„Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta.” (Mat. 22, 37)
ÎNDRUMAR INTERIOR
SĂPTĂMÂNA SFINTELOR PĂTIMIRI
Sf. Nicolae Velimirovici
PUNEREA ÎN MORMÂNT – Icoană pictată de Mihai Tărniceru, 2022
19 aprilie 2022
21 noiembrie 2019
Intrarea in Biserică a Maicii Domnului
Intrarea in Biserică a Maicii Domnului
sau Aducerea la Templu a Maicii Domnului
Astăzi Sfânta Fecioară Maria, s-a sălășluit de pruncă în Templul Ziditorului pentru a se pregăti pentru sălășluirea Ziditorului in templul trupului ei, pentru Sfânta, Nemaiauzita și De-gând-omenesc-necuprinsa Sa întrupare și înomenire, cea mai mare Taină a tuturor tainelor.
De aceea cu sfială o rugăm pe Maica lui Dumnezeu să ne ajute și pe noi să ne curățim , să ne imbisericim și să ne sfințim gândurile, simțirile și acțiunile, mintea și inima, pentru ca in ele să se sălășluiască Însuși Hristos Izvorul sfințeniei, să putem face Voia Tatălui, cu harul, ajutorul și Prezența reală a Duhului cel Sfânt. Amin.
Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.
Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: “Chemaţi fiice evreice curate, să ia făclii aprinse”. Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: “Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc”.
Iar pentru podoabă cea împărătească a dumnezeieştii prunce, Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte aşa: “Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel, de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare”. Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstită şi slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.
Ajungând în cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la biserică, ducând într-însa pe “Biserica” lui Dumnezeu cea însufleţită, pe prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioară Maria.
6 august 2017
Chipuri ale rezistenței spirituale anticomuniste. Chipuri in timp – Inocenta si intelepciune. Expozitie itinerantă de grafică la Suceava. Un eveniment recomandat de Bucovina Profundă.
Chipuri ale rezistenței spirituale anticomuniste
Chipuri in timp – Inocenta si intelepciune
Expozitie itinerantă de grafică la Suceava
Un eveniment recomandat de Bucovina Profundă.
Muzeul de Istorie Suceava gazduieste Marti 8 August 2017 vernisajul expozitiei itinerante de grafica „Chipuri in timp – Inocenta si intelepciune”. Seria de lucrari apartinand artistului plastic Aida Șușter Boțan reuneste portretele unor personalitati de inalta traire ortodoxa ale culturii romanesti, incepand din perioada interbelica (more…)
16 aprilie 2017
Adevărat a înviat Hristos!
Adevărat a înviat Hristos!
Stihirile Paștilor
Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui (Ps. 67, 1)
Paştile cele sfinţite astăzi nouă S-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte. Paştile cele de taină. Paştile cele preacinstite. Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului (Ps. 67, 2)
Veniţi de la vedere femei binevestitoare și ziceţi Sionului:
primește dela noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos;
Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pre Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un Mire ieșind. (more…)
28 decembrie 2016
„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.”
„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.”
CRĂCIUNUL = VENIREA LUI DUMNEZEU ÎN LUME
CRĂCIUNUL = NAŞTEREA LUI HRISTOS DIN FECIOARĂ
CRĂCIUNUL = SE ARATĂ LUMINA LUMII
CRĂCIUNUL = SE DESCOPERĂ SENSURILE EXISTENŢEI UMANE ŞI SENSURILE ÎNTREGULUI UNIVERS
CRĂCIUNUL = MARE MINUNE SE ARATĂ: PRIMUL OM ÎNDUMNEZEIT, PRIMA DATĂ CÂND DUMNEZEU SE ARATĂ ÎN PERSOANĂ
CRĂCIUNUL = ÎNTRUPAREA FIULUI LUI DUMNEZEU
CRĂCIUNUL = ÎNOMENIREA LUI DUMNEZEU
CRĂCIUNUL = ÎMPLINIREA PROROCIILOR
CRĂCIUNUL = DUMNEZEU ÎŞI ASUMĂ ŞI ÎŞI ÎNSUŞEŞTE (ŞI) FIREA UMANĂ
CRĂCIUNUL = DUMNEZEU SE FACE (ŞI) OM
CRĂCIUNUL = FIREA UMANĂ ŞI FIREA DUMNEZEIASCĂ SE AFLĂ NEDESPĂRŢITE, ÎN COMUNIUNE DEPLINĂ, ÎN INTERIORUL UNEI SINGURE PERSOANE, IISUS HRISTOS
CRĂCIUNUL = ÎNGERII, MAGII, PĂSTORII, COPIII DE ACUM DOUĂ MII DE ANI ȘI DE AZI VESTESC LUMII ACESTEA PRIN COLINDE CE SUNT PRECUM NIȘTE PSALMI POPULARI
„Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să poată deveni dumnezeu.” – Sf.Athanasie cel Mare
De acestea să ne bucurăm de Crăciun!
Celelalte sunt fie superficiale şi ne importante, fie baliverne de nu le cred nici ţâncii !
21 noiembrie 2016
Predica Părintelui Cleopa la Intrarea Maicii Domnului in Biserică (21 noiembrie)
Intrarea in Biserică a Maicii Domnului
Predica Părintelui Cleopa la Int
rarea Maicii Domnului in Biserică
(21 noiembrie)
Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mintuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cantam: Bucura-te plinirea rinduielii Ziditorului. (Troparul)
Am pus troparul sarbatorii de azi mai inainte de predica, pentru ca in el dumnezeiestii Parinti au adunat invataturile acestui mare praznic imparatesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfant aduna pe scurt ori viata acelui sfant, ori insemnatatea acelui praznic despre care se vorbeste. Deci precum ati auzit, inceputul troparului este: „Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu”.
Intrarea Maicii Domnului in Biserica a fost primul semn din randuiala bunavointei lui Dumnezeu de a mantui neamul omenesc. Dar sa vedem in ce fel s-a implinit acest semn, in ce fel s-a desfasurat el si cum s-a aratat pe pamant aceasta bunavointa a lui Dumnezeu de a mantui lumea prin nasterea Maicii Domnului si prin intrarea ei in Biserica.
Iată in cel fel a fost Intrarea Maicii Domnului in Biserică
8 noiembrie 2016
8 noiembrie – Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
Sfântul Arhanghel Mihail
”Să ne curăţim sufletul de toată stricăciunea,
ca să putem, cu buze pămînteşti, cînta, cu frică,
lauda netrupeştilor puteri,
care sunt ca focul, ca văpaia, ca lumina.”
(din Slujba Sfântului Arhanghel Mihail)
8 noiembrie – Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
Domnul șade pe heruvimi să se cutremure pămantul închinati-vă Lui toti ingerii Lui.
Marimu-vă pe voi arhangheli si ingeri
si toata oastea cea cereasca,
heruvimi si serafimi care slaviti pe Domnul.
Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc.
Mărimu-te pe tine sfinte arhanghele a lui Hristos, Mihaile
si pe voi sfintilor ingeri, arhangheli, incepatorii, (more…)
26 iunie 2016
Duminica Tuturor Sfinților – Sinaxar
Duminica Tuturor Sfinților – Sinaxar
In aceasta zi, Duminica intai dupa Rusalii, praznuim praznicul Tuturor Sfintilor, celor de pretutindeni, din toata lumea, din Asia, Libia si Europa, de la Miazanoapte si de la Miazazi.
Dumnezeiestii nostri Parinti au asezat sa praznuim, dupa Pogorarea Sfantului Duh, sarbatoarea de azi, ca si cum ar fi voit sa arate ca venirea Preasfantului Duh a lucrat prin Apostoli niste lucruri atat de mari, incat a sfintit si a inteleptii pe cei de un aluat cu noi si, asezandu-i din nou in locul cetei aceleia ingeresti cazute, i-a adus, prin Iisus Hristos, la Dumnezeu: pe unii, adica, prin mucenicie si sange, iar pe altii prin traire si viata virtuoasa, Duhul Sfant savarsind, astfel, fapte mai presus de fire.
Sfantul Duh S-a pogorat in chipul focului, ca unul ce are, in firea Lui, inclinarea de la ceea ce este mai sus spre ceea ce este mai jos; iar tarana, cu firea ei inclinata spre cele de jos, adica framantatura noastra, este ridicata la cele ceresti.
Cu putin mai inainte, trupul luat si indumnezeit de Dumnezeu-Cuvantul a fost inaltat si a sezut de-a dreapta slavei parintesti; iar acum, dupa fagaduinta, ii atrage la Sine pe toti cei ce vor, asa cum ne arata lucrarea mantuitoare a Dumnezeu-Cuvantului si rostul cel mai din urma al venirii Sale in trup, printre noi, si al iconomiei. Ca pe cei cazuti mai de mult din credinta, ii aduce la unirea si la prietenia cu Dumnezeu, iar dintre nemultumitori a adus lui Dumnezeu, ca pe o parga a firii omenesti, pe cei care in multe chipuri au bine-placut Lui. Intr-acest fel deci, asa praznuim sarbatoarea Tuturor Sfintilor.
In al doilea rand, (more…)
4 decembrie 2015
Părintele Justin despre pictura Părintelui Arsenie Boca
Părintele Justin despre
pictura Părintelui Arsenie Boca
sursa: manastirea.petru-voda.ro
Cu ani în urmă câţiva dintre noi l-am întrebat pe Părintele Justin despre Părintele Arsenie Boca câteva lucruri care ne nedumereau. Nu am fost singurii, multă lume a întrebat şi a primit răspuns după puterea fiecăruia. În deliberările pentru canonizarea Părintelui Arsenie Boca au apărut foarte multe mărturii, atît despre lucrările dumnezeieşti săvîrşite în vieţile oamenilor prin credinţa sa, cît şi contestări înverşunate. Mănăstirea noastră nu are o opinie unilaterală despre un subiect atît de complex precum viaţa, personalitatea şi activitatea Părintelui Arsenie Boca, însă ne vom aduce, încet încet, şi noi contribuţia de mărturii, în măsura în care ne va lumina Dumnezeu. Deocamdată însă nu ne exprimăm nicidecum opiniile şi mărturiile noastre personale, ci numai ceea ce ne-a răspuns Părintele Justin. Răspunsurile Cuvioşiei Sale sunt în număr mare, date multora dintre ucenicii şi ucenicele sale. Redăm doar cîteva, pentru început:
Întrebare: Care sunt scrierile autentice ale Părintelui Arsenie, şi cum să le diferenţiem de sutele de scrieri care i se atribuie? Fiindcă nu poate fi judecată ortodoxia cugetării cuiva pe textele altcuiva.
Răspuns: Cărţile scrise de Părintele Arsenie sunt numai două: Cărarea Împărăţiei şi Cuvinte vii. Restul sunt probabil compilaţii alcătuite de alte persoane, modificate sau cu totul inventate de aceia. Ortodoxia Părintelui Arsenie se poate căuta în cele două cărţi ale sale.
Întrebare: Cum se explică mulţimea erorilor din erminia picturii de la Drăgănescu?
Răspuns: Drăgănescu este o expresie a artistului. Dar este o greşeală pe care Dumnezeu i-a iertat-o, pentru mulţimea uriaşă a faptelor lui bune din restul vieţii sale. Sunt convins că s-a pocăit de acele picturi, dar n-a mai fost vreme să schimbe ceva.
Întrebare: Deci pictura de la Drăgănescu nu reflectă gândirea dogmatică a Părintelui Arsenie? Seamănă perfect cu pictura post-modernă din America şi Rusia anilor 50!
Răspuns: Faptele lui, minunile lui, puterea lui Hristos din el, credinţa lui reflectă gândirea dogmatică a Părintelui Arsenie. Nu pictura de la Drăgănescu, care este cu totul aparte faţă de predania iconografică ortodoxă şi pe care n-o putem include în tradiţia ortodoxă, fiindcă este o artă înscrisă în curentul acesta post-modernist. La fel ca şi
21 noiembrie 2015
(✝) 21 Noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
(✝) 21 Noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Icoane | Viață | Acatist | Canon | Evanghelie
„Astăzi înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului.” (more…)
22 noiembrie 2014
Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Intrarea Maicii Domnului în Biserică
Strălucit-a zi de bucurie şi praznic preacinstit. Că astăzi ceea ce a fost mai înainte de naştere fecioară şi după naştere a rămas fecioară, în Templu sfânt este adusă. Şi Zaharia bătrânul, tatăl Mergătorului înainte se bucură şi strigă cu veselie: Apropiatu-s-a nădejdea celor necăjiţi, în Templul cel sfânt, ca o sfântă, să se sfinţească spre sălăşluirea Împăratului tuturor. Să se veselească Ioachim strămoşul şi Ana să se bucure, că au adus lui Dumnezeu, ca pe o junice de trei ani, pe stăpâna cea fără prihană. Maicilor, împreună bucuraţi-vă, fecioare, săltaţi şi cele sterpe, împreună dănţuiţi. Că ne-a deschis nouă Împărăţia cerurilor, cea mai înainte rânduită împărăteasă a toate. Bucuraţi-vă popoare şi vă veseliţi. (Stihira la Litia la Intrarea Maicii Domnului în Biserică )
15 august 2014
Adormirea Maicii Domnului – Omilia Sfântului Grigorie Palama. Omilii, Vol.III, Ed. Anastasia, 2007, traducere de Parascheva Grigoriu
Adormirea Maicii Domnului
Omilia Sfântului Grigorie Palama
(Omilii, Vol.III, Ed. Anastasia, 2007, traducere de Parascheva Grigoriu)
La preacuvioasa Adormire a Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria
1. Dorul şi datoria au alcătuit, pentru dragostea voastră, omilia noastră de astăzi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atenţiei voastre cuvântul mântuitor primit în auzul vostru cel iubitor de cuvântări dumnezeieşti şi de a vă hrăni de aici sufletele voastre şi nu numai fiindcă voiesc ca pentru dragostea voastră să îmi fac datoria, după sfintele rânduieli: ci şi fiindcă, mai mult decât oricare alt subiect, acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine însumi şi mai îndrăgit de mine, dacă voi rosti cu laude în Biserică minunile pururea Fecioarei şi Maicii Domnului. Iar cât priveşte dorul, care este, nu unul, ci îndoit, acela mă înalţă şi mă cheamă şi îndeamnă, iar datoria neabătut mă constrânge, căci singur cuvântul nu se poate apropia de cele ce sunt mai presus de cuvânt, precum nici ochiul nu poate privi neabătut la soare. Apoi, iarăşi, deşi nu se cade a grăi cele ce sunt mai presus de cuvânt, însă, pentru iubirea de oameni, ni se îngăduie totuşi să slăvim pe cele slăvite, şi deşi trebuie ca cele ce sunt de neatins să rămână neatinse, putem, prin cuvinte, să ne plătim datoria şi să ne exprimăm acest dor către Maica Domnului, cântând-o după putere.
2. Şi dacă „cinstită este moartea cuvioşilor şi pomenirea dreptului cu laudă” (Ps. 115:6) oare cu cât mai mult se cuvine să facem, cu cele mai înalte cuvinte de laudă, pomenirea Adormirii pururea Fecioarei şi Maicii Domnului, Sfânta Sfintelor, din care purcede toată sfinţirea către sfinţi? Precum şi facem, când o prăznuim, astăzi fiind Sfânta Adormire şi mutare la viaţă a Maicii Domnului. Maica Domnului, fiind cu puţin micşorată faţă de îngeri, este fără de asemănare mai presus de îngeri, de arhangheli şi de toate puterile cele mai presus de lume, prin apropierea de Dumnezeu mai presus de toate, şi prin minunile ce din veac sunt scrise despre aceasta şi săvârşite în ea.
3. Căci pentru ea mai dinainte s-au vestit dumnezeieşti profeţii ale profeţilor celor inspiraţi de Dumnezeu. Minuni mai dinainte au închipuit (more…)
26 iunie 2014
Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava
Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava
Cuprins
- Originile
- Marturisirea si mucenicia
- Primele minuni
- Aducerea sfintelor moaste de la Cetatea Alba la Suceava
- Minunea salvarii Sucevei
- Alte stramutari ale sfintelor moaste
- Zilele de praznuire
- Hramul de la Suceava in prezent
- Sfantul Ioan cel Nou in pictura si literatura bisericeasca
- Concluzii
- Bibliografie
sursa: sfantulioancelnou.ro
Originile
De la inceputul veacului al XV-lea, stravechea cetate voievodala Suceava adaposteste moastele unuia din cei mai cunoscuti sfinti cinstiti de credinciosi, din Moldova si anume Sfantul Ioan, supranumit „cel Nou”.
Din putinele stiri ramase in legatura cu patimirea sa, se pot desprinde si cateva date biografice. Era originar din orasul Trapezunt (sau Trebizonda, azi Trabzon in provincia cu acelasi nume din Turcia), oras situat pe tarmul sud-estic al Marii Negre, care din 1204 pana in 1461 a fost capitala unui mic „imperiu„, desprins din cel bizantin.
De vreme ce a patimit in jurul anului 1330, (more…)
21 noiembrie 2012
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Cuvant din Proloagele de la Ohrida
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Cuvant din Proloagele de la Ohrida
Împlinind Preasfînta Fecioară Maria vîrsta de trei ani, sfinţii ei părinţi loachim şi Ana au adus-o pe ea de la Nazaret la Ierusalim spre a o închina slujbei Templului, aşa cum făgăduiseră lui Dumnezeu mai înainte de naşterea ei. De la Nazaret la Ierusalim se mergea cale de trei zile, dar Sfinţilor Părinţi loachim şi Ana calea aceasta nu le-a părut deloc împovărătoare, căci ei mergeau să împlinească o lucrare foarte plăcută lui Dumnezeu. La Ierusalim s-au strîns multe rudenii ale Sfinţilor Părinţi care au dorit să fie de faţă la această mare sărbătoare, la care nevăzut participau cu bucurie şi îngerii cei din cer. Procesiunea de mergere la Templu era condusă de fecioare ce purtau în mîini făclii aprinse. După ele venea Preasfînta Fecioară, avînd de o parte pe tatăl său iar de cealaltă, pe maica sa. Fecioara era îmbrăcată în strai de o bogăţie şi strălucire imperiale, aşa cum se şi cuvenea „Fiicei împăratului şi Miresei lui Dumnezeu” (cf. Psalmul 44: 13-15). În (more…)
15 iulie 2011
15 iulie – Martiriul Sfântului Chiric, copil de 3 ani aruncat pe scări şi al mamei sale Iulita
Sf. Chiric, copilul-mucenic de 3 ani aruncat pe scări
Sinaxar, 15 iulie:
Sfântul Chiric şi mama sa Iulita
Aceasta mucenita a trait pe vremea Împaratului Diocletian, tragându-se cu neamul din Iconia. Din pricina prigonirii crestinilor, a luat pe Fericitul Chiric, în vârsta de trei ani, si a mers la Seleucia. Aflând însa si acolo aceeasi pornire împotriva crestinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe crestini ighemonul Alexandru, om crud si salbatic la fire. Acesta, prinzând pe Mucenita Iulita, a batut-o, luând si copilul de la dânsa. Dar neputând ighemonul sa-l traga la sine cu maguliri si cu mângâieri, caci copilul se uita întins la maica sa, si abia putând vorbi, chema numele lui Hristos, ighemonul l-a lovit cu piciorul în pântece, si l-a aruncat de pe scari. Lovindu-se cu capul de zid, copilul si-a spart capul, si asa si-a dat sfârsitul. Iar fericitei Iulita, dupa multe chinuri, nevrând ea sa se lepede de Hristos, i s-a taiat capul si asa a luat cununa muceniciei.
Martiriul Sfântului Chiric şi al mamei sale Iulita
În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tînără, de neam bun, anume Iulita. Ea se trăgea din seminţia împăraţilor Romei şi era creştină cu credinţa. Petrecînd puţin timp cu un bărbat legiuit, a zămislit şi a născut de la dînsul un prunc de parte bărbătească. Apoi a rămas văduvă. Pruncul ce l-a născut, l-a luminat cu Sfîntul Botez şi i-a dat numele de Chiric.
În acea vreme, Diocleţian, ţinînd împărăţia Romei, ridicase prigonire mare împotriva creştinilor de prin toate părţile stăpînirii sale. El a pus (more…)
14 iulie 2011
14 iulie – Sfântul Nicodim Aghioritul
Sfantul Nicodim Aghioritul s-a nascut in anul 1749 in orasul Naxos, situat in sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Pana la intrarea in monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. La varsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde invatatura dascalului Ierotei. Aici a invatat latina si franceza, devenind un bun cunoscator al Sfintilor Parinti, al aghiografiei si sfintelor canoane.
In anul 1770, dupa terminarea studiilor, Nicolae se intoarce la Naxos, unde mitropolitul Antimos il angajeaza secretar. La 26 de ani, dupa cateva vizite in Sfantul Munte, intra in monahism, la Manastirea Dionisiu. Dupa doi ani de ascultare, este tuns rasofor si primeste numele de Nicodim.
Episcopul Macarie al Corintului ii va cere sa corecteaze si sa pregateasca pentru tipar „Filocalia”. Este tiparita in anul 1782, in Venetia. Numarul de autori patristici cuprinsi in colectie este de 36 si acopera o perioada de unsprezece secole: IV-XV. Tot la cerearea acestuia revizuieste si Everghetinosul si Despre Impartasania necontenita.
Datorita dorintei de a se darui total rugaciunii in liniste, Sfantul Nicodim Aghioritul paraseste Manastirea Dionisiu si se retarge intr-o chilie aproape de Haries. Doreste sa intre in obstea Cuviosului Paisie Velicikovski, insa, nu reuseste sa ajunga in Moldova din cauza unei furtuni. Intelege (more…)
14 mai 2011
14 Mai – Pomenirea Sfinţilor Închisorilor – Sinaxar, Slujba, Acatistul, Icoana
14 Mai – Pomenirea Sfinţilor Închisorilor
Sinaxar, Slujba, Acatistul, Icoana
Sinaxar: În luna mai, in ziua a paisprezecea, pomenirea sfintilor mucenici ce au patimit in temnitele din Romania.
Acesti sfinti mucenici s-au savarsit in temnitele din Romania in secolul XX, fiind chinuiti in multe feluri: cu foame, cu frig, cu batai, cu teroare continua, cu insulte si umiliri nenumarate si cu multe alte chinuri scornite de diavol si slugile lui pentru a le infrange credinta si a-i compromite. Unii de pe urma grelelor patimiri s-au imbolnavit, indoindu-li-se chinurile deoarece asistenta medicala era conditionata de compromitere.
Acestia pe care ii cinstim astazi ca si sfinti sunt aceia dintre zecile si sutele de mii de purtatori de zeghe din Romania comunista care au murit cu nadejdea vietii vesnice si marturisind dreapta credinta, indiferent de culoarea politica, motivul arestarii sau viata pe care au dus-o inainte. Caci suferinta indurata in inchisori, in lagare de munca fortata, in anchete sau in marea inchisoare care a devenit Romania dupa 1945, i-a inteleptit, facandu-i sa inteleaga rostul lor in mijlocul acestei suferinte: ispasirea pacatelor proprii si ale neamului intreg. A fost o generatie de jertfa pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult inflacareaza inimile noastre spre pazirea nestirbita a randuielilor stramosesti: credinta si dragostea de neam. Ei sunt sufletul si cetatea neamului nostru. Caci prin jertfa (more…)
24 aprilie 2011
Hristos a inviat ! – Canonul Învierii
Hristos a inviat !
Canonul Învierii
Hristos a înviat din morti!
Cu moartea pe moarte calcând
Si celor din mormânturi
Viata daruindu-le.
Cântarea I-a:
Ziua Invierii, sa ne luminam, popoare,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata si de pe pamânt la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cantam cântare de biruinta.
Hristos a inviat din morti!
Sa ne curatim simtirile
Si sa vedem pe Hristos stralucind,
Cu neapropiata lumina a Invierii.
Si bucurati-va zicând: “luminati sa-L auzim”,
Cantandu-I cântare de biruinta.
Hristos a inviat din morti!
Cerurile dupa cuviinta sa se vesealeasca,
Si pamantul sa se bucure.
Si sa praznuiasca toata lumea
Cea vazuta si cea nevazuta
Ca Hristos S-a sculat, veselia cea vesnica. (more…)
3 februarie 2011
Întâmpinarea Domnului – 2 februarie
Întâmpinarea Domnului
Sedealna, glasul 4
Prunc Te-ai făcut pentru mine, Cel ce eşti vechi de zile; curăţirii Legii Te împărtăşeşti, Preacuratule Dumnezeu, ca să-mi încredinţezi mie trupul cel din Fecioară. Şi acestea Simeon în taină ştiindu-le Te-a cunoscut pe Tine, Dumnezeu, Cel ce Te-ai arătat; şi ca o Viaţă Te-a cuprins şi bucurându-se, ca un bătrân, a strigat: slobozeşte-mă, că Te-am văzut pe Tine, Viaţa tuturor.
„Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică şi Fecioară, ce în tine s-a săvârşit. În mâini ţine Simeon bătrânul, îmbrăţişat, pe al legii Făcător şi Stăpânul tuturor. Veniţi, pre Hristos vedeţi, pe al tuturor Stăpân, pe Care astăzi Simeon îl şi poartă în locaş. Trăind încă Simeon până pre Hristos văzu, către Dânsul a strigat: slobozeşte-mă acum. Luminează-mi sufletul şi lumina de simţit, căci curat pre Dumnezeu văzând, să-L vestesc la toţi. Pre Acel (more…)
28 ianuarie 2011
Sfantul Isaac Sirul – 28 ianuarie
Sfântul Isaac Sirul, episcop de Ninive, a trăit în secolul al şaselea. El şi fratele său au intrat în mănăstirea ascetului Matei lângă Ninive şi au primit tunsoarea monahală. Învăţătura sa, virtuţile şi modul de viaţă ascetic au atras atenţia fraţilor şi aceştia i-au propus să conducă treburile mănăstirii. Sfântul Isaac nu voia o asemenea povară asupra lui, preferând să trăiască în singurătate, de aceea a părăsit mănăstirea pentru a vieţui în pustiu.
Fratele său a insistat de mai multe ori pe lângă el să se întoarcă la mănăstire dar nu a acceptat. Cu toate acestea, când renumele sfinţeniei vieţii sale s-a răspândit, a fost făcut Episcop de Ninive. Văzând cruzimea şi neascultarea locuitorilor cetăţii, sfântul a simţit că era peste puterile lui să le fie conducător şi cu atât mai mult plângea de dorul singurătăţii. Odată, doi creştini au venit la el, cerându-i să le judece o pricină. Unul confirma că datora bani celuilalt, dar cerea să i se mai dea puţin răgaz. Cel care îl împrumutase îl ameninţa că îl va duce la judecată pentru a-l forţa să plătească. Sfântul Isaac, cu un citat din Evanghelie, îi ceru să fie milos şi (more…)
13 ianuarie 2011
Mircea Eliade – Ion Moţa şi Vasile Marin – VREMEA, 24 ianuarie 1937
Ion Moţa şi Vasile Marin
Mircea Eliade, VREMEA, 24 ianuarie 1937
(Articolul “Ion Mota si Vasile Marin” a fost scris de Mircea Eliade si publicat in Vremea, an X (1937), ianuarie 24, nr. 472, p.3.)
Rareori se întâlneste în istoria unui neam o moarte atât de semnificativã ca moartea acestor doi fruntasi legionari, cãzuti pe frontul spaniol. În rãzboiul civil din Spania – devenit repede un rãzboi între ideologii politice si interese economice extra-nationale – au murit, fãrã îndoialã, sute de mii de oameni, de ambele pãrti; oameni si mai buni si mai rãi, desperati sau mercenari, eroi sau asasini. E greu de crezut, totusi, cã printre acele câteva sute de mii de morti de pe fronturile spaniole – se mai pot numãra jertfe atât de voluntare ca a lui Ion Mota si Vasile Marin.
Revolutia nationalistã – ca si rezistenta guvernului democrato-comunist – a gãsit desigur, încã din primele zile, aderente fanatice. S-au înscris voluntari pentru ambele tabere si din toate tãrile. Dar plecarea celor sapte comandanti legionari români în Spania – unde au luptat ca simpli voluntari în trupe de soc – a fost simbolicã. Simbolicã ar fi fost de asemenea înrolarea contelui Ciano, a lui Litvinof sau a Generalului Goering – într-una din acele trupe de soc care au 70 la sutã pierderi…
Problematica moralã a unui sef este întotdeauna mai durã ca a unui simplu fanatic. De foarte multe ori un sef nu are dreptul sã se jertfeascã direct, personal, misticei pe care o promoveazã. Atât Ion Mota cât si Vasile Marin dãduserã nenumãrate probe de spiritul lor de jertfã: închisori, suferintã, prigoanã moralã; o tinerete trãitã eroic, responsabil, ascetic.
Aceastã ultimã si fatalã încercare – plecarea în Spania – si-o aleseserã ei singuri, ca o supremã dovadã de credintã si eroism crestin. Nici cea mai asprã moralã omeneascã nu-i silea sã se jertfeascã; pentru cã tineretea lor fusese o jertfã continuã si fanatismul lor crestin si nationalist fusese de nenumãrate ori încercat. Semnificatia mortii lor trece, deci, deasupra valorilor si eroismului viril. Moartea voluntarã a lui Ion Mota si Vasile Marin are un sens mistic: jertfa pentru crestinism. O jertfã care sã verifice eroismul si credinta unei întregi generatii. O jertfã menitã sã fructifice; sã întãreascã crestinismul, sã dinamizeze un tineret.
Ion Mota avea adversari, dar nu avea nici un dusman. Era un tânãr palid, calm, concentrat; nici un gest frenetic, nici un fel de eroism ostentativ în cuvintele si privirile lui. Avea priviri limpezi, orizontale. Ghiceai însã o lungã si nedomolitã maceratie lãuntricã; siguranta lui în lumea de dincolo, în viata sufletului dupã moarte, îl fãcea sã sufere si mai mult de putinãtatea acestei scurte vieti pãmântene. Nu se temea de moarte, a dovedit aceasta cu mult înainte de plecarea lui în Spania. Astepta nerãbdãtor sã se jertfeascã, sã învete pe altii drumul unei vieti eroice, impersonale. “Martir” înseamnã “martor”; cel care moare pentru o credintã mãrturiseste pentru ea, dovedeste celorlalti cã o asemenea credintã te mântuieste de spaima mortii, cã în ea gãsesti un sprijin, dupã ce ai gãsit un sens al existentei. Ion Mota dovedise de mult cã îsi gãsise (more…)
SCRISOAREA LUI ION MOTA CATRE PARINTII SAI – 1 Decembrie 1936
SCRISOAREA LUI IONEL MOŢA CĂTRE PĂRINŢII SĂI
Pe vaporul „Monte Olivia” spre Portugalia – 1 Decembrie 1936
Iubiti parinti, 
Suntem de patru zile pe un vapor, iar mâine debarcam la Lisabona, în Portugalia, de unde apoi plecam în Spania…
…Desigur ati aflat ca dorim sa luam si noi parte câtva timp la lupte, cam o luna de zile, caci pe atât ne-a tarmurit Corneliu termenul, fiind vorba de un semn viu de unire crestina a inimilor a doua neamuri.
Cea mai mare grija si tulburare sufleteasca a mea, în acest admirabil si maret drum, este grija de scumpa mama si iubitul tata.
Ma tem ca prea va veti lasa coplesiti de îngrijorari si, negresit, dupa o viata destul de încercata, numai asemenea poveri sufletesti nu ar trebui sa mai aveti. As fi cel mai fericit sa pot avea de la iubitii parinti o veste ca grijile mele nu sunt întemeiate si ca, razimati pe dragostea pentru Cruce si crestinatate, gasiti îndestulatoare putere sufleteasca pentru a putea purta grija aceasta ce nu se poate înconjura, dar a fi chiar multumiti ca fiul vostru se afla pe un asemenea drum de onoare si de datorie…
La riscul nostru, la jertfa noastra din dragoste pentru Hristos, vom fi fericiti a afla ca si ai nostri iau parte prin barbatia de a trece prin câteva zile grele si a nu se lasa coplesiti, caci ar parea ca ne-au facut sa uitam datoria noastra catre Dumnezeu, în al carui obraz se trage azi cu mitraliera si datoria fata de neamul nostru, a carui soarta atârna si ea atât de mult de lupta hotarâtoare care se desfasoara azi în Spania…
Nelinistea mea (more…)
20 noiembrie 2010
16 noiembrie 2010
17 noiembrie, pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Daniil
Luna noiembrie în 17 zile, pomenirea Sfântului Cuvios Mucenic Daniil (Sandu Tudor), care în bătăi crâncene s-a săvârşit
Tropar, glasul I
Vlăstar curat al plaiurilor străbune,
biruitor al patimilor şi al celor deşarte,
dascăl înţelept al rugăciunii
şi vas ales al luminii celei necreate.
Cuvioase părinte Daniil,
purtătorule de chinuri îndelungate,
roagă-L pe Hristos Dumnezeu
să ne-nvrednicească Împărăţiei
Celei Neînserate.
„Împlinirea rugăciunii inimii duce la mucenicie” – Părintele Daniil
„ Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba, sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de – 30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi rână peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuia să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar, şi erau lăsaşi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare, atât înainte de a intra în celula respectivă cât şi după ce au intrat în celulă. Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui. După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de către 3 gardieni, părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: Doctore, nu mai spui nimic altceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul. Şi medicul spunea că în momentul când a început părintele Daniil rugăciunea, a intrat o lumină orbitor de strălucitoare în toată celula şi din clipa respectivă a pierdut noţiunea timpului. După ceva vreme, au fost bruscaţi de gardienii care au intrat în celulă, i-au ridicat de jos, şi după aceea au aflat că au rezistat acolo 8 zile, fără apă, fără mâncare, fără somn, fără nimic de îmbrăcat, la – 30° Celsius. Torţionarii când au intrat acolo şi când au pus mâna pe părintele Daniil era mai fierbinte decât atunci când l-au adus în celulă iar în jurul lui totul se topise.” (Părintele Augustin de la Aiud în cartea Din temniţe spre sinaxare)
27 octombrie 2010
Capul ce se pleaca sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede. Modelul Sfântului NESTOR
Capul ce se pleacă sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede.
Modelul Sfântului Nestor
L-am prăznuit pe Sf. M.M. Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi l-am amintit in treacăt pe viteazul Nestor. Nu zăbovim asupra Sf. Nestor, deoarece el ne aminteşte că datoria noastră este să-i apărăm pe fraţii noştri de Lie şi să-L mărturisim pe Hristos!
Dacă noi asistăm pasiv şi “inţelept” la pângărirea credinţei şi tradiţiei noastre, acceptăm că albul e negru şi dracul e blond, işi poate inchipui cineva că, atunci când ni se va cere lepadarea de Hristos, vom avea tăria de a-L mărturisi? Sau, mai grav, copiii noştri, care au invăţat de la noi să fie “inţelepţi”, işi vor mai pune măcar problema mărturisirii?
Iată-l astăzi pe Lie, uriaş ca o mlaştină globală care intinează sufletele tuturor, zâmbind sfidător peste capetele noastre plecate care au “uitat” că proverbul, in intregul lui, sună aşa: “Capul ce se pleacă sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede”, iar in acest caz Soarele este Hristos!
Ce puţin ne cere Hristos! El ştie cât de mici si nevolnici suntem, şi vrea doar să mergem la Sfinţii Săi şi la Maica Sa, ca să-l zdrobim pe Lie cu puterea pe care ne-o dau Ei!
A fi Nestor nu e o opţiune, ci o obligaţie, iar de nu vom fi asemeni lui, ne vor blestema copiii si ni se va inchide pe vecie Impărăţia.
Ne este frică de Lie sau de posibila “tăiere” a capului? Nu riscăm absolut nimic şi nici nu avem ce pierde, căci “ce ai care să nu-ţi fi fost dat? “.
Să-I deschidem inima lui Hristos, iar dacă El e cu noi, “de cine ne vom teme”?
„Credinţa” noastră raţionalistă ne indeamnă la moderaţie, invocând mult discutata “cale de mijloc”. Ştim insă, din Apocalipsa 8/21, că fricoşii vor intra in iad inaintea desfrânaţilor şi a ucigaşilor şi ştim de la Pr. Arsenie Papacioc că cine crede in viaţa veşnică şi nu luptă să o dobândească trebuie inchis la nebuni!
Dar cine sunt aceşti Lie care işi bat joc de credinţa şi de tradiţia noastră?
Aţi uitat oare că această ţară e a lui Dumnezeu, că am fost creştinaţi de Intâiul chemat şi că România e grădina Maicii Domnului?
Va vom aminti!
Marcel Bouroş / Scoala Brancoveneasca
Bucovina Profundă 
