Bucovina Profundă

13 iulie 2019

Prostituata și cultul rațiunii

Filed under: crimele comunismului,istoria ascunsa,taina faradelegii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:45

Prostituata și cultul rațiunii

La 14 iulie 1789 a început Revoluția și nu a încetat până astăzi sub multiple avataruri și metamorfoze.

vandee

14 Iulie: Ziua Națională a Franței serbează declanșarea Revoluției Franceze, primul GENOCID din istoria modernă a OMENIRII

Un articol foarte necesar de Mihai Șomănescu / Activenews

14 Iulie este Ziua Națională a Franței și marchează atât Căderea Bastiliei, respectiv începutul Revoluției Franceze, cât și aniversarea Sărbătorii Federației de la 1790, adică aniversarea „reconcilierii și unității tuturor francezilor”.

Șeful statului francez, președintele François Hollande, a explicat ce înseamnă 14 iulie: „14 iulie este sărbătoarea națională a Franței. Dar 14 iulie este și sărbătoara tuturor țărilor care aspiră la libertate. Este sărbătoarea drepturilor omului, este sărbătoarea emancipării, este sărbătoarea demnității umane.”

Hollande face referire la celebrul dicton al revoluționarilor francezi, „Libertate, egalitate, fraternitate” , care a devenit un fel de brand în sine al evenimentului început la 1789.

Totuși, multe dintre schimbările introduse de către Revoluție în societatea franceză nu au avut nimic în comun cu libertatea sau demnitatea umană.

Deși în 1789 se adopta „Declarația drepturilor omului”, doar un an mai târziu, aproape jumătate din clericii catolici care refuză să jure fidelitate noilor autorități vor fi persecutați. Peste 3.000 de preoți vor muri din cauza proceselor Tribunalul Revoluționar și a execuțiilor spontane.

Din octombire 1793, Robesppiere trimite „bande revoluționare”, pentru a-i „ajuta” pe francezii reticenți să se dezică de Biserica Catolică. Unul din cele mai mari măceluri are loc la Vendee, acolo unde zeci de mii de prizonieri sunt torturați, bătuți, împușcați sau înecați. Armata republicii vânează țăranii vendeeni, inclusiv femei, copii și bătrâni, si ii extermină metodic.

vandee2

Noile autorități revoluționare nu se mulțumesc cu victoria în reprimarea localnicilor. Aceștia emit o lege prin care cer exterminarea întregii comunități: 

(more…)

Reclame

25 iunie 2019

Marxismul Cultural – Coruperea Americii. Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor. Documentar subtitrat in română

Marxismul Cultural – Coruperea Americii

Cultural Marxism – The Corruption of America

Marșul Școlii de la Frankfurt prin istoria recentă a ideilor

Un film realizat realizat de James Jaeger, subtitrat în română, care beneficiază de comentariile unor reprezentanți de seamă ai curentului conservator din America: Pat Buchanan, Ron Paul, Ted Baehr, G. Edward Griffin, Edwin Vieira, Michael Badnarik, Larken Rose, Stefan Molyneux și Walter Reddy.

Dr. Răzvan Constantinescu: CA SĂ ÎNȚELEGEȚI MAI BINE

Filed under: istoria ascunsa,marxism,taina faradelegii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:39

appes

CA SĂ ÎNȚELEGEȚI MAI BINE

Dr. Răzvan Constantinescu

Situația societății românești de acum este similară cu aceea a unei clase de liceu pe care cei de la cancelarie, sponsorizați de o asociație de psihiatrie, o supun unui experiment:

Cei mai proști din clasă sunt trimiși la olimpiade. Dacă spui că nu e corect, ți se scade nota la purtare. Repetentul, mai înalt decât toți, vorbește rar și apăsat de la catedră, iar foștii tocilari trebuie să-i înghită stupiditățile. Dacă vrei să ieși din sala de clasă, ți se dă voie, însă pierzi toți anii de studiu din urmă. Dacă deschizi fereastra să țipi că nu ești de acord, pe toloaca de lângă liceu se adună niște ciudați cu pancarte gata pregătite, invitându-te la sex oral. Atunci, repetentul de la catedră rânjește și spune că au și ăia dreptatea lor, au dreptul la o opinie. Cei doi-trei din clasă care au vociferat mai puternic sunt deja exmatriculați, iar cei care au scris compuneri împotriva supremației prostiei sunt puși la colțul incorectitudinii politice: adică de ce să nu poată și prostălanii să meargă la olimpiadă, ei nu au drepturi? Dacă spui că e în joc onoarea liceului pe care-l iubești, ești etichetat drept liceist șovin și fanatic studios.

(more…)

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului? Un articol necesar a lui Claudiu Târziu

celula

De ce memoria genocidului comunist este mai puțin importantă decît memoria holocaustului?

 

Un articol necesar a lui Claudiu Târziu /  Sursa: rostonline.ro

La 30 de ani de la căderea regimului comunist în România, nu avem încă un muzeu al terorii comuniste, sau al suferinței românești sub comunism. Toate demersurile făcute în acest scop de către diferite entități au fost sortite eșecului.

Cîteva inițiative private, la București și Sighet (Fundația Academia Civică), la Pitești (Memorialul Închisoarea Pitești) și Aiud (Fundația Aiud și Biserica Ortodoxă Română), la Gherla (Biserica Ortodoxă Română), nu reușesc să suplinească un mare Muzeu al Comunismului în capitală. Tentativele de a-l alcătui în Fortul 13 Jilava s-au soldat cu amenajarea precară a cîtorva camere, care oricum nu pot fi vizitate decît cu aprobări și măsuri de securitate speciale, specifice sistemului penitenciar din care clădirea încă face parte.

Milioane de români au fost închiși în pușcăriile de comuniste sau în lagăre de muncă, ori au primit domiciliu forțat (în condiții de detenție). Sute de mii, dacă nu milioane, au murit de pe urma toruturilor, foamei, frigului, lipsei de îngrijire medicală și a oricăror condiții civilizate de detenție. Zeci de mii au fost uciși în munți, acolo unde rezistau comunismului. Alte zeci de mii au fugit în exil, pentru a se salva, părăsindu-și familii, agoniseală, speranțe și doruri.

(more…)

24 iunie 2019

Voi ce părere aveți despre Mișcarea Legionară?

Voi ce părere aveți despre Mișcarea Legionară?

24 iunie 1927: Corneliu Codreanu înființează Mișcarea Legionară. Un studiu al istoricului Ioan Scurtu

Un articol de Alexandru Anghel și Andrei Nicolae  Sursa: activenews.ro

czc mota  „Mișcarea Legiunii are dreptul să se revendice ca singura mistică creștină, revoluție spirituală, ascetică și bărbătească, cum încă n-a cunoscut istoria României… Promovarea bărbăției și a spiritului ofensiv – valori europene aristocratice – a adus de la sine o altă prefacere a spiritului tinerei generații românești”. Oricât de ciudat ar putea părea, rândurile de mai sus sunt scrise de unul dintre cei mai mari intelectuali ai secolului XX, celebrul profesor titular și coordonator al Catedrei de Istoria Religiilor a Universității din Chicago, Mircea Eliade.

Crearea Mișcării Legionare, în urma cu 90 de ani, a produs schimbări majore în istoria României, cu reverberații europene și universale până în zilele noastre, dacă avem în vedere numarul important de intelectuali de marcă care au aderat la idealurilor acestei organizații, ale căror opere sunt cunoscute și apreciate în întreaga lume. Ne referim, ca să dăm doar câteva exemple, la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Constantin Noica, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petre Țuțea, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu, Radu Gyr, George Manu și alții. Cu toate acestea, istoria acestei formațiuni de dreapta rămâne controversată și neclară pentru generațiile de azi, deși optica de tip comunist ar fi trebuit să dispară din cărțile de istorie și discursul public după 1989. O inițiativă legislativă recentă propune chiar interzicerea „apologiei legionare”, cum ar putea fi considerat citatul lui Mircea Eliade de mai sus.

Istoricul recent Alex M. Stoenescu afirmă: „Legiunea Arhanghelului Mihail a fost o creație românească, cu origini mult înaintea fascismului și nazismului, cu sursele doctrinare în naționalismul clasic român, care a fost întotdeauna de Dreapta, și s-a constituit într-un strigăt al conștientizării degradării ființei naționale. Ea a fost reacția la prea lungul conflict organic dintre societatea românescă și suprastatul său artificial. Legiunea Arhanghelului Mihail a căutat să reconstruiască de jos societatea românească prin elementul său cel mai înaintat, tinerii, readucînd-o la principii morale, la credință autentică și în jurul instituțiilor sale tradiționale”.

 

Pentru a intra în subiectul unei necesare (dar inexistente și nedorite) dezbateri,

(more…)

6 martie 2019

Rotschild, Rockefeller & co. intr-o scurtă istorie a intereselor farmaceutice

Filed under: antivaccin,istoria ascunsa,ocult,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:01

Rotschild, Rockefeller & co. intr-o scurtă istorie a intereselor farmaceutice

A-Brief-History-of-the-Rockefeller-Rothschild-Empires--330x210

În prima jumătate a secolului XX, giganții petrochimici au organizat o lovitură de stat asupra instituțiilor de cercetare medicală, spitalelor și universităților. Familia Rockefeller a sponsorizat cercetări și a donat sume universităților și școlilor medicale care aveau studii bazate pe medicamente. Ei au extins această politică prin „Consiliul pentru Educație Internațională” care era al lor, și la universitățile străine și la școlile medicale în care cercetarea a fost bazată pe medicamente. Instituțiile și cercetarea care nu erau bazate pe medicamente au fost refuzate de finanțare și în curând au fost dizolvate în favoarea industriei farmaceutice lucrative. În 1939, o alianță „Drug Trust” (Incredere in medicamente) a fost înființată de Imperiul Rockefeller și de compania germană de chimie IG Farben (Bayer). După cel de-al doilea război mondial, IG Farben a fost dezmembrat, dar a apărut din nou mai târziu sub forma de corporații separate în cadrul alianței. Companiile bine cunoscute au inclus General Mills, Kellogg, Nestle, Bristol-Myers Squibb, Procter și Gamble, Roche și Hoechst (Sanofi-Aventis). Imperiul Rockefeller, în tandem cu banca Chase Manhattan (acum JP Morgan Chase), deține mai mult de jumătate din interesele farmaceutice din Statele Unite. Este cea mai mare combinӑ de fabricare a medicamentelor din lume. Începând cu cel de-al doilea război mondial, industria farmaceutică a înregistrat în mod constant profituri in crestere, astfel devenind a doua cea mai mare industrie de fabricație din lume; după industria de arme.

Fundația Rockefeller a fost inființatӑ inițial în 1904 ca Fondul general pentru educație. Fundația Rockefeller a fost formatӑ mai târziu în 1910 și a emis o cartă în 1913 cu ajutorul milioanelor familiei Rockefeller. Ulterior, fundația a plasat propriile „nominalizări” în agențiile federale de sănătate și a stabilit scena pentru „reeducarea” publicului. O compilație de publicitate în reviste relevă că încă din 1948, companiile americane mai mari au cheltuit o sumă totală de 1.104.224.374 dolari pentru publicitate. Din această sumă, interesele Rockefeller-Morgan (care au ajuns în întregime la Rockefeller după moartea lui Morgan) au controlat aproximativ 80%. 


Legătura intre IG Farben și Auschwitz   

(more…)

13 februarie 2019

Comunismul: cea mai mare traumă in familia neamului românesc. Simpozion și Expoziție la Suceava

Simpozion și Expoziție la Suceava

Comunismul: cea mai mare traumă in familia neamului românesc

Caravana EROILOR

Un eveniment intermediat și recomandat de

Bucovina Profundă

afis muzeu caravana eroilor

Vezi și pagina de facebook a evenimentului Caravana EROILOR!


Galerie FOTO cu imagini din bannerele expoziției:

 

7 mai 2018

Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand

Filed under: istoria ascunsa,marxism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:51

Marx și Satan. Un studiu de Richard Wurmbrand

R.Wurmbrand in prefața cărții:
”Această carte a fost concepută inițial ca o mică broșură care conținea doar unele sugestii cu privire la posibilitatea anumitor legături între marxism și satanism.
Nimeni nu s-a mai încumetat până acum să abordeze această temă, de aceea am fost foarte precaut.
Dar, între timp, am înregistrat din ce în ce mai multe dovezi în această privință, cu ajutorul cărora sper să vă conving asupra pericolului spiritual pe care îl reprezintă comunismul.”

Extras din documentarul Richard Wurmbrand de Liviu Mocanu – Alfa Omega TV: 


Puteți descărca și citi cartea integrală in format pdf de aici: 

MARX ȘI SATAN – Richard Wurmbrand


 

În „Critică asupra filosofiei hegeliene a dreptului”, Marx şi Engels susţin că „pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului”(„Zur Kritik der Hegelschcn Rechtsphilosophie”, MEGA, p. 607). Ulterior, Marx avea să scrie într-una din poeziile sale: „Vreau să mă răzbun pe Acela care domneşte deasupra tuturor.” (Karl Marx, „Des Verzweiflenden Gebet” p. 30). Abia acum ajungem la adevăratele motivaţii şi convingeri. Iar ele nu se opresc aici.  (more…)

17 februarie 2018

Scurtă istorie a practicilor psihiatrice. O istorie a cruzimii umane. Documentar VIDEO subtitrat

Filed under: atitudine,bioetica,documentar,inginerie sociala,istoria ascunsa,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:52

Scurtă istorie a practicilor psihiatrice. O istorie a cruzimii umane

Sclipiri sumbre ale viitorului proiectat de globalismul concentraționar

 

14 ianuarie 2018

Voievozi ai sufletului românesc. Mihai Eminescu

Voievozi ai sufletului românesc. Mihai Eminescu

”Eminescu este românul absolut, este sumă lirică de voievozi.” – Petre Țuțeaeminescu

Mircea Eliade despre Eminescu – Paris, septembrie 1949

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru și cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele și cerul românesc. El este, într-un anumit fel, întruparea însăși a acestui cer și a acestui pământ, cu toate frumusețile, durerile și nădejdile crescute din ele.”

„Ce înseamnă pentru noi toți, poezia, literatura și gândirea politica a lui Eminescu, o știm, și ar fi zadarnic s-o amintim încă o dată. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga și Tudor Arghezi până la Vasile Pârvan, Nae Ionescu și Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu.”

Eminescu către Zamfir Arbore, în 1882:

„- Știi ce, dragul meu, hai să demisionăm, tu de la Românul, eu de la Timpul, și hai să ne călugărim, căci nu suntem făcuți să trăim printre lupi. La mănăstire, în chiliile solitare, să scriem letopisețe în cari să înșirăm tot ce îndură nenorocitul neam românesc, pentru ca să se știe cât amar a suferit românul cât a trăit pe acest pământ”.

Dintr-o însemnare descoperită  pe o carte de rugăciuni de la Neamț – de Paul Miron:

(more…)

23 decembrie 2017

Tot ce credem despre școlarizare e greșit! Un interviu cu John Taylor Gatto

Filed under: atitudine,inginerie sociala,istoria ascunsa,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:11

Gatto11024x576

Tot ce credem despre școlarizare e greșit!

Publicăm un interviu cu John Taylor Gatto, cel mai radical critic al sistemului de școlarizare obligatorie, autor al volumelor Cum suntem imbecilizați [Dumbing Us Down], apărut în limba română la Editura Anacronic, și Arme de instrucție în masă[Weapons of Mass Instruction], ce va apărea foarte curând tot la Anacronic. Interviul este preluat de pe anacronic.ro

Școala, așa cum a fost ea concepută, este un sistem esențial de sprijin pentru un model de inginerie socială, care îi condamnă pe cei mai mulți oameni sa fie pietre auxiliare într-o piramidă care se îngustează în sus, având punctul de control în vârf. Școala este un artificiu care face ca o astfel de ordine socială de tip piramidal să pară inevitabilă. (fragment din Cum suntem imbecilizați)


 

Introducere

V-ați gândit vreodată că în sistemul public de învățământ au fost introduse puteri ascunse, care îl împiedică să dezvolte imaginația și gândirea critică și creativă adevărată a majorității elevilor? Dacă jocul e măsluit, ca o ruletă trucată, pentru ca majoritatea să piardă în loc să câștige?

Oamenii preocupați au încercat să reformeze educația publică încă de la începuturile ei. Însă o voce a formulat concluzia finală a acestei provocări – puneți capăt școlarizării obligatorii controlate de stat, așa cum a fost ea gândită și cum este impusă în zilele noastre. De ce? Pentru că, așa cum subliniază John în ultima sa carte, Weapons of Mass Instruction, tot ce știm despre școlarizare e greșit. În termeni cuantificabili, cu cât școlarizarea devine mai standardizată și mai costisitoare, cu atât populația devine mai needucată. Dar dacă asta nu e o greșeală?

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, milioane de bărbați s-au prezentat la birourile de recrutare pentru a da niște teste de nivel academic scăzut înainte de a fi încorporați. […] Au fost testate 18 milioane de oameni, din care 17.280.000 au fost evaluați ca deținând competențele minime în citit pentru a deveni soldați – o rată de alfabetizare de 96%.

Cel de-al Doilea Război Mondial s-a terminat în 1945. Șase ani mai târziu, un alt război a început în Coreea, iar alte câteva milioane de oameni au fost testate pentru serviciul militar. De data asta, 600.000 au fost respinși. Rata de alfabetizare scăzuse, în mod misterios, la 81%. […] Acest eșantion beneficiase de mai mulți ani în școală, de profesori mai bine pregătiți și de mai multe manuale selectate științific decât primul. Totuși, nu putea citi, scrie, socoti, vorbi sau gândi la fel de bine ca primul, mai puțin școlit.

Un nou război american a început în Vietnam la mijlocul anilor ’60. Până în 1973, la sfârșitul războiului, procentul de bărbați considerați neîncorporabili din cauza incapacității de a citi instrucțiuni privind siguranța, a interpreta indicatoare rutiere, a descifra ordine – numărul de analfabeți, cu alte cuvinte – ajunsese la 27%. Tinerii din această perioadă fuseseră cu mult mai școliți decât cei din grupurile anterioare, însă acum acea rată a analfabetismului de 4% din 1941, devenită 19% în 1952, era (în 1973) de 27%.

În 1940, rata de alfabetizare a albilor la nivel național era de 96%, iar cea a negrilor de 80%. Patru din cinci negri puteau citi, în ciuda tuturor dezavantajelor. Totuși, 60 de ani mai târziu, Studiul Nivelului de Alfabetizare în rândul Adulților și Evaluarea Națională a Progesului Educațional au raportat o rată a analfabetismului de 40% în cazul negrilor – o dublare a deficienței precedente – și de 17% în cazul albilor, de cel puțin patru ori mai mare. Cu toate astea, cheltuielile cu școlarizarea au crescut cu 350% în termeni reali. (fragment din Weapons of Mass Instruction)

Asta nu e o greșeală. Mai degrabă, așa cum arată pe larg John, asta a fost și este intenția.


 

Michael Mendizza: Ți-au trebuit 30 de ani de trai în interiorul sistemului pe care-l numim școală pentru a ajunge la concluzia radicală că această instituție masivă nu a fost gândită pentru a dezvolta adevăratul potențial, ci mai degrabă pentru a-l limita, constrânge sau Imbeciliza [Dumb Down în orig.], cum spui tu. Practic, ești un turnător.

John Taylor Gatto: Nu a fost intenția mea, dar asta s-a întâmplat.

M: Clopoțelul sună pavlovian, iar noi ne luăm iubiții copii de mână și îi așezăm pe această bandă rulantă pentru 12 sau mai mulți ani fără să ne punem vreuna dintre întrebările simple pe care le ridici. De ce ne e atât de greu, celor mai mulți dintre noi care au fost atât de profund condiționați de acest sistem, să vedem că împăratul e gol?

J: Poate că părinții bănuiesc ceva, dar sunt ocupați cu a-și câștiga traiul, a tunde gazonul, a plimba cățelul sau a bate bebelușul pe spate. Există atât de multe diversiuni, încât cred că sfârșim prin a ne asuma ceea ce pare a fi un risc perfect rațional doar pentru că toată lumea și-l asumă.

E fascinat cum tu și mulți alți oameni spuneți că am adoptat o poziție radicală. Am fost unul dintre fondatorii Partidului Conservator din New York. Am fost membru de partid 20 de ani până să-mi dau seama că nu era niciun conservator acolo. Eticheta de „radical” este aplicată greșit. Nu afirm altceva decât ceea ce a fost stabilit și documentat de experiența acumulată de-a lungul istoriei. Pentru mine, asta înseamnă să fii conservator.

M: Parte a viziunii tale este faptul că scopul adevărat al școlarizării obligatorii de stat este condiționarea, conformarea, rânduri de bănci, rutină, clopoței. Jerry Mander, autor al Four Arguments for the Elimination of Television, folosește propoziția „forma este conținut”. Forma educației publice este conținutul ei.

J: Jerry este unul dintre eroii mei.

M: După părerea mea, ideile sale sunt inegalabile. Marshall McLuhan a spus același lucru despre televiziune. Adevăratul conținut al televizorului este relația pe care o avem cu cutia, nu ce pâlpâie pe ecran. Această idee, că forma sistemului, structura, este conținutul ei primar, reprezintă teoria ta de bază.

Nu te referi la matematică, citire sau istorie. Te referi la faptul că structura reprezintă conținutul real – nu învățat, ci profund condiționat.

Forma este conținut. Învățăm cum să ne conformăm, iar parte a acestei condiționări este să nu punem la îndoială structura.

J: Creatorii școlarizării instituționalizate erau perfect conștienți de acest lucru. Am descoperit niște pasaje tulburătoare, care afirmă clar că educarea obiceiului și a atitudinii este impusă de structură. Asta face școlarizarea în masă. Aceste observații nu au venit de la necunoscători sau din surse radicale. Au venit chiar din centrul sistemului. În preajma Primului Război Mondial, Alexander Inglis a scris o carte foarte greu de găsit, Principles of Secondary Education. Într-un capitol, el enumeră scopurile a ceea ce numim școlarizare. Sunt șase, revelatoare și tulburătoare.

Primul scop este acela de a genera oameni previzibili, astfel încât economia să poată fi raționalizată. Se poate face asta dacă oamenii sunt previzibili. Totuși, istoria a arătat iar și iar că nu suntem așa. Deci primul țel al școlarizării instituționalizate este de a transforma oamenii în ființe previzibile. (more…)

30 noiembrie 2017

Despre ultimul voievod sfânt al românilor

czc 220px-Corneliu_Zelea_Codreanu

Despre ultimul voievod sfânt al românilor

Corneliu Codreanu este ultimul voievod sfânt al românilor. Codreanu a fost voievod, in rândul voievozilor ridicați din popor, asumându-și intreg destinul suferinței acestui neam. Astfel au fost și alți voievozi la noi, precum Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Horia și alții in linia de jertfă a acestui neam, toți răspunzând cu eroism suprauman unei chemări hierofanice la vreme de cumpănă, toți neîncoronați, nerecunoscuți, denigrați, intemnițați/exilați sau/și uciși. Voievozi sfinți.


Corneliu Codreanu mărturisit de Mugur Vasiliu:

(more…)

29 iunie 2017

Clubul Bilderberg. Inființarea și imprejurările formării

Clubul Bilderberg. Inființarea și imprejurările formării

„Ar fi fost imposibil sa concepem planul nostru menit pentru intreaga lume, daca l-am fi destainuit in acei ani. Insa lumea este mai complexa şi este pregatita sa accepte o conducere globala. Suveranitatea supranaţionala formata dintr-o elita intelectuala şi bancheri ai lumii este, fara indoiala, mai atragatoare decit autodeterminarea naţionala, practicata in ultimele secole”. – David Rockefeller, membru permanent al clubului Bilderberg, 1991.

articol de Alexandru Razes / foaienationala.ro

Poate tot mai multi dintre voi a-ti auzit in ultimii ani de Clubul Biderberg,  Noua Ordine Mondiala, Guvern Mondial si alte chestii de acest gen. Insa precum masoneria si alte grupari secrete aceste informatii au fost luate de cei mai multi oameni drept teorii ale conspiratiei.

Voi incerca in cateva  articole sa demonstrez (sau macar sa ridic unele semne de intrebare)ca ceea ce unii numesc teorie conspirativa este de fapt o realitate bine musamalizata in care sunt implicati cei mai influienti si puternici oameni ai planetei, cu o putere mult dincolo de cea a presedintilor de stat sau oricare alta mare functie oficiala.

O musamalizare la care mass-media si-a jucat perfect rolul, fiind laudata public pe 5 iunie 1991 de fondatorul clubului Bilderberg,  David Rockefeller din partea Council on Foreign Relations (CFR): “Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”

Despre CFR, Chester Ward, amiral si fost judecator in Marina Militara SUA, membru in CFR timp de 15 ani spunea: “Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial.“ (more…)

20 iunie 2017

Câte ceva despre Vintilă Horia

Câte ceva despre Vintilă Horia

Dan C. Mihăilescu despre lui Horia Vintilă

Clipul prezintă pe Vintilă Horia, scriitor de talie internațională, distins cu premiul Goncourt al Academiei Franceze, profund gânditor creștin, om de conștiință,  anticomunist radical, care din păcate este un autor mai puţin cunoscut în ţara noastră.


Un documentar cu și despre Vintilă Horia

Un film realizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) (more…)

6 iunie 2017

Lansare de carte: Petre Baicu – Povestiri din lagăre și închisori

lansare carte - petre baicu

Lansare de carte:

Petre Baicu – Povestiri din lagăre și închisori

Memoria rezistenţei anticomuniste se îmbogăţeşte cu o nouă apariţie editorială: POVESTIRI DIN LAGĂRE ŞI ÎNCHISORI de PETRE BAICU. Lansarea cărții va avea loc miercuri 7 iunie 2017, de la ora 17,30, la Librãria „Mihai Eminescu” din București, și se va bucura de o participare prestigioasă: Octav Bjoza, Marius Oprea, Mihail Diaconescu şi Horia Baicu. Evenimentul este organizat de Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” şi Asociaţia „Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei”. Intrarea este liberă. 

 


Din biografia unui erou

Petre BaicuPetre Baicu s-a născut la 3 iunie 1908 în satul Pleșcoi, comuna Berca jud. Buzău. Satul Pleșcoi a fost atestat prima dată în anul 1489 de către voievodul Vlad Călugărul.

Părinții, tatăl, Ion Baicu maistru în foraj petrolier la schelă de petrol Berca având brevetul nr. 6 din țara. Mai există și astăzi certificatul nr. 291 din 15.03.1911 care atesta brevetul de maistru sondor, iar mama, Anica se trăgea dintr-o familie de țărani cu avere mijlocie, A fost cel mai mare dintre cei 7 copii ai familiei Baicu.

A urmat școala primară în satul natal, iar apoi și-a continuat studiile la Școala de Arte și Meserii din cadrul Politehnicii București devenind subinginer.

A lucrat apoi la IAR Brașov (Uzina de avioane a României, care producea în anii 1938 un avion pe zi). Trecând apoi ca copropietar  la fabrica TERO din Râșnov, fabrică ce producea aparatură de bord și subansamble pt. aviație.

Din 1932 a făcut parte din Mișcarea Legionară, fiind la un moment dat șeful  Corpului Muncitoresc Legionar din jud. Brașov și Președintele Camerei de Muncă  pentru județele Brașov, Prahova și Buzău.

A fost arestat de Guvernul Antonescu ca participant la așa zisa „Rebeliune Legionara“ din 21-24 ian.1941, apoi achitat și eliberat.

În 1942 este arestat și trimis în lagărul de la Tg.-Jiu. Esta anul arestării a 6.000 de legionari de către Guvernul Antonescu.

În august 1943 a fost trimis pe front în batalioanele de reabilitare ale regimul Antonescu, și a participat la luptele din Crimeea împotriva Armatei Sovietice. Vezi cartea  Memorial de Război „ Ana, Jura și Pisică oarba“aparuta în anul 1997 la editura „Biblioteca Revistei Familia“ Oradea cu o prefață a Generalului de Brigadă (r) Mircea Velicu. Odată cu retragerea din Crimeea, se salvează cu ultimul vas (more…)

13 mai 2017

Arestările din 14 Mai 1948. Terorismul comunist în acţiune. Un articol de Silviu ARONEŢ

Filed under: istoria ascunsa,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:43

Citiți și:  14 Mai – Pomenirea Sfinţilor Închisorilor – Sinaxar, Slujba, Acatistul, Icoana

 

Arestările din 14 Mai 1948

Terorismul comunist în acţiune

Un articol de Silviu ARONEŢ

zavor Închisorile-comuniste

Ziua de 14 mai, mai exact noaptea de 14/15 mai 1948 marchează începutul altei prigoane – a câta oare? – îndreptată împotriva neamului românesc. Aceasta a fost începutul unui val de arestări, care viza Mişcarea Legionară, studenţimea, organizaţiile subversive (subversive pentru România erau de fapt guvernul comunist, securitatea care se năştea şi celelalte din arcul guvernamental), dar şi Biserica, cultele religioase şi partidele politice. Iar arestările au continuat pe tot parcursul anului ’48, când loturi masive de oameni au fost aduşi în aresturile miliţiei şi securităţii, apoi la anchete, condamnaţi şi vărsaţi sinistrelor închisori.

Putem spune că pregătirea listelor cu opozanţii regimului au fost întocmite încă din 1947, cu multe luni înainte şi au fost folosite chiar pentru a forţa abdicarea Regelui Mihai. Astfel, în ziua de 30 Decembrie 1947 primul ministru, Petru Groza şi secretarul PCdR, Gheorghiu Dej folosesc în scop de şantaj politic listele cu opozanţii comuniştilor. Nicoletta Franck, în articolul Coroana secerată consemnează momentul:

„- Şi dacă refuz să semnez?

– Dv. aţi văzut – totul a fost prevăzut! Ordinele sunt date, noi deţinem poziţii cheie. Dacă noi nu părăsim deîndată această casă ducând cu noi actul semnat al abdicării, Guvernul va pedepsi cu străşnicie. Înainte de lăsatul serii. Lista cu miile de oameni care vor fi arestaţi este deja întocmită (subl. mea). Poate vom avea un război civil. Eu nu pot răspunde de securitatea nimănui. Nici chiar de aceea a Reginei-mamă. Va curge sânge. Şi Dv. veţi purta responsabilitatea!”, a răspuns Groza [1].   (more…)

22 aprilie 2017

Vaccinarea Obligatorie – măsură totalitară. O scrisoare de Bogdan Popa Comăniciu

Father Child Pic

         Publicăm aici o opinie sclipitoare, foarte lucidă, cu o limpede viziune de ansamblu, solid argumentată a unui părinte ce se ridică in apărarea tuturor copiilor din România împotriva vaccinărilor obligatorii preconizate in recentul proiect de lege.

O scrisoare de Bogdan Popa Comăniciu :                  

Vaccinarea Obligatorie – măsură totalitară

         Scrisoare deschisă adresată Ministrului Sănătăţii, Primului Ministru al României, Președintelui României, membrilor actualului Guvern, Parlamentului României, Avocatului Poporului, clasei politice din România şi tuturor cetățenilor.

 

Bună ziua,

Dupa 2 ani de “trudă”, Ministerului Sănătăţii s-a decis să aducă în dezbatere publică noul proiect al legii vaccinării [1]. In desconsiderare totală faţă de cetăţenii acestei ţări, M.S. a decis ca oportună publicarea acestui proiect tocmai în Săptămâna Mare, atunci când omul obişnuit era preocupat cu pregătirile de Paşti. Simbolic vorbind, în tradiţia creştină, este o săptămână a sacrificiului.

Mă întreb, oare reprezentanţii acestui minister s-au gândit la sacrificarea noastră şi a intereselor copiilor noştri asemeni mieilor de Paşti?

Inspirat de mesajul [2] unui părinte, unul foarte bine argumentat împotriva vaccinării obligatorii, am decis să completez ceea ce George Stoian a punctat.

 

Măsură totalitară

Introducerea obligativităţii vaccinării este o măsură totalitară, o instaurare a dictaturii medicale in România. Cine va studia procesul de la Nuremberg [3] impotriva IG-Farben (un cartel chimico-farmaceutic format în 1925 de Bayer, BASF, Hoechst şi alte multinationale), o să înţeleagă acuzaţiile procurorului american, generalul Telford Taylor, din deschiderea procesului [4]. Acest cartel este principalul responsabil pentru cel de-al Doilea Război Mondial, investind sume uriaşe în Hitler şi în regimul lui, pentru a construi maşina de război germană. (more…)

11 ianuarie 2017

80 de ani de la jertfa Moța-Marin. Majadahonda 2017 – programul manifestărilor

timbre-mota-si-marin

80 de ani de la jertfa Moța-Marin 

Majadahonda 2017 – programul manifestărilor

Activitățile comemorative închinate lui Ionel Moța și Vasile Marin se vor desfășura după cum urmează:

Sâmbătă, 14 ianuarie 2017, Majadahonda
Ora 12 – Comemorare la Monumentul Moța-Marin/Majadahonda
Ora 15 – Masa la Hotel Majadahonda
Ora 17 – Conferința „Espíritu Majadahonda. El legado de una generación”, Hotel Majadahonda

Duminică, 15 ianuarie 2017, Biserica Sfântul Ioan Casian Guadalajara
Ora 09:00 – Utrenie și Sfânta Liturghie
Ora 12:00 – Parastas pentru Ionel Moța și Vasile Marin
Ora 12:30 – „Modele de jertfă pentru Hristos” – prezentarea cărților editate de Fundația George Manu și Editura Evdokimos
Agapă

În București parastasul pentru Ionel Moța și Vasile Marin, va avea loc sâmbătă 14 ianuarie 2017, ora 09:30, la Biserica Sfântul Ilie Gorgani.

Vă așteptăm!

Fundaţia George Manu
(more…)

13 septembrie 2016

Ultimul voievod sfânt al românilor, Corneliu Codreanu. 117 ani de la naștere

Republicăm aici câteva articole pe care le considerăm adecvate zilei de 13 septembrie:

Ultimul voievod sfânt al românilor

capitanul-13

Corneliu Codreanu

13 septembrie 1899 – 117 ani de la naşterea sa

„Aceşti ostaşi ai Împăratului celui Mare, au stătut împotriva poruncilor tiranilor, vitejeşte n-au băgat seamă de munci, şi călcând toată înşelăciunea, încununându-se după vrednicie, cer de la Mântuitorul pace şi sufletelor noastre mare milă.”

(tropar al unor sfinţi mucenici)

 Ţelul final, sensul ultim al neamului este învierea. Învierea în numele Mântuitorului Iisus Hristos. Creaţia, cultura, sunt doar mijloacele pentru aceasta, nu scop în sine. Sunt mijloace pentru această înviere. Dar cultura este rodul capacităţilor şi dispoziţiilor pe care Dumnezeu le-a pus neamului nostru. Pentru aceasta purtăm toată  răspunderea. Va veni o vreme în care neamurile pământului se vor întrece pentru această ultimă înviere; toate neamurile, cu toţi regii pe care i-au avut. Atunci se va da fiecărui popor locul hotărât lui înaintea Tronului lui Dumnezeu. Această clipă covârşitoare, această înviere din morţi, este cel mai înalt şi mai strălucit ţel spre care se poate pregăti o naţiune.” (Corneliu Codreanu – Pentru Legionari)

czc-mmIn umbra Crucii

13 septembrie- nasterea lui Corneliu Codreanu

Mihai Tirnoveanu

In 13 septembrie 1899, cu o zi inainte de Inaltarea Sfintei Cruci, s-a nascut intemeietorul Legiunii Arhanghelul Mihail, Corneliu Zelea Codreanu. Prin jertfa sa asumata pentru Tara, Capitanul a devenit treapta prin care Neamul Romanesc a mai facut inca un pas catre Mantuirea intru Hristos. Pe asemenea lespezi de sange ne urcam noi, cei din prezent, pentru a fi mai aprope de Neam. De bratul lui de fier ne sprijinim noi, cei neputinciosi, la nevoie. Credinta in el nu ne lasa niciodata singuri. Icoana lui sterge de pe obraz lacrima romanilor plecati din tara pentru a munci printre straini, intinde o mana celor cazuti in deznadejde ridicandu-i din mlastina, imblanzeste coltii fiarelor din padurea in care ne-am ratacit si urca alaturi de noi muntele suferintei. Cel mai rasunator mesaj pe care il lasa Capitanul este acela ca se poate; se poate sa fim romani de onoare, se poate sa nu facem compromisuri de ideal, se poate sa lupti pentru Romania, se poate prin fapta si cuvant sa pastrezi un crez de generatie. Priveste cerul noaptea cand ramai singur si uita-te in ochii lui care te privesc de aproape; intoarce-te mai apoi in iatacul tau si vezi daca lumina acelei priviri te urmeaza.
Din muntii Romaniei fluierul lui Iancu Avram inlatura negura si roata lui Horea asurzitor se rostogoleste pana-n campii.
Romani, fiti urmasii acestor romani care, pe voi, nu v-au uitat! Ei depun marturie in fata lui Dumnezeu pentru neamul nostru românesc! Si se roaga pentru noi toti!

 

 

Voievodul prigonit

articol de Mircea Puşcaşu

Corneliu Codreanu este o personalitate providenţială pentru neamul românesc şi pentru întreaga creştinătate prin puterea exemplului său. Acest lucru este relevat şi de câteva coincidenţe proniatoare şi intâmplări neintâmplătoare legate de viaţa sa.

Astăzi, 12 septembrie, in preziua naşterii lui Coreneliu Codreanu, iniţiatorul Legiunii Arhanghelul Mihail, am remarcat o coincidenţă interesantă. In sinaxarul acestei zile este pomenit Sfântul mucenic Autonom, episcop in timpul prigoanei lui Diocleţian (284-305), păstor cu râvnă de apostol. In cronica hagiografică este menţionat un singur ucenic al sfântului Autonom, ucenic numit Corneliu care a păstorit mai întâi ca diacon, apoi ca preot şi mai târziu ca episcop, în biserica din Soreus, zidită acolo de sfântul Autonom special pentru păstorirea ucenicului său Corneliu, biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, hram ce-l va avea peste veacuri şi Mişcarea întemeiată de alt bărbat vitaz cu acelaşinume: Corneliu.

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe 13 septembrie, iar pentru creştini data are multiple semnificaţii între care: pomenirea Sfântului Corneliu Sutaşul, căpitan de oşti, centurion roman ce a ajuns in final episcop al Bisericii primare, şi ajunul praznicului Înălţării Sfintei Cruci cinstit pe 14 septembrie, praznic ce readuce in prezent biruinţa Crucii asupra lumii, începutul primei împărăţii creştine, începutul creştinării tuturor aspectelor vieţii cotidiene a cetăţii.

Aceste semnificaţii creştine ale datei sale de naştere au rodit însutit în viaţa sa, în mod minunat şi legat de nevăzute fire, înţelese mai mult acum, post factum, ca o cheie de interpretare a sensurilor vieţii sale, cheie nu de om determinată, ci de Dumnezeu dăruită prin alegerea acestei zile pentru naşterea acestui om, ştiind noi că nimic nu e intâmplător la Dumnezeu, nici un fir de praf, cu atât mai puţin naşterea şi adormirea celor plăcuţi ai Săi.

Asemenea sfântului Corneliu Sutaşul, Corneliu Codreanu a fost voievod, Căpitan peste oaste mare de români, în lupta de aşezare a vieţii româneşti pe fundamente creştine, luptă pentru înălţarea Sfintei Cruci şi peste viaţa neamului românesc, pentru o deplină încreştinare a tuturor aspectelor vieţii cotidiene contemporane, de la comerţ şi administraţie, la economie şi politică, de la forme de organizare, la educaţie şi cultură. (more…)

9 septembrie 2016

De ce Frumuseţea contează – Roger Scruton

Filed under: documentar,inginerie sociala,istoria ascunsa,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 03:17

De ce Frumuseţea contează

Profesorul, filosoful, esteticianul Roger Scruton prezintă un eseu provocator asupra importanței frumusetii in artă si in vietile noastre. Profesorul Scruton sustine ca in secolul 20, arta, arhitectura si muzica a intors spatele frumusetii, facand un cult de uratenie care ne conduce intr-un deșert spiritual. Sir Roger Scruton analizeaza unde s-a mers gresit in arta si prezinta cu pasiune cazul sau pentru a restabili frumusetea in centrul civilizatiei noastre.

 

31 mai 2016

Scrisoare deschisă din Sfântul Munte Athos despre adunarea din Creta din 19 iunie 2016

Filed under: apologetica,atitudine,boicot,ecumenism,istoria ascunsa,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:59

Scrisoare deschisă din Sfântul Munte Athos

despre adunarea din Creta din 19 iunie 2016

calugari-muntele-athos

SCRISOARE DESCHISĂ A PĂRINȚILOR SFÎNTULUI MUNTE
CĂTRE PATRIARHIA ECUMENICĂ,
CĂTRE CELELALTE BISERICI ORTODOXE AUTOCEFALE,
CĂTRE SFÎNTA CHINOTITĂ A SFÎNTULUI MUNTE,
CĂTRE TOȚI CREDINCIOȘII BISERICII CEI PURTĂTORI AI NUMELUI LUI HRISTOS

«Supărările dau năvală… de la prieteni necredincioșii;
ale Bisericii umblă fără păstor.

Cele bune pier, cele rele se dau pe față.
Plutim în noapte, făclie nicăieri.
Hristos cade spre somn; ce avem a pătimi?…»
(Sfîntul Grigorie Teologul, din Epistola 80)

Cunoaștem foarte bine din istoria bisericească faptul că întrunirea unui sinod are în vedere întîi de toate legiuirea și întărirea dogmelor Bisericii și delimitarea acesteia de erezie. Adică, Biserica socotește ca o datorie a ei sine qua non combaterea oricărei erezii și dreapta-învățare a cuvîntului adevărului. Marele dascăl și Părinte al Bisericii, Sfîntul Nicodim Aghioritul, punctează limpede că trebuie «ca toate dogmele și canoanele formulate de sinoade să fie ortodoxe, bine-cinstitoare și în conglăsuire cu dumnezeieștile Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice de mai înainte», și că «acestea sînt hotarele veșnice pe care le-au pus părinții noștri și legile care există în veac… pe care prin Sfîntul Duh le-au legiuit Sinoade Ecumenice și locale» (Pidalionul, ed. Rigopoulos, Tessalonic, 1991, p. 16) Contribuind, așadar, și noi, ca monahi athoniți și ca mădulare vii ale Bisericii, la lucrarea de trezire duhovnicească și de întărire a felului ortodox de a cugeta al poporului credincios, dorim să înfățișăm înaintea tuturor mărturia noastră.

Așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», care, cum se știe, urmează să se țină în Iunie ce vine în Creta (19-6-2016, după calendarul vechi 6-6-2016), constituie o etapă a programului ecumenismului inter-creștin și inter-religios sau al mondializării religioase a Noii Ordini Mondiale, care, după cum este cunoscut, urmărește să supună întreaga omenire prin trei proiecte pregătite sistematic: a) printr-un guvern mondial, b) printr-o economie mondială și c) printr-o religie mondială. Procesul realizării unei religii mondiale a fost inaugurat întîi în lumea protestantă prin așa-numita «Mișcare ecumenică», iar în lumea ortodoxă prin cuvîntul de întronizare al Patriarhului Meletie Metaxakis al Constantinopolei (1923) și intens promovat de Patriarhul Atenagora Spyros al Constantinopolei (1948-1972). În loc să condamne sectele existente care acționează zi de zi pentru înșelarea credincioșilor, așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește întîi de toate să recunoască panerezia ecumenismului sincretist inter-creștin și inter-religiii – cum îl numește Sfîntul Iustin Popovici – după cum au făcut catolicii la Conciliul II Vatican (1962-1965). Faptul că așa zisul «Sfînt și Mare Sinod» urmărește să recunoască ecumenismul sincretist inter-creștin și inter-religii este dovedit prin următoarele:

1) Textul presinodal al Sinaxei Întîistătătorilor trimis spre a fi adoptat de Bisericile Ortodoxe Autocefale la așa zisul «Sfînt și Mare Sinod», prin aceea că spune, în articolul intitulat «Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine», că «Biserica Ortodoxă recunoaște existența istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine care nu se află în comuniune cu ea», nu-i mai recunoaște pe catolici și pe protestanți ca fiind eretici, ci îi încadrează în Biserica cea Una, Sfîntă, Sobornicească și Apostolească a Simbolului de credință Niceo-Constantinopolitan, punînd accentul pe istoricitatea acestor biserici și trecînd cu vederea în chip scandalos erezia în care ele se află și neținînd seamă de învățătura dogmatică a Bisericii recunoscută chiar de reprezentanții Papei Apusului la cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic, de sub Sfîntul Patriarh Fotie cel Mare (879-880), cînd au votat laolaltă cu Răsăritenii condamnarea adaosului eretic filioque (purcederea Sfîntului Duh și de la Fiul). Este atacată în felul acesta învățătura eclesiologică a Bisericii și se dă naștere unei erezii eclesiologice, avînd în vedere că dogmele credinței sînt hotarele Bisericii, iar Biserica se identifică cu credincioșii ei adevărați, care alcătuiesc Trupul lui Hristos, avînd Cap pe însuși Mîntuitorul, prin credința ortodoxă ținută cu scumpătate și prin viața duhovnicească dreaptă și nefalsificată, și prin părtășia întru pocăință cu Tainele Sfintei noastre Biserici.

2) Același text presinodal recunoaște Consiliul Mondial al Bisericilor (al sectelor, mai precis), care a fost înființat în 1948 de Noua Ordine Mondială spre a servi scopurilor mondializării religioase, adică a instaurării religiei universale a Antihristului. C. M. B. a avut (more…)

26 mai 2016

23 de ani întru veșnicie, Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare, Prezent!

25 mai – pomenirea lui Horia Sima

23  de ani întru veșnicie,

Horia Sima, Comandantul Mișcării Legionare, Prezent!

 

Articole conexe:

 

 

 

28 ianuarie 2016

Geții, care se cred nemuritori – Mărturiile contemporanilor lor

Filed under: istoria ascunsa,lupta impotriva uitarii,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:10

Geții, care se cred nemuritori

articol de Ion Cojad6f6b1825109bf8a78b79c96695d545d

 Geții care se cred nemuritori, cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci, neamul cel mai numeros din lume după acel al inzilor… Astfel sună – în istoriile lui Herodot – prima menţiune amănunţită ce se face despre geto-daci, cei aflaţi sub stratul roman al etnicităţii noastre        şi pe care conştiinţa românească i-a recunoscut şi revendicat dintotdeauna drept începători şi întemeietori ai istoriei naţionale.

Geţii care îşi spun nemuritori, repetă Herodot, insistând asupra credinţei dacilor în nemurirea sufletului, credinţă ce va fi însemnat, la vremea aceea, o mare îndrăzneală a spiritului aplecat asupră-şi, construcţie sublimă a gândului izvoditor de faptă, căci această ipoteză dacii nu au formulat-o doar, ci au şi practicat-o, cu toţii, sub semnul ei desfăşurându-şi, plini de glorie, Istoria. O istorie ale cărei începuturi urcă în timp până dincolo de epoca războiului Troiei, aşezare întemeiată ea însăşi, se pare, de către un trac.

Cu gândul la această credinţă a strămoşilor noştri am adunat o parte din textele care ni s-au părut semnificative pentru prestigiul aparte în antichitate al traco-geţilor, dar mai ales pentru originalitatea culturii şi istoriei acestora. De la Herodot şi Strabon la Tacit şi Suetoniu, de la Platon şi Menandru la Ovidiu şi Horaţiu, iar de la aceştia la o mulţime de autori mai mult sau mai puţin necunoscuţi, antichitatea greco-romană a comentat fenomenul geto-dacic cu un interes mereu viu şi, credem, special.

Generozitatea „României literare” având limite (tipografice), multe texte importante rămân aici nepomenite. Ele pot fi însă cu folos găsite, împreună cu tot aparatul critic, în cele două volume de Fontes historiae daco-romanae, Editura Academiei, 1964 şi 1970, din care am operat şi noi selecţia prezentă. Ne-am îngăduit unele comentarii atunci când am crezut că ele permit sugestia ori dovada continuităţii în spirit a celor ce de două mii de ani şi mai bine locuim aceste ţinuturi ale lumii. Iar această continuitate, ce se proiectează prin noi, cei de azi, în zarea nesfârşită a istoriei viitoare, stă tot sub semnul nemuririi, nu a fiecăruia, ci a tuturor, nemurirea a ceea ce ne dă identitate ca popor cu un suflet propriu, aparte, distinct, acesta nemuritor!

În căutarea acestei continuităţi, începutul a fost făcut de cel deopotrivă savant şi vizionar de geniu care a fost Vasile Pârvan. Pilda sa nu trebuie uitată, pentru a păstra rigoarea temeiului ştiinţific chiar şi atunci când ne trezim visând în marginea textului străvechi.

Literatura noastră, atât de legată de istoria naţională încă de la origini, când primii scriitori erau mai întâi istoriografi – cronicarii, n-a epuizat izvorul nesecat de inspiraţie pe care îl reprezintă istoria, trecutul de gândire şi faptă al înaintaşilor noştri.

Celebrarea acestui trecut e mai mult decât o datorie. Este una din raţiunile de a exista ale culturii, ale literaturii române.

                                                                                                                                                           Ion Coja

 

 „ÎNCEPÂND de la Herodot, care numeşte pe geţi „cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci”, literatura antică ne-a păstrat un şir întreg de mărturii foarte onorabile despre acest popor. Înainte de toate, credinţa lor în nemurirea sufletelor, care îi desparte de toţi ceilalţi traci şi de greci. Apoi, o orânduire şi o cuminţenie a vieţii lor sociale şi politice, care se manifestă într-un chip surprinzător în mai toate împrejurările grele ale istoriei lor. Astfel, împotriva tuturor aparenţelor, ei se arată ca un popor sedentar şi liniştit, care nu cere decât să fie lăsat în pace […]. Nu vom mai repeta aici însemnătatea în viaţa acestui popor a marei preoţii a Zeului Zamolxis, de un aşa accentuat caracter moral şi patriotic, nici rolul pe care se arată a-l fi avut ordinul călugăresc getic al „Întemeietorilor”. Spiritul de disciplină manifestat de acest popor, fie sub Dromichaites, fie sub Oroles, fie sub Scorilo, fie mai ales sub Burebista, când i se cere să distrugă toate viţele, ceea ce era şi o mare pagubă materială, în sfârşit vitejia tenace şi solidar disciplinată din răsboaiele lui Decebal cu romanii, îi ridică mai presus de toţi ceilalţi barbari, fie ei traci din sud, germani din nord, ori celţi din vest. Cu dreptate istoricii antici şi moderni şi-au arătat mirarea şi admiraţia pentru apariţia acestui popor aşa de deosebit în mijlocul celorlalţi barbari. Romanii, biruitorii dacilor, au fost în această privinţă de un perfect cavalerism, recunoscând atât pe Coloana lui Traian, cât şi altfel, toate calităţile, nu numai de eroism sălbatec, dar şi de respectabilă civilizaţie ale geto-dacilor.

                                                                               Vasile Pârvan (Getica)

IORDANES (sec. Vl)

GEŢII n-au fost deci lipsiţi de oameni care să-i înveţe filosofie. De aceea geţii au fost totdeauna superiori asupra tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii, după cum relatează Dio, care a compus analele lor în limba greacă. El spune că acei dintre ei care erau de neam s-au numit la început Tarabostes, iar apoi Pilleati: dintre dînşii se alegeau şi regii, şi preoţii.

CLEMENS  din Alexandria (sec. II-III)

Geţii, un neam barbar care a gustat şi el din filosofie, aleg în fiecare an un sol semizeului Zamolxis. Zamolxis a fost unul dintre apropiaţii lui Pitagora. Aşadar este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofía (s.n.). Cei care nu sunt aleşi se mâhnesc amarnic, spunând „că au fost lipsiţi de un prilej fericit “.

(more…)

26 ianuarie 2016

21-23 ianuarie 1941: Rebeliune legionară sau lovitură de stat antonesciană? Audiatur Et Altera Pars: Horia Sima – Era Libertății. + Mircea Nicolau despre rebeliunea ”legionară”

Mircea Nicolau despre rebeliunea ”legionară”

 

21-23 ianuarie 1941:

Rebeliune legionară sau lovitură de stat antonesciană?

Audiatur Et Altera Pars

Horia Sima – Era Libertății

LOVITURA DE STAT A GENERALULUI ANTONESCU

1. Originile loviturii de Stat

N-a existat o rebeliune legionara, cum au difuzat „urbi et orbi” sursele antonesciene. A fost o lovitura de Stat a Generalului Antonescu contra Actului Constitutional din 14 Septembrie 1940. Ce-a urmat dupa aceea, rezistenta maselor populare, n-a fost decât reactia natiunii la lovitura de Stat a Generalului Antonescu. Poporul, neîndemnat de nimeni, a sarit în ajutorul Legiunii, pentru a apara fiinta Statului National-Legionar.

Cauzele care l-au determinat pe Generalul Antonescu sa recurga la forta pentru a-i expulza pe legionari din incinta Statului, calcând ordinea constitutionala în vigoare, sunt multiple si variate. Enumeram cele mai importante:

1. Firea lui orgolioasa. Nu putea suporta pe nimeni lânga el care sa-i îngradeasca exercitiul puterii lui. Nu era capabil de o colaborare loiala, de o împartire a raspunderilor, caci odata ajuns la un rang în Stat, tintea la o pozitie mai înalta. Pentru a-si atinge telul, n-avea nici un scrupul. Era capabil de toate crimele si tradarile. Pactul cu Miscarea era o solutie provizorie, impusa de necesitatea de a-si consolida puterea, dar, din primul moment, s-a gândit sa depaseasca aceasta faza, fie aservind Miscarea, fie înlaturând-o.

2. O cruzime înnascuta. Nu iubea poporul si varsa sângele lui cu usurinta. El credea numai în stat, iar poporul nu era altceva decât un fel de materie prima, destinata sa întretina Statul cu sacrificiile lui. Era un patriot sui-generis, întelegând prin patriotism supunerea celorlalti propriei lui persoane.

3. Bun militar, dar nu om politic. Nu era capabil sa se orienteze în timp, sa vada dincolo de interesele imediate, care se confundau cu propriile lui interese de dominatie personala. A mers în 1940 cu Axa, pentru ca numai cu sprijinul german putea sa ajunga la putere si sa se mentina. Dar când frontul din rasarit a început sa se clatine, si-a uitat de vechile lui declaratii de loialitate fata de Hitler si a început sa sondeze partea cealalta, pentru a se desprinde de Axa la momentul oportun.

4. O noua camarila. În jurul Generalului Antonescu s-a constituit un alt anturaj, de aceeasi extractie infama ca si a Regelui Carol II. Camarila îl împingea la o ruptura cu Miscarea. Setea de putere, banii si alte interese s-au întretesut, formând platforma politica a noii camarile. Între anturajul antonescian si Miscare s-a produs o rivalitate crescânda, care nu putea duce decât la otravirea relatiilor noastre cu Conducatorul.

5. O camarila înstrainata de neam. Anturajul Generalului Antonescu nu era animat de sentimente nationale ca sa-si dea seama de raul ce-l poate face tarii. Era o camarila deschisa infiltratiilor straine, din care n-au lipsit nici agentii puterilor ostile Axei: englezi, americani, bolsevici. Obiectivul acestor infiltratii din imediata apropiere a Generalului era sa provoace ruptura Generalului de Miscare, caci odata ramas singur în fruntea Statului, usor putea fi manevrat.

 

2. O formidabila coaliție

Pentru a patrunde în esenta evenimentelor de la 21-23 Ianuarie 1941, trebuie sa luam în considerare fortele care în acel moment s-au coalizat, pentru a provoca darâmarea Statului National-Legionar. (more…)

8 noiembrie 2015

De ce daţi cu piatra în biserici?

Filed under: inginerie sociala,istoria ascunsa — Mircea Puşcaşu @ 01:21

De ce daţi cu piatra în biserici?

Fotografia postată de Mircea Puscasu.

Este un text care nu-mi aparține. Dar este excepțional, într-o opinie personală, și trebuie răspândit.

”Mai știți cum ani la rând i-ați înjurat pe Ceaușescu&acoloții că au dărâmat 20 de biserici? Ba chiar și un spital-monument, Brâncovenesc, ridicat de oameni credincioși? Le tot numărați, dar uitați să spuneți (sau nu știți) că nu au fost construite ieri, ci în 1.000 de ani.

De ce dați cu piatra în biserici? Dați cu pietre și în cele 44 de biserici ridicate de Ștefan cel Mare și Sfânt din 1457 până în 1500, care au ajuns în patrimoniul UNESCO? Dați cu pietre și în Voroneț, Putna, Moldovița, Dragomirna, Văratec, Agapia, Curtea de Argeș, Hurezi, în bisericile din lemn ale Maramureșului istoric? De ce? Voi știți istorie? Dacă da, de ce dați cu pietre în istorie?

Ridicarea bisericilor la noi datează din secolul XI. Spitalele la noi datează din secolul XVII. Sesizați diferența de timp? Biserica Sfântul Anton Curtea Domnească este cea mai veche din București, datează de prin 1550 și timp de 200 de ani în ea au fost încoronați domnii Țării Românești. În aceasta biserică și în cele care s-au ridicat ulterior găseau oamenii bolnavi un strop de speranță. Nu existau pe atunci doctori, ci doar leacuri băbești. Și credință în Dumnezeu. Oamenii bolnavi mergeau în biserică pentru că doar Dumnezeu îi putea ajuta, doar preoții puteau face ceva pentru ei, prin rugăciune. Dați cu piatra în ea? Abia în 1695 a început construirea spitalului Colțea. Primul spital din București și din țară. Dar, atenție, spitalul făcea parte dintr-un complex mănăstiresc – Mănăstirea Colțea. Și tot în acest complex mănăstiresc s-a deschis prima școală de învățământ medical – Școala de Mică Chirurgie Colțea, prin 1842. Dați cu pietre și în Biserica Colțea?

Vreți sau nu, biserica și spitalul au fost ani buni împreună. Doar comunismul le-a despărțit. Spitalul Brâncovenesc, care era și școală medicală, a fost ridicat de Safta Brâncoveanu și dat în folosință în 1838. L-a dărâmat Ceaușescu în 1984. Spitalul Mililtar s-a ridicat în 1862. Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu a funcționat improvizat din 1858 și fost dat în folosință oficial în 1886. Spitalul Floreasca s-a înființat în 1932. Spitalul Elias a fost înființat în 1936. Spitalul de Arși a fost fondat în 1958. Spitalul Universitar s-a deschis in 1978. Spitalul Sf. Ioan a fost inaugurat în 1979.

De ce dați cu pietre în biserici? Sunteți barbari? Bisericile sunt

(more…)

15 octombrie 2015

Migraţia arabă calculată. Planul Kalergi: genocidul popoarelor europene

Filed under: articol,dictatura,globalizarea,inginerie sociala,istoria ascunsa — Mircea Puşcaşu @ 14:56

Migraţia arabă calculată. Planul Kalergi: genocidul popoarelor europene

Kalergi-si-Uniunea-EuropeanaImigrarea în masă e un fenomen ale cărui cauze sunt abil create de Sistem şi pe care propaganda multietnică se chinuie să îl reprezinte ca fiind inevitabil. Cu acest articol încerc să demonstrez o dată pentru totdeauna că nu este vorba de un fenomen spontan.
Ceea ce se încearcă să se afişeze ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, în realitate este un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de decenii pentru a distruge complet chipul Vechiului Continent.

PANEUROPA
Puţini ştiu că unul dintre principalii ideatori ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene. Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. Numele său e Richard Coudenhove Kalergi. El se mişcă în spatele cortinei, departe de reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale pe cei mai importanţi şefi de stat, care aususţinut şi promovat proiectul său de unificare europeană.[1]
În 1922, la Viena, pune bazele mişcării „Paneuropa” care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite. Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un unic Guvern Mondial.
Cu instaurarea fascismelor în Europa, Planul se deteriorează, iar uniunea Paneuropeană e constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, dinloja masonică B’nai B’rith şi a unor ziare ca şi New York Times, reuşeşte să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.

ESENŢA PLANULUI KALERGI
În cartea sa „Praktischer Idealismus”, Kalergi declară că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial. El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesarca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat de către elita la putere.

„Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.” [2]

Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi

Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca Europa să fie dominabilă de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici. Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei.

(more…)

20 septembrie 2015

Academicianul Nichifor Crainic, din nou pribeag în Ţara sa. Irodienii de la “Elie Wiesel”. “Sub mască. Memorii: 23 august 1944 – 24 mai 1947“. STUDIU de Florin Duţu plus HARTĂ

Academicianul Nichifor Crainic, din nou pribeag în Ţara sa.

Irodienii de la “Elie Wiesel”. “Sub mască. Memorii: 23 august 1944 – 24 mai 1947“. STUDIU de Florin Duţu plus HARTĂ

Nichifor Crainic 1971 - Pribeag in Tara mea - Memorii - Marturisitorii - Florin Dutu

Teologul şi economistul cibernetician Florin Duţu, cel care s-a preocupat în ultimii doi ani de completarea substanţiala a biografiei Părintelui Arsenie Boca (a publicat cinci lucrări pe aceasta temă în mai puţin de doi ani), a finalizat de reeditat şi publicat şi al doilea volum de Memorii ale profesorului Nichifor Crainic, “Pribeag în ţara mea. Sub mască. Memorii 23 august 1944 – 24 mai 1947“ – Editura Floare Albă de Colţ. Singura ediţie anterioară a volumului al II-lea de memorii a apărut în 1996, sub îngrijirea Muzeului Literaturii Române din Bucureşti, sub titlul “Pribeag în ţara mea. Mărturii din închisoare. Memoriu: Răspuns la actul meu de acuzare.“

În ordine cronologică, despre personalitatea Profesorului Nichifor Crainic, Florin Duţu a mai publicat foarte recent: “Mistica Ortodoxă și Schimbarea la Față a Teologiei Românești: Nichifor Crainic, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae: cei mai buni dintre cei mai buni” (Ed. Floare Albă de Colţ, decembrie 2014) şi primul volum de Memorii ale Profesorului Crainic, “Zile albe, zile negre. Memorii.” (Ed. Floare Albă de Colţ, mai 2015), informează Anomismia.

Prin amabilitatea Editurii şi a autorului, MĂRTURISITORII publică în premieră, studiul introductiv al teologului, cu referire directă la atentatul legislativ la memoria marilor români ai perioadei interbelice de aur a României prin intermediul aşa-zisei legi “Elie Wiesel”. Lucrarea poate fi procurată prin comandă direct de la Editură, la preţul de 18 lei, sau de la Librăria Sophia, la preţul de 23 de lei.

Nichifor Crainic - Pribeag în ţara mea. Sub mască. Memorii 23 august 1944 - 24 mai 1947 - Floare Alba de Colt

Nichifor Crainic

Pribeag în ţara mea. Sub mască. Memorii 23 august 1944 – 24 mai 1947

CUPRINS

I. „Iarăşi se tulbură Irodiada… iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan” – Ioan Nichifor Crainic – academicianul prigonit (studiu introductiv de Florin Duţu)

II. Mărturia lui Alexandru Cojan, ginerele lui Nichifor Crainic, despre întâmplările din 1944-1947

III. Pribeag în ţara mea – sub mască. Memorii

„După sfatul lui Petru Groza, am stat camuflat prin satele ardeleneşti doi ani şi jumătate, crezând, după cuvântul său, că vine amnistia politică. M-am predat la 24 mai 1947. Am făcut contestaţie şi, în noiembrie 1947, mi s-a anulat pedeapsa şi s-a început rejudecarea. Dar în 19 iunie 1948, înainte de terminarea procesului, am fost depus la Aiud.” (Nichifor CRAINIC)

Nichifor Crainic la Academia Romana - 1940 - Marturisitorii

Academicianul IOAN NICHIFOR CRAINIC (n. 22 dec. 1889, Bulbucata, Vlaşca, azi jud. Giurgiu; d. 20-21 aug. 1972, Mogoşoaia, Bucureşti-Ilfov) – poet, profesor de teologie mistică, publicist tangențial politic, ziarist (1916-1918 „Neamul Românesc”; 1918-1920 „Dacia”; 1924-1926 „Cuvântul”; 1926-1928 „Rampa”; 1928-1929 „Curentul”; 1932-1933 a condus ziarul „Calendarul”; 1936-1938 „Sfarmă-Piatră”; 1938 „Porunca Vremii”; 1962-1968 o serie de reportaje la revista „Glasul Patriei”); animator cultural (1926-1944 a condus Revista literară şi artistică „Gândirea”, unde a grupat scriitori și teologi de seamă ai ţării: Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Petrovici, Gib Mihăescu, Dumitru Stăniloae etc.), scriitor creştin ortodox militant, om politic. Distincţii: academician (membru titular din 21 mai 1940); Doctor Honoris Causa al Universităţii din Viena (5 nov.1940); Premiul Naţional de Poezie (1928). Studii: 5 clase primare în comuna natală; 1904-1912 Seminarul Central din Bucureşti; 1912-1916 Facultatea de Teologie din Bucureşti; 1920-1922 Filosofia la Universitatea din Viena (neterminată). Activităţi: 1912-1916 Funcţionar la Casa Corpului Didactic; 1916-1918 Soldat sanitar în Primul Război Mondial; 1923-1926 Director al secţiei culturale la Fundaţia Principele Carol; 1926-1932 Profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău; 1932-1944 Profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti; 1940 Preşedinte al Radiodifuziunii Române; 1942-1944 Preşedinte al Societăţii Cinematografice „Filmul românesc”; Demnităţi politice: 1926-1927 Secretar General al Ministerului Cultelor şi Artelor; 1929 Deputat independent de Vlaşca; 1940 Ministru al Propagandei în Guvernul Gigurtu; 1941 – patru luni Ministru al Propagandei în guvernul Ion Antonescu. Cărţi de poezie: 1906 – a publicat versuri încă din clasa a III-a de seminar în diverse reviste literare; 1916 „Şesuri natale”; 1920 „Darurile Pământului”; 1921 „Privelişti fugare”; 1925 „Cântecele patriei”; 1932 „Ţara de peste veac”; postum, 1990 „Şoim peste prăpastie”, versuri create în temniţele Aiudului, unde a fost închis 15 ani de către „apostolii urii” ai comunismului. Cărți de teologie: Dostoievski și creștinismul rus; Cursuri de mistică ortodoxă și mistică germană; Nostalgia paradisului. Alte volume: Puncte cardinale în haos; Ortodoxie și Etnocrație; Spiritualitatea poeziei românești.

Nichifor Crainic - Aglaia, sotia - Fortuna Ioana, fiica - Marturisitorii - Florin Dutu

„Iarăşi se tulbură Irodiada…

iarăşi cere pe tipsie capul lui Ioan”[1]

Ioan Nichifor Crainic – academicianul prigonit

Nichifor Crainic 1971 -  Pribeag in Tara mea - Memorii - Marturisitorii Ro - Florin Dutu

„În preţuirea filosofilor eu am un criteriu unic de judecată, Evanghelia lui Iisus Hristos. Cine se potriveşte cu ea, e gânditor universal. Cine nu, e gânditor personal.”

(N. CRAINIC, Interviu audio inedit luat de fiica sa, 1968)

„Eu m-am format la şcoala lui Nicolae Iorga, pe care l-am proslăvit în toate cărţile mele, în poezii şi în nenumărate articole. El a fost, în mod subconştient, modelul vieţii mele publice.”[2]

(N. CRAINIC, Declaraţie – 31 mai 1947)

„Ceea ce Crainic a întreprins timp de douăzeci şi cinci de ani pentru renaşterea spiritului ortodox rămâne fără pereche în analele vieţii noastre literare.”[3] (LUCIAN BLAGA)

„Prin Nichifor Crainic s-a săvârşit o adevărată restaurare a teologiei româneşti în duhul ortodox.”[4] (Pr. D. STĂNILOAE)

Nichifor Crainic - Zile Albe Zile Negre - Floare Alba de ColtCartea aceasta este continuarea volumului de memorii „Zile albe, zile negre. Memorii”[5] şi cuprinde amintirile din pribegie ale lui Nichifor Crainic din perioada 23 august 1944 – 24 mai 1947. Amintirile au fost scrise după cei cincisprezece ani de temniţă (1947-1962), cu speranța că va putea să și le publice în acei ani. După trecerea în viaţa de dincolo de mormânt (20-21 august 1972), manuscrisul a fost păstrat de fiica sa, Furtuna Ioan, apoi de ginerele său, Alexandru Cojan.

După 23 august 1944, comuniştii români (cca. 800 la număr) au ieşit din ilegalitate şi, sprijiniţi de agenţii sovietici şi de armata lui Stalin, au creat cadrul legal (Legea 488/1944; Legea 312/1945) pentru condamnarea „duşmanilor poporului” şi au început sovietizarea instituţiilor şi anchetarea tuturor naţionaliştilor şi opozanţilor. Spionii lui Stalin au pătruns rapid în Armata Română şi în Serviciul Român de Informaţii de atunci (Siguranţa). La scurt timp au lichidat Poliţia Română şi au transformat-o în Miliţie. Poliţiştii au fost închişi în temniţa din Făgăraş şi chinuiţi în mod bestial[6]. Dar prima măsură au luat-o împotriva ziariştilor naţionalişti printre care se afla şi Nichifor Crainic, tocmai pentru ca, punând stăpânire pe presă, aceştia să-şi poată intensifica propaganda prin care să manipuleze opinia publică. La scurt timp (4 iunie 1945) Nichifor Crainic a fost condamnat în lipsă la detenţie pe viaţă cu confiscarea averii în Procesul ziariştilor naţionalişti. Acesta a fost momentul încetării libertăţii presei în România. Acuzatorul public a fost Alexandrina Sidorovici (1906-2000), soţia lui Silviu Brucan. Autorităţile prosovietice credeau că a emigrat şi l-au condamnat în lipsă: „Profet mincinos, el [Nichifor Crainic] fuge la 23 august odată cu germanii şi ceilalţi trădători, spre a lupta pe pământ străin, contra ţării.” [7]

Nichifor Crainic şi-a început sub mască pribegia în Transilvania după ce obţinuse

(more…)

Dezastrele aduse umanitatii de darwinism – VIDEO – documentar

Dezastrele aduse umanitatii de darwinism

22 august 2015

In cazul poetului erou Ion Şiugariu, Ministerul Afacerilor Externe consideră că Institutul Elie Wiesel este în măsură să dea sentinţe ideologice

Filed under: atitudine,dictatura,Ion Siugariu - poet erou,istoria ascunsa — Mircea Puşcaşu @ 14:44

In cazul poetului erou Ion Şiugariu,

Ion Şiugariu - poetul erou

Ion Şiugariu – poetul erou

Ministerul Afacerilor Externe

consideră că Institutul Elie Wiesel

este în măsură să dea sentinţe ideologice

Abuzul în cazul poetului erou Ion Şiugariu a intrat într-o nouă fază la fel de aberantă ca şi cea iniţială! Revoltaţi de atitudinea pe care Ambasada României la Bratislava a avut-o în cazul Şiugariu, mai mulţi jurnalişti au solicitat Ministerului Afacerilor Externe un punct de vedere asupra situaţiei, amendarea celor vinovaţi de abuz în serviciu şi soluţionarea cazului. Cu toţii au primit acelaşi răspuns din parte MAE, răspuns prin care MAE solicită Institutului Elie Wiesel să emită o sentinţă ideologică asupra căreia nu are competenţă şi nici atribuţii! Să luăm raspunsul MAE paragraf cu paragraf.

„În urma verificărilor a rezultat că Ambasada a acționat fără a avea o documentare adecvată şi fără a consulta şi a avea acordul Centralei MAE cu privire la corespondenţa purtată.

Precizăm că o fundamentare a unei decizii pe teme precum cea menţionată poate fi realizată numai de instituţiile care au competenţe pe acest domeniu, MAE având doar rolul de a comunica către parteneri externi, dacă este cazul, opinia instituţiilor de specialitate din ţară.”

Păi staţi aşa că subiectul era altul şi nu avea nevoie de terţi. Primăria Brezno nu a întrebat Ambasada dacă este sau nu de acord cu acordarea numelui Ion Şiuragiu podului peste râul Horn şi nici dacă Şiugariu a fost sau nu fascist şi legionar, ci a invitat reprezentanţii României să participe la manifestările prilejuite de Ziua Insurgenţei Slovace în cadrul căreia va avea loc şi festivitatea de numire a podului. Ambasada cu tot cu centrala MAE trebuia să confirme sau infirme invitaţia de a participa la un eveniment derulat în Brezno. Şi atât. Sigur în privinţa asta aveaţi prerogative.

Evident că Ambasada nu avea competenţă să îl acuze pe Şiugariu de fascism sau legionarism şi cu atât mai puţin să ceară alegerea unui alt nume pentru pod în baza acestor acuzaţii. Păi domnilor, daca aţi stabilit că nu aveaţi acestă competenţă să vă băgaţi în subiectul ăsta, cum se face că brusc vă arogaţi o altă competenţa ilegală, aceea de a solicita opinia unor terţi pentru a o transmite slovacilor? V-aţi pronunţat aiurea într-un subiect asupra căruia nu eraţi întrebaţi, admiteţi că aţi greşit şi continuaţi să mergeţi pe firul ăsta greşit. De fapt dvs. căutaţi opinia unui terţ în speranţa că aceasta va justifica, măcar moral, greşeala pe care aţi făcut-o.

„Ca urmare, precizăm că subiectul la care faceţi referire a fost transmis de urgenţă spre competentă analiză la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR). După ce MAE va primi o opinie fundamentată pe această temă, va face comunicările adecvate.”

Vorbiţi de o analiză dar nu ne spuneţi ce aspecte sunt de analizat în cadrul ei, pe ce criterii şi care este scopul final al analizei. Vreţi să verificaţi dacă a fost sau nu fascist sau legionar Şiugariu? Are MAE competenţe în a cere verificarea apartenenţei ideologice a unui soldat român mort pe front acum 70 de ani luptând împotriva nazismului? În baza cărui considerent a stabilit MAE că cele 2 entităţi menţionate au competenţă de analiză ideologică pe subiectul Şiugariu?

Potrivit legii de funcţionare a CNSAS obiectul acesteia de activitate are legătură cu accesul la dosarele instrumentate de fosta Securitate şi cu stabilirea statutului de colaborator al fostei Securităţi. Mai mult, în preambulul legii citim următoarele: „În perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale. Aceasta îndreptăţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.”

Să vedem ce legătură poate avea CNSAS-ul cu Şiugariu. Ion Şiugariu a murit pe 1 februarie 1945. Deci cu o lună înainte de 6 martie 1945, data începerii guvernării Petru Groza. Dosar de colaborator al Securităţii nu poate avea, că doar îl bănuiţi de legionarism şi fascism. V-aţi gândit probabil că poate aveţi noroc şi găsiţi acolo un dosar de urmărire prin care Siguranţa Statului (despre Securitate putem vorbi oficial abia din 1948) îl urmărea pe motiv de legionarism/facism.

Poate speraţi să găsiţi în acest dosar vreo condamnare la închisoare pe motiv de apartenenţă la Mişcarea Legionară dată pe timpul dictaturilor carlistă sau antonesciană. În acest fel v-aţi gândit că îl puteţi dovedi drept legionar şi îl puteţi băga pe Şiugariu sub incidenţa legii 217/2015. Aşa ceva nu este însă posibil. Pe lângă faptul că nu cred să existe aşa ceva la CNSAS (credeţi că regimul Ceauşescu nu l-a verificat înainte să aprobe înfiinţarea casei sale memoriale?), o sentinţă judecătorescă pe acuzaţia de legionarism nu ajută la nimic.

Legea 217/2015, în litera ei, nu interzice cultul persoanelor „vinovate” de legionarism, ci doar pe cel al persoanelor „vinovate” de „infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război” şi doar dacă există o sentinţă judecătorească în această direcţie. Mai mult, legea 217/2015 nu interzice acordarea numelor de legionari unor spaţii publice de orice fel, ci interzice „acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice” dacă aceste persoane au o sentinţă judecătorească în acest sens.

La capitolul simboluri legionare nu îl puteţi include oricât aţi încerca, deci… vă chinuiţi degeaba. Şi dincolo de toate astea, în atribuţiile CNSAS nu intră stabilirea calităţii de fascist sau legionar. De fapt în România anului 2015 nu există nicio instituţie care să aibă în atribuţii stabilirea apartenţei ideologice a unei persoane. Aşa ceva se întâmpla în 1945 în cadrul Tribunalelor Poporului când se dădeau sentinţe ideologice şi politice.

Nu reuşesc să înteleg care este raţiunea pentru care MAE a solicitat o analiză competentă în cazul Şiugariu din partea INSHR? Dumnealor nu au nicio atribuţie legală în a da etichete ideologice, în a confirma sau infirma apartenţa cuiva la ceva, în a exprima opinii asupra istoriei armatei romăne etc. Potrivit statutului de funcţionare INSHR se ocupă doar cu aspecte privind studierea Holocaustului. Puteţi citi ce scrie pe site-ul INSHR la obiect de activitate: http://www.inshr-ew.ro/ro/despre-noi/obiect-de-activitate.html.

Cum de MAE s-a gândit la INSHR şi nu s-a gândit la Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor sau la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară? Unde e legătura între Şiugariu şi Holocaust? În baza cărui atribut din statutul INSHR solicitaţi o analiză competentă în cazul Sugariu? Îi recunoaşteţi cumva în mod ilegal pe cei de la INSHR drept o instanţă de etichetare idelogică? Doriţi să induceţi în chip indirect opiniei publice faptul că INSHR ar avea acestă calitate, sau (more…)

ÎN APĂRAREA poetului-martir Ion Şiugariu Deputatul Daniel Gheorghe cere demiterea pseudo-diplomatului Radu Coantă de la Bratislava. “Ministerul Afacerilor Externe insultă un erou român.”

Filed under: Ion Siugariu - poet erou,istoria ascunsa — Mircea Puşcaşu @ 14:03

 ÎN APĂRAREA poetului-martir Ion Şiugariu

Deputatul Daniel Gheorghe cere demiterea pseudo-diplomatului Radu Coantă de la Bratislava. “Ministerul Afacerilor Externe insultă un erou român.”

Şi redacţia Bucovina Profundă îl felicită pe Daniel Gheorghe, tânărul deputat care a apărat memoria eroului-martir Ion Soreanu Şiugariu în forul legislativ al ţării pentru modul exemplar şi singular în care a apărat memoria eroului-martir Ion Soreanu Şiugariu în forul legislativ al ţării.

DECLARAȚIE DE PRESĂ

a domnului deputat Daniel Gheorghe (Grup PNL)

Ministerul Afacerilor Externe insultă un erou român

Recent am aflat cu stupefacție faptul că Ambasada României la Bratislava a cerut primăriei orașului Brezno din Slovacia respingerea propunerii comunității locale potrivit căreia un pod din oraș va purta numele eroului român din al doilea război mondial, Ion Soreanu Șiugariu, căzut la datorie la 1 februarie 1945.

De menționat faptul că Ion Soreanu Șiugariu a murit pe acel pod luptând pentru apărarea orașului Brezno de armata germană și contribuit la eliberarea așezării de sub stăpânirea nazistă.

Demersul de bun-simț și adâncă recunoștință al primarului Tomas Abel din Brezno și al consiliului local de acolo s-a lovit din partea autorităților diplomatice române de un răspuns brutal și parcă desprins din retorica anilor ’50 în care se respinge inițiativa respectivă pe motiv că eroul Ion Soreanu Șiugariu ar fi fost ”fascist”. Invectivul îi aparține unui obscur angajat al ambasadei, secretarul politic, Radu Coanta. Sunt convins că definiția termenului de ”fascist” îl depășește pe domnul Coanta care, prin acest argument rușinos generat de niște scrieri de tinerețe cu caracter naționalist ale eroului român care nu se face vinovat de absolut nicio crimă și care chiar a fost decorat postmortem în anul 1946 de către M.S. Regele Mihai I cu înalta distincție ”Coroana României cu spade în gradul de Cavaler și cu panglică de Virtute Militară”, nu face altceva decât să readucă în prezent retorica antinațională și mistificatoare a celor care au instalat bolșevismul în România cu ajutorul tancurilor sovietice.

Cum poate fi ”fascist” un erou care și-a dat viața chiar în războiul antinazist apărând o comunitate?

Nu știu cât de bun creștin este domnul Radu Coanta, dar îmi amintesc de pilda tâlharului de pe Cruce care s-a mântuit în ultimele clipe ale vieții mărturisindu-l pe Hristos. Oare dacă, ipotetic vorbind, Ion Soreanu Șiugariu, poet talentat în afară de martir, a fost autorul unor texte controversate din punct de vedere ideologic ori moral, aceste opinii de tinerețe ar anula sacrificiul suprem pe care l-a făcut luptând cu însuși mașina de războiul a regimului german nazist, regimul ideologic extrem al familiei politice cunoscute sub numele de fascism?

Nu m-ar mira ca în curând o altă minte luminată din Ministerul Afacerilor Externe să ceară pe același model ștergerea memoriei generalilor Avramescu, Macici ori Rădescu, primii 2 chiar lichidați de ocupantul sovietic și instrumentele sale represive, și care conform retoricii bolșevice se făceau vinovați de ”fascism”.

Cer public pe această cale ministrului Afacerilor Externe al României, domnului Bogdan Aurescu, destituirea de urgență și rechemarea rapidă în țară a acestui domn Radu Coanta care se erijează în comisar ideologic și care prin inepțiile debitate mânjește cu noroi obrazul României pe care ar pretinde că o reprezintă. Cultul eroilor joacă un rol fundamental în orice țară care se respectă pe sine, astfel că să nu uităm că în țări democratice și demne precum Marea Britanie, Israel, Polonia ori Statele Unite a insulta un erou-martir este un adevărat gest de lezmajestate și de atac la adresa simbolurilor naționale. Dar, la noi, la Ministerul Afacerilor Externe, unde protocolul primează, iar nu patriotismul, ne permitem să închidem ochii atunci când se ară cu plugul mormintele eroilor români din al doilea război mondial ori (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: