George Manu, Rectorul din Zarca Aiudului

Lansare film documentar

FUNDAŢIA ARSENIE BOCA vă invită la lansarea filmului documentar “George Manu Rectorul din Zarca Aiudului” în regia lui Nicolae Mărgineanu.

Lansarea va avea loc luni, 18 Noiembrie 2013, ora 18:30, la Muzeul Ţăranului, sala Horia Bernea şi vor fi prezenţi academicianul Horia Scutaru, poetul şi fostul deţinut politic Demostene Andronescu, istoricul şi fostul deţinut politic Radu Ciuceanu, filosoful Sorin Lavric şi istoricul Sabin Moldovan.

George Manu, un strălucit fizician este condamnat în 1948 de instanţele comuniste la muncă silnică pe viaţă şi întemniţat la Aiud. Aici va deveni un izvor nesecat de cunoştinţe pentru ceilalţi detinuţi, pe care îi ajută să supravieţuiască sumbrului univers concentraţionar prin refugiul în lumea cunoaşterii.
I se propune eliberare pentru a lucra la centrul nuclear sovietic de la Dubna în schimbul renunţării la idealurile sale, dar refuză, la fel cum refuză pe patul de moarte să se dezică de crezurile sale în schimbul tratamentului salvator.
Moare în temniţă şi trupul îi este aruncat la groapa comună din Râpa Robilor, dar figura lui luminoasă rămâne vie în memoria tuturor celor care îl numeau, cu dragoste şi respect, “profesorul”.
A fost un eminent savant, un mare iubitor de oameni şi de ţară, un admirabil caracter. (sursa: fundatiaarsenieboca.ro)

George Manu  (1903-1961)

George sau Gheorghe Manu s-a născut la 13 februarie 1903 în Bucureşti. Fizician de renume mondial, figură marcantă a rezistenţei naţionale anticomuniste.

Se trage dintr-o veche familie genoveză, pe nume Manno, stabilită la Constantinopol înainte de cucerirea turcilor. Urmaşii strămoşului Mihail Manu, sosit în Muntenia în prima jumătate a secolului XVIII, s-au înrudit prin alianţă cu familii boiereşti şi domnitoare împământenindu-se. Aşa se face că în ascendenţa lui Gheorghe Manu se regăsesc domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Generalul George Manu (bunicul său, 1833-1911) a fost ministru de război în timpul conflictului româno-turc şi autorul declaraţiei de independentă a României, 1877. Fiul său Ion, este tatăl lui George Manu. Pe linie maternă, se trage din ramura Şerban-Vodă a familiei Cantacuzino. Generalul Gheorghe Zizi Cantacuzino Grănicerul era fratele mamei sale.

Şcoala primară şi liceul le-a pregătit în particular (cu excepţia ultimelor două clase de liceu, urmate la Nancy), absolvind liceul în 1921. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, obţinând în 1925 două licenţe: în matematică şi în fizico-chimice. În 1926 obţine certificatul de studii superioare de chimie-fizică şi radioactivitate al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. Lucrează la Institut du Radium (1927-1934), pregătindu-şi teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie. Frecventează simultan, la Sorbona şi Collège de France, cursurile ţinute de Eugène Bloch, Louis de Broglie şi Paul Langevin.

Cercetările asupra absorbţiei radiaţiei alfa în materie întreprinse de el la acest Institut cuprind determinări experimentale foarte precise şi interpretarea lor teoretică în cadrul modelelor existente. Rezultatele au fost publicate în Comptes rendus de l’Académie des sciences (1932-1933) şi au constituit substanţa tezei sale de doctorat (5 iulie 1933, Paris) intitulată Cercetări asupra absorbţiei razelor alfa, publicată în Annales de physique (1934). Era, în vremea aceea, cea mai completă investigaţie a interacţiei radiaţiei alfa cu materia. Teza avea menţiunea: „très honorable”.

Marie Curie îi propune să rămână definitiv în laboratoarele institutului de radioactivitate. Refuză oferta şi se întoarce în ţară, devenind asistent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1935). Va fi numit conferenţiar abia în 1945. Cercetări experimentale de fizică nucleară erau imposibil de realizat la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, unde lipsea cu totul infrastructura necesară. A continuat să publice (1937-1940) lucrări de analiză a unor date experimentale proprii anterioare şi din literatură, dezvoltând latura teoretică, în dialog de idei cu prietenul Şerban Ţiţeica, asistent suplinitor la Politehnică. În 1940 publică volumul I al monografiei Fizica nucleară – primul tratat de fizică nucleară din ţara noastră – proiectată în trei volume. Volumele II-III nu au mai apucat să vadă lumina tiparului.

Gh. Manu a fost şi un fin desenator: ştia să redea cu spontaneitate, în maniera line art, fizionomii umane. Desenele sale prezintă câteva figuri de fizicieni cunoscuţi, schiţate cu consideraţie şi umor.

Avea o mare sensibilitate religioasă. Avea un ochi al savantului şi un ochi al teologului sau credinciosului care funcţionau împreună benefic.

Aderă în 1937 la Mişcarea Legionară. În primii ani (more…)