Bucovina Profundă

19 octombrie 2019

O conferință recentă a părintelui Mihai Valică : Lăcașurile de cult străbune – Piloni de stabilitate și perenitate a comunităților montane românești, Vatra Dornei, septembrie 2019

Filed under: articol,Pr Prof Mihai Valica,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:58

Lăcașurile de cult străbune – Piloni de stabilitate și perenitate a comunităților montane românești

Pr. dr. doc.  Mihai Valică

pr-prof-mihai-valica

Introducere

În jurul lăcașului de cult s-a format cultura. Spiritualitatea și cultura unui popor reprezintă pilonii de stabilitate, de putere și perenitate socială. Omul cult, cu adevărat, este și un om spiritual, așa cum un om spiritual autentic este și un om cult.

            „Omul cult interpune între mediul extern și organismul său fizic o dublă armătură: una sufletească […] și una materială, care constă în transformările materiale ale mediului […], ceea ce omul incult și animalul nu știu” să-și construiască o astfel de  „casă”, pe când omul spiritual și cult adaptează mediul cosmic la mediul social, spune Constantin Rădulescu Motru.

            Pe om dacă „îl scoți din religie devine o ființă neisprăvită […] în care totul țipă a provizorat, a neputință ori în care patologia umblă pe aproape”; „[…] omul devine ființă isprăvită prin religie. Omul se completează prin religie […] și se cade din destin fără religie […], pentru că „trupul nu e trup dacă n-are cap, sufletul nu e suflet dacă n-are Dumnezeu”; astfel, „omul este ființă completă prin religie: aceasta e poate cea mai potrivită definiție a omului”, spune   marele filosof Vasile Băncilă. (more…)

27 septembrie 2019

Riscul conformismului la premianți. De ce poate deveni învățământul de masă uzină de propagandiști? Tocilarul de ieri, activistul dintotdeauna. Un articol de Ninel Ganea

Filed under: articol,inginerie sociala,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 08:45

Riscul conformismului la premianți. De ce poate deveni învățământul de masă uzină de propagandiști?

Tocilarul de ieri, activistul dintotdeauna

Un articol de Ninel Ganea / Karamazov.ro

nerd

Nu trebuie subestimată niciodată capacitatea oamenilor de a face observații valoroase atunci când te aștepți mai puțin. Zilele trecute m-am întâlnit cu un fost coleg de liceu pe care nu-l mai văzusem de ceva timp. Am discutat vrute și nevrute, ne-am reamintit, bineînțeles, de vremurile bune de altădată. Apoi discuția a degenerat în politică. A degenerat nu pentru că ne-am fi luat la bătaie sau la harță. Dimpotrivă, aveam, în mare, cam aceleași păreri. Însă de fiecare dată când discuția se colorează politic, conversația se acrește instantaneu și nu tragi nici vreun folos, nici vreo plăcere de pe urma ei. Totuși, amicul meu a avut în timpul acestui dialog steril o remarcă prin care a salvat toată vorbăria mea inutilă și care m-a pus pe gânduri. 

El a observat că mai toți premianții clasei din care el a făcut parte, copii conformiști, cuminți și silitori la învățătură, adică tocilarii, au devenit astăzi activiști și propagandiști ai stilurilor de viață alternative, susținători ai aberațiilor sexuale și promotori ai relativismului cultural. Pe de altă parte, remarca amicul, loazele clasei, printre care se includea pe nedrept și el, adică aceia care aveau note mici, sfidau regulile oficiale și se comportau mai dezmățat, s-au transformat în conservatori. Fără să o ia neapărat pe drumul spre biserică sau să-și facă exagerat de multă ordine în viață, „loazele” s-au poziționat aproape din reflex împotriva noilor ideologii adoptate acum de foștii tocilari.

Amicul meu punea această schimbare pe seama conformismului. Tocilarii au continuat să fie de partea establishmentului, chiar dacă, între timp, substanța sa ideologică s-a modificat, fără să apeleze pentru o clipă la discernământ, încercând doar să se plieze la poziția dominantă și comodă. În schimb, băieții veseli, dornici să conteste autoritatea și linia oficială, au rămas în opoziție, devenind chiar și mai vehemenți decât în liceu, când fronda lor era în mare parte juvenilă.

Logica sa prindea mult. Ceea ce rămâne însă neexplicat este de ce școala produce astfel de tipuri umane, și nu de azi, de ieri. (În treacăt fie spus, observația amicului mi-a fost întărită de un profesor de modă veche care, de curând, mi-a arătat mândru prima carte scoasă de cea mai bună elevă din carieră. Cartea se numea „Gen și identitate în …” )

Cred că există mai multe răspunsuri la problema școlii moderne și a eșecului de „a produce” ființe umane înzestrate cu un discernământ rezonabil.

Una dintre explicațiile convingătoare susține că școala modernă creează, de fapt, mercenari – oameni pentru care cartea nu reprezintă decât un mijloc prin care se poate obține o notă mare și nimic altceva. Copiii învață doar pentru a lua note mari, care le permit să intre la facultăți unde vor urmări tot notele mari pentru a-și atinge obiectivul final: o carieră profitabilă financiar și social. Plăcerea lecturii și a cunoașterii nu apare niciodată. În termenii filosofului Alasdair MacIntyre, atenția exclusivă asupra bunurilor externe va afecta atât dezvoltarea virtuților, cât și aprecierea bunurilor interne ale practicii (bucuria cititului). Cu alte cuvinte, cine urmărește cu predilecție notele nu își va îngriji  virtuțile, ba dimpotrivă, și nici nu va dobândi  gustul cărților. Iar un mercenar va merge întotdeauna de partea celui care îl recompensează cu mai mult sau de pe urma căruia nu va pierde. Așa că, în vremurile noastre, mercenarii vor fi de partea corectitudinii politice și a raznelor conexe. 

(more…)

10 septembrie 2019

Ziua în care România a devenit oficial colonie

Filed under: articol,marea minciuna,taina faradelegii,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 09:32

Ziua în care România a devenit oficial colonie

Articol de Gelu Vișan | JUSTITIARUL.ro

Asta au primit românii prin declararea lui Dragnea și a familiei lui ca persona non grata pe teritoriul SUA. România este pierdută. A vândut-o Iohannis pe o șapcă și pe un nou mandat. Dar nu despre Iohannis este vorba în acest material, el este trădător de țară, ci despre ExxonMobil din SUA și nu numai. Țin să fac precizarea că aceasta nu este o postare antiamericană, nici pro-rusă, ci este pur și simplu o postare românească, atât cât mai contează România în ochii unui popor divizat și profund bolnav.

USA_flag-600x350

Atunci când a fost executat Dragnea, toate informațiile mă duceau către ideea că a fost executat de către americani cu sprijinul consilierilor săi israeliți, care l-au dus într-o direcție greșită. Iohannis și Hellvig nu ar fi avut, totuși, curajul de a executa liderul celui mai mare partid din România și de a falsifica grosolan alegerile. Informațiile erau atât de șocante, încât pur și simplu nu am vrut să le cred până nu vom fi avut o confirmare oficială. A venit și confirmarea. Totul a început cu Bechtel, a continuat cu închisorile CIA, cu Scutul de la Deveselu, cu cazul Caracal și a culminat cu Afacerea ExxonMobil. Dar, să le luăm pe rând.

Prima greșeală a fost Bechtel, una din companiile americane pentru care SUA a declanșat războaie, a comis asasinate, a impus lovituri de stat în America Latină și în alte locuri din lume, a dat jos guverne și a pus în loc altele fidele. Pentru a intra în NATO și a obține sprijinul americanilor, României i s-a impus să dea o șpagă pe față americanilor, prin compania Bechtel, iar aceștia s-au conformat. A fost prima greșeală, urmată de acceptarea PSAL 1 și PSAL 2, de distrugerea la ordin a economiei românești pentru a putea fi preluată pe nimic de către corporațiile străine.

Înainte de a vă înfierbânta, vă spun că nici pe departe România nu este prima țară care este astfel ocupată, decenii întregi, CIA și administrația americană făcând lucrul acesta în țările Americii Latine, metodele fiind mult mai sângeroase decât în România. Unele dintre crime au fost chiar recunoscute de CIA, care și-a asumat astfel deciziile, încercând să salveze administrația: o gogoașă umflată, pentru că administrația americană a fost implicată până-n gât, și o palmă deasupra.

A doua greșeală a României a fost acceptarea pe teritoriul țării a închisorilor CIA. Cea care a „salvat” SUA în fața comunității internaționale a fost…Laura Codruța Kovesi. Da, afirm răspicat: Pe teritoriul României au fost închisori ale CIA, iar cea care a mințit Congresul American și comunitatea internațională a fost Procurorul General al României, Laura Codruța Kovesi, care, cu știința FBI și CIA a semnat, fără a avea acest drept, comițând un fals de o gravitate excepțională, un document… ÎN NUMELE STATULUI ROMÂN!!! Doar Președintele și Primul Ministru au voie să angajeze Statul într-un document de o asemenea gravitate, acest document fiind un act de trădare națională, dar și un act de uzurpare de funcție și fals în acte la nivelul cel mai înalt.

Ca să fiu mai explicit, Congresul American a fost mințit printr-un document fals semnat de un înalt funcționar care nu avea și nu are dreptul, conform legislației naționale, să angajeze Statul Român. Reprezentanții Congresului American au fost mințiți că Procurorul General are această calitate, iar ei au concluzionat că Statul Român(?!) confirmă că pe teritoriul României nu au fost închisori CIA(!!!) Ca urmare a semnării acestui document, Laura Codruța Kovesi a fost numită de către americani șefa DNA și a fost mandatată să demareze Lupta Anticorupție, primii care trebuiau executați fiind cei care aveau cunoștință de acest document.

Fiind ultimul dintre cei care știu de existența documentului și care încă nu am fost executat, cu toate încercările lui Coldea, Kovesi și Hellvig, fac următoarea DECLARAȚIE către opinia publică națională și internațională: Acest document, acest fals de o gravitate excepțională există și acum: El este în arhiva Ministerului Justiției din România și nu este clasificat. Solicit Ministerului Justiției din România și Guvernului României să facă public acest document!

„Cazul Caracal”: Ați tot citit și ați auzit tot felul de băsmeli în ultima vreme: Tot ceea ce se întâmplă acum în zonă, inclusiv băsmelile cu rețele perorate de Cumpănașu, au un singur scop, acela de a ascunde cruntul adevăr:În Oltenia există o Singură Rețea, care în nici un caz nu este condusă de la Caracal, ci din altă parte. O să scriu la un moment dat, dar informațiile sunt cutremurătoare. Această rețea este aceeași cu cea care „aprovizionează” militarii de la Deveselu, este practic una și aceeași rețea, de care are cunoștință SRI, DIICOT, BCCO, Parchetul, Poliția și Justiția din zonă. Există o încercare disperată de a duce discuția către așa zise rețele din Caracal, care sunt de fapt ramuri ale Rețelei care acționează în Oltenia, sub oblăduirea și chiar sprijinul Statului Român. La întâlnirea Trump-Iohannis, în deschiderea întâlnirii, Trump l-a șocat pe Iohannis cu o întrebare: „Domnule președinte, ce se întâmplă la Craiova?” Informația este 100% reală, reprodusă integral și este inclusă în stenograma discuției. Iohannis a fost atât de șocat încât nu a putut articula nici un răspuns.Răspunsul la această întrebare desface misterul a ceea ce înseamnă „Cazul Caracal” și nu numai.

(more…)

27 august 2019

Aleksandr Soljeniţîn – Discursul rostit la Academia Internațională de Filozofie din Lichtenstein – septembrie, 1993

Filed under: articol,atitudine,crimele comunismului,Soljenitin,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:54

SOLJENIŢÎN - Vendeea, septembrie 1993

Aleksandr Soljeniţîn – Discursul rostit la Academia Internațională de Filozofie din Lichtenstein – septembrie, 1993

 

De fiecare dată când ajung în principatul Lichtenstein, îmi amintesc cu emoție excepționala lecție de curaj pe care acest minuscul stat și principele său, răposatul Franz-Josef al II-lea, au dat-o lumii în 1945: rezistând implacabilei amenințări militare sovietice, ei nu au ezitat să ofere adăpost unui detașament de anti-comuniști ruși, care căutau refugiu din cauza tiraniei lui Stalin. Acest exemplu este cu atât mai instructiv cu cât în același moment, pentru a intra în grațiile victoriosului Stalin, marile puteri democratice, semnatare ale Cartei Atlanticului – promisiune vibrantă de libertate pentru toți oprimații lumii – i-au dat lui Stalin în sclavie, fără să murmure, întreaga Europă de Est. Ca și sute și sute de mii de cetățeni sovietici, pe care i-au trimis înapoi de pe propriile teritorii, contra voinței lor. Unii au preferat să se sinucidă. Nu s-a ținut cont de nimic.

Sub amenințarea baionetelor, cu o violență infamă, ei au fost literarmente împinși în mâinile asasine ale lui Stalin, spre torturile lagărelor de concentrare și spre moarte. Că sovieticii au sacrificat milioane de vieți alături de Occident, pentru victoria comună, este indiscutabil; dar odată obiectivul atins, ei nu au avut dreptul nici măcar la libertate. (Este, de altfel, surprinzător că presa liberă occidentală a contribuit la disimularea acestei crime, vreme de de 25 de ani. Nici atunci, nici mai târziu nimeni nu i-a tratat pe generalii și comisarii britanici și americani implicați în aceste acțiuni, drept criminali de război – ca să nu mai vorbim de a-i traduce în justiție.) 

(more…)

Vaclav Havel, ianuarie 1990 – mesaj peste decenii. De citit și recitit

Filed under: articol,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:01

Vaclav Havel, ianuarie 1990 – mesaj peste decenii. De citit și recitit

Disident anticomunist, fost deținut politic, intelectual de mare fineţe, dramaturg talentat, Vaclav Havel a devenit preşedinte al Cehoslovaciei imediat după căderea comunismului, simbol al rectitudinii morale şi al luptei fără concesii împotriva răului, a brutalităţii, a utopiilor sângeroase.

În prima zi a anului 1990, Vaclav Havel a rostit un discurs considerat “fără vârstă”, un mesaj epocal care a fost tradus în toate limbile de circulaţie internaţională.

Textul se regăseşte în limba franceză în volumul Ces grands discours qui ont changé le monde, Ed. Dunod, 2010. 

Citat-Vaclav-Havel

”Trăim într-un mediu moral corupt.
Moralmente suntem bolnavi, căci ne-am deprins să afirmăm altceva decât gândim.

Ne-am învăţat să nu credem în nimic, să nu ne luăm în seamă unii pe ceilalţi, să fim atenţi doar la propria persoană, la nimeni altcineva. Au fost pervertite înţelesul şi specificul unor concepte precum iubirea, prietenia, compasiunea, modestia sau iertarea şi, pentru mulţi dintre noi, mai înseamnă doar ciudăţenii de natură psihologică sau sentimente caracteristice unui timp revolut, oarecum ridicole, la urma urmelor, în epoca navelor spaţiale şi calculatoarelor.

Puţine sunt vocile capabile să spună răspicat că deţinătorii puterii nu ar trebui să fie atotputernici şi că fermele care dau produse bio de calitate superioară, destinate doar deţinătorilor puterii, ar trebui să-şi distribuie producţia cel puţin către şcoli, către orfelinate şi către spitale dacă nu au capacitatea necesară să aprovizioneze întreaga populaţie.

Fostul regim – sprijinindu-se pe ideologia sa sfidătoare şi intolerantă – a transformat omul într-o simplă forţă de producţie şi natura într-un simplu mijloc de producţie. Prin aceasta, a lovit chiar în substanţa omului şi a naturii şi în legătura ce o au ca parte a aceluiaşi întreg.

A constrâns un popor înzestrat şi liber, apt să muncească pentru ţara sa, la condiţia unei rotiţe oarecare dintr-un angrenaj zgomotos şi respingător, despre care nu este limpede de ce a fost nevoie să existe. O maşinărie ale cărei piese sunt sortite, fără greş, degradării, desigur,  treptate, dar inexorabile.

Ne-am deprins, toţi, cu regimul totalitar.
Şi l-am admis ca pe un dat (more…)

13 aprilie 2019

Tăcerea asurzitoare a procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr în aparatul de represiune comunistă

Filed under: articol,crimele comunismului,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 13:55

Tăcerea asurzitoare a procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr în aparatul de represiune comunistă

Dana Gîrbovan

dana-girbovan-la-ntt-2-660x330

Tăcerea procurorilor in scandalul implicării Procurorului General Augustin Lazăr in aparatul de represiune comunistă este asurzitoare

Mai multe asociatii nou infiintate ale procurorilor isi revendica cu aplomb si energie apartenenta europeana, aratand ca apara valorile democratiei si ale statului de drept in Romania.

Sunt deja aproape doua saptamani de cand in spatiul public au aparut date despre participarea Procurorului General Augustin Lazar la represiunea dizidentei anti-comuniste din anii ‘80, iar aceste asociatii tac.

Nu spun nimic in apararea Procurorului General, care sustine ca este victima unei actiuni concertate, ce urmareste „destabilizarea Ministerului Public”.

Nu spun nici ca actiunile sale din perioada comunista ar trebui sa il impiedice in prezent sa mai ocupe scaunul de procuror general, cel putin din considerente ce tin de respectul datorat victimelor comunismului.

Pur si simplu aceste asociatii ce invoca apararea valorilor europene, a statului de drept si a democratiei in Romania nu au nimic de spus despre rolul pe care Procurorul General Augustin Lazar l-a avut in reprimarea putinilor dizidenti anti-comunisti ai anilor ‘80.

Pentru comparatie, UNJR solicita in 2010 demisia TUTUROR membrilor CSM care au votat ca presedinte un judecator ce a recunoscut colaborarea cu fostele structuri comuniste de represiune.

UNJR a spus ca acest simplu fapt, chiar daca nu a reprezentat politie politica, nu ii mai da acelei persoane moralmente dreptul de a conduce Consiliul Superior al Magistraturii.

UNJR a aratat atunci ca „o justiţie independentă este în primul rând o justiţie demnă şi curată, ce îşi recunoaşte şi îşi asumă greşelile trecutului”.

Citește aici :   UNJR solicita demisia membrilor CSM

Dupa 9 ani, suntem din nou in situatia in care aflam despre participarea sau sustinerea represiunii comuniste anti-romanesti de catre un procuror aflat in varful sistemului judiciar.

Care este reactia din partea procurorilor pe care ii conduce?

Nimic. Nici de acceptare, nici de respingere. Doar pura indiferenta.

Actualul procuror general Augustin Lazar este cel care, in perioada comunista, a vegheat ca unul din putinii dizidenti din anii ‘80 sa nu paraseasca temnitele comuniste inainte de a-si ispasi si ultima zi de pedeapsa.

La 9 iulie 1985, procurorul Augustin Lazar conducea Comisia de propuneri pentru liberare conditionata a Penitenciarului Aiud. La acea data, condamnatul politic Iulius Filip facuse cerere de eliberare din penitenciar, indeplinind fractia de pedeapsa ceruta de lege.

Comisia condusa de Augustin Lazar, insa, a respins cererea, motivand ca Iulius Filip nu a dat dovada temeinica de indreptare, „purtand discutii dusmanoase” la adresa RSR.

In prezent, in Romania statului de drept si a democratiei, Augustin Lazar este procuror general si candidat pentru un al doilea mandat. A uitat, insa, dupa cum singur spune, faptele din perioada comunista, peste care trece cu usurinta si nepasare scuzandu-se ca asa au fost vremurile, asa a fost legea.

Raspunsul dat de Procurorul General Augustin Lazar la acuzele legate de mentinerea in puscarie a dizidentului anti-comunist Iulius Filip dovedeste, mai mult ca orice, indiferenta acestuia fata de crimele comunismului si dispretul fata de victimele acestuia.

Acestuia i se adauga indiferenta corpului de procurori, pentru care aceste dezvaluiri nu reprezinta un subiect de interes, care sa le determine o reactie.

(more…)

Vaccinarea in masă este mijloc de profit și distrugere?

Filed under: antivaccin,articol,bioetica,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 12:42

Vaccinarea in masă este mijloc de profit și distrugere?

money

Sunt vaccinurile, sub acoprirea imunizării, de fapt un mijloc pentru profit şi distrugere? Urmăriţi banii!

Un articol de Paul Ghițiu

Companiile de medicamente au deturnat vaccinurile de la menirea iniţială de apărare a oamenilor faţă de maladii epidemice către obţinerea unor profituri inimaginabile prin afectarea permanentă a persoanelor injectate în copilărie cu alte maladii pe care tot ele le tratează. O ipoteză susţinută convingăîtor de Kristina Kristen, de la Robert Kennedy, Jr.’s World Mercury Project în articolul “Vaccines: Gateway Drugs by Design,”.

Iată pe scurt afirmaţiile autoarei:

Prospectele vaccinurilor, ca şi cele ale altor medicamente, enumeră şi un număr de efecte adverse. Principalele companii producătoare de vaccinuri, cunoscute şi ca „BIG-4” sunt Merck, GSK, Pfizer, Sanofi. În realitate ele fac toate vaccinurile pentru copii. Efectele adverse enumerate în prospectele lor sunt exact bolile pe care copiii de astăzi le prezintă într-o proporţie epidemică.

Proporţia de medicamente pentru tratamentul acestor maladii este, în veniturile BIG 4 mult mai consistentă decât cea a vaccinurilor, care oricum sunt monopolul lor.

În felul acesta, vaccinurile devin poarta de intrare pentru maladii, care îi aduc pe copii din nou la BIG 4 în vederea tratamentelor, după cum arată tabelul de mai jos în care sunt listate pe prima coloană medicamente, pe a doua boala căreia îi sunt destinate, pe a treia producătorul şi pe a patra veniturile realizate în diverşi ani în miliarde de dolari.

Greu de crezut că este doar o coincidenţă faptul că cele patru mari companii farmaceutice sunt cele care produc de asemenea medicamentele pentru maladiile provocate de vaccinuri: autoimunitatea, astmul, anafilaxia, alergiile, ADHD, artrita reumatoidă, epilepsia etc.

În topul celor mai vândute medicamente prezentate şi în tabel, conduce Advair (de la GSK) care a totalizat până în prezent aproape 100 miliarde dolari, fiind al treilea cel mai vândut medicament din istorie. Remicade (MERCK) şi Enbrel (PFIZER) intră şi ele în topul celor mai bine vândute 10, cu 90,3 şi 81,2 miliarde. Singulair (MERCK), cu 47,9 miliarde intră în top 20 ale medicamentelor din toate timpurile (top 20 drugs of all time).

Spirala vicioasă a profiturilor nu se opreşte însă aici: medicamentele produse pentru a trata efectele vaccinurilor produc, la rândul lor, efecte pentru al căror tratament e nevoie de alte medicamente, care pot avea alte efecte tratate cu alte medicamente…

Şi astfel, veniturile BIGPHARMA ajung la cifre astronomice şi procentul celor care trebuie trataţi de una sau de alta dintre maladiile din prospecte, dacă au scăpat cu viaţă, tot mai aproape de 100 %.

Kristina Kristen afirmă că industria farmaceutică a preluat tactica celor din industria de tutun, care nu numai că au creat ţigări cancerigene adictive, ci au făcut alte miliarde producând medicamentele pentru cancer (susţinând în tot acest timp, ca şi producătorii de medicamente, că ţigările lor sunt sigure, după cum o dovedesc studii contrafăcute, răsplătite cu sume importante) şi a perfecţionat-o într-o spirală fără sfârşit.

(more…)

8 aprilie 2019

Nae Ionescu – FEMEI ȘI FEMINISTE – 19 octombrie 1932

Filed under: articol,Nae Ionescu,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:35

nae

Nae Ionescu 

FEMEI ȘI FEMINISTE 

19 octombrie 1932

Eu am văzut multe feministe în viaţa mea. Şi mi-a fost dat să surprind şi resortul intim al mişcării acesteia: feminismul decurge din lipsa de feminitate . Încercarea – ridicolă în pretenţiile ei şi generatoare de milă în lipsa ei de mijloace – de a expropria pe bărbat din funcţiile lui politic-sociale, în beneficiul femeilor, nu a fost niciodată întreprinsă de femei propriu zise; ci, în chip normal, de biete fiinţe aruncate, printr-o lipsă sau alta, în afară de putinţa acţiunilor lor fireşti, scoase, printr-o deformaţie sau alta, de sub raza de valabilitate a legilor lor fireşti.

Veleităţile de stăpânire ale femeilor? Nimeni nu ar avea, la urma urmelor, dreptul să le nege sau să le duşmănească. Căci nu ar însemna decât să ne facem iluzii. Stăpânirea aceasta a fost întotdeauna un fapt. Ea e mai slabă astăzi, de când femeile au încercat să o exercite direct, la egalitate cu bărbaţii, după aceleaşi norme şi poziţii ca şi bărbaţii – şi, evident, au fost înfrânte. Ceea ce şi explică, de altfel, lipsa oricărei femei ca element hotărâtor de declanşare a acţiunii în toate marile prefaceri actuale. Dar întâmplările istorice au stat prea întotdeauna şi prea sub stăpânirea – adesea dură şi tiranică – a femeilor, pentru a se putea nega acesteia drepturile la existenţă.

A fost o stăpânire deci, – însă s-a exercitat altfel. După legile fireşti ale femeii. Care, orice ar spune feministele, este totuşi altceva decât un bărbat. Altceva, nu numai ca organism şi sensibilitate; ci altceva ca structură spirituală. Mai aproape de realităţi, – în contact mai nemijlocit cu viaţa. Mai identificate cu ea. Nedepăşind-o cu gândul; dar fiind această viaţă. Şi redând-o. Într-un gest sau într-o vorbă. Încercarea noastră conceptual-analitică de a despica realităţile după liniile lor fireşti, de a le grupa şi sistematiza pentru a le cunoaşte, se dovedeşte a fi o penibilă trudă pe lângă îndemnarea instinctivă, de animal aproape, cu care o femeie mai mult jucându-se, fixează elementele esenţiale ale unei situaţii, precizează punctele nevralgice, ignoră într-o problemă tot ce e lipsit de relevanţă.

Pe această linie, deci, a vieţii, şi mai departe a răsfrângerii vieţii, a reprezentării ei simbolice, şi nu pe cea a cunoaşterii şi acţiunii analitic-discursiv trebuie să se mişte activitatea feminină – dacă vrea să fie rodnică. Pe linia feminităţii adică, şi nu a feminismului. […]

(more…)

16 februarie 2019

O perspectivă sociologică asupra proiectului legii Parteneriatului civil (uniunii consensuale)

Filed under: apologetica,articol,atitudine,homosexualitate,pro-vita,REFERENDUM,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 21:45

linii-tren


În contextul reluării dezbaterilor privind uniunile consensuale (parteneriatele civile), cu două noi propuneri legislative aflate pe rolul comisiilor Senatului (una asumată de USR și UDMR, a doua de ALDE), preluăm această analiză a proiectelor de lege semnată  de doamna sociolog Teodora Mîndru, analiză publicată pe siteul Cultura Vieții.


O perspectivă sociologică

asupra proiectului legii

Parteneriatului civil

(uniunii consensuale)

 

Prin intenția manifestă de asimilare a partenerilor cu soții și a grupului social astfel format cu familia întemeiată prin căsătorie, cu scopul de a obține aceeași recunoaștere juridică și socială, aceeași ocrotire din partea statului și aceleași drepturi – dar fără aceleași obligații și contribuții la binele social general – apreciem că inițiatorii urmăresc în fapt un scop similar cu legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex.

Acest demers legislativ urmărește:

  • schimbarea naturii juridice a căsătoriei de la act juridic nepatrimonial bilateral al cărui conținut este fix la un contract negociabil, deschis permanentei alterări.
  • deplasarea scopului familiei dinspre nașterea și creșterea copiilor, dinspre asigurarea interesului superior al acestora, către satisfacerea interesului partenerilor.
  • înlocuirea criteriului generozității față de societate prin asigurarea continuității biologice a acesteia cu criteriul satisfacerii interesului propriu al partenerilor.
  • introducerea în practica juridică a ideii că un grup social care „nu dorește” să se încadreze în legislația existentă poate pretinde o lege care să-i satisfacă dorințele, indiferent de circumstanțe.

 

Nu este demonstrată necesitatea legiferării propuse

În România nu s-a efectuat nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, iar conform datelor disponibile, concubinajul este o în general situație provizorie (amânarea/probarea căsătoriei), nu o opțiune de viață. Din acest punct de vedere, Expunerea de motive la propunerea legislativă este serios viciată.

Motivul principal invocat în expunerea de motive ar fi acela că, întrucât „românii aleg din ce în ce mai mult să trăiască în familii de facto, dar fără protecția juridică aferentă unei relații recunoscute legal și înregistrate” atunci „este necesară adoptarea unui cadru legal special care să reglementeze parteneriatul civil.”

În continuare sunt furnizate ca argumente o serie de motive vagi, fără surse și date concrete, precum „anchetele sociologice apreciază un număr cel puțin dublu, între 7-10%.” sau „Conform datelor înregistrate de INS, în societatea românească există, alături de familia standard și alte tipuri de familie. Acestea din urmă sunt destul de des întâlnite, deși sunt nerecunoscute și neînregistrate legal”.

În realitate, potrivit datelor INS [1] de la ultimul recensământ, populația care trăiește în parteneriate neînregistrate reprezintă 3,5% din populație (723.168), în scădere cu 0,3% față de recensământul anterior. Prin comparație, 48% din populația României este căsătorită.

Acest concubinaj reprezintă, în general, o situație provizorie raportată la căsătorie (amânarea/probarea căsătoriei), nu o opțiune de viață; dintre concubini, numai 2,8% nu au fost niciodată căsătoriți, restul fiind văduvi sau divorțați. Totodată, până la finalul vieții, sub 0,2% aleg drept unic mod de conviețuire concubinajul.

Notăm că în România nu s-a efectuat nicio cercetare privind necesitatea și suportul populației pentru reglementarea uniunilor consensuale, aceasta fiind de altfel o contradicție în termenii sociologiei. „Necesitatea” legiferării este așadar exclusiv opinia inițiatorilor.

 

Nu există schimbări majore în societate după 1990 în ce privește familia    

(more…)

17 august 2018

DREPTATEA ȘI MIJLOACELE STÂNGII RADICALE. Scrisoare către un prieten furat de lupta resist-anarhismului recent 

Filed under: articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:41

DREPTATEA ȘI MIJLOACELE STÂNGII RADICALE

Scrisoare către un prieten furat de lupta resist-anarhismului recent 

(Prin resist-anarhism ințeleg acest avatar provizoriu, recent și tranzitoriu al polului extrem al stângii radicale internaționaliste, care utilizează cauze emoțional juste pentru a polariza societățile vizate, prin haos și anarhie, vizând de facto Putere ideologică și politică, având drept singură (auto)justificare morală parazitarea unor cauze emoțional-justițiare conjuncturale, față de care nu ar avea nici un interes dacă nu ar genera Putere și aparența legitimității prin iluzia unui prestigiu moral transferat de la cauza parazitată.)


Frate, ne ştim de mult timp, am luptat împreună pe multe fronturi de idei și de aceea iti pot spune lucruri grele ştiind că nu mă vei disprețui, vei avea răbdare  si vei asculta ce am să-ți spun, din interiorul cuvintelor mele si nu din perspectiva paradigmelor belicoase prin care multiplele tabere ideologice vor atât de mult să ne invrăjbească pe toți cu toți. 

Iată ce indrăznesc să zic: frontul ridicat acum de mișcarea anarhistă internationalistă #resist NU ESTE frontul nostru, orcât de justă ar fi cauza invocată de ei, pentru că ei NU au căderea morală să facă dreptatea ce o invocă. Televiziunile sunt polarizate conjunctural politic, iar site-uri gen VICE, Decât o revistă, Recorder, Casa Jurnalistului etc nu merită citate sau creditate. Fac toate parte din aceeasi tabără globalistă care a produs la nivel internațional mișcarea anarhistă #resist , de extremă stângă. Răsfoiește-le paginile si vei gasi elgebetism, anarhism, anticreştinism, barnevernetism etc. Reprezintă întruparea recentă a ideii de „revoluție continuă” formulată conceptual de Lenin, își schimbă fața, se re-branduiește periodic, a fost Occupy, a fost UnițiSalvăm, a avut diverse cauze-slogan juste, pentru a putea capacita oameni drepți și activi sau măcar niște resentimentari mereu dornici de (orice fel de) protest. 

E clar, și eu vreau sa vad la pușcărie pe Iliescu si pe urmasii lui si toti infractorii din intreg spectrul politic (nu doar din psd, desi acolo cred ca ponderea este mai mare), pe toti din 90 până azi. Dar mi-e la fel de clar că nu vreau tribunale ale „poporului” cu judecători neo-bolșevici din  curentul resist și nu mai vreau să văd bieții noștri frați creștini lăsându-se inoculați cu fantasme violent-anihilant sexuale pe post de slogane izvorâtoare de „justiție” populară. 

Cred că e absolut necesar să ne intoarcem toți la icoană și de acolo să aducem lumină, dreptate și dragoste in sufletele noastre, celor din jur și țării intregi. Cuvintele părintelui Justin sunt și aici profetice: 

”Măi băiete, nu-ți face iluzii! Numai niște suflete curate mai pot schimba ceva în țara asta… De nu vei birui mai întâi vrăjmășiile din tine, nu le vei putea înfrânge nici pe cele din jurul tău… Trebuie să devii tu întâi lumină, ca să-i poți lumina și pe ceilalți…” (more…)

16 august 2018

Protestul cel adevărat

Filed under: articol,atitudine,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:22

biserica - badia vasile

Protestul cel adevărat

Mesajul de protest rostit astăzi în fiecare biserica Ortodoxa din cuprinsul Patriarhie Române sau cine are urechi de auzit sa audă!

Astăzi, în fiecare biserica parohială, de mănăstire sau de caritate a fost rostit un puternic mesaj de protest! Da, de protest!!! Dacă ieri multe persoane spuneau că mesajul Patriarhiei referitor la evenimentele din Piața Victoriei a fost mult prea vag exprimat și că Biserica nu ia atitudine, iată că astăzi a protestat alături de popor!

Prin cuvintele „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh” ni s-a propus ieșirea din coordonatele spațial temporale ale existentei noastre pământești… Prin ieșirea din acest interval ne detașam de cele lumești (cel puțin pe durata Sf. Liturghii)… Apoi, imediat fiecare preot a protestat! Da, a protestat! Cum?

Primele cuvinte rostite au fost: „Cu pace, Domnului sa ne rugăm!” Acestea sunt cuvinte de protest la adresa risipirii și răutății cu care fiecare dintre noi ne luptam zilnic; sunt cuvinte care ne îndeamnă să protestă împotriva căderilor noastre prin cercetare propriei conștiințe… Astfel, fiecare dintre noi am fost invitați sa ne schimba starea. Sa nu mai rămânem ancorați în tot ceea ce ne tine prizonieri intervalului (acestei vieți care pare guvernată de determinism și care este dominată de consumerismul egocentric al „libertăților” societății actuale)!

Apoi protestul a continuat! Fiecare preot a rostit: „Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugam!” Cu alte cuvinte am fost invitați, ca după ce am ieșit din interval, după ce am părăsit învrăjbirea și răutatea, după ne-am cercetat conștiința și am dobândit pacea interioară (fără de care nu putem schimba nimic în exteriorul nostru); atunci am fost invitați să conștientizăm ca fără Dumnezeu nu putem niciodată sa dobândim pacea adevărată! Ba mai mult Biserica ne-a invitat să Îi cerem Lui ajutor pentru obținerea acestei păci!

Dar asta nu e tot.. Următoarele cuvinte rostite de preot au fost: „Pentru pacea a toată lumea și pentru mântuirea tuturor Domnului sa ne rugam!” deci, ieșind din interval, cerând pacea de la Dumnezeu, trebuie apoi sa ne asumam această stare de pace și sa o împărtășim celorlalți prin atitudinea noastră, indiferent de culoarea politica, de etnie, de rasă, de grad de educație sau de poziție socială!

Astăzi am luat parte la cel mai frumos protest față de ura din lume și de situația trista în care se găsește România! Un protest al dragostei divine împotriva urii, a hoției, a autosuficienței, a manipulării și a determinismului acestei lumi! Un protest care nu strigă împotriva cuiva, ci care ii cheamă pe toți la pace și unire! Un protest care nu ne divide in categorii (în manifestanți, în jandarmi, în PSD-iști, în liberali, în instigator s. a.) ci care cheamă la unitate și dragoste!

De ce a protestat Biserica așa și nu altfel: Căci numai lui Dumnezeu I „se cuvine toată slava și cinstea și închinăciunea!”   (more…)

Efectul Rashomon și salvarea României

Filed under: articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:02

Efectul Rashomon și salvarea României

medien-manipulation-fernsehen-tv-luegen-propaganda-hetze-1

In Rashomon (1950), Kurosawa face poate cel mai bun film al sau. In templul parasit, pe ploaie puternica, un taran povesteste unui calugar si unui vagabond evenimentele bulversante la care a fost martor: o crima si un viol.

Faptele: un cuplu, un samurai cu sotia sa, traverseaza o padure. Se intersecteaza cu un talhar vestit. Are loc o incaierare. Femeia violata. Samuraiul e ucis. Un taran vede totul. Cazul ajunge in fata judecatorului. Incep marturiile.

Faptele par simple, nu? Evidente? Ce poate fi asa complicat intr-o poveste soldata cu o crima si un viol?

Totul e complicat. Marturiile celor implicati, inclusiv a mortului, invocat samanic, sunt tot atatea filme diferite asupra acelorasi evenimente. Fiecare participant: samuraiul, sotia lui, talharul, taranul, are propria varianta, RADICAL diferita fata de a tuturor celorlalti.

Fiecare a vazut ce a vrut. Ce au vrut sentimentele, resentimentele, angoasele, interesele, patimile sale intr-un cuvant. Fiecare depune marturie sa-si salveze „fata”, chipul social.

Femeia cauta disperata sa-si salveze onoarea si spune ca, dupa viol, l-a implorat pe sot sa o ucida, pentru ca acesta o privea cu dispret. Samuraiul, resentimentar, simtindu-se tradat, da o marturie in care sotia apare complice a talharului. Talharul da o marturie in care apare ca un luptator curajos, epopeic, confruntandu-se eroic cu samuraiul, pe care-l ucide, dupa ce, anterior, ii sedusese sotia.

Poate taranul, saracul care nu are nimic de ascuns, niciun interes, sa dea o marturie dreapta? Nu. Pentru ca el da marturia, reala, nu in fata judecatorului, ci a tovarasilor sai de circumstanta. Povestea reala este ca, dupa ce talharul il leaga pe samurai, violeaza femeia, pentru a o cere, ulterior, de sotie, implorand. Ea refuza si il dezleaga pe sot, cerandu-i sa-l pedepseasca pe talhar. Samuraiul refuza, insa. Femeia, disperata, ii incita pe cei doi la duel, care are, pana la urma, loc, insa nu epopeic ca in varianta talharului, caci celor doi le era frica… de moarte. Are loc un duel penibil, cu maini tremurande, care se decide in urma unui noroc chior pe care il are talharul.    (more…)

6 iunie 2018

Declaraţia de la Paris. O Europă în care să credem

Filed under: articol,atitudine,permanențe,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:27

 Declaratia-de-la-Paris-o-Europa-in-care-sa-credem-300x160

Declaraţia de la Paris

O Europă în care să credem

(The Paris statement. A Europe we can believe in)

Contemporanul.ro

Adevărata Europă este o comunitate de naţiuni. Avem propriile noastre limbi, tradiţii şi graniţe. Cu toate acestea, am recunoscut întotdeauna înrudirea noastră, chiar şi atunci când am fost în conflict – sau în război. Această unitate în diversitate ne pare naturală.

1. Europa ne aparţine, iar noi aparţinem Europei. Aceste tărâmuri sunt casa noastră, nu avem alta. Motivele pentru care îndrăgim Europa depăşesc capacitatea noastră de a ne explica sau justifica loialitatea. Aceasta ţine de cutume, de încercările prin care am trecut şi de momente dureroase. Este vorba de însufleţitoare iniţiative de reconciliere şi de făgăduinţa unui viitor comun. Privelişti şi evenimente obişnuite au pentru noi înţelesuri aparte – accesibile nouă, nu şi altora. Casa este locul unde lucrurile ne sunt familiare şi unde suntem recunoscuţi, indiferent de cât de departe ne-⁠au purtat paşii. Aceasta este Europa, civilizaţia noastră preţioasă şi de neînlocuit.
Europa ne este casa.

2. Europa, cu toată bogăţia şi măreţia ei, este ameninţată de o falsă conştiinţă despre sine. Această falsă Europă se închipuie ca o culme a civilizaţiei, dar, în realitate, ne va răpi casa. Ea face caz de exagerările şi distorsiunile valorilor europene autentice în vreme ce rămâne oarbă la propriile vicii. Mulţumită de sine, această falsă Europă vehiculează imagini reducţioniste, caricaturale, ale istoriei noastre, fiind iremediabil prejudiciată împotriva trecutului. Corifeii ei sunt prin elecţiune orfani şi-⁠şi imaginează că a fi orfan – a nu avea casă – e o nobilă realizare. În felul acesta, falsa Europă se mândreşte a fi precursoarea unei comunităţi universale, care nu e nici universală şi nici comunitară.
O falsă Europă ne ameninţă.

3. Patronii falsei Europe sunt fermecaţi de superstiţiile progresului inevitabil. Ei îşi închipuie că Istoria e de partea lor, ceea ce îi face trufaşi şi dispreţuitori, incapabili să recunoască defectele lumii post-⁠naţionale şi post-⁠culturale pe care o construiesc. Mai mult, ei nu cunosc izvoarele valorilor umaniste pe care ei înşişi le respectă – aşa cum facem noi. Ei ignoră, ba chiar repudiază rădăcinile creştine ale Europei. În acelaşi timp, au mare grijă să nu-⁠i ofenseze pe musulmani, despre care îşi imaginează că îşi vor însuşi cu plăcere viziunea lor seculară, multiculturală. Cufundată în prejudecăţi, superstiţii şi ignoranţă şi orbită de zadarnice, suficiente proiecţii ale unui viitor utopic, falsa Europă înăbuşă implicit opoziţia. Aceasta se face, desigur, în numele libertăţii şi toleranţei.
Falsa Europă este utopică şi tiranică.   

adevarata_europa-slide-1023x279

4. Ajungem într-⁠un punct mort. Cea mai mare ameninţare la adresa viitorului Europei nu este nici aventurismul rusesc, nici imigraţia musulmană. Europa adevărată este în pericol din cauza presiunii sufocante exercitate de falsa Europă asupra imaginaţiei noastre. Naţiunile noastre şi cultura noastră comună sunt pustiite de iluzii şi amăgiri privitoare la ceea ce este şi ar trebui să fie Europa. Promitem solemn să rezistăm acestei ameninţări pentru viitorul nostru. Vom apăra, susţine şi promova Europa reală, Europa căreia aparţinem toţi cu adevărat. Trebuie să apăram adevărata Europă.      (more…)

27 aprilie 2018

Familia, femeia, amorul liber și socialismul secolului 19. Juncker pupilul lui Marx

Un articol excelent de Paul Ghițiu. Despre marxistii vechi si noi si despre idealurile lor: abolirea familiei, instaurarea depravarii generalizate prin amorul liber, educarea copiilor la comun exclusiv de catre autoritatile statului, abolirea proprietatii private prin nationalizare forțată etc. si toate cele ce decurg din acestea.

junker marx -150421

Familia, femeia, amorul liber și socialismul secolului 19. Juncker pupilul lui Marx

Credeam că va dura mai mult până când „zidarii” UE își vor da arama pe față fără jenă, fără grețuri, astfel încât și neghiobii, și „intelighenții” să priceapă cu ce monstru avem de-a face. Să înțeleagă, în sfârșit, că nu este nicio diferență între ceea ce visau – la comanda luminaților lor stăpâni – revoluționarii secolului 18, socialiștii și comuniștii secolului 19, bolșevicii secolului 20, ceea ce s-a încercat în așa-numitul lagăr comunist[i] și ceea ce se realizează acum prin mirifica asociație totalitară europeană UE.
Uitam două lucruri: 1. Trecutul comunist, marxist, maoist, troțkist al actualilor lideri ai UE și al elitelor locale din Occident/Europa de Vest; 2. Natura umană: aroganța, disprețul față de popoare, încrederea în controlul cvasi-total asupra populației europene, nerăbdarea lor și a stăpânilor lor de a tăia în cursul vieții panglica inaugurării oficiale a ultimului imperiu totalitar și cel mai întunecat din istoria Europei, cu nume de cod până la inaugurare Uniunea Europeană.
Gândurile de mai sus sunt prilejuite, după cum cred că deja ați înțeles și din titlu, de recuperarea en fanfare a ideologilor marxiști, în cazul de față chiar a lui Karl Marx, cu eveniment localizat cu precizie pe pe 5 mai cu ocazia celebrării a 200 de ani de la nașterea lui sus-numitului, în orașul său natal, Trier. În prezența și cu discursurile lui Jean-Claude Juncker, a prim-ministrului landului, și a altor intelectuali subțiri de la Bruxel, din Germania și Europa, se va deschide expoziția „Karl Marx. Viața. Opera. Timpul” și va fi inaugurată statuia de 4,5 m a lui Marx, primită cadou din partea Chinei, plasată nu departe de Porta Nigra – ruina romană, emblemă a orașului Trier. Teatrul și universitatea din Trier vor organiza un eveniment în care se va discuta dacă „gândirea comunistă” ar putea fi folosită ca armă împotriva extremismului de dreapta de astăzi. Într-un muzeu va fi organizat un workshop pentru copii între 7-12 ani, cu titlul „Marx și șoriceii”.
Este exact tușa care mai lipsea pentru a întregi tabloul, căci, dacă e să analizăm la rece, cele mai multe dintre „nobilele idealuri” ale strămoșilor comunismului european de astăzi, prezentat oficial ca europenism, au fost atinse: revoluția sexuală, educația sexuală, copiii ai statului și nu ai părinților, distrugerea familiei, descreștinarea, distrugerea persoanei, a statelor naționale. Este în curs de realizare, cu mare viteză, distrugerea, numai pentru cei mulți, a proprietății private. Pentru a argumenta afirmațiile de mai sus și înainte de a discuta stadiul actual al înfăpturii obiectivelor noii ordini mondiale marxist-junckeriste, voi relua niște analize mai vechi cu adaptările necesare.
Vom porni, așa cum este firesc, cu începuturile și anume cu socialiștii secolului 19, precursorii marxiștilor de toate genurile, fie ei economici, fie culturali. Un element de bază și în același timp o valoare fundamentală a societății îl constituie familia. Conștienți de acest lucru, revoluționarii o atacă încă de la început.
Socialiștii utopici Charles Fourier (Teoria celor patru mișcări și a destinelor generale)  și Robert Owen au fost primii care au respins relațiile familiale tradiționale și au prevăzut „dragostea liberă” dintr-o viitoare societate socialistă. I-au urmat mulți dintre stângiștii secolului 19, printre care și cel mai faimos lider politic al socialiștilor germani, August Bebel, a cărui carte Femeia și socialismul a fost extrem de populară la vremea apariției sale mai ales pentru că ea trata, înainte de orice altceva, tema amorului liber. Dat fiind faptul că considera căsătoria monogamă ca fiind contrară naturii omului, care din această cauza nu-și poate găsi fericirea, Fourier a venit cu ideea înlocuirii acesteia cu un sistem mult mai elastic care să lase loc de desfășurare pasiunilor sexuale.
Marx și Engels au preluat ideile și le-au dus mai departe, pentru ei familia nefiind decât un teren restrâns în care se manifestă racilele sociale;  sclavia, asuprirea de clasă, folosirea femeii și a copiilor de către bărbatul proprietar în scopul păstrării și amplificării proprietății sale. Prin falierea familiei și victimizarea femeii, alături de proletariat, pe care, sub pretextul „scoaterii din sclavie”, intenționau de fapt să-l folosească pentru a-și atinge planurile de transformarea a lumii vechi într-una în care ei să dețină puterea, ideologii marxiști au găsit un al doilea personaj colectiv, prin intermediul căruia să-și ducă la capăt planurile de transformare a lumii, în femeie; prin proletariat dădeau lovitura la nivel macrosocial, prin femeie la nivelul micro al familiei. Este o temă care revine în mai multe dintre lucrările lui Engels, printre care, în primul rând în Originea familiei, a proprietății și a statului.  (more…)

28 februarie 2018

Vaccinurile au efecte secundare grave. Autism, boli autoimune și neurologice, sindromul morții subite, cancer la copii și adulți. Câteva studii, analize și articole publicate.

Filed under: antivaccin,articol,autism,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 19:21

Vaccinurile au efecte secundare grave

child-04

Autism, boli autoimune și neurologice, sindromul morții subite, cancer la copii și adulți. Câteva studii, analize și articole publicate:

Study: For 1 in 168 children, vaccines cause side effects so severe that they require an ER visit.  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3236196/

Study: Boys vaccinated against Hep B at birth are 3x more likely to develop autism.  ‪http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21058170

Analysis: SIDs and Infant Mortality Rates Regressed Against Number Of Vaccine Doses Routinely Given “A high statistically significant correlation between increasing number of vaccine doses and increasing infant mortality rates…”  http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3170075/

Case Study: Rare simultaneous Sudden Infant Death (SID) of identical twins 2 days after vaccination.  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17654772

Study: Rotovirus linked to fatal intestinal disorder in 1 in every 4670 infants. “There was also an increase in the risk of intussusception after the second dose of the vaccine… The strong association between vaccination with RRV-TV and intussusception among otherwise healthy infants supports the existence of a causal relation.”  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1773072/

Study: “Epidemiological evidence supporting an association between… Thimerosal-containing childhood vaccines and the subsequent risk of an ASD diagnosis.” http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3878266/

Study: “The higher the proportion of children receiving recommended vaccinations, the higher was the prevalence of autism (AUT) or speech or language impairment (SLI). A 1% increase in vaccination was associated with an additional 680 children having AUT or SLI. Neither parental behavior nor access to care affected the results, since vaccination proportions were not significantly related (statistically) to any other disability or to the number of pediatricians in a U.S. state. The results suggest that although mercury has been removed from many vaccines, other culprits may link vaccines to autism.”

(more…)

17 februarie 2018

Cristian Mungiu și recurențele homoerotice cinematografice 

120 bpm gay

Cristian Mungiu și recurențele homoerotice cinematografice 

”Nu-l suspectez deloc pe Cristian Mungiu de inocențe și naivități. Când a aranjat proiecția filmului „120 BPM/bătăi pe minut” știa în ce spațiu intră și care ar putea fi reacțiile unui anumit segment de public din România, mai ales că incidente la MȚR existaseră. De altfel, prin conlucrarea celor două tabere care se înfruntă pe acest teritoriu, incidentul s-a dat „în reluare” joi seara.

Acum, în „Dilema veche”, regizorul Cristian Mungiu descoperă cu mare surprindere că iarna nu-i ca vara, România nu e Franța, Muzeul Țăranului Român nu e Centrul George Pompidou, iar exponatele din MȚR nu sunt „Fântâna” lui Marcel Duchamp.

Că tot veni vorba, să ne amintim de felul în care a tratat romanul „Spovedanie la Tanacu” al Tatianei Niculescu Bran. Deși intriga acestui fascinant roman jurnalistic nu avea nevoie de proptele homoerotice, filmul „După dealuri” (2012), regizat de Mungiu, a fost asezonat cu o idilă de profil, ca să dea bine în ochii publicului de la Cannes. Acesta, de bună seamă, nu te premiază dacă vii cu o temă eminamente religioasă. Ca să fii luat în seamă, trebuie neapărat să cânți tematic în gama ideologiei „dernier cri”.

Nu am nostalgii pășunist-sămănătoriste, nu-mi dau lacrimile în colțul ochiului când o văd pe doamna Viorica Dăncilă în costum național, dar cred că Muzeul Țăranului Român ar trebui să fie un „safe space” ferit de „activismele”, „civismele” și „valorile” stângii. Adică, pe limba ideologilor care au luat în posesie universitățile occidentale: „no platform” pentru proiecții care nu intră în rezonanță cu viziunea celor care au dat Muzeului configurația actuală.

Altfel, e cam deșertăciunea deșertăciunilor să clamezi valori precum „toleranță”, „civism”, „educație” și „respect”, să intri într-un spațiu încărcat cu o anumită simbolistică și să proiectezi filme care fac disonanță cu profilul spiritual al locului.

Nu ajută la reclamă nici să zici că 2 milioane de francezi au văzut filmul 120 BPM în cinematografe. Mai ales când știm că tot în Franța tolerantă și civilizată profesorii i-au scos pe elevi de la filmul de animație „Steaua Crăciunului”, pe motiv că nu era „suficient de laic”! Se întâmpla în decembrie 2017.

Mai jos un citat din Le Figaro. (more…)

Epidemia de epidemii. Construcția isteriilor profitable

Filed under: antivaccin,articol,atitudine,bioetica,boicot,mass-media,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 17:12

Epidemia de epidemii. Construcția isteriilor profitable

epidemic

Dacă am ținut ochii deschiși, in ultimii ani am putut vedea o adevărată epidemie de  manipulări epidemiologice incredibile comise de mass-media, care se înfruptă din contracte de publicitate cu companii farmaceutice și de o mână de oameni politici influienți aflați in structuri guvernamentale și parlamentare,  contaminți de lobby-ul farma.

În recenta pseudo-epidemie de rujeolă se tot numără cazuri din ianuarie 2016 (!), ajungandu-se astfel la cifra de 10.423 de cazuri, cifră despre care (in presă si in comunicatele ministerului) se omite să se spună că este adunată timp de 2 (doi!) ani, inducându-se astfel ideea că avem cea mai mare epidemie din istorie și că acum, in această secundă avem 10.423 de cazuri de rujeolă active in România. Și totul s-ar datora ratei mici de vaccinare, refuzului părinților, criticilor aduse pe net de anti-vaxxeri (apelativ peiorativ folosit de propagandiștii farma pentru cei sceptici in privința eficienței și siguranței imunizărilor prin vaccinare).

DAR, după cum știe toată lumea, rujeola durează in media 9 zile ( 7-16 zile după alții), deci cei 10.423 de pacienți sunt deja sănătoși , iar numărul real al cazurilor active le aflăm de pe siteul oficial al Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile (cnscbt.ro): in perioada ”08-12 ian.2018 au fost raportate 116 cazuri noi in 16 judete”. Deci, acestea sunt cifrele reale ale ”epidemiei” de rujeolă: 116. Atâtea cazuri reale și active sunt ASTĂZI in România: 116. Și asta in 16 județe, deci o medie de 7.2 pe județ. Deci 7-8 cazuri pe județ, in mai puțin de jumătate din județele țării este considerată… epidemie de mass-media și de autoritățile sanitare!?

(Up date – 04.06.2018 :  ”In perioada 28.05. – 04.06.2018 au fost raportate inca 199 de cazuri nou confirmate in 20 de judete”, conform cnscbt.ro, adică o medie de 10 pe județ. )

Să nu uităm că in urmă cu 5 ani s-a înregistrat o ”epidemie” mai mare ca cea de acum. Conform datelor oficiale din rapoartele anuale ale CNSCBT, in 2011 au fost 4784 de cazuri, iar in 2012 au fost 7450, deci un total de 12.234 in doi ani, deci o epidemie cu 20% mai mare. Vedeți aici rapoartele oficiale: INSP – CNSCBT – Rapoarte anuale .

Vă amintesc că in ultimii ani au mai existat numeroase alte pseudo-epidemii propagate doar in mass-media, fără suport semnificativ in viața reală: ESB (Encefalopatia spongiformă bovină, a.k.a. boala vacii nebune), SARS, gripa aviară, gripa porcină, Ebola, Zika etc. Înalți demnitari și membrii de renume ai vieții academice medicale au contrbuit cu bună știință la aceste isterii cu un inimaginabil tupeu.

Să amintim aici doar declarațiile din 2006 ale domnului prof.dr. Streinu-Cercel referitoare la ”epidemia” de gripă aviară: „va ucide două milioane de români. Într-un prim val al pandemiei, adică în primele 4-5 luni, se vor îmbolnăvi până la 4 milioane de români, iar două milioane dintre aceștia vor muri” (!!!) și declarațiile DSP București, prin dr.epidemiolog Florin Popovici: “Avand in vedere ca se estimeaza atatea decese, trebuie sa stim cu exactitate care este capacitatea morgilor si cate paturi cu ventilatie avem in spitale. Trebuie sa ne preocupam si de procurarea sacilor pentru cadavre[..] si chiar de persoane care vor sapa gropile in cimitire”. (!)  Să mori de râs. Sau de plâns. Citiți integral articolul cu declarațiile oficiale: Aviara ar putea ucide doua milioane de romani – 22 Iun. 2006 .  Incredibil este că aceste persoane oficiale pline de tupeu  vând și astăzi același sortiment de gogoși epidemiologice împachetate in limbaj medical, în speranța aprinderii unei epidemii de panică. Atenție! se transmite pe cale mediatică!   (more…)

3 februarie 2018

Transplantul și consimțământul prezumat. Un articol de Vasile Astărăstoae

Filed under: articol,atitudine,bioetica,prof.dr.Vasile Astarastoae,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:24

Asociația Bucovina Profundă se declară categoric împotriva introducerii in lege a consimțământului prezumat, fie că este vorba de vaccinare, de transplant sau de orice interventie in sfera sănătații unui om. Pentru a înțelege motivele și implicațiile vă recomandăm să citiți articolul ce urmează. Un articol magistral, marca Vasile Astărăstoae.

heart doc

Transplantul și consimțământul prezumat

Un articol de Vasile Astărăstoae

Am văzut că în programul noului Ministru al Sănătății este specificată și o lege a transplantului. Deși, după părerea mea, actuala lege este bună și poate fi doar amendată totuși dacă aceasta este decizia, aș vrea să atrag atenția asupra unei probleme cruciale în transplantul de la donator-mort, și anume consimțământul.

În prezent în lume există două sisteme de donare a organelor în funcție de exprimarea consimțământului, și anume: sistemul opt-in (SUA, Marea Britanie, Germania, Australia, România etc.), în care recoltarea se face doar cu consimțământul informat al donatorului sau al familiei și sistemul opt-out, care permite donarea în baza consimțământului prezumat (Spania, Austria, Belgia etc.).

În sistemul opt-in se pleacă de la premiza că deminitatea persoanei se respectă și după moarte și că aceasta nu dorește să-şi doneze organele după moarte. Recoltarea este permisă doar în baza dorinţei de a dona exprimată anterior decesului prin consimțământ informat sau de către membrii familiei după deces. Aceasta nu înseamnă că membrii familiei sunt ”proprietarii” cadavrului, ci că ei cunosc mai bine dorința decedatului (consimțământ substituit).

Sistemul opt-out se bazează pe premiza că dupa moarte corpul aparține statului și într-o etică materialist-utilitaristă exista o datorie de a fi utili altora(more…)

Prof. Luc Montagnier, premiat Nobel și Prof. Henri Joyeux au semnat acest apel alături de CÂTEVA MII DE PROFESORI ŞI DOCTORI ÎN MEDICINĂ:  11 vaccinuri : Apel urgent către personalul şi profesioniştii din sănătate – 15 ianuarie 2018

Filed under: antivaccin,articol,atitudine,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:51

Prof. Luc Montagnier, premiat Nobel și Prof. Henri Joyeux au semnat acest apel alături de CÂTEVA MII DE PROFESORI ŞI DOCTORI ÎN MEDICINĂ:  11 vaccinuri : Apel urgent către personalul şi profesioniştii din sănătate – 15 ianuarie 2018

Dragi colegi, dragi confraţi,

Noua lege, o eroare gravă de sănătate publică

Noua lege care impune 11 vaccinări copiilor, este o gravă eroare de sănătate publică. Ea a fost amplu evocată de presă.

Noi, profesioniştii din Sănătate, prescriptori şi/sau vaccinatori, suntem angajaţi de către lege pe o cale care ar putea să se întoarcă împotriva unora dintre proprii noştri pacienţi, împotriva profesiei noastre şi împotriva nouă înşine.

Veţi înţelege de ce. Acest apel subliniază elemente importante în legătură cu acest subiect.

Nu suntem împotriva vaccinurilor: ne opunem vaccinărilor sistematice şi în număr mare înainte de vârsta de 2 ani.

Aceste practici expun copiii mici la complicaţii, pentru că sistemul lor imunitar nu este gata să primească atâtea agresiuni antigenice.

Astfel, se poate risca:

  • moartea subită a bebeluşului, chiar dacă se întâmplă rar;
  • boli autoimune cronice grave şi handicapante în anii următori, în special din cauza prezenţei unor cantităţi prea importante de adjuvant aluminic în compoziţia celor mai multe dintre vaccinuri;
  • risc de cancere particulare, de oase, de muşchi, de cartilagii, cu alte cuvinte sarcomele, extrem de grave la adolescenţi şi adulţii tineri, detectate deja la animalele care primesc vaccinuri cu adjuvant de aluminiu.

Vă interesează personal dacă sunteţi:

  • medici şi chirurgi generalişti sau specialişti,
  • medici internişti din spitale, indiferent de specialitate,
  • studenţi la medicină, farmacie, fizioterapie,
  • farmacişti vânzători sau din cadrul industriei,
  • infirmiere şi întregul personal din sănătate,
  • cu diplomă sau în formare.

Dacă faceţi parte din marele public, nu ezitaţi să propuneţi acest text celor care vă îngrijesc. Ei sunt mai mult ca niciodată vizaţi şi responsabili.

Iată 3 decizii de o gravitate extremă:

(more…)

10 ianuarie 2018

Vaccinuri ce conțin cantități enorme de Aluminiu. Până la de 50 de ori mai mult decât limita maximă admisă. Plus celule din rinichi de maimuță și material biologic din celule umane din copii avortați

Filed under: antivaccin,articol,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:48

Vaccinuri ce conțin cantități enorme de Aluminiu. Până la de 50 de ori mai mult decât limita maximă admisă. Plus celule din rinichi de maimuță și material biologic din celule umane din copii avortați

Laboratory Test Tubes in Science Research Lab

Câteva aspecte critice privind Programul Național de Vaccinare implementat conform Calendarului vaccinărilor in România

Mircea Pușcașu

(cf. datelor din site-ul oficial: http://desprevaccin.ro/calendar-vaccinare/)

 

24 ore:  Hepatita B: 

  • Euvax B

prospect:  http://www.anm.ro/_/_RCP/RCP_5834_30.09.13.pdf

 – Probleme:

1. cf. prospect (paragraf 2.) Euvax conține o cantitate enormă de Aluminiu (sub formă de hidroxid de aluminiu hidratat), 0.5 miligrame (500 micrograme). Doza de Al maximă admisă 5 micrograme/ kg corp. Un copil la naștere are in jur de 4 kg, doza de Al maxim admisă ar fi 20 micrograme.[1] Pentru a putea primi 500 de micrograme, pacientul ar trebui să aibă o greutate minimă de 100 kg.

2. cf. Prospect (paragraf 4.4), vaccinul conține mercur (tiomersal) în cantități nedeclarate.

– Efecte adverse posibile trecute in prospect (paragraf 4.8): nevrite multiple, nevrite optice, paralizie facială, exacerbare a sclerozei multiple, sindrom Guillain-Barré, cefalee, ameţeli, greaţă, vărsături, mialgie, artralgie, eritem, durere, tumefiere, Hipertermie (peste 38,8°C), stare generală de rău, astenie, erupţie cutanată tranzitorie, creştere tranzitorie a transaminazelor. (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: