Dr. Răzvan Constantinescu: CA SĂ ÎNȚELEGEȚI MAI BINE
CA SĂ ÎNȚELEGEȚI MAI BINE
Dr. Răzvan Constantinescu
Situația societății românești de acum este similară cu aceea a unei clase de liceu pe care cei de la cancelarie, sponsorizați de o asociație de psihiatrie, o supun unui experiment:
Cei mai proști din clasă sunt trimiși la olimpiade. Dacă spui că nu e corect, ți se scade nota la purtare. Repetentul, mai înalt decât toți, vorbește rar și apăsat de la catedră, iar foștii tocilari trebuie să-i înghită stupiditățile. Dacă vrei să ieși din sala de clasă, ți se dă voie, însă pierzi toți anii de studiu din urmă. Dacă deschizi fereastra să țipi că nu ești de acord, pe toloaca de lângă liceu se adună niște ciudați cu pancarte gata pregătite, invitându-te la sex oral. Atunci, repetentul de la catedră rânjește și spune că au și ăia dreptatea lor, au dreptul la o opinie. Cei doi-trei din clasă care au vociferat mai puternic sunt deja exmatriculați, iar cei care au scris compuneri împotriva supremației prostiei sunt puși la colțul incorectitudinii politice: adică de ce să nu poată și prostălanii să meargă la olimpiadă, ei nu au drepturi? Dacă spui că e în joc onoarea liceului pe care-l iubești, ești etichetat drept liceist șovin și fanatic studios.
De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului? Un articol necesar a lui Claudiu Târziu
De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului?
Un articol necesar a lui Claudiu Târziu / Sursa: rostonline.ro
La 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, nu avem încă un muzeu al terorii comuniste, sau al suferinței românești sub comunism. Toate demersurile făcute în acest scop de către diferite entități au fost sortite eșecului.
Cîteva inițiative private, la București și Sighet (Fundația Academia Civică), la Pitești (Memorialul Închisoarea Pitești) și Aiud (Fundația Aiud și Biserica Ortodoxă Română), la Gherla (Biserica Ortodoxă Română), nu reușesc să suplinească un mare Muzeu al Comunismului în capitală. Tentativele de a-l alcătui în Fortul 13 Jilava s-au soldat cu amenajarea precară a cîtorva camere, care oricum nu pot fi vizitate decît cu aprobări și măsuri de securitate speciale, specifice sistemului penitenciar din care clădirea încă face parte.
Milioane de români au fost închiși în pușcăriile de comuniste sau în lagăre de muncă, ori au primit domiciliu forțat (în condiții de detenție). Sute de mii, dacă nu milioane, au murit de pe urma toruturilor, foamei, frigului, lipsei de îngrijire medicală și a oricăror condiții civilizate de detenție. Zeci de mii au fost uciși în munți, acolo unde rezistau comunismului. Alte zeci de mii au fugit în exil, pentru a se salva, părăsindu-și familii, agoniseală, speranțe și doruri.
24 iunie 2019
Voi ce părere aveți despre Mișcarea Legionară?
Voi ce părere aveți despre Mișcarea Legionară?
24 iunie 1927: Corneliu Codreanu înființează Mișcarea Legionară. Un studiu al istoricului Ioan Scurtu
Un articol de / Sursa: activenews.ro
„Mișcarea Legiunii are dreptul să se revendice ca singura mistică creștină, revoluție spirituală, ascetică și bărbătească, cum încă n-a cunoscut istoria României… Promovarea bărbăției și a spiritului ofensiv – valori europene aristocratice – a adus de la sine o altă prefacere a spiritului tinerei generații românești”. Oricât de ciudat ar putea părea, rândurile de mai sus sunt scrise de unul dintre cei mai mari intelectuali ai secolului XX, celebrul profesor titular și coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor a Universității din Chicago, Mircea Eliade.
Crearea Mișcării Legionare, în urma cu 90 de ani, a produs schimbări majore în istoria României, cu reverberații europene și universale până în zilele noastre, dacă avem în vedere numarul important de intelectuali de marcă care au aderat la idealurilor acestei organizații, ale căror opere sunt cunoscute și apreciate în întreaga lume. Ne referim, ca să dăm doar câteva exemple, la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petre Țuțea, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr, George Manu și alții. Cu toate acestea, istoria acestei formațiuni de dreapta rămâne controversată și neclară pentru generațiile de azi, deși optica de tip comunist ar fi trebuit să dispară din cărțile de istorie și discursul public după 1989. O inițiativă legislativă recentă propune chiar interzicerea „apologiei legionare”, cum ar putea fi considerat citatul lui Mircea Eliade de mai sus.
Istoricul recent Alex M. Stoenescu afirmă: „Legiunea Arhanghelului Mihail a fost o creație românească, cu origini mult înaintea fascismului și nazismului, cu sursele doctrinare în naționalismul clasic român, care a fost întotdeauna de Dreapta, și s-a constituit într-un strigăt al conștientizării degradării ființei naționale. Ea a fost reacția la prea lungul conflict organic dintre societatea românescă și suprastatul său artificial. Legiunea Arhanghelului Mihail a căutat să reconstruiască de jos societatea românească prin elementul său cel mai înaintat, tinerii, readucînd-o la principii morale, la credință autentică și în jurul instituțiilor sale tradiționale”.
Pentru a intra în subiectul unei necesare (dar inexistente și nedorite) dezbateri,
6 martie 2019
Rotschild, Rockefeller & co. intr-o scurtă istorie a intereselor farmaceutice
Rotschild, Rockefeller & co. intr-o scurtă istorie a intereselor farmaceutice
În prima jumătate a secolului XX, giganții petrochimici au organizat o lovitură de stat asupra instituțiilor de cercetare medicală, spitalelor și universităților. Familia Rockefeller a sponsorizat cercetări și a donat sume universităților și școlilor medicale care aveau studii bazate pe medicamente. Ei au extins această politică prin „Consiliul pentru Educație Internațională” care era al lor, și la universitățile străine și la școlile medicale în care cercetarea a fost bazată pe medicamente. Instituțiile și cercetarea care nu erau bazate pe medicamente au fost refuzate de finanțare și în curând au fost dizolvate în favoarea industriei farmaceutice lucrative. În 1939, o alianță „Drug Trust” (Incredere in medicamente) a fost înființată de Imperiul Rockefeller și de compania germană de chimie IG Farben (Bayer). După cel de-al doilea război mondial, IG Farben a fost dezmembrat, dar a apărut din nou mai târziu sub forma de corporații separate în cadrul alianței. Companiile bine cunoscute au inclus General Mills, Kellogg, Nestle, Bristol-Myers Squibb, Procter și Gamble, Roche și Hoechst (Sanofi-Aventis). Imperiul Rockefeller, în tandem cu banca Chase Manhattan (acum JP Morgan Chase), deține mai mult de jumătate din interesele farmaceutice din Statele Unite. Este cea mai mare combinӑ de fabricare a medicamentelor din lume. Începând cu cel de-al doilea război mondial, industria farmaceutică a înregistrat în mod constant profituri in crestere, astfel devenind a doua cea mai mare industrie de fabricație din lume; după industria de arme.
Fundația Rockefeller a fost inființatӑ inițial în 1904 ca Fondul general pentru educație. Fundația Rockefeller a fost formatӑ mai târziu în 1910 și a emis o cartă în 1913 cu ajutorul milioanelor familiei Rockefeller. Ulterior, fundația a plasat propriile „nominalizări” în agențiile federale de sănătate și a stabilit scena pentru „reeducarea” publicului. O compilație de publicitate în reviste relevă că încă din 1948, companiile americane mai mari au cheltuit o sumă totală de 1.104.224.374 dolari pentru publicitate. Din această sumă, interesele Rockefeller-Morgan (care au ajuns în întregime la Rockefeller după moartea lui Morgan) au controlat aproximativ 80%.
Legătura intre IG Farben și Auschwitz
13 februarie 2019
Comunismul: cea mai mare traumă in familia neamului românesc. Simpozion și Expoziție la Suceava
Simpozion și Expoziție la Suceava
Comunismul: cea mai mare traumă in familia neamului românesc
Caravana EROILOR
Un eveniment intermediat și recomandat de
Bucovina Profundă
Vezi și pagina de facebook a evenimentului Caravana EROILOR!
Galerie FOTO cu imagini din bannerele expoziției:
7 mai 2018
Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand
Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand
R.Wurmbrand in prefața cărții:
”Această carte a fost concepută inițial ca o mică broșură care conținea doar unele sugestii cu privire la posibilitatea anumitor legături între marxism și satanism.
Nimeni nu s-a mai încumetat până acum să abordeze această temă, de aceea am fost foarte precaut.
Dar, între timp, am înregistrat din ce în ce mai multe dovezi în această privință, cu ajutorul cărora sper să vă conving asupra pericolului spiritual pe care îl reprezintă comunismul.”
Extras din documentarul Richard Wurmbrand de Liviu Mocanu – Alfa Omega TV:
Puteți descărca și citi cartea integrală in format pdf de aici:
MARX ȘI SATAN – Richard Wurmbrand
În „Critică asupra filosofiei hegeliene a dreptului”, Marx şi Engels susţin că „pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului”(„Zur Kritik der Hegelschcn Rechtsphilosophie”, MEGA, p. 607). Ulterior, Marx avea să scrie într-una din poeziile sale: „Vreau să mă răzbun pe Acela care domneşte deasupra tuturor.” (Karl Marx, „Des Verzweiflenden Gebet” p. 30). Abia acum ajungem la adevăratele motivaţii şi convingeri. Iar ele nu se opresc aici. (more…)
