Dr Geanina Hagima a realizat un material video excelent care a fost cenzurat de Facebook, de aceea l-am publicat pe canalul Bucovina profundă de pe platforma video alternativă Odysee, găsiți linkul mai jos. Clipul este important pentru că el conține informații științifice verificate – despre grafen, – despre efectele toxice pe care le poate avea asupra organismului acest material minune , – despre dovezile neoficiale ca aceste nanoparticule se afla in vaccinuri si – despre utilizarea grafenului in realizarea de tehnologii de comunicare cu creierul uman.
Acest material nu are pretentia ca este complet. Nici nu se poate astfel deoarece nanotehnologia este un domeniu foarte vast si complex.
Magneto – Proteinele prin care se poate controla de la distanță comportamentul
Prezentăm mai jos un articol din 2016 publicat în The Guardian in care se face un rezumat al cercetărilor științifice menite să găsească o modalitate de a influența / controla creierul , mai precis neuronii localizați in anume zone cerebrale, pentru a influența comportamentul uman. Această ramură a cercetării științifice din ultimii aproximativ 20 de ani devine foarte importantă datorită impunerii forțate a serurilor anti-covid, seruri care conțin compuși para-magnetici (graphene oxide), produc proteine bioactive care au și efecte magnetice (Spike proteine), seruri care determină fenomene magnetice locale (la locul injectării) sau generale.
Aceste seruri, deși pretind a fi anti-covid, nu opresc transmisia virusului, nu previn boala, nu previn formele grave sau fatale. Impunerea propagandistică a acestor seruri ca ”singura soluție de ieșire din pandemie” în ciuda tuturor evidențelor care arată contrariul, indică o agendă paralelă in care se includ motivele reale ale injectării globale forțate: controlul tehnologic al populației, visul de neatins al dictatorilor și tiranilor din toate timpurile.
(NotaBucovina Profundă)
TheGuardian, 2016:
Noua metodă folosește o proteină magnetizată pentru a activa celulele creierului rapid, reversibil și neinvaziv
Cercetătorii din Statele Unite au dezvoltat o nouă metodă de control al circuitelor cerebrale asociate cu comportamente complexe la animale, folosind ingineria genetică pentru a crea o proteină magnetizată care activează grupuri specifice de celule nervoase de la distanță.
Înțelegerea modului în care creierul generează comportament este unul dintre obiectivele finale ale neuroștiinței – și una dintre cele mai dificile întrebări ale sale. În ultimii ani, cercetătorii au dezvoltat o serie de metode care le permit să controleze de la distanță grupuri specificate de neuroni și să cerceteze funcționarea circuitelor neuronale.
Cea mai puternică dintre acestea este o metodă numită optogenetică, care permite cercetătorilor să activeze sau să oprească populațiile de neuroni înrudite la nivel de precizie de milisecunde cu impulsuri de lumină laser. O altă metodă recent dezvoltată, numită chimiogenetică, folosește proteine proiectate care sunt activate de medicamente de designer și pot fi direcționate către anumite tipuri de celule.
Deși puternice, ambele metode au dezavantaje. Optogenetica este invazivă, necesitând inserarea fibrelor optice care livrează impulsurile de lumină în creier și, în plus, măsura în care lumina pătrunde în țesutul dens al creierului este sever limitată. Abordările chimiogenetice depășesc ambele limitări, dar induc de obicei reacții biochimice care necesită câteva secunde pentru a activa celulele nervoase.
Noua tehnică, dezvoltată în laboratorul lui Ali Güler de la Universitatea din Virginia din Charlottesville, și descrisă în revista Nature Neuroscience, nu este doar neinvazivă, ci poate activa neuronii rapid și reversibil.
Mai multe studii anterioare au arătat că proteinele celulelor nervoase care sunt activate de căldură și presiunea mecanică pot fi modificate genetic astfel încât să devină sensibile la undele radio și câmpurile magnetice, prin atașarea lor la o proteină de stocare a fierului numită feritină sau la particule paramagnetice anorganice. Aceste metode reprezintă un avans important – de exemplu, acestea au fost deja utilizate pentru a regla nivelul glicemiei la șoareci – dar implică mai multe componente care trebuie introduse separat.
Noua tehnică se bazează pe această lucrare anterioară și se bazează pe o proteină numită TRPV4, care este sensibilă atât la temperatură, cât și la forțele de întindere. Acești stimuli deschid porul central al proteinei, permițând curentului electric să curgă prin membrana celulară; aceasta evocă impulsuri nervoase care se deplasează în măduva spinării și apoi în creier.
Güler și colegii săi au argumentat că forțele magnetice de cuplu (sau de rotație) ar putea activa TRPV4 prin tragerea porului central și, prin urmare, au folosit ingineria genetică pentru a fuziona proteina cu regiunea paramagnetică a feritinei, împreună cu secvențe scurte de ADN care semnalizează celulele pentru transport proteine la membrana celulei nervoase și le-au inserat în aceasta.
Când au introdus această construcție genetică în celulele renale embrionare umane cultivate în laborator pe plăci Petri, celulele au sintetizat proteina „Magneto” și au introdus-o în membrana lor. Aplicarea unui câmp magnetic a activat proteina TRPV1 proiectată, dovadă fiind creșterea tranzitorie a concentrației ionilor de calciu în celule, evidențiat la microscopul cu fluorescență.
Apoi, cercetătorii au introdus secvența ADN Magneto în genomul unui virus, împreună cu gena care codifică proteina fluorescentă verde și secvențele de ADN reglatoare care fac ca acest proiect să fie exprimat numai în tipuri specificate de neuroni. Apoi au injectat virusul în creierul șoarecilor, vizând cortexul entorhinal și au disecat creierul animalelor pentru a identifica celulele care emit fluorescență verde. Folosind microelectrozi, au arătat apoi că aplicarea unui câmp magnetic pe feliile creierului a activat Magneto, astfel încât celulele să producă impulsuri nervoase.
Bucovina Profundă 