Bucovina Profundă

23 noiembrie 2020

Vaccinul covid nu va fi obligatoriu. Amenințările in caz de refuz, da

Filed under: antivaccin,articol,bio-wars,bioetica,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:53

Vaccinul covid nu va fi obligatoriu. Amenințările in caz de refuz, da

vaccin covid

Articol de Mircea Pușcașu

„Nu va fi obligatoriu” , doar că nu vei putea face anumite chestii dacă nu il faci. Cum ar fi să mergi la serviciu, să profesezi, dacă ești medic, profesor, vânzătoare etc. Chiar dacă ai făcut Covid și ai imunitate naturală pe mai multe linii (anticorpi IgG, linie limfoidă, celule T killer, celule T CD4 helper, celule B secretoare de IgG, mieloide etc.), linii de care nu te testează nimeni, pentru că nu sunt interesați să reducă piața de desfacere și masa de manevrat prin restricții vaccinale/sanitare.

„Nu va fi obligatoriu”, dar consimțământul tău nu va fi liber, ci va fi sub presiunea restrângerii abuzive a drepturilor tale elementare. Dacă vor fi restricții in caz de refuz, atunci juridic se numește vicierea consimțământului (care trebuie să fie liber de constrângeri), iar in dreptul internațional se încalcă totul de la Codul de la Nurenberg  1948, la Conventia de la Oviedo, 1999

„Nu va fi obligatoriu”, dar in fapt nu e o vaccinare cu un produs testat și sigur, cu toate testele făcute, pentru că se pare că populația constituie (fără a fi informată) cohorte pentru experimente medicale, studiile de fază 3 pe subiecți umani și apoi cercetare post-market. Profesorul Streinu Cercel afirmă asta :

Pe mine (și cred că pe orice om normal la cap) mai mult decât pandemia mă sperie politizarea ei sincronă la nivel global. Una e un virus și cercetarea medicală pentru obținerea de tratamente (curative sau profilactice) eficiente. Și alta e să vezi cât de bucuros e domnul Schwab de la WEF când propune schimbarea Contractului Social (cel valabil deși e nesemnat de nimeni), adică statutul juridic al omului obișnuit față de Stat,

in ideea limitării (prin forța legii) drepturilor și libertăților persoanelor, in care libertatea e condiționată de obediența față de ideologii private, egalitatea in fața legii va fi minunată dar va lipsi cu desăvârșire, unii fiind mai egali decât alții, ca in Ferma animalelor a lui Orwell.  (more…)

15 noiembrie 2020

Masca. Manual de nebună purtare – Articol de Silviu Man

Filed under: articol,bio-wars,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:15

Masca. Manual de nebună purtaremasca j

Articol de Silviu Man

Acest text lung cât o zi de carantină nu este nici despre eficienţa şi nici despre ineficienţa măştii, nu este despre viteza de propagare a salivei în spaţiile închise, deschise sau cu geamul crăpat, nici despre diametrul, circumferinţa şi cotangenta virusului şi nici despre cum se / cum nu se strecoară el în corpurile noastre, neagăţându-se / agăţându-se cu coroniţa lui ciufulită de pliurile unei măşti de culoare bleu, înainte / după orele 23.

*

În marea bătălie medicală din anul 1 d. Cov. (2020 d. Hr.), faza pe România, populaţia s-a împărţit, previzibil, în două tabere. Prima tabără este alcătuită din fanii măştii  – în mare măsură adepţii discursurilor şi politicilor administrativ-medicale aplicate. În colţul opus se află duşmanii măştii – în mare măsură contestatari ai acestor discursuri şi politici.

Mi se pare că, fiind prinşi în cursa înarmărilor cu stocuri de măşti, hectolitri de spirt şi baxuri de hârtie igienică, am ignorat cu desăvârşire un lucru esenţial. Este vorba de însăşi definiţia măştii. La drept vorbind, ce este masca pentru fiecare dintre tabere? Sigur vorbim despre acelaşi lucru? Este masca aceeași pentru toţi sau nu cumva există o anumită ambiguitate care transformă întreaga dezbatere despre mască într-un dialog al surzilor?

Grosso modo, pentru adepţii purtării măştii, aceasta e un simplu obiect fără nici o semnificaţie specială. Îl pui pe faţă, îl porţi corect, îl întreţii cf. norm. în vig., îşi face treaba, îl arunci, sănătate. Masca-obiect se reduce astfel la simpla ei funcţie de protecţie. Pentru adepţii ei, dincolo de protecţie, ea nu schimbă nimic fundamental nici în felul de a fi a celui ce o poartă, nici în relaţiile comunităţii. Văzând în mască doar un obiect neutru prin natura sa, adepţii ei reproşează taberei opuse îndărătnicia împotriva unui lucru inofensiv, a cărui utilizare e facilă şi ale cărui beneficii sunt cu mult mai mari decât dezavantajele. Singura modificare pe care o aduce masca ar fi strict la nivel fiziologic. Totul a rămas la fel, doar că respirăm un pic mai greu şi trebuie să vorbim un pic mai tare ca să ne înţelegem. În această viziune, masca doar ascunde o mică parte din realitate; realitatea rămâne neschimbată esenţial.

De partea cealaltă – pentru contestatarii ei, masca este mai mult decât un obiect, este un semn; e o botniţă, o metaforă a restrângerii libertăţii, nu cu mult mai prejos decât lanţurile ori cătuşele din trecut sau cipul subcutanat din viitor; un indicator clar al supunerii individului şi societăţii la restricţiile impuse de autorităţile naţionale & globale; simbol al încălcării dreptului de a vorbi liber, făcând astfel loc abuzurilor. În această viziune, masca este unul dintre primele simptome ale unui nou tip de totalitarism. Reproşul contestatarilor măştii asupra taberei adverse vizează incapacitatea acesteia de a sesiza această modelare agresivă a realităţii cu ajutorul măştii. În această viziune, masca nu ascunde, ci falsifică realitatea.  (more…)

5 noiembrie 2020

O NOUĂ ZI ÎN MINUNATA LUME NOUĂ

O NOUĂ ZI ÎN MINUNATA LUME NOUĂ

istock_000013039030_large

Ce vremuri incredibile! Asistăm la criminalizarea stării de boală și dezincriminarea terorismului de stat și global (căci ce este teroarea nejustificată răspândită de autorități și presă, pentru o boală care are rata de vindecare /supraviețuire de 99.76% ?). Ba chiar există federații medicale care cer (autoînvinovățindu-se) anularea malpraxisului pe timpul pandemiei, recunoscând in acest fel că au făcut malpraxis și cerând dreptul la alte acte asemenea !!

Desigur, vor fi și țapi ispășitori sacrificați pe altarele justiției oarbe și surde, in special trepăduși mici și mijlocii, iar bibanii de la Davos ONU sau OMS vor culege doar crema centralizării politice și digitale a puterii globale de după The Great Reset. Acum vedem in lucru o schemă globală de socializare (/descentralizare) a responsabilității și vinovăției, o schemă de tip piramidal (OMS către guverne, guvernare către prefecți, inspectori, directori, cetățeni sau chiar către copiii de școală). Urmează prăbușirea economiei globale, haos general, poate vreun război.

Oricum vinovatul vei fi tu. Azi vezi doar începutul. Dacă cetățeanul nu a purtat mască la duș, nu mai contează protocoalele eronate ale OMS (raportări eronate, interzicerea autopsiilor, antivirale mai rele decât Covidul însuși etc), nu mai contează matrapazlâcurile tătarilor arafatici și cercelopați, nici lipsa măsurilor simple și ieftine pentru profilaxia cazurilor grave (e. g. suplimentarea vitaminei D3 la vulnerabili), nu mai contează nimic. Decât faptul că cetățenii insubordonați nu poartă mască când se plimbă singuri prin parc.

(more…)

21 octombrie 2020

Pandemie sau PLANdemie? Câteva date care par să indice planificarea

Filed under: antivaccin,articol,bio-wars,cenzura,dictatura,totalitarism — Mircea Puşcaşu @ 21:50

Pandemie sau PLANdemie?

Câteva date care par să indice planificarea

Un articol de Edward Morgan

1. Medici germani care declară că pandemia a fost planificată 

Un grup de peste  500 de medici din Germania  numit „Doctori pentru informații” a făcut o  declarație șocantă în timpul unei conferințe de presă naționale : (1)

„Panica Corona este o piesă de teatru. Este o înșelătorie. O escrocherie. Este timpul să înțelegem că suntem în mijlocul unei infracțiuni globale.”

Covid-19-coronavirus-New-World-Order

Acest grup mare de experți medicali publică un ziar medical pe 500.000 de exemplare în fiecare săptămână, pentru a informa publicul despre  dezinformarea masivă din mass-media .

De asemenea, organizează proteste în masă în Europa, cum ar fi cea din 29 august 2020, unde s-au înscris 12 milioane de oameni și s-au prezentat de fapt câteva milioane.

De ce acești peste 500 de medici spun că pandemia este o crimă globală? Ce știu ei, că noi nu știm?Protestul Pandemic planificat Berlin 1

Una dintre numeroasele proteste împotriva „plandemiei” pe care nu o veți vedea în mass-media

2. Sute de medici spanioli spun că Pandemia este planificată 

(more…)

28 septembrie 2020

Malmkrog sau De ce e profetic Soloviov și genial Cristi Puiu. Semnele vremurilor

Filed under: apocalipsa,articol,Fundatia George Manu — Mircea Puşcaşu @ 22:23

Malmkrog sau De ce e profetic Soloviov și genial Cristi Puiu. Semnele vremurilor

”Am văzut Malmkrog al lui Cristi Puiu. Noaptea, în liniște și fără mască. Dintre toate filmele pe care le-am văzut vreodată, acesta este cel mai film tocmai pentru că nu este film. Iubitorii de lectură au senzația că o carte sau un autor le vorbește prin pagini. Cristi Puiu a reușit să ecranizeze senzația asta. Suprinzător pentru un film românesc, nu apare niciun bloc, nu înjură nimeni, iar ciorba se servește cu linguri de argint. Și tot surprinzător pentru un film românesc, pașii lui Lenin în zăpadă se aud apropiindu-se, nu îndepărtându-se. Malmkrog nu e un film de artă. E o artă de film. Indisponibil în farmacii. #Malmkrog ” (Brad Florescu)

malmkrog_cristi_puiu

 

Semne ale vremurilor sau actualitatea dialogurilor lui Soloviov

Articol de BOGDAN MUNTEANU

Recepţia filmului „Malmkrog”, o operă cinematografică densă şi profundă a regizorului Cristi Puiu, s-a desfăşurat sub semnul contrastelor. De la recenzii elogioase pe plan internaţional şi un premiu la festivalul de la Berlin din februarie 2020, la nivel personal autorul a avut parte şi de un veritabil linşaj mediatic pe plaiurile natale. S-a întâmplat după ce, în vara acestui an, la premiera filmului în cadrul festivalului clujean TIFF, a afirmat în faţa publicului că a sta 200 de minute la film cu masca pe faţă (în aer liber!) e ceva inuman, invitându-şi spectatorii să plece atunci când nu mai suportă.  Dar cireaşa de pe tort, cea care i-a atras de fapt fulgerele presei corecte politic, a fost adagiul: „Dacă dumneavoastră sunteţi aici şi vă uitaţi la un film azi, este pentru că au existat nişte oameni indisciplinaţi în România în decembrie ’89 şi care au zis ‘Nu’ dictaturii. Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să ne trateze ca pe nişte vite. Da, există această problemă, există o epidemie, există un virus, dar tonul autorităţilor statului este inacceptabil”.

Cristi Puiu a fost atacat pentru că a pus problema libertăţii într-un context cât se poate de actual. Trăim vremuri stranii, nemaiîntâlnite, în care se intensifică tot mai mult senzaţia că această pandemie declarată de coronavirus nu e decât un pretext pentru a ne seca libertatea, care se scurge picătură cu picătură, odată cu fiecare măsură restrictivă, menită ca în virtutea mecanismului obişnuinţei să contribuie la construirea unei „noi normalităţi”.

Revolta din perspectiva „normalităţii fireşti” şi a libertăţii autentice e prin urmare cât se poate de legitimă. Cristi Puiu şi-a manifestat-o şi prin viu grai, dar şi într-un mod mai subtil, prin chiar filmul său, care tratează o tematică de o actualitate stringentă. De fapt regizorul nu a făcut decât să sesizeze şi să transpună magistral în imagini actualitatea şi caracterul profetic al celor trei dialoguri despre sfârşitul istoriei ale lui Vladimir Soloviov. Cine le-a citit şi le-a înţeles cu adevărat, vede limpede că evenimentele ultimului secol de istorie, inclusiv cele pe care le trăim acum, dospeau deja în frământătura pe care filosoful rus o lăsa posterităţii în prag de secol XX.

Rândurile care urmează se referă tocmai la această actualitate vizionară a scrierii lui Soloviov, ele făcând parte (în afara unor mici modificări) din cartea „Permanenţe europene, rosturi româneşti” (Ed.Evdokimos, 2016) a autorului textului de faţă.

*

Sfârşit de secol XIX. Un calm aparent într-un cadru natural idilic. O vilǎ luxoasǎ pe malul Mediteranei este locul unde câteva personaje din lumea bunǎ a vechii Rusii se întâlnesc pentru a schimba gânduri despre cursul viitor al istoriei. Un scenariu simplu, închipuit pentru a ne purta mai uşor cǎtre miezul unor idei fundamentale. Forma conversaţiilor de salon conferǎ expresivitate maximǎ scrierii “Trei dialoguri despre sfârşitul istoriei universale”, care reprezintǎ practic testamentul ideatic al filosofului rus Vladimir Soloviov. Principalii protagonişti sunt personificǎri ale unor tendinţe, ale unor “Weltanschauungen” deja cristalizate la vremea respectivǎ, dar departe de a se estompa odatǎ cu trecerea timpului. S-ar putea spune mai degrabǎ cǎ actualitatea lor capǎtǎ în ziua de azi tot mai mult contur. Iatǎ un motiv suficient pentru a zǎbovi asupra acestor dialoguri cu caracter profetic. (more…)

16 septembrie 2020

Imbecilul și Academia română

5G-ofl7pv76j8vhjig7gv2kcwcg1ia50r3fgwgb67dmr4

Imbecilul și Academia română

Din start vreau să precizez că nu este intenția mea să jignesc pe nimeni. De aceea definesc termenul ”imbecil” în accepțiunea dată de Carlo Cipolla, în a sa lucrare “Legile fundamentale ale imbecilității umane” (apărută și la noi în 2014 la editura Humanitas).

Așadar imbecilul nostru este un om cu carte (Cipolla găsește imbecili și printre laureații premiului Nobel, așa că nu este o contradicție în termeni), care, de câte ori are ocazia, trage câte “un băț în baltă” de împroașcă tot în jurul lui, inclusiv pe el însuși. Ăsta e imbecilul: cel care le face rău altora și lui însuși în același timp, cu seninătate și perseverență.

Ultima apariție la scenă deschisă a imbecilului de care vorbim a avut loc cu ocazia unui comunicat emanat de Academia Română la adresa 5G, în care, cel mai înalt for științific român, atrăgea atenția că implementarea acestei tehnologii cu o prezență prezumtiv agresivă în cotidianul urban, nu poate avea loc fără a se ține seama de posibilele influențe asupra sănătății umane și, în consecință, fără studii riguroase, independente, care să demonstreze fără echivoc caracterul benign al acestui pas important înainte pe calea tehnologiei.

Vezi aici comunicatul Academiei:

Academia_Tehnologia5G-page-001_2

Sigur că o astfel de poziție, de la o așa instituție, a stârnit rumoare în turma de imbecili (despre care tot Cipolla ne spune că se găsesc în proporții constante în interiorul fiecărei pături/categorii sociale), care până acum îi cataloga din toți bojogii media main-stream drept conspiraționiști, inculți și inepți, pe toți cei care îndrăzneau să ridice vocea în templul progresismului mondial în general, legat de baby favorit 5G în particular.

Fie că au decis că nu-i bine să te pui cu imbecilul, pentru că riști să cobori la nivelul lui, fie că a intrat în scenă și proporția de imbecili a Academiei (în caz că Cipolla are dreptate), imediat ce a apărut corul de bocitoare 5G, secondat de “omul de știință”, articolul cu pricina a fost retras de pe pagina Academiei.

Ciudată capitulare pe un tărâm pe care Academia e “la ea acasă”. Și-or fi simțit academicienii apelul într-adevăr “desființat”, cum titrează un articol de pe Edupedu.ro, site mai corect politic decât vrea să pară ?

Mărturisesc că nu am avut nici o tresărire când am citit că imbecilul “desființează” apelul Academiei în problematica 5G. Îi știam argumentele de toată jena și din clipul mai vechi cu aceeași temă, dar și din alte ieșiri la rampă pe teme controversate, în care nu are nici o competență, dar pe care le întoarce sofist, arătând cum se poate prostitua renumele de om de știință pentru a atinge obiective de doctrină progresistă.

Nu aș fi reacționat nici acum, pentru că, spre deosebire de el, care nu se sfiește să scuipe în sus, înspre Academie, eu nu vreau să risc o polemică cu un așa îndrăgit imbecil printre imbecili. M-a șocat însă Academia cu retragerea articolului, care, pe de o parte este un abandon grav pentru prestigiul acestei instituții, iar pe de altă parte îl favorizează la scor complet nemeritat pe imbecil.

În pornirea inițială am vrut să iau punct cu punct contra-argumentele, care “fac praf” scrisoarea Academiei și să contra-contra-argumentez. Un elev de liceu, bunicel la fizică, o poate face însă rapid, așa că nu voi lungi inutil ce am de spus, invitând pe cei pasionați de argument, știință și bun-simț, să cerceteze lucrurile cu acribie și sinceritate și să demaște farsorul.

Doar câteva idei de sprijin pentru “tema pentru acasă”:

Imbecilul reproșează Academiei că aceasta nu are referințe în comunicatul său. Păi nici nu e nevoie, pentru că e un apel și nu un referat științific pe temă. Mai mult, e o invitație la dialog și împreună lucrare, în care incriminatele referințe își vor fi făcut datoria în cadrul unei rigori științifice specifice instituției.

(more…)

Nichifor Crainic – Românism și Biserică – Revista Sfarmă-Piatră, 1937

Filed under: articol,Nichifor Crainic,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 10:34

n crianic

Nichifor Crainic – Românism și Biserică 

Revista Sfarmă-Piatră, 1937

Universală în dogmă şi naţională în mijloacele de a întrupa dogma în viaţă, Biserica ortodoxă e cea mai potrivită formă de creştinism pentru dezvoltarea morală şi spirituală a unui popor. Ea nu-i sileşte natura etnică, ci i-o desăvârşeşte. Pacea si buna învoire între oameni, adică scopul ei social, se realizează prin ridicarea oamenilor la un nivel spiritual, acelaşi pentru toţi. Dar în aceasta operă de transformare si de omogenizare socială pe un plan superior, Biserica ortodoxă ţine seama de toate elementele pe care natura însăşi le pune la dispoziţie. Neamul e unitate socială naturală. Ca organizaţie militantă, Biserica porneşte de la această unitate, potrivindu-şi forma pe măsura ei. Câte neamuri sunt ortodoxe, atâtea forme naţionale creează Biserica. Aceasta plasticitate formală o deosebeşte fundamental de romano-catolicism care, peste unităţile naturale popoarelor si nevrând să ţină seama de ele, impune forma unică, universală, juridică şi rigidă a statului papal. Istoria Occidentului e plină de conflictele războinice dintre puterea papala şi diversele naţiuni, care refuzau pe rând să adere la statul juridic universal şi căutau să-şi întemeieze state naţionale independente.. Aceste conflicte durează acolo din Evul Mediu până în zilele noastre, când le actualizează într-o formă atât de răsunătoare statul hitlerist în luptă cu Vaticanul.

În ortodoxie, asemenea conflicte sunt necunoscute. Biserica ortodoxă nu concepe un Stat juridic supranaţional, pe care să-l impună popoarelor. În această privinţă ea nu e rigidă, ci plastică, adică se organizează după unităţile naturale ale neamului. Biserica ortodoxă e una în dogmă, şi în spirit, dar multiplă în formele de organizaţie socială. Sub acest raport, ea e cu totul apolitică, pe când romano-catolicismul are un caracter politic acuzat. Pacea pe care o urmăreşte ortodoxia nu e uniformitatea juridică a statului papal (Pax ro­mana), ci armonia liber consimţită a diversităţilor naţionale în sfera sublimă a ecumenicităţii spirituale.

Noi avem un Patriarhat ecumenic la Constantinopol. Dar faţă de el, din punct de vedere al organizaţiei formate, fiecare Biserică naţională e independentă sau autocefală. Această autocefalie se obţine cu uşurinţă când respectiva naţiune ortodoxă a ajuns la un stadiu de conştiinţă independentă. Regimul acesta e necunoscut în romano-catolicism. În locul principiului autocefal, romano-catolicismul cunoaşte compromisul concordatelor.

Din imperiul medieval, fărâmiţat prin războaiele de independenţă ale naţiunilor occidentale, statul papal e redus azi la petecul de pământ al cetăţii Vaticanului. El n-a renunţat însă la universalismul juridic. În această pers­pectivă, el îşi revendică pe catolicii din toate statele unde trăiesc. Peste calitatea lui naturală de cetăţean naţional al statului unde trăieşte, un catolic e cetăţean al statului juridic roman. Regimul concordatelor dintre Vatican şi diferitele state naţionale unde trăiesc catolici e un compromis între putere politică şi putere politică, prin care se recunoaşte, pe plan juridic, existenţa statului papal §i dreptul lui de imixtiune înlăuntrul graniţelor statelor naţionale.

Pentru noi, ortodocşii, e greu de conceput un aseme­nea regim. E ca si cum am fi odată cetăţeni ai statului românesc, iar pe deasupra cetăţeni ai Patriarhatului de Constantinopol. Dacă guvernul român, bunăoară, ar lua anume măsuri, care n-ar stânjeni întru nimic interesele noastre religioase, dar ar stânjeni interesele politice ale Patriarhatului de Constantinopol, am primi imediat ordin să luam atitudine împotriva statului nostru naţional. E cam ceea ce se întâmplă azi intre Vatican şi statul german. Pentru mentalitatea noastră ortodoxă ar fi o situaţie absurdă. Principiul de la care pleacă ortodoxia în acţiunea ei pământească e respectarea unităţii naturale a colectivităţii naţionale, a neamului. Idealul ei social de pace şi de bunăvoire între oameni îşi găseşte elementele naturale în alcătuirea omogenă a neamului: sângele comun, sufletul comun, organizaţia politică comună. Toate aceste elemente sociale naturale alcătuiesc baza organică de la care porneşte acţiunea de spiritualizare sau de perfecţionare a ortodoxiei. Departe de a stingheri aceste elemente ale vieţii naţionale, ortodoxia le ajută, să se perfecţioneze.

Tocmai din această pricină, naţionalismul, ca tendinţă de afirmare amplă şi intensă a geniului etnic, nu se găseşte niciodată în conflict cu ortodoxia. El se găseşte însă in conflict aproape inevitabil cu catolicismul: atunci când se întâlneşte cu interesele supranaţionale ale statului juridic papal. Pentru ortodoxie, naţionalismul nu e decât lucrarea firească de perfecţionare a unităţii etnice, pe care Biserica e chemata s-o spiritualizeze. Astfel, naţionalismul e regimul politic care, cultivând şi intensificând principiile de omogenitate ale neamului, convine de minune ortodoxiei, care are de ridicat aceasta omogenitate la nivelul spiritual al dragostei creştine. Între naţionalism şi ortodoxie nu poate exista decât cea mai strânsă colaborare în vederea operei de solidarizare socială şi de înnobilare a sufletului etnic în lumina idealului creştin.

(more…)

7 iunie 2020

Cifrele și scopurile reale ale pandemiei. Pentru o judecată limpede

justice

Cifrele și scopurile reale ale pandemiei. Pentru o judecată limpede

Articol de Mircea Pușcașu

Au ieșit la iveală. CDC a dat publicității cifrele recente ale epidemiei. Astfel oficialii americani afirmă că mortalitatea Covid 19 in rândul simptomaticilor este de 0.4%. Foarte mică, dar mai trebuie să ținem cont de faptul că mortalitatea se calculează la numărul de infectați, nu de simptomatici.

Astfel adăugându-se și infectații asimptomatici, care conform estimărilor minime emise de CDC ar fi 36%, atunci mortalitatea se arată a fi in jur de 0.26%.  Iar dacă luăm in calcul estimările specialiștilor independenți care afirmă că asimptomatici sunt in jur de 80%, mortalitatea Covid19 este sub 0.1%.

Asta in condițiile în care la numărul morților Covid 19 au fost băgați paușal toți morții care aveau și Sars-Cov-2 forme ușoare, medii sau asimptomatice, dar care au murit din cauza unor afecțiuni terminale, ba chiar cazuri de accidente, sinucideri sau decedați trecuți la Covid19 din motive birocratice sau pecuniare.

Pentru o afecțiune cu mortalitate mai mică decât gripa s-au dat ordine de arest la domiciliu (#staiincasă! ) pentru peste 3 miliarde de oameni, s-a dispus încălcarea drepturilor fundamentale, s-a instalat statul polițienesc și dictaturi politico-sanitare arafatice, s-a reiterat aberația vaccinărilor obligatorii prin lege, s-au inchis biserici, oamenii au fost tratați ca niște ciumați, Netanyahu a propus ciparea copiilor evrei până în toamnă, OMS-ul lui Bill și trompetele sale rafiloide au decretat cifre cercelonomice, cifre care au fost nu de 3 ori mai mari, nu de 10 ori, ci de 30 până la 50 de ori mai mari, previziuni care au fost imediat infirmate de oamenii de știință onești și de bun simț și mai apoi de realitatea însăși.

OMS-ul lui Bill a emis recomandări și protocoale care (sunt indicii că in mod intenționat) au împiedicat înțelegerea mecanismelor bolii, au indus in eroare, au distras atenția sau au fost denigrate tratamene eficiente și ieftine și au dus la amplificarea numărului de morți și a panicii globale.

Asistăm la o operațiune de bioterorism mondial care a dus la crime împotriva umanității și care, prin frica amplificată de mass-media și de oficialitățile din fiecare țară, încearcă o lovitură de stat globală pentru instaurarea unei Noi „Normalități” Mondiale, care nu este altceva decât un regim global despotic și totalitar, in care o mână de oameni centralizează întreaga putere politică globală sub pretexte de siguranță sanitară in fața unei amenințări tot de ei create și umflate prin propagandă.

Dacă pandemia de Covid19 nu va fi suficientă pentru a reuși această răsturnare de paradigmă globală, sunt convins că arhitecții ei au deja in buzunare și alte catastrofe, de care apoi tot ei să ne „salveze”, fie că e vorba de valul 2, Covid-20, Sars-Cov-3 cu mutații ce cresc gravitatea sau de alte născociri ingenioase și „bine-voitoare”, pregătite pentru toamna aceasta sau pentru la anul.  (more…)

26 mai 2020

Cel mai iubit dintre bucovineni

Filed under: articol,Bucovina profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:37

Cel mai iubit dintre bucovineni

pimen 30307627

            Despre Pimen Arhiepiscopul se pot scrie volume. Personalitatea lui nu poate fi cuprinsă în câteva cuvinte sterpe, dar scriu având conștiința că trebuie să rămână în catastiful istoriei și mărturii ale oamenilor de rând.

            Scriu din postura de bucovinean, așa cum l-am văzut și simțit noi. Nu l-am cunoscut îndeaproape, am avut doar câteva ocazii în care i-am fost prin preajmă.

            A fost cel mai iubit dintre bucovineni, prafrazând romanul lui Marin Preda. Nu e vreo figură de stil. Trecând înaintea minții chipurile bucovinene de când mă știu, nu văd să fie vreun om mai iubit.

            Oamenii îi purtau o dragoste voievodală. Nu era nimic fanatic, nimic pătimaș. Era o iubire profundă țesută în fibra noastă genetică. Ne-am născut cu „Înaltul”, am crescut cu „Înaltul”, era acolo, parcă nemuritor. Veșnic bătrân. Arhetipul Omului Bucovinean. Născut în Buzău, adoptat de Bucovina, devine voievodul Bucovinei. Un om providențial. Oamenii ascultau de el, căci îl cunoșteau cu inima ca păstor al lor:

(more…)

12 martie 2020

Învățăminte (la cald) ce decurg din epidemia cu coronavirus – Vasile Astărăstoae

Învățăminte (la cald) ce decurg din epidemia cu coronavirus

Vasile Astărăstoae

APTOPIX Italy China Outbreak Europe

Deși este mult prea devreme pentru a elabora concluzii legate de epidemia (poate în curând pandemia) cu COVID-19, putem, totuși, evidenția, din modul de reacție al populației și, mai ales, al autorităților, câteva caracteristici. Este o sinteză a ceea ce am scris anterior.

  1. A fost desființat mitul infailibilității științei oficiale. Știința oficială încearcă să-și impună punctul de vedere prin intermediul statului. De aceea știința devine necontrolabilă și tiranică. Și-a abandonat scopul, și anume: acela al cunoașterii reale a naturii și de a integra omul, a-l împăca cu natura. Pe măsură ce a devenit treptat tot mai oficială, a devenit tot mai puțin științifică. Pe de o parte pentru că a selectat metodele de cercetare, a minimalizat efectele vătămătoare, a supraestimat beneficiile etc., iar pe de altă parte, pentru că pe “dizidenți” i-a îngrădit, marginalizat, boicotat și i-a împiedicat prin toate mijloacele să-și susțină punctul de vedere. Știința oficială a devenit o nouă religie,care este impusă prin amenzi și închisoare, care proclamă adevărul nu în predici, ci în legi și statute, care este răspândită nu de predicatori, ci de polițiști. Știința oficială și-a pierdut conștiința. Am asistat la o revigorare a curentului scienticist potrivit căruia tot ce este valabil științific este acceptabil din punct de vedere moral. Dar adevărul științific este parțial și dual. De aici neputința științei oficiale de a face față provocărilor actuale.

  2. Isteria colectivă și panica s-a instalat, mai ales, în socetăți secularizate, acolo unde s-a încetățenit ideea că omul este stăpânul naturii și nu că el face parte din natură. Progresul științific și tehnologiile moderne au crescut confortul individului, conferind omului o falsă imagine de maximă securitate. Omul are senzația că a devenit stăpân al naturii și a ales să înlocuiască spiritualitatea și sacralitatea vieții cu un idol nou: știința. Nu s-a ținut cont de faptul că în științele vieții numai cunoașterea nu este suficientă; ea trebuie înconjurată de umanism și controlată de valorile morale. În momentul în care a constat că idolul este fals, omul s-a simțit dezarmat și vulnerabil. Speriați de epidemie, oamenii par să se fi resemnat cu noile intruziuni ale autorităților în viața lor și, uneori, chiar acceptă cu bucurie limitarea drepturilor.

  3. Incapacitatea organismelor globalizante internaționale (de exemplu, OMS) de a gestiona criza. Birocrații de la OMS nu au fost capabili până în prezent să elaboreze o strategie eficentă și coerentă de combatere a epidemiei. Apelează la modelul chinezesc și fetișizează carantina ca mijloc de control al epidemiei deși în tot cursul istoriei ea nu a putut să juguleze nicio epidemie.

  4. Infrastructura sanitară s-a dovedit deficitară, nepregătită în probleme de sănătate publică. În fața amenințării sănătății a sute de milioane de oameni, sistemul sanitar fost copleșit, sufocat și în pofida abnegației personalului medical, care a muncit până la epuizare fizică și psihică, a reacționat haotic.

  5. Influența comercială a industriei farmaceutice s-a afirmat ca un factor care condiționează direct starea de sănătate. Și nu întotdeauna în bine. Astfel, industria farmaceutică a promovat difuzarea numai a acelor știri care-i erau favorabile și care conduceau la creștera profitului. Profitând de panică, suntem bombardați cu informații despre vaccinul pentru COVID-19, creându-se o stare de așteptare așa încât atunci când va fi pus pe piață se va vinde repede și nimeni nu o să se intereseze de condițiile de siguranță. Acest lucru este evident și în România. De exemplu, deși la mitingurile împotriva legii vaccinării obligatorii (a vaccinării obligatorii nu împotriva vaccinării) au participat zeci de mii de oameni, în presă nu a apărut nicio știre. Întâmplător sau nu, legea permite societăților comerciale din domeniu să desfășoare activități de informare (?!) a populației, iar cel mai mare cumpărător de publicitate este industria farmaceutică.

  6. Procentul cel mai mare de victime a fost în rândul personalului medical, care a fost vulnerabil din cauza numărului mare de contacți consultați și tratați, dar și din cauza muncii epuizante. Legea vaccinării “cu forța” va adauga și victime “juridice”: medicii vaccinatori. Legea stipulează că tipurile de reacții adverse postvaccinare se vor stabili prin hotărâre a Guvernului (!?). Prevederea aceasta reprezintă, practic, o metodă de a limita numărul reacțiilor adverse eligibile pentru despăgubiri bănești din partea statului. Prin urmare, orice altă reacție postvaccinală va deschide calea în instanță a celui vătămat împotriva medicului vaccinator. Expierența ne arată că medicii din România au fost condamnați pentru apariția șocului anafilactic la diferite medicamente, motivându-se că ar fi trebuit să testeze pacientul. Aceasta în condițiile în care practic este imposibil să faci testări pentru toate medicamentele și, mai mult, testarea poate sensibiliza organismul. Prevăd că, în cazul vaccinărilor, instanțele românești vor proceda identic: medicul nu a depistat o stare, o contraindicație care impunea evitarea vaccinării.

  7. Impactul economic va fi major mai ales din cauza măsurilor disproporționate și, uneori, aberante luate de autoritățiile din țările atinse de COVID-19. Țări intrate în carantină totală, închiderea școlilor, închiderea aeroporturilor, perturbarea circulației aeriene, navale, rutiere și terestre, sute de mii de persoane izolate la domiciliu etc. La noi după un interval de timp în care autoritățile sanitare au acționat cu calm și profesionalism, la presiunea opiniei publice și mai ales a presei, a început isteria generalizată. În fiecare zi, autoritățile ne anunță noi măsuri, multe nejustificate de situația epidemiologică din România. Profitând de frica oamenilor, s-a trecut prin Comisia de sănătate legea vaccinării “cu forța”, care cel mai probabil va trece și în plen, pentru că așa vor PSD-ul și PNL-ul. Mă aștept ca în curând să fie lansate rachetele de la Deveselu împotriva virusului. Nu a spus OMS că ne aflăm în stare de război?! Ne așteaptă însă o recesiune globală și o criză economică mondială. Bursele deja au reacționat. Grav este că va afecta sistemele de sănătate. Sume enorme vor fi redirijate blocând alte programe de sănătate. Aceasta în condițiile în care mortalitatea în alte boli este de zeci de ori mai mare decât în infecția cu COVID-19.

În concluzie, epidemia cu COVID-19 ne-a demostrat că nu suntem capabili să ne păstrăm calmul și să acționăm rațional. Aceasta pentru că nu vrem să acceptăm că trăim într-un mediu în care pericolele vin de peste tot. Vrem să fim stăpânii naturii fără a ne asuma responsabilitatea integrării cu natura. Vrem să fim zei în loc să fim oameni.

P.S.: Mi s-a reproșat că ma opun unei legi (legea vaccinării “cu forța”) care a fost redactată de cei mai mari specialiști în domeniu. Departe de mine gândul de a contesta pregătirea profesională în epidemiologie, microbiologie, boli infecțioase a celor care au redactat legea. Însă impactul acestei legi asupra drepturilor și libertăților cetățenești impunea și prezența unor specialiști în domeniul drepturilor omului și al bioeticii. Absența lor se reflectă în slăbiciunile majore ale legii.

(more…)

Capcanele cunoașterii adevărului. Un articol de Vasile Astărăstoae

Filed under: antivaccin,articol,bio-wars,bioetica,prof.dr.Vasile Astarastoae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:55

Capcanele cunoașterii adevărului

Un articol de Vasile Astărăstoae

lab

Scriam recent „Problema științei oficiale este aceea că ea pe măsură ce devine treptat tot mai oficială, este tot mai puțin științifică. Renunță la îndoială (dubito) ca atitudine epistemologică, așa cum este descrisă de Descartes. Ajunge la un grad de suficiență încât orice îndoială este considerată blasfemie”. Pentru că știința, care renunță la epistemologie, este nonștiință. Epistemologia este, în fapt, tot o știință, știința cunoașterii adevărului sau, după Karl Popper, o “teoretizare a cunoașterii științifice”. Epistemologia, ca logică științifică, are dublu rol: de a oferi reguli de descoperire a adevărului (matrice epistemice) și de a fi judecătorul validității lor. Prin urmare, are nu numai caracter explicativ și probant, dar și caracter prospectiv. Promovează integrarea și caracterul unitar al cunoașterii atât pe orizontală, cât și pe verticală – ca o condiție indispensabilă a adevărului științific. În aflarea adevărului științific există numeroase piedici și capcane.

Capcanele / riscurile pe drumul cunoașterii (adaptat după G. Bachelard)

  1. a avea convingeri preconcepute în loc de a avea îndoieli rezonabile, “știința nefiind altceva decât adevărul însoțit de îndoială” (Bachelard).

  2. a da obiectului de cercetat o imagine conformă dorinței tale;

  3. a crede mai întâi în intuiție personală înainte de a cerceta;

  4. a iubi mai mult ceea ce se confirmă decât ceea ce contrazice;

  5. a manifesta atașament față de ceea ce este mai familiar și a respinge de la început orice opinie contrară;

  6. a fi seduși de hipertehnicizare, care poate să ne conducă la o încredere necontrolată în tehnică;

  7. a nu crede că adevărul științific este viciat nu atât de erorile grosiere, cât de erorile subtile;

  8. a trişa cu idei sau fapte din orgoliu sau, mai ales, din interes.

Cu alte cuvinte, în căutarea adevărului nu ne putem baza numai pe știința seculară, pentru că ea ne dezvăluie doar un adevăr parțial. Întregul adevăr îl aflăm când cunoașterea științifică este completată de cunoașterea spirituală și de principiile morale.

În concluzie, atunci când, în numele științei seculare (idolul lumii moderne), sunt justificate măsuri polițienești, autoritare și arbitrare, trebuie să vedem dacă nu cumva în spate există una dintre capcane..

P.S.1. Am aflat că persoanele, care se opun legii vaccinării cu forța (și nu vaccinării ca metodă de prevenție), sunt troglodiți, pupători de moaște și icoane etc. Fac parte din categoria pupătorilor de moaște și icoane. Sunt creștin, o mărturisesc ori de câte ori am ocazia. Cred într-unul Dumnezeu și mă rog la Tatăl Nostru oricât ar încerca unii să-mi inducă sentimente de inferioritate sau de frică. Iar în noaptea de Înviere, voi fi prezent în Biserică, voi săruta icoanele și voi lua Lumină indiferent ce măsuri absurde vor lua decidenții în războiul cu virușii. Cât despre troglodit, sunt un troglodit care a scris peste 30 de cărți, care a publicat peste 200 de articole în reviste științifice, care a fost invitat să conferențieze în Universități străine de la Taipei (Taiwan) până la Paris și Londra.

(more…)

29 februarie 2020

Notă de lectură pentru funcționarii slabi în credință de la biroul de presă al Patriarhiei! Un articol de Ionuț Țene. + Comunicatul Părintelui Patriarh Daniel

Filed under: apologetica,articol,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:50

Notă de lectură pentru funcționarii slabi în credință de la biroul de presă al Patriarhiei!

Un articol de Ionuț Țene

ionut-tene-liga-scriitorilor1

În sfârșit, așa cum m-am așteptat de la Patriarhul Daniel, s-a pus punct zavistiei morale puse în spațiul public de comunicatorii de la biroul de presă al Patriarhiei. Într-un comunicat semnat chiar de Prea Fericit se desființează teologic absolut tot ce au spus cu o zi înainte angajații de la biroul de presă.

Patriarhul susține împărtășania colectivă în biserică din singura linguriță sfințită, iar cei ”slabi de înger” sunt trimiși acasă la duhovnic ca să se reîntoarcă la biserică mai întăriți și să se bucure de Taina Euharistiei din același pocal cu credincioșii ortodocși. Icoanele, cum este firesc pentru cei care cred, se sărută în Biserică, ca și Casa Domnului, nu pe ascuns, pe furiș, acasă.

Patriarhul restaurează tradiția Sfinților Părinți privind epicleza în ciuda unui comunicat dat de funcționarii de la biroul de presă al Patriarhiei ”slabi în credință” și livrat parcă de structurile din ”noua securitate”.

Ciudat este că public pe rețelele de socializare și pe bloguri sau site-uri s-au revoltat, pe bună dreptate, în special mireni sau formatori de opinie creștini arhicunoscuți. Din păcate, ca să se pună bine cu Patriarhia (de fapt numai cu biroul de presă) în viziunea lor destul de ”slabă de înger”, au fost și preoți care au salutat un comunicat care se contrazicea cu sfintele canoane privind Euharistia și tradiția ortodoxă. Poate unii dintre preoți, doar dintr-o solidaritate greșită față de funcționarii biroului de presă al Patriarhiei, au închis ochii la o erezie de fapt. Lucru inadmisibil moral.

Personal, nu am avut nicio îndoială că PF Daniel va veni să clarifice lucrurile și să desființeze un comunicat emis de niște funcționari patriarhali cuprinși suspect de tare de duhul lumii, secularizare și neo-marxism. (more…)

Cu frică de viruși, cu panică și în deplină igienă să vă apropiați?! Articol de Mircea Pușcașu

Filed under: apologetica,articol,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:01

Cu frică de viruși, cu panică și în deplină igienă să vă apropiați?!

Articol de Mircea Pușcașu

MP 20 - gri IMG_0057

Oamenii sunt chemați la Sfântul Potir să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge ale lui Hristos: „Cu frică de DUMNEZEU , cu CREDINȚĂ și cu DRAGOSTE să vă apropiați!”

Dacă îi chemi (sau doar îi îngădui) cu lingurițe de plastic sigilate oare nu ar fi ca și cum ei ar fi auzit altceva: „cu frică de viruși, cu panică, cu îndoială și în deplină igienă să vă apropiați”? (Să ne apropiem de cine, de ce, cum, dacă suntem așa de departe?…)

Există și un moment in Sfânta Liturghie care constituie o triere a celor credincioși, față de cei încă in proces de cultivare a credinței (catehumeni), moment in care se atrage atenția asupra ușilor bisericii care trebuie să fie păzite să nu intre cei încă slabi în credinţă. După acest moment se declamă Crezul, care conține esența credinței și lucruri greu de acceptat pentru un om nefamiliarizat, cum ar fi că Dumnezeu e unul și trei in același timp; e și Dumnezeu din eternitate, e și om; s-a născut de două ori, din Tatăl mai inainte de timp și apoi dintr-o fecioară(!) acum 2000 de ani; noi așteptăm o înviere a morților, o altă împărăție fără sfârșit etc.

Oricum, toate sunt lucruri mai greu de crezut decât faptul că poți să folosești o singură linguriță pentru a hrăni mai mulți oameni fără nici un risc epidemiologic (fapt probat in sute de ani, cu milioane de oameni, in zeci de molime, ciume, holere, cu leproși sau bolnavi de HIV).

Abia după această afirmare a celor pe care le credem, cei pregătiți spiritual merg să se împărtășească din Potir, iar cei care nu pot crede cele declamate in comun în Crez (și cei care nu s-au pregătit două-trei zile pentru asta, din lene sau neputință), aceia nu merg spre Potir la acea Liturghie.

Pentru că știu cu toții că împărtășirea fără evlavia ce se cuvine cu Sfintele Taine poate fi spre osândă, spre prihanirea noastră, ca faptă acuzatoare la Judecata Finală și o formă malignă de cultivare a indiferenței față de lucrurile sfinte. (more…)

Opiniile polițiste despre rânduieli liturgice. Un articol de Savatie Baștovoi

Filed under: articol,Savatie Bastovoi,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:34

Opiniile polițiste despre rânduieli liturgice

Un articol de Savatie Baștovoi

savatie-1

Cînd un ofițer de poliție (Berbeceanu, n.n.) cere cu umilință Patriarhiei să dea fiecăruia liber la propria linguriță pentru împărtășanie, pentru a fi mai aproape de popor, este tot una cum ar cere un popă de țară Ministerului de Interne să elibereze doritorilor cîte un pistol încărcat pentru că la televizor arată că s-au înmulțit golanii.

Explic:

1. Împărtășania nu este un lucru comun, adică nu intră cine vrea, scoate lingura din buzunar și se împărtășește. Nu e un bufet suedez în care fiecare se servește după cum poftește. La împărtășanie omul ajunge după spovedanie, adică preotul știe pe cine împărtășește, știe și dacă e bolnav. E un lucru de mare responsabilitate împărtășania, iar pentru un polițist aș zice că e chiar mai ceva decît a-i pierde gloanțe din dotare. Deci nu poate un om infectat să intre chiar așa direct la potir. Credincioșii ei înșiși se opresc de la împărtășanie dacă au stări rele, de pildă de vomă, pentru a nu vomita sfintele taine. E un lucru cît se poate de cinstit să admiți că în altar nu stau căpcăuni și la împărtășit nu vin maniaci puși să-i contamineze pe ceilalți. Credincioșii se împărtășesc cu Hristos și orice gînd rău și ascuns nu își are locul în această taină mare.

2. Preoții și diaconii se împărtășesc în altar fără linguriță, sorbind Sfîntul Sînge direct din potir. Probabilitatea ca cineva din ei să fie purtător de virus este la fel de mare ca și în cazul oricărui credincios. Unele potire au zeci și poate sute de ani și niciodată nu au fost spălate cu altceva decît apă călduță. Deci fiecare preot și patriarhul însuși, care, mai ales el, slujește în sobor, se împărtășesc din același potir, bînd Sfîntul Sînge după sute de guri. Credeți că e cazul ca fiecare popă și diacon să vină cu potirul lui de acasă?

3. Biserica are rînduială de afierosire a vaselor de slujbă, adică și a linguriței tot. Sfintele vase se sfințesc prin atigerea Sfîntului Trup și sînge. O linguriță înmuiată în Sîngele Domnului nu mai este un obiect casnic bun de pus în mașina de spălat vase, ci este un obiect liturgic care trebuie să rămînă în altar.

(more…)

SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE ÎN FAȚA CORONAVIRUSULUI. Articol de Iulian Capsali

Filed under: articol,Capsali,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:20

SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE ÎN FAȚA CORONAVIRUSULUI

Articol de Iulian Capsaliiulian-capsali-interviu-725x350

Comunicatul* dat de Biroul de Presă al Patriarhiei Române în chestiunea recomandărilor legate de epidemia de gripă nouă (coronavirus/covid-19) este un precedent extrem de periculos, un punct de cotitură în introducerea temelor și temerilor seculariste în Biserică.

Se dă apă la moară unor repere tefeliste (progresiste) ca milițianul Berbeceanu și imbecilul patent A. Caramitru, cei care au făcut presiuni publice pentru închiderea bisericilor și modificarea ritualurilor care de acum, prin acest comunicat, vor fi tratate ca exterioare Tainelor Bisericii, în afara ierugiilor.

Cum poți să recomanzi, ca Patriarhie, asemenea măsuri:

„Persoanele care au teama de îmbolnăvire prin împărtășirea din Sfântul Potir cu lingurița comună pot cere preotului, în mod excepţional, împărtășirea, în orice moment al zilei, din Sfânta Euharistie pentru bolnavi, care le poate fi oferită într-o linguriță adusă de acasă și folosită exclusiv în acest scop, de o singură persoană(…)”

Cum e posibil ca „persoanele care nu se pot împărtăși pentru că sunt deja bolnave li se recomandă să guste acasă din Agheasma Mare…”. Cum e posibil ca să nu împărtășești un OM BOLNAV, UNDE S-A MAI POMENIT AȘA CEVA ÎN ISTORIA BISERICII?! La Tichilești sunt împărtășiți leproșii, iar ultimul consumă Sfintele preotul comunității. (more…)

22 februarie 2020

Un cavaler al dreptății, eurosceptic: Vladimir Bukovski

Un cavaler al dreptății, eurosceptic: Vladimir Bukovski

Un articol de Vasile Astărăstoae

bukowski - bannerfff

Vladimir Konstantinovici Bukovski (30 decembrie 1942 – 27 octombrie 2019) a fost un neurofiziolog, scriitor și activist pentru drepturile omului. De la sfârșitul anilor ’50, el a fost o figură proeminentă în mișcarea disidentă sovietică, bine cunoscută atât în URSS, cât și în străinătate. S-a născut în orașul Belebei din Republica Socialistă Sovietică Autonomă Baskira, unde familia sa a fost evacuată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După război, el și părinții săi s-au întors la Moscova, tatăl său, Konstantin (1908 – 1976), a fost un cunoscut jurnalist. În ultimul an de liceu, Vladimir a fost exmatriculat pentru crearea și editarea unei reviste neautorizate. Și-a încheiat studiile liceale la seral. În septembrie 1960, Bukovski a fost admis la Universitatea din Moscova, la facultatea de biologie. Acolo, el și câțiva prieteni au decis să revigoreze lecturile neautorizate de poezii interzise din Piața Maiakovski.

La 19 ani, a scris notele critice despre Komsomol („Teze despre prăbușirea Komsomolului”). A fost interogat de KGB și dat afară din universitate (în toamna anului 1961). A fost arestat prima dată la 1 iunie 1963 și a fost condamnat în temeiul articolului 70.1 („ Agitație și propagandă anti-sovietică ”) din Codul penalal RSFSR. Bukovski a fost examinat de psihiatri sovietici, declarat bolnav mintal („schizofrenie”) și trimis pentru tratament la Spitalul de Psihiatrie Specială din Leningrad, unde a rămas aproape doi ani, până în februarie 1965.   (more…)

20 februarie 2020

Despre lege și tortură. Serviciile secrete și drepturile omului. Un articol de Vasile Astărăstoae

Filed under: articol,bioetica,dictatura,prof.dr.Vasile Astarastoae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:44

Despre  lege  și  tortură

Serviciile secrete și drepturile omului

Un articol de Vasile Astărăstoae

the report

Istoria ne arată cât de periculoasă este pentru societate acordarea de puteri sporite serviciilor secrete. Filmul The Report (2019) ne prezintă o astfel de situație. Faptele sunt reale, mai mult sau mai puțin cunoscute.

Imediat după atentatele din 11 septembrie 2001, oficialii administrației Bush au decis să trateze atacurile ca acte de război. A apărut întrebarea firească: cei prinși vor fi tratați ca prizonieri de război? Funcționarii Administrației, inclusiv avocatul Departamentului Justiției, John Yoo, au recomandat clasificarea lor ca „deținuți” și, prin urmare, în afara protecției Convențiilor de la Geneva sau a oricărei alte legi interne sau internaționale și să fie încarcerați în închisori speciale administrate de servicii secrete. La 17 septembrie 2001, președintele Bush a semnat o directivă (încă clasificată), care oferea CIA puterea de a închide în secret și de a interoga deținuții.

Astfel, a apărut programul „Enhanced interrogation techniques” (EIT) sau „enhanced interrogation„, eufemisme pentru tortură. Termenii nu erau originali. Prima utilizare a unui termen comparabil cu „interogarea îmbunătățită” a fost într-o notă din 1937 a șefului Gestapo, Heinrich Müller, care a alcătuit sintagma „Verschärfte Vernehmung” pentru a descrie supunerea la frig extrem, privarea de somn, suspendarea în poziții dureroase și epuizarea deliberată printre alte tehnici.

CIA a contactat doi psihologi (John „Bruce” Jessen și James Mitchell) pentru a dezvolta tehnici alternative de interogare dure. Cu toate că niciunul dintre cei doi psihologi nu avea experiență si expertiză în efectuarea interogatoriilor, au acceptat și au fost plătiți cu 1000 de dolari pe zi plus cheltuieli, scutiți de taxe, realizând, în final, venituri de peste 80 milioane de dolari. Metodele propuse și utilizate au inclus bătaia, legarea în poziții contorsionate, supunerea la zgomot asurzitor, perturbarea somnului, privarea de somn până la punctul de halucinație, lipsire de mâncare și/sau apă, neacordarea îngrijirii medicale pentru răni, tortura cu apă, umilința sexuală, supunerea la căldură extremă sau frig extrem, plasarea în cutii mici de tip sicriu, experimente medicale non voluntare („rehidratare rectală”, „reanimare cu lichid rectal” și „hrănire rectală ”) etc. Majoritatea metodelor erau declarate crime de război încă din 1948. De exemplu, Statele Unite, după cel de-al Doilea Război Mondial, au pus sub acuzare pentru astfel de fapte oficiali militari japonezi și naziști și au obținut pedeapsa cu moartea. În plus, din 1930, Statele Unite au definit privarea de somn ca fiind o formă ilegală de tortură. (more…)

11 februarie 2020

Cum să schimbi lumea din jur. O povestire șocantă

Filed under: articol,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:41

Cum să schimbi lumea din jur

O povestire șocantă

lampa-de-birou-patric-4208-rabalux-e14-40w-verde-crom

La noi în scară trăia o bunică de 97 de ani. O femeie draguță, plăcută, mereu cu dispoziție, zâmbet și atitudine prietenoasă. Pentru mine ea a fost un idol. Să vă explic de ce.

La început această femeie a împodobit pervazurile de la noi din scară cu flori. S-a primit frumos. Ziua următoare aceste flori au fost furate, iar lângă stația de autobuz puteai vedea vânzători cu aceste flori.

Vecinii noștri au deciz să pună lacăt și interfon la ușa de la intrare. Apoi bunicuța a pus din nou flori pe pervaz, iar pe pereți a agățat iconițe. Frumos.

În scară au început să intre adolescenți gălăgioși. Bunicuța a ieșit în scară și… le-a propus apă sau ceai. Ei au râs îndelungat, iar apoi au rupt florile și au întors icoanele.

Următoarea zi bunicuța a pus din nou flori pe pervaz, a întors icoanele în poziția de dinainte și a pus cărți ale autorilor clasici pe pervaz. Din nou au venit adolescenții. Făceau gălăgie, vorbeau urât. A ieșit și le-a propus ceai și de-ale gurii. Băieții nu au putut refuza. Ba chiar au luat cu ei cărți și au promis că le vor citi. Nu s-au atins de flori sau icoane.

Următoarea zi ea a scos o sticluță de plastic cu apă, pentru ca fiecare să poată uda florile dacă va vrea. Și cărți noi. Seara au venit adolescenții din nou, s-au udat unul pe altul cu apă și au râs. Bunicuța a ieșit la ei din nou, le-a propus ceai, a umplut sticlele cu apă și i-a rugat să ude florile.  (more…)

Ultima zi din viaţa lui Dostoievski. Din Nichifor Crainic – Dostoievski şi creştinismul rus

Filed under: articol,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:44

Ultima zi din viaţa lui Dostoievski

Din Nichifor Crainic – Dostoievski şi creştinismul rus

dostoievski
La începutul anului 1881, în ziua de 9 februarie, Dostoievski moare pe neaşteptate, în vârstă de 60 de ani. O hemoragie puternică şi subită l-a trântit la pat pentru câteva zile. Simţea că moare; a chemat-o pe Ana Grigorievna, i-a spus să deschidă la întâmplare Sfânta Evanghelie, Biblia lui de care nu se despărţise nici în acea epocă de goană după noroc prin Apus. Ana Grigorievna a deschis-o la întâmplare, acolo unde Mântuitorul merge să Se boteze la Ioan. Acesta refuză la început, dar Mântuitorul îi spune: „Nu mă opri, ci îndeplineşte ceea ce trebuie”. Atunci Dostoievski se adresează soţiei lui, care plângea, spunându-i: „Nu mă opri, ceasul meu ca să mă duc a sosit”.

A strâns copiii în jurul patului, a rugat-o pe Ana Grigorievna să citească parabola „Fiului risipitor” şi, după ce a citit-o, el a ţinut copiilor săi o cuvântare în care le spunea că suprema bucurie a vieţii şi supremul bine pe care poate să-l aibă un om în viaţă e să nu-şi piardă credinţa în Dumnezeu. „Chiar dacă nenorocul v-ar paşte să fiţi criminali în viaţă – le spune copiilor lui –, nici atunci să nu pierdeți încrederea în Dumnezeu, care e bun şi vă va ierta”. Cu aceste cuvinte a chemat preotul, s-a împărtăşit şi şi-a dat sfârșitul.

Domnilor, înmormântarea lui a fost o înmormântare ca de ţar. Peste 100.000 de oameni din toate straturile sociale de pe tot cuprinsul Rusiei, reprezentanţii tuturor societăţilor ruseşti, de toate felurile, au ţinut să participe la această înmormântare. Călugării de la Alexandr Nevski, unde erau înmormântaţi numai ţarii şi aristocraţii, au oferit un loc unde să fie înmormântat, iar slujba au dăruit-o familiei, adică i-au slujit pe gratis. O noapte întreagă studenţimea din Petersburg a vegheat în jurul sicriului, citind psalmi şi rostind cântări bisericeşti.

Iată, domnilor, acest om care trecuse prin cele mai abominabile patimi, care fusese chiar ocnaş, modelat de credinţa din el, de misiunea pe care a crezut el că e chemat s-o îndeplinească în poporul rus, a ajuns la acest prestigiu, la această veneraţie de care numai regii se bucurau în Rusia vremii lui.

(more…)

10 februarie 2020

Premiile Oscar, tribună a ipocriziilor stângiste

Filed under: articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:43

Premiile Oscar, tribună a ipocriziilor stângiste

joker-jared-leto-joaquin-phoenix-dc-universe-1579084246

Un articol de Anghel Buturugă

Joker e revoluționar Woke cu subsolul plin de deplorabili exploatați

Fu Oscarul. Deloc interesat. Apoi văz că s-a creat ceva turmoil pentru că Oscar goes to un coreean, pentru prima oară în istoria acestor premii. Și că cică filmul care a câștigat este despre lupta de clasă (Parazitul se numește). A luat și Joaquin Phoenix pentru rolul din Joker (bifat și ăsta). Nu o să comentez aici filmele, însă mă refer la discursurile celor doi premiați.

Coreeanul, ca un om normal, s-a dus să-și ia premiul, a vorbit în limba lui (evident că știe engleză) spunând câteva propoziții despre regizorii mari pe care-i admira și care erau acolo și mai adaugă că se va îmbăta la noapte. Adică, nah, reacție de om care tocmai a câștigat premiul cel mare. Fără discursuri emoționale, fără ideologie, fără tezisme, fără Woke, fără justice, fără race, chiar și fără luptă de clasă. Ci: uraaa și la gară să mă-mbăt de fericire.

Și vine și Phoenix, Jokerul. Aici cu totul altceva. Interpretul psihoticului sadic și criminal în serie ține un speech foarte woke și justițiar. I-auzi-l: „cred că, fie că vorbim despre inegalitatea de gen, rasism, drepturi queer sau pentru indigeni, drepturi ale animalelor, vorbim despre lupta împotriva nedreptății. Vorbim despre lupta împotriva credinței că o națiune, un popor, o rasă, un gen, o specie are dreptul de a domina, folosi și controla o alta cu impunitate”. Înălțător, așa-i?

Stați să vedeți mai departe: „credem că suntem centrul universului. Mergem în lumea naturii și o jefuim de resurse. Ne simțim îndreptățiți să inseminăm o vacă și să-i furăm copilul chiar dacă strigătele sale de angoasă nu lasă loc la îndoială. Apoi îi luăm laptele care era destinat vițelușului său și îl punem în cafea și la cereralele noastre.”

Ha? Ce tocmai am citit? (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: