Bucovina Profundă

16 iunie 2021

Grigore Vieru: Nu am, moarte, cu tine nimic 

Filed under: Grigore Vieru,poezie — Mircea Puşcaşu @ 15:33

 

Grigore Vieru:

Nu am, moarte, cu tine nimic 

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic.
La fel cum lumina pârăsc.

 

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri?!
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?! (more…)

14 februarie 2017

Grigore Vieru: „Morții sunt ca niște copii”. 82 de ani de la nașterea marelui poet român

Filed under: Grigore Vieru,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 22:42

Grigore Vieru: „Morții sunt ca niște copii.”

82 de ani de la nașterea marelui poet român

vieru-iubitiva-tara

Grigore Vieru

Morții sunt ca niște copii

 

Morții sunt

Ca niște copii.

Trebuie să-i strigi

Seara acasă.

Să-i scalzi

Înainte de somn.

Să le inchizi ochii,

Să le săruți fruntea.

Trebuie să veghezi

Să nu cadă

Din leagănul de lut.

Lăsați morții

Să doarmă în pace

Lângă roza cea albă-a

Izvorului,

Sub cerul de frunze

Al pomului.

Morții sunt

Ca niște copii

Și fiecare

Iși are morții săi.


vieru-2

Azi, 14 februarie 2017, se împinesc 82 de ani de la nașterea marelui poet român Grigore Vieru

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova – d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român originar din România, care a locuit în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, ulterior Republica Moldova. Grigore Vieru s-a născut  într-o familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.

A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma”, apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, „Muzicuţe”, şi s-a angajat ca redactor la o revistă pentru copii.
(more…)

14 august 2015

Datoria oricărui român: Dragostea de mamă, de străbuni, de neam. Grigore Vieru – Chipul tău, mamă

Filed under: Grigore Vieru,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 15:05

Datoria oricărui român:

Dragostea de mamă, de străbuni, de neam

Grigore Vieru – Chipul tău, mamă

grigore vieru chipul tau mama

13 iulie 2015

Grigore Vieru: Femeia învinge tot, apoi plânge.

Filed under: Grigore Vieru,poezie — Mircea Puşcaşu @ 00:52

femeia - grigore vieru

Scrisoare din Basarabia – Grigore Vieru

Filed under: Grigore Vieru,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 00:39

Scrisoare din Basarabia

de Grigore Vieruinterbelic romania mare

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tarziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.
Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamânt.
În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Credeam ca un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne, am fost minţit!
Cu pocăinţă nesfârşită
Mă rog iubitului Iisus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate,-am spus.
Aflând că frate-mi eşti, odată
Scăpai o lacrimă-n priviri
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.
Acolo-n friguroasa zare,
Din drobul mut al lacrimei
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

 
Fotografia postată de Adrian Grigoriu.
Salutam unioniştii moldoveni care astăzi au ajuns în Bucureşti ! Respect şi pentru cei din România care i-au întâmpinat cu dragoste frăţească pe unioniştii din stânga Prutului ! (more…)

12 februarie 2014

HAI, ROMÂNI, DIN MOARTE ÎNVIAŢI !

romania-drapel

HAI, ROMÂNI, DIN MOARTE ÎNVIAŢI !

Fraţi români, panta pe care alunecă neamul românesc este o realitate crudă, care ar trebui să ne inspăimante, să ne pună serioase probleme, să ne preocupe la modul cel mai serios. Cred că fiecare român in parte ar trebui sa aibe pe ordinea de zi, pe primul loc in aceasta ordine de zi aceasta problema deosebit de gravă a neamului românesc. De ce? Fiindca ne pierdem pe zi ce trece identitatea de orice natură ar fi ea, culturală si spirituală in primul rând.

Sa nu uităm, dragii mei dragi, ca pe aceste meleaguri a trăit un popor ortodox, dreptcredincios adică, iar tot ce au cladit de-a lungul veacurilor inaintaşii noştri, a avut strânsă legatura cu Ortodoxia, cu credinţa curată in Dumnezeu. Aşa cum zice Scriptura, prin  Mântuitorul nostru Iisus Hristos:” Cel ce nu aduna cu mine, risipeste”. Pământul acesta a dat omenirii oameni de inalta tinuta morala si de sfintenie, de mare valoare, a umplut cerul de sfinti.Sa privim calendarul nostru ortodox si sa ne cutremuram de multimea sfintilor de-a lungul veacurilor de istorie.Si sa enumeram numai cateva: Paisie de la Neamt, Nicodim de la Tismana, Ghelasie de la Ramet, Calinic de la Cernica, Cuvioasa Paraschieva de la Iasi, Teodora de la Sihla, vasile de la Poiana Marului, etc. Ar fi trebuit sa incepem cu perioada daco-romana, amintind sfintiii Epictet si Astion, Kamasis, Filipos, Zoticos, Attalos de la Niculitel si toti episcopii martiri sub prigonitorii romani din aceasta perioada. Apoi perioada contemporana in care amintim sfinti ca Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Paisie Olaru, Teofil Paraianu si miile de martiri din temnitele comuniste, amintind aici cu precadere Aiudul. Mari romani care s-au jertfit pentru tot ce este românesc au fost poetul Grigore Vieru, Ion Aldea Teodorovici si sotia lui Doina  Teodorovici si multi altii pe care nu-I stim . Deci exemple avem numai ca fiecare din noi avem o datorie sfanta fata de tara si fata de Dumnezeu: sa ducem mai departe ceea ce ne-au lasat inaintasii nostri, astfel implinindu-ne datoria sfanta fata de Dumnezeu si fata de neam.  Chemarea acestui neam este una inalta, providentiala si nu una a uitarii radacinilor, a asternerii prafului peste laurii istoriei si peste sangele varsat al miilor de martiri romani de-a lungul timpului. Martirii s-au jertfit pentru noi, ca noi sa fim liberi , iar noi ce facem? Intram din ce in ce mai mult in duhul secular al acestei (more…)

9 octombrie 2012

Sînt naţionalist! – Grigore Vieru: Da, îmi iubesc mama. (E un păcat?) Şi pruncii. Şi fraţii. Şi cerul de ametist. Ca rezumat, Sînt na-ţi-o-na-list !

Filed under: atitudine,Grigore Vieru,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 02:00

Sînt naţionalist!

de Grigore Vieru

Grigore Vieru si-a lansat astazi cartea Taina care ma apara; in imag

Da,
îmi iubesc mama.
(E un păcat?)
Şi pruncii.
Şi fraţii.
Şi cerul de ametist.
Ca rezumat,
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
graiul mi-i sfînt –
În viaţa mea
El nu este un simplu turist,
E chiar Patria.
Într-un cuvînt,
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
urăsc pe mancurt.
Mi-i dragă doina
prin care exist.
Nu mă tîrîi slugarnic.
Pe scurt,
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
hora nu vreau
să o schimb
Pe cazacioc ori pe twist.
Port suferinţa de neam
ca pe un nimb.
Sînt na-ţi-o-na-list !

Da,
afirm că-i prea mult (more…)

21 mai 2012

Poezie: Grigore Vieru – Dar mai întâi

Filed under: Grigore Vieru,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 21:41

Dar mai întâi

de  Grigore Vieru

 

Dar mai întâi
să fii sămânţă.
Tunet să fii.
Ploaie să fii.
Lumină să fii.
Să fii os
de-al fratelui tău
retezat de sabia duşmană.
Brăzdar să fii.
Duminică să fii.
Doină să fii.
Ca să ai dreptul
a săruta acest pământ
îndurerat
de-atâta rod.

 

 

(more…)

%d blogeri au apreciat: