Copiii și măștile obligatorii – Mitr. Neofit de Morfou
În cadrul dezbaterii iniţiate de Think Outside the Box despre şcoala de stat vs şcoala de acasă, Mircea Platon pledează pentru homeschooling.
După 1989, în loc să reclădim un sistem de învăţământ
clasic, al cărui scop ar fi educarea elevilor în spiritul a ceea ce are mai bun tradiţia culturală românească şi universală, s-a trecut la un învăţământ alternativ, facultativ, futurist şi vag. Şcoala de acasă e o alternativă la „alternativa“ care, după 1989, a transformat sistemul de învăţământ românesc într-o centrifugă furnizoare de vată de zahăr pe băţ. Şcoala de acasă e o formă de rezistenţă şi de protest împotriva unui sistem de educaţie care nu îşi mai îndeplineşte menirea.
În condiţiile existenţei unui învăţământ normal, bazat pe un curriculum şi pe metode pedagogice clasice, pe gramatică, logică, retorică, istorie universală, limbi clasice, aşa cum era şcoala în România anului 1947, şcoala de acasă nu şi-ar avea rostul decât în cazul unor comunităţi etnice, religioase sau ideologice închise, care ar dori în acest fel să-şi perpetueze identitatea. Dar acolo unde şcoala promovează continuu, deliberat sau involuntar, prin programa sau prin atmosfera din şcoală, analfabetismul şi imoralitatea, atunci şcoala de acasă devine un mod legitim al majorităţii de a protesta împotriva căderilor sistemului educaţional public şi de a asigura transmiterea acelor valori care ajută la perpetuarea unei naţiuni de oameni integri. Şcoala de acasă e deci o formă de protest şi un remediu. Ea nu poate înlocui sistemul de învăţământ public, dar, ca formă de învăţământ privat, poate ajuta copiii să scape urmărilor nefaste ale unui sistem de învăţământ public nociv din punct de vedere intelectual şi moral. Şcoala de acasă nu e un mod de a dezerta de la bătălia pentru un sistem de învăţământ public sănătos. Din contra, şcoala de acasă e un mod de a rupe cercul vicios care susţine învăţământul public de proastă calitate.
Sistemul în care (more…)