Creștinul între Sfântul Potir și lingurița necredinței
Un articol de Pr. Dr. Docent Mihai VALICĂ
29 februarie 2020
19 octombrie 2019
O conferință recentă a părintelui Mihai Valică : Lăcașurile de cult străbune – Piloni de stabilitate și perenitate a comunităților montane românești, Vatra Dornei, septembrie 2019
Lăcașurile de cult străbune – Piloni de stabilitate și perenitate a comunităților montane românești
Pr. dr. doc. Mihai Valică
Introducere
În jurul lăcașului de cult s-a format cultura. Spiritualitatea și cultura unui popor reprezintă pilonii de stabilitate, de putere și perenitate socială. Omul cult, cu adevărat, este și un om spiritual, așa cum un om spiritual autentic este și un om cult.
„Omul cult interpune între mediul extern și organismul său fizic o dublă armătură: una sufletească […] și una materială, care constă în transformările materiale ale mediului […], ceea ce omul incult și animalul nu știu” să-și construiască o astfel de „casă”, pe când omul spiritual și cult adaptează mediul cosmic la mediul social, spune Constantin Rădulescu Motru.
Pe om dacă „îl scoți din religie devine o ființă neisprăvită […] în care totul țipă a provizorat, a neputință ori în care patologia umblă pe aproape”; „[…] omul devine ființă isprăvită prin religie. Omul se completează prin religie […] și se cade din destin fără religie […], pentru că „trupul nu e trup dacă n-are cap, sufletul nu e suflet dacă n-are Dumnezeu”; astfel, „omul este ființă completă prin religie: aceasta e poate cea mai potrivită definiție a omului”, spune marele filosof Vasile Băncilă. (more…)
20 ianuarie 2017
Pr.dr.doc. Mihai VALICĂ – Despre întâlnirea din Creta
Pr.dr.doc. Mihai VALICĂ – Despre întâlnirea din Creta
Dez-bisericirea din Creta poate fi respinsă de sinoadele locale, nu neapărat de unul panortodox. Revenire cu noi precizări – Mesaj duhovnicesc către Sinodul BOR
Preafericirea Voastră, Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre,
- Introducere
Îngrijorați de faptul că Biserica Ortodoxă Română „a adoptat oficial ecumenismul decretat în Creta”[1], am simțit o adâncă responsabilitate pentru momentele de cumpănă prin care trece Biserica lui Hristos, ceea ce ne îndeamnă să Vă transmitem următoarele noastre gânduri și frământări.
Modul în care Biserica Ortodoxă Română ia act[2] de „prestanța delegației române, înseamnă că sinodul [acestei Biserici] este de acord cu maniera în care delegația a reprezentat interesele Sfintei Biserici Ortodoxe Române la acel sinod”[3]. Deși, inițial, delegația a plecat la luptă de pe o poziție ortodoxă, în cele din urmă, s-a întors înfrântă pe terenul propriu al Ortodoxiei de artizanii ecumenismului.
Sinodul cretan, chiar dacă nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice noi, „a prejudiciat dogme vechi […] și a adus atingere unor canoane vechi […], ceea ce echivalează cu inventarea de dogme noi” [și orientări canonice noi, n.n.]. Cu alte cuvinte, „a schimbat viziunea eclesiologică a Bisericii Ortodoxe despre sine și despre relația [ei] cu cei din afara sa, în primul rând cu grupările eretice și schismatice creștine. Nu a fost stabilită nici o linie de demarcație între ortodoxie și erezie, dimpotrivă”, au fost șterse „granițele existente până acum, prin acceptarea denumirii de «biserică» pentru diferite comunități eretice și, mai ales, prin acceptarea ecumenismului ca mod de a gândi misiunea Bisericii Ortodoxe în lume”, așa cum bine remarcă un teolog contemporan[4].
Încercarea unui alt „teolog de serviciu” de a lega istoria redactării „primelor șapte articole ale Simbolului Niceo-Constantinopolitan (381), [care n.n.] conțin 3 omisiuni și 10 adăugiri față de textul Simbolului Niceean (325)” [5], de sinodul din Creta, sugerând că, prin similitudine cu precedentul creat, ar exista posibilitatea ca unele hotărâri sinodale din Creta să fie precizate, completate și diortosite de un viitor sinod panortodox, rămâne fără succes, ca să nu spun că este o încercare hilară, întrucât autorul precizează, mai departe, că „Sfinții Părinți de la Constantinopol operând omisiuni, precizări, completări și diortosiri ale vechiului Simbol [… nu au schimbat n.n.] cu ceva «credința Niceei»”[6]. Teologul a uitat să precizeze că Sfinții Părinți, la acest Sinod ecumenic (381), au condamnat în primul rând toate ereziile: „Sfinţii Părinţi cei adunaţi în Constantinopol au hotărât să nu se-nlăture credinţa celor trei sute optsprezece Părinţi care s-au adunat în Niceea Bitiniei, ci «credinţa» aceea să rămână tare şi să fie dată anatemei orice erezie şi cu deosebire cea a eunomienilor, adică cea a eudoxienilor, şi aceea a semiarienilor, adică a pnevmatomahilor, şi aceea a sabelienilor şi a marcelienilor şi aceea a fotinienilor şi aceea a apolinariştilor” (canonul 1) și după aceea au diortosit și au aprofundat credința Niceeană.
Recunoaștem stilul lui Caragiale, adică „să se umble la părțile esențiale, însă, să nu se schimbe nimica”. Cu alte cuvinte, dacă un „sfânt și mare sinod panortodox”, la fel de ecumenist ca cel din Creta anului 2016, nu ar schimba cu nimic „credința Cretei”, ci doar, numai ar nuanța-o și ar fundamenta-o și mai explicit, fără să dea anatema ereziile existente (filioque, harul creat, purgatoriul, predestinația, hirotonia femeilor, noile dogme mariologice romano-catolice, primatul papal etc.) atunci, evident, se va „cădea din lac în puț”.
Această perspectivă o deducem chiar din Comunicatul Sinodului Bisericii Ortodoxe Române[7], care sugerează posibilitatea că textele ar putea fi „explicitate, nuanțate și dezvoltate” de către un viitor sinod „mare și sfânt”, pentru o mai bună argumentare și aprofundare a ceea ce s-a stabilit în Creta și nicidecum pentru o corectare, îndreptare sau dezicere de învățăturile eretice, în ciuda faptului că delegația română s-a dus cu bună credință și s-a întors cu reaua credință, adică cu erezia ecumenistă votată, în mod paradoxal, cu lipsă de cvorum ecumenic. Se pare că Antihrist și-a făcut bine treaba, a reaprins cu mai multă forță și viclenie epoca serghianistă[8] și a fost mai vigilent și virulent decât toate elitele teologice ortodoxe!
- Între Biserica lui Iisus Hristos și „Biserica Întâistătătorilor”
Ne adresăm Preafericirii, Înaltpreasfințiilor și Preasfințiilor Voastre, ca fii duhovnicești pe care ne păstoriți, pentru a Vă anunța pe această cale că noi, împreună cu fiii duhovnicești și cu credincioșii pe care îi păstorim, după o atentă analiză a documentelor emise de „sinodul” din Creta, respingem unele hotărâri ale acestui „sinod”, considerându-le de neacceptat, întrucât sunt neconforme cu învățătura Bisericii Ortodoxe, motiv pentru care nu pot fi receptate de poporul dreptcredincios. (more…)
16 ianuarie 2015
Pr. Prof. Dr. Mihai Valică despre cardul electronic de sănătate- Persoana umană între discriminare, desacralizare şi comercializare de organe
Pr. Prof. Dr. Mihai Valică despre cardul electronic de sănătate
Persoana umană între discriminare, desacralizare şi comercializare de organe
Cardurile de sănătate cu microcip reprezintă o nouă problemă în societatea românească, întrucât ele se impun populaţiei sărăcite şi umilite de atîtea eşecuri ale economiei şi taxelor nenumărate, fără o dezbatere publică şi fără să ofere alternative celor ce din motive de conştiinţă sau de neîncredere faţă de tehnologia informaţională nu doresc să primească un astfel de card informatizat[1]. Întrebarea multor medici şi specialişti în domeniu este dacă acest card impus, reprezintă un pericol sau o binefacere?
După discuţiile despre cărţile de identitate electronice, paşapoartele biometrice, permisul de conducere, etc, acţiuni care încalcă drepturile şi libertăţile cetăţeanului de a opta, iată că acum se atentează şi la sănătatea lui, prin implementarea cardurilor de sănătate cu microcipuri, termenul limită fiind, 1 februarie 2015.
Comparând cu alte ţări ca Olanda, Finlanda, Spania, Norvegia, unde nu găsim carduri de sănătate care să conţină microcipuri, cum nu găsim nici lege obligatorie pentru implementarea paşapoartelor sau cărţilor de identitate cu microcipuri[2], la noi toate se impun de sus în jos, ca unei populaţii fără discernământ, fără să fim consultaţi în acest sens şi ca unei mase umane şi nu ca unor persoane libere şi conştiente. Statul a devenit atât de paternal, încât ne sufocă cu binele ce ne vrea, şi drept urmare fiecare român, asigurat şi neasigurat va fi obligat să aibă un astfel de card de sănătate – cu microcipuri, fără de care, nici aspirina, nu o va mai putea cumpăra de la farmacie[3].
În cardul de sănătate sunt înmagazinate toate informaţiile despre posesorul de card, de la datele de stare civilă, studii, CNP, familie, domiciliu, stare de sănătate cu diagnostice, până la cele mai mici detalii, care ar trebui ştiute doar de medic şi pacient şi nu de toată lumea.
Aceste carduri, aşa cum se ştie sunt vulnerabile atât tehnic, cât şi din punct de vedere al moralităţii celor deţin baza de date a sistemului electronic de sănătate.
Problema rămâne tot fragilitatea bazelor de date, care pot fi sparte sau accesate şi de persoane suspecte, iar pacientul vizat devine vulnerabil şi viaţa lui poate fi pusă în pericol.
În ce constă anume fragilitatea cardurilor de sănătate deducem din opinia autorizată a preşedintelui Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoaie: el afirmă; „cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile”[4]. El aduce următoarele argumente:
- Cardul este numai „aparent” în favoarea asiguraţilor.
- Este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate şi la demnitate ale persoanei şi poate aduce mari prejudicii.
- La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor…forţa financiara uriaşă a acestor „rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei, pe birou, pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
- Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea (more…)
13 februarie 2014
Pr. prof. dr. Mihai Valică – Evocarea Părintelui Justin cu ocazia Simpozionului de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă
Pr. prof. dr. Mihai Valică – Evocarea Părintelui Justin cu ocazia Simpozionului de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă
Preacuvioase Părinte Stareţ Hariton, preacuvioşi, preacucernici Părinţi şi preacuvioase Maici, iubiţi credincioşi, onoraţi invitaţi şi onorată asistenţă
Cu toate că, în tradiţia liturgică şi pastorală a Bisericii Ortodoxe, se pune accentul pe evenimentul unic al Marii Treceri spre veşnicie al omului şi mai puţin pe cel al zilei de naştere, nu pot să trec cu vederea ziua de 10 februarie, când s-a născut Preacuviosul Părinte Arhimandrit Justin, cel care, prin viaţa sa jertfelnică şi frumoasă, a dat o semnificaţie deosebită şi începutului vieţii sale, prin felul cum a săvârşit călătoria, cum a dus lupta cea bună şi cum şi-a încheiat viaţa.
Întrucât iubitul nostru Părinte Justin a trăit firesc şi intens viaţa Bisericii, după învăţătura şi modelul Sfinţilor Părinţi, la toate nivelurile vieţii pastorale, consider că, cuvioşia sa, reprezintă pentru noi toţi, dovada palpabilă a lucrării harului în Biserica mântuitoare a lui Hristos şi a Neamului Românesc.
Cei care trăiesc în Biserică, nesocotind sau fără să lucreze în ei harul şi harismele Sf. Duh, trăiesc o himeră şi o amăgire, iar toată viaţa lor devine o închipuire nefondată sau „neîntemeiată fantezie”[1], cum ne învaţă Sf. Maxim Mărturisitorul.
Părintele Justin a reprezentat coloana vertebrală a demnităţii eclesiale şi a demnităţii naţionale, în vremuri de răstrişte şi jale, prin putarea Crucii pe Golgota acestei lumi nedrepte şi fără de Dumnezeu.
În această lume a terorii ideologice şi a relativizării credinţei, Părintele a spus adevărul în cadrul iubirii şi (more…)
18 noiembrie 2013
ACTUALITATEA MARTIRAJULUI ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ – conferinta susţinută de pr.prof.dr. Mihai Valică şi monahul Valerian Grecu din Corod, fost deţinut în închisorile comuniste
ASCOR Suceava vă invită la conferinţa ACTUALITATEA MARTIRAJULUI ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ susţinută de pr.prof.dr. Mihai Valică şi monahul Valerian Grecu din Corod, fost deţinut în închisorile comuniste, marţi, 19 noiembrie 2013, ora 18.00, la Sala de Conferinţe a Arhiepiscopiei, str.Vasile Bumbac, nr.14 . Contact: 0743.411.683, ascor_suceava@yahoo.com
Un eveniment recomandat de BUCOVINA PROFUNDĂ
19 august 2013
Pr. prof. dr. Mihai Valică – România între martiraj, ocrotirea, răsplătirea şi convertirea torţionarilor şi teroare ideologică
România
între martiraj, ocrotirea, răsplătirea
şi convertirea torţionarilor
şi teroare ideologică
Pr. prof. dr. Mihai Valică
1. Introducere
A scrie despre martiri şi teroare în România este un mare curaj, întrucât nu cred că cineva se pricepe cu adevărat la martiri iar dacă nu ai trăit nici vremurile de martiraj şi teroare, atunci poţi fi atins, cu siguranţă, de o umbră de impostură[1].
1.1. Motivaţia titlului
Personal doresc să cunosc adevărul istoric recent al României, care a dat ”nor de mărturii”[2] ale credinţei creştine şi ale demnităţii umane. Ştiu că acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfânt peste noi şi ţara noastră, ca să nu ne uscăm în deşertul uitării, al minciunii şi al nesimţirii actuale, în special al nesimţirii intransigente a unor cenzori ideologici, care ne interzic astăzi, să vorbim de proprii martiri, în România martirizată tocmai de stăpânii lor, care răsplătesc cu pensii mari pe torţionari şi sfidează pe cei torţionaţi…!
Să fie oare perioada postdecembristă nu doar o epocă a devalizării economiei şi a tranziţiei năucitoare, care a transformat România întro rezervaţie naturală a sărăciei în aer liber, fără economie şi fără viitor, sau este şi o continuare subtilă a comunismului reşapat şi integrat global în himera mondializării? Conspiraţia tăcerii, amnistia de iure a torţionarilor, protejarea şi răsplătirea lor generoasă, jefuirea ţării şi umilirea ei, etc. fac oare parte componentă din de-ontologia noii democraţii mondiale? Să fie oare România ţara torţionarilor fericiţi[3], care îşi consumă, fără pic de jenă, pensia uriaşă, pătată cu sânge şi moarte? Iată doar cîteva dileme, pe care ar trebui să le dezbatem civic şi eclesial.
Chiar dacă adevărul este crud şi barbar, am credinţa că el ne poate ajuta la purificare şi (more…)
15 mai 2013
Virgiliu Gheorghe si Parintele Valica la Festivalul Cuvantului la Suceava
Conferinta Rolul cuvantului in existenta omului, sustinuta de domnul Virgiliu Gheorghe la Suceava, in mai 2013, in cadrul Festivalului cuvantului, format audio:
Sala mică a Casei de Cultură Suceava găzduieşte, începând de astăzi, Festivalul Cuvântului, manifestare organizată de Primărie, în colaborare cu Asociaţia „Timp Pentru Unu” şi în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ), Biblioteca Universităţii „Ştefan cel Mare”, Bucovina Profundă şi Asociaţia „Familia Ortodoxă”.
În prima zi a festivalului, îmâine, la ora 17:00, vor evolua, în deschiderea manifestării, Ansamblul folcloric „Muguraşul”, urmat de expunerile invitaţilor: „Cuvântul în administraţie – primarul Sucevei Ion Lungu, „Cuvântul în educaţie – inspector şcolar general Gheorghe Lazăr, „Cuvântul în presă” – redactorul şef al cotidianului Monitorul de Suceava – Tiberiu Avram. În programul primei zile sunt cuprinse „Cuvântul generaţiilor”, Sesiunea de comunicări „Cuvântul”, Cuvântul în arta plastică – coordonator inspector Loredana Mihaela Ceică, profesor Bogdan Luparu. Seara se va încheia cu un recital folk susţinut de Cornel Angelescu.
În cea de-a doua azi a festivalului, joi, tot de la ora 17:00, în sala mică a Casei de Cultură Suceava sunt programate alte expuneri care au ca temă: Rolul cuvântului în existenţa omului – biofizician, cercetător dr. Virgiliu Gheorghe şi invitaţii săi, expoziţie de fotografie – Victor T. Rusu şi „Cântecul cuvintelor” – lector univ. dr. Carmen Agoutin. În a treia zi de festival, organizatorii au pregătit dezbateri: „Soluţii pentru câteva probleme (controversate) de limba română (vorbită) – prof. univ. dr. Corneliu Dimitriu, „Cuvântul care zideşte” – preot prof. univ. dr. Mihai Valică, Cuvinte pentru toate zilele – filolog, editor Alexandru Ciolan, „Copilul şi cartea” – Ancuţa Radu, „Cuvinte din ţara soarelui – răsare” – Ana Maria Fujii, „Cântări ale Învierii” – Corul de copii „SYN Bucovina” (more…)
17 aprilie 2013
Conferinta la Suceava: Pr.prof.dr. Mihai VALICA – Libertatea hristică si dictatura mondială. Energii dumnezeieşti necreate la Sfântul Grigorie Palama
Conferinta la Suceava:
Pr.prof.dr. Mihai VALICA
Libertatea hristică si dictatura mondială
Energii dumnezeieşti necreate la Sfântul Grigorie Palama
llll
Pr. prof. dr. Mihai Valică: CIP-ul între ghioagă duhovnicească și ghioagă politică
Pr. prof. dr. Mihai Valică
CIP-ul între ghioagă duhovnicească și ghioagă politică
Drept la replică la articolul CIP-ul tehnologic şi cip-ciripul teologic de Eugen Tănăsescu, precum și la discuția televizată cu domnia sa (vezi NTVonline).
Ambele intervenții mi-au lăsat un gust amar și mi-au stârnit o oarecare milă față de superficialitatea unor preoți, care își dau cu părerea fără să cunoască problema pusă la nivel global, precum și substraturile politice ale acestei acțiuni numită tehnologia RFID.
Este trist să vezi cum un preot, teologul de serviciu și de de-servicii, ironizează o problemă de bioetică actuală, de foarte mare importanță, pentru care Germania a preferat să plătească penalități în valoare de 45 000 de euro pe zi și chiar de 300 000 euro pe zi, în cazul legii Big Brother, în urma infringimentului impus de Comisia Europeană, decât să experimenteze cip-urile și legea Big Brother pe proprii ei cetățeni.
În universitățile din Germania se studiază temeinic impactul tehnologiei RFID și se arată efectele ei grave asupra libertății omului. Ca unul care am studiat tematica și la Freiburg și la Göttingen două semestre, îmi permit să supun atenției părintelui Tănăsescu doar cîteva aspecte.
În timp ce în lumea informată din Vest profesorii Universităților dar și Bisericile pun în dezbatere academică, eclesială, politică, socială și bioetică problema CIP-urilor prin cursuri, seminarii, conferinte etc., la noi cei responsabili eclesial, (more…)
11 august 2012
Parohia între viaţa liturgică şi antibiserica din inima Bisericii de Pr. dr. Mihai VALICĂ
Parohia între viaţa liturgică şi
antibiserica din inima Bisericii
de Pr. dr. Mihai VALICĂ
Cuprins:
1. Preambul
2. Introducere
3. Biserica Euharistică şi administraţiea bisericească
3.1 Funcţia euharistică şi rolul parohiei în cadrul Eparhiei
4. Parohia o putere în Biserica lui Hristos sau o putere economică a eparhiei?
4.1 Rolul parohiei în cadrul Statutului BOR
5. Atitudini şi modele străine de Ortodoxie în comportament şi funcţionare a Bisericii recente
5.1 Antibiserica din inima Bisericii
5.2 Precizări canonice, controale administrative şi delimitări eclesiale
6. Slujirea la Sântul Altar şi fondurile eparhiale
7. Parohia între trecutul ei firesc şi prezentul impus
8. Concluzii morale şi propuneri duhovniceşti
9. Iertare, îndreptare şi răbdare
- 1. Preambul
Preotul exercită nu un „mandat”, ci o misiune, care include imperios un apel la cultura dialogului permanent, la toate nivelurile. Această evidenţă este una dintre trăsăturile definitorii ale Evangheliilor. De aceea Apostolii întreabă mereu pe Iisus Hristos: Nu te înţelegem! Lămureşte-ne! Ce ai vrut să spui? Explică-ne! (vezi Matei 13, 36; Luca 8, 9; Ioan 13, 22-30).
Faptul că Apostolii cer lămuriri, arată că nu erau simpli admiratori sau ascultători necondiţionaţi ai Fiului Omului, un fel de fani religioşi fără discernământ, sau manipulaţi şi purtaţi de impulsuri emoţionale. Ei doreau să creadă în cunoştinţă de cauză şi să acţioneze ca atare. Iisus Hristos le răspunde de fiecare dată, oferindu-ne un exemplu minunat de conlucrare a libertăţii cu responsabilitatea şi a ascultării cu discernământul, contând mereu pe capacitatea fiinţei umane de a înţelege, fie şi numai în parte, Tainele Împărăţiei lui Dumnezeu.
Iată de ce, episcopul, preotul şi credinciosul aflaţi în comuniune de credinţă şi de har în Biserica lui Hristos nu trebuie să tacă, atunci când sunt unele lucruri neclare sau nefireşti. În acest caz tăcerea, sigur, nu-i de aur.
- 2. Introducere
Dacă viaţa liturgică şi duhovnicească a Bisericii Ortodoxe Roamâne se desfăşura, până nu de mult, într-o armonie firească cu viaţa administrativ-economică a acesteia, după îndemnul hristicde a căuta mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă[1], constat în ultima vreme o inversare axiologică eclesială, prin faptul că acum se caută mai întâi împărăţia economicului, care este rânduită şi impusă de cei de sus prin metode poliţieneşti, mai drastice decât la trezorerie, ca şi când orice Biserică sau Schit ar deţine o parte din Banca Naţională a României.
Această tendinţă a atins cote paroxistice şi obsesive, întrucât în mod nefiresc şi dăunător credincioşii sunt obligaţi să-şi păzească preotul ca pe un delincvent, iar cei ce vin în control de la eparhie, unii chiar în timpul Sf. Liturghii, se comportă abuziv şi-l tratează pe preot, tot ca pe un infractor. (more…)
27 iunie 2012
Pr.dr.Mihai Valica: Negoţul cu bună măsură nu e nici de dreapta nici de stânga, nici distributist sau civic, ci este doar de sus. Distributism şi Ortodoxie din punct de vedere al Teologiei Sociale
„Negoţul cu bună măsură nu e nici de dreapta nici de stânga, nici distributist sau civic, ci este doar de sus.”
Distributism şi Ortodoxie din punct de vedere al Teologiei Sociale *
Pr. dr. Mihai Valică
- Lucrarea economică sau negoţul cu bună măsură
Economia este o
ştiinţă a cărei esenţă o reprezintă activitatea economică. Aceasta este fără îndoială o latură importantă a acţiunii sociale. Activitatea economică a existat din cele mai vechi timpuri; chiar dacă unii specialişti consideră că ştiinţa economică a precedat toate celelalte ştiinţe sociale şi ale naturii, cu excepţia fizicii[2], omul în Rai, neavând grija zilei de mâine, nu făcea activităţi economice, dar în schimb exista credinţa în Dumnezeu. Ulterior, din pricina căderii în păcat şi alungării din Rai, omul a început să aibă grija zilei de mâine. Tot acum au apărut nevoile, care, în funcţie de cele trei dimensiuni ale fiinţei umane (biologică, socială şi raţională), se grupează în nevoi fiziologice (necesare pentru a trăi), nevoi de grup, nevoi spiritual‑psihologice. Aici se pune problema nevoilor, trebuinţelor, din punct de vedere biblic[3].
De‑a lungul secolelor, una dintre cele mai importante activităţi economice era comerţul, de aceea în Sf. Scriptură există multe trimiteri la această activitate. Comercianţii în spirit creştin sunt definiţi ca fiind negustorii cu bună măsură[4]. Esenţa activităţii economice o reprezintă profitul, sau mai bine spus, conform principiului hedonist, maximizarea profitului în raport cu efortul depus, sau minimizarea efortului, a resurselor intrate în raport cu efectul scontat aşteptat.
1.1. Repere biblice cu temă economică
În Sf. Scriptură există 2350 de versete[5] cu temă economică, prin care Dumnezeu ne transmite cum trebuie să ne administrăm bunurile. Sintetizez câteva idei principale biblice, care pot inspira şi îndruma viaţa economică. Vezi pe larg şi Studiul Biblic Financiar[6] şi Afaceri ca la Carte[7].
- Nimic de pe pământ nu ne aparţine, cu atât mai puţin banii şi bunurile dobândite aici[8].
- Tot ce a fost creat în natură a fost creat pentru om, pentru satisfacerea nevoilor proprii fiecăruia. Învăţătura Sf. Scripturi, prin care ni se comunică cuvântul lui Dumnezeu, ne spune că atunci când nevoile noastre curente sunt asigurate, ar trebui să ne arătăm mulţumiţi; iar înainte de orice nevoie este nevoia de Dumnezeu: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).
- Lipsa moralităţii în domeniul economic este expresia unui deficit moral al societăţii în ansamblul ei şi o lipsă de credinţă la nivel personal, care are efecte comunitare. De aici rezultă necesitatea unor mecanisme pentru asigurarea moralei sociale şi respectiv de instanţe de control în acest sens. Biserica are un mare rol pentru prevenirea, vindecarea şi formarea morală a omului pentru a conveţui în societate ca un bun creştin.
1.2. Biserica şi responsabilitatea socială. Principii şi atitudini ortodoxe[9]
- Nu există o adevărată soluţie a „problemei social-economice” în afara Evangheliei.
- Credinciosul trebuie să fie prezent în centrele unde se elaborează orientările viitorului, pentru a fi promovate cât mai urgent principiile evanghelice de adevăr, dreptate, libertate, bucurie şi pace în Duhul Sfânt, principii ce prefigurează Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ precum şi în cer[10].
- Aceste principii creştine trebuie să reintre în circuitul valorilor umane ţinând cont de libertetea fiecăruia, de comunitatea de iubire şi de strădania firească a omului după fericirea terestră în comun, în drumul lui spre veşnicie.
- Nimănui nu‑i este îngăduit să fericească pe alţii cu de‑a sila, în numele unor principii sau programe sociale sau economice.
- Biserica trebuie să ia atitudine împotriva individualismului modern, atomizat şi democratic, împotriva totalitarismului contemporan, autoritar şi tiranic, care substituie adevăratei comunităţi de dragoste, a Bisericii lui Hristos, chipul apocaliptic al Leviatanului[11].
- Biserica trebuie să apere şi să susţină demnitatea omului. Să fie o Biserică de zi cu zi – nu numai de duminică sau de sărbătoare – pentru oameni şi pentru societate, să le apere interesele spirituale, morale, sociale, economice, comunitare, materiale, toate în Duhul lui Hristos. (more…)
31 martie 2012
Inregistrarea conferintei de la Suceava, 29 martie 2012: Pr. prof. dr. Mihai Valica: ORTODOXIA între mondializare si Trupul Tainic al lui Hristos
Pr. prof. dr. Mihai Valica:
ORTODOXIA între mondializare si Trupul Tainic al lui Hristos
– inregistrarea conferintei de la Suceava, 29 martie 2012 –
Multumiri fratilor de la Apologeticum pentru montajul inregistrarii!
Formatul academic al (primei parti a) textului conferintei:
Ortodoxia în contextul mondializării
1.1. Fiinţa, imaginea şi scopul Bisericii
Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman prin harul lui Iisus Hristos, sub ascultarea episcopului, aflat în recunoaştere reciprocă şi în comuniune harică şi euharistică cu episcopii unui teritoriu canonic local, care are succesiune apostolică.
Sf. Ioan Gură de Aur descrie dumnezeieşte lungul drum spre îndumnezeire, atunci când compară Biserica cu corabia lui Noe. El scrie: „…corabia a luat numai necuvântătoare şi a salvat necuvântătoare; Biserica a luat oameni necuvântători şi nu numai că i-a mântuit, ci i-a şi schimbat; corabia a luat corb şi a dat drumul tot unui corb; corb ia şi Biserica, dar îi dă drumul porumbiţă; ia lup, şi-i dă drumul oaie…care îşi dă până şi lâna ei” (Omilii la săracul Lazăr, cuvântul VI, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă şi Providenţă. Despre rugăciune. Despre vieţuirea după Dumnezeu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 140; Vezi şi Lumina Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, ed. Anestis, Bucureşti, 2008, pp. 131-132; Bogăţiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, Oradea, 2002, pp. 120-127).
Pentru a atinge şi a împlini o asemenea chemare, slujitorii Bisericii trebuie să lupte cu timp şi fără timp, să îndure potrivnicia lupilor şi a fiarelor sălbatice din Corabia mântuitoare, să rabde până la prigoană, şi nicidecum să-i asmută, sau să se răzvrătească sau să se revolte împotriva lor, sau să părăsească Corabia pe motiv că nu le mai suportă mizeria, ci scopul lor este să-i transforme în fiinţe eclesiale hristice, prin consecvenţă şi statornicie în adevărul cel veşnic (Iisus) şi în păzirea poruncilor lui Dumnezeu: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus”. (Apoc. 14, 12).
În acest context scrie, tot Sf. Ioan Gura de Aur, că „trebuie să fie prea mare primejdia din afara corăbiei, ca să poţi suporta putoarea din interiorul corăbiei… apele mari au invadat totul, necazul şi moartea planează peste o lume vinovată. O singură scăpare rămâne, o unică mântuire, celor care nu vor să piară: să intre în corabia protectoare-Biserica! Toţi cei care nu sunt cuprinşi în ea sunt pierduţi fără nădejde… capul văzut era Noe; capul adevărat, cu toate că era nevăzut, era Dumnezeu”. (Ibidem) Cine are o astfel de credinţă despre Biserică nu o va părăsi niciodată.
Nimeni nu a ieşit din corabie, decât corbul, care „este trimis şi care simbolizează răul, păcatul urât, erezia, necredinţa, doar acestea se separă de Biserică; porumbiţa singură îi va rămâne fidelă”, spune mai departe Sf. Ioan Gură de Aur.
Această imagine o repetă până în zilele noastre mulţi teologi, atunci când afirmă că Biserica nu a suportat şi nu suportă nicio schismă, deoarece Trupul lui Hristos nu poate fi rupt, ci doar a îndepărtat şi îndepărtează cu durere mădularele care nu lucrează sinergic cu Trupul.
1.2. Biserica în context naţional spre eshaton
Biserica, după fiinţa sa, este un Organism şi un Corp numit „Trupul lui Hristos”, care include Naţiunea, dar nu se identifică cu ea, ci cu Împărăţia lui Dumnezeu, „căci nu avem aici cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare”.
Cei morţi, alături de cei vii şi cei ce se vor naşte alcătuiesc neamul din care ne tragem şi alături de care vom fi chemaţi la judecată.
Dumnezeu a sădit fiecărui neam o misiune, ne‑a hotărât o evoluţie în istorie. Fiecare neam este responsabil de trecut şi dator să pregătească calea pentru urmaşi.
Biserica vorbeşte despre judecata particulară – când fiecare va răspunde pentru faptele sale – şi despre judecata universală – când vom da socoteală şi ca neam, când vom răspunde pentru istoria la care am fost părtaşi în timpul vieţii, pentru „umărul” pe care l‑am pus ca acest neam să meargă spre înviere. (Cf. „Fiecare în rândul cetei sale”. Pentru o teologie a neamului: Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Răzvan Codrescu, Radu Preda, Ed. Christiana, Bucureşti, 2003, mai ales pp. 9‑15, 95‑119 şi 175‑187. Titlul volumului are întemeierea în I Corinteni 15, 22‑23: „Căci precum în Adam toţi mor, aşa în Hristos toţi vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale…” (subl. n.). Cf. şi Răzvan Codrescu, Cartea îndreptărilor, Ed. Christiana, Bucureşti, 2004 (secţiunea „Dreptatea neamurilor”).
Scopul Bisericii este de a (more…)
27 martie 2012
Conferinta la Suceava: Pr. Prof. Dr. Mihai Valică – Ortodoxia între mondializare și Trupul Tainic al lui Hristos
ORTODOXIA
între mondializare și
Trupul Tainic al lui Hristos
Pr. Prof. Dr. Mihai Valică
joi, 29 martie 2012, orele 18, Sala de conferinţe a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
Un eveniment sustinut si recomandat de
BUCOVINA PROFUNDĂ
Joi, 29 martie 2012, orele 18:00 vă invităm la conferința susținută de Pr. Prof. Mihai Valică cu tema „Ortodoxia între mondializare și Trupul Tainic al lui Hristos”. Conferința va avea loc în Sala Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, str. Vasile Bumbac, nr. 14 , Suceava
Predica Parintelui Mihai Valica – 25 martie 2012 – Bunavestire, Duminica Sfantului Ioan Scararul
Predica Parintelui Mihai Valica
25 martie 2012 – Bunavestire, Duminica Sfantului Ioan Scararul
12 aprilie 2011
Moliftele Sfântului Vasile sub restricţii seculare – Pr.Prof.dr.Mihai Valică
Moliftele Sfântului Vasile sub restricţii seculare
Pr.Prof.dr. Mihai Valică
Începând din secolul IV şi până astăzi, există în molitfelnicele bisericeşti rugăciuni de exorcizare şi timp de atâtea secole poporul lui Dumnezeu s-au servit de ele. Cine nu cunoaşte măreţia acestor molitfe ale Sfinţilor Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur, stâlpii Ortodoxiei, nu cunosc şi nu trăiesc prea mult din ortodoxia noastră şi nu cred în existenţa reală a demonilor.
Rugăciunile de exorcizare sunt consemnate în mai multe manuscrise, astfel: cele mai vechi mss. cu textul original sunt: – pt. Molitfele Sf. Ioan Gură de Aur – Sinaiticus 982 (sec. 13), f. 120; – pt. Molitfele Sf. Vasilie cel Mare – Cryptensis G.b.2 (sec. 11 ), Grotaferrata, f. 105; Sinaiticus 973 (sec. 12), f. 106; – pt. Molitfele Sf. Grigorie Thaumaturgul – Cryptensis G.b.2.VI (sec. 13), f. 84. Cele mai vechi rugăciuni de alungare a dracilor sau păstrat în Codex Barberinus Graecus 336, din secolul 8, unul din cele mai importante manuscrise liturgice din lume, în care apare pentru prima dată textul Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur[1].
Personal cred că citirea Moliftelor Sf. Vasile, după Sf. Litrughie în ziua de 1 ianuarie este bine să se facă, aşa cum este tradiţia în Bucovina şi în unele zone ale ţării, întrucât multe din obiceiurile ocazionate de sărbătorile de iarnă sunt de sorginte păgână şi demonică. Cert este faptul că noi am împrumutat foarte multe obiceiuri păgâne, care contribuie la secularizarea societăţii. Secularizarea nu este rezultatul confruntării dintre credinţă şi necredinţă, ci a parazitării credinţei, care o transformă în pseudocredinţă, pseudotradiţie sau pseudospiritualitate. Fără să nesocotim sau să subevaluăm patrimoniul de tradiţii şi obicieiuri foarte bogat al ţării noastre, care are caracteristicile unei moşteniri culturale şi spirituale ancestrale, trebuie pus accentul pe limita între sacru creştin şi ”sacru” păgân şi pe dimensiunea spiritualităţii mântuitoare a credinţei în Hristos.
Concretizarea spectaculoasă a unor mituri antice legate de simbolistica animalelor, sunt manifestări care reprezintă o modalitate originală de exprimare a arhaicelor asociaţii rituale dintre animale şi cultul cvasiuniversal al soarelui. Este vorba deci de idolatire, (more…)
11 ianuarie 2011
Parintele Mihai Valica – Calendarul ortodox pe 2011 intre innoire, dileme si perspective
Calendarul ortodox pe 2011 intre innoire, dileme si perspective
[UP DATE : + COMPLETARE +RASPUNS + Comentariu (16 ian.2011)+ DREPTUL la REPLICA si CONTRA-ARGUMENTE (razbointrucuvant.ro) ]
Parintele Mihai Valica
1. Consideratii generale
Referitor la comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane din data de 4 ianuarie 2011 as dori sa fac cateva comentarii teologice:
Argumentarea ca in calendarul pe 2011 “duminica nu mai apare barata cu doua linii rosii, ci exista o continuitate intre duminica si luni, pentru a sublinia adevarul din Sfanta Evanghelie ca Domnul nostru Iisus Hristos a inviat in prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa sambata…” mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea exista intre sambata si duminica si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).
Preafericitul Daniel arata in multe pastorale[1] legatura indisolubila intre sambata si duminica, ca zi a implinirii si a invierii Domnului. Iata cateva exemple:
,,Legatura dintre Cruce si Inviere se constata atat in cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe cat si in felul cum ea infatiseaza in iconografia ei Rastignirea si Invierea Domnului”[2];
,,Sfanta si Marea Sambata ca zi a legaturii dintre Moartea si Invierea Domnului are o profunda semnificatie pentru viata Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sambetelor in care se afla pomenirea mortilor si arata ca toti cei dragi ai nostri adormiti intru Hristos sunt in asteptarea Invierii si ca in mijlocul suferintei si al durerii pricinuite de moartea lor, licareste totusi speranta biruintei vietii asupra mortii’’[3];
,,Duminica Invierii insa arata ca sambata nu este ultima zi a existentei si ca deci nu moartea este ultimul cuvant asupra adevarului omului ci viata vesnica’’[4].
Cu toate ca „nu se schimba nimic in calendarul crestin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniaza adevarul ca duminica, ziua Domnului, adica ziua Invierii Lui din morti, este ziua de sarbatoare care ne daruieste lumina pentru toata saptamana, ca noi sa traim viata in lumina Invierii lui Hristos si sa ne pregatim pentru invierea noastra”, cum se precizeaza in comunicat, totusi acest lucru era mult mai bine evidentiat atunci cand duminica aparea barata cu doua linii rosii si nu separata de ziua de sambata. Iata (more…)
7 decembrie 2010
Sfârşitul lumii şi mişcările oculte în Noua Eră a globalizării – Pr.Prof.Dr. Mihai Valică
Sfârşitul lumii şi mişcările oculte în Noua Eră a globalizării
Pr.Prof.Dr. Mihai Valică
1. Introducere
Tema legată de sfârşitul lumii în anul 2012 este o temă actuală, care tulbură minţile şi inimile celor mai puţin pregătiţi sau puţin mai naivi dintre credincioşi. Este o temă lansată de unele cercuri oculte din România şi din străinătate, foarte mediatizată, prin care, plecându-se de la anumite profeţii mayaşe şi de la unele pretenţii ştiinţifice, se “profeţeşte” întâlnirea umanităţii cu aşa-numita celulă fotonică, ce va avea un impact devastator, cu tot felul de consecinţe foarte greu de suportat de către om, iar doar cei care au capacităţi paranormale vor supravieţui.
Cu alte cuvinte, soluţia pentru ca impactul cu celula fotonică să nu ne pună în pericol existenţa ar fi – potrivit acestei concepţii – ca toţi să devenim oculţi şi paranormali. Este o întreagă provocare, iar expunerea este una absolut schizofrenică, întrucât se pun pe acelaşi plan Vedele tibetane şi alte aberaţii sincretiste cu Biblia[1].
Transformarea omului religios în om teosofic şi ocult
Prin “profeţiile” alarmante şi tendenţioase se urmăreşte o proliferare a preocupărilor oculte mondialiste şi transformarea omului religios creştin în om antroposofic şi teosofic, adică în om ocult, în locul omului hristic.
Se folosesc coroborarea forţată a unor elemente prezentate ca fiind ştiinţifice, dar ele fiind de fapt scientiste. Argumentaţia scientistă despre sfârşitul lumii i se dă o valoare ştiinţifică, dar în fond este vorba de o ideologie oculto-scientologică, care nu are legătură cu ştiinţa sau cu cercetarea şi absolut nimic cu revelaţia divină creştină.
Scientismul este o ideologie care se foloseşte de datele ştiinţifice pentru slujirea unui scop ideologic; este ideologia care parazitează cercetarea ştiinţifică şi se foloseşte de datele ei pentru a acredita o anumită temă de interes pseudoreligios, cum ar fi sfârşitul lumii în 2012. În această concepţie avem elemente venite din monism, din panteism, din scientism – o îmbinare de elemente care nu pot coexista. Sunt doar nişte elemente disparate, puse într-un sincretism, care nu fac altceva decât să incite sau să tulbure, şi să transmită panică şi teamă nejustificată[2].
Care ar fi răspunsul Bisericii Ortodoxe?
”Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”[3], ne încredinţează Însuşi Iisus Hristos. Revelaţia divină ne transmite, că noi ca şi creştini trebuie să devenim ”lumină a lumii”[4] prin lumina lui Hristos[5] şi nicidecum (more…)
2 decembrie 2010
România intre martiraj, asumare a istoriei si teroare ideologică. Consideratii teologice si bioetice – Pr. prof. dr. Mihai Valica
România intre martiraj, asumare a istoriei si teroare ideologică. Consideratii teologice si bioetice
Pr. prof. dr. Mihai Valica
1. Introducere
A scrie despre martiri si teroare in Romania este un mare curaj, intrucat nu cred ca cineva se
pricepe cu adevarat la martiri iar daca nu ai trait nici vremurile de martiraj si teroare, atunci poti fi atins, cu siguranta, de o umbra de impostura[1].
1.1. Motivatia titlului
Personal doresc sa cunosc adevarul istoric recent al Romaniei, care a dat ”nor de marturii”[2] ale credintei crestine. Stiu ca acest nor de martiri poate aduce ploaia Duhului Sfant pese noi si tara noastra, ca sa nu ne uscam in desertul uitarii, al minciunii si al nesimtirii actuale, in special al nesimtirii intransigente a unor cenzori ideologici, care ne interzic astazi, sa vorbim de proprii martiri, in Romania martirizata tocmai de stapanii lor.
Chiar daca adevarul este crud si barbar, am credinta ca el ne poate ajuta la purificare si mantuire. Stim ca ”cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de-a privi in fata si a recunoaste adevarul. El e crud, acest adevar, dar numai el foloseste”[3] spune Eminescu si doar el” te face liber”[4] ne invata Mantuitorul Hristos. Iar ”acolo unde lipseste curajul nici o alta virtute nu poate supravietui”, spune un apologet crestin[5].
Doresc doar sa cunosc Istoria nationala sau ”nationalitatea in marginile adevarului”[6] pentru a putea trai in viitor cu demintate nationala si sa am raspunsul gata pregatit cand voi merge la judecata Domnului” cu slava neamului meu”[7].
Despre „Noul Ierusalim”, cetatea cereasca a fiilor lui Dumnezeu de dupa invierea si judecata obsteasca, sta scris: „Neamurile vor umbla‑n lumina ei, si‑mparatii pamantului intr‑insa isi vor aduce slava”[8]; si „cine nu se va teme de Tine, Doamne, si nu va slavi numele Tau? Ca Tu esti Sfant, si toate neamurile vor veni si se vor inchina inaintea Ta, pentru ca judecatile Tale au fost aratate”[9].
Deci scriu despre martiraj si teroare ideologica din Romania recenta, din perspectiva eschatologica, ca teolog si preot si nicidecum din postura de martir sau erou si nici ca judecator moralist al istoriei.
Cu toate ca in mizeria ideologica a epocii in care traim ”s-a ajuns ca, pentru a vorbi de martiri, sa fie nevoie de curaj… iar cand e vorba de martirii romani care au murit in inchisorile comuniste nu-ti trebuie doar curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteala” [10], eu imi asum acest risc de a fi considerat orice, doar de dragul adevarului si de dragul vesniciei neamului meu.
Doresc sa arat apoi, ca martirajul este (more…)
19 iulie 2010
Pr. Dr. Mihai Valica – Scrisoare deschisa catre ierod.Serafim Pantea
Catre Ierodiacon Serafim Pantea, referitor la scrisoarea deschisa adresata Inaltpreasfintitului Mitropolit Teofan din18 iulie 2010, Mănăstirea Golia (http://www.scribd.com/doc/34499443/Scrisoare-Deschisa-Catre-IPS-Teofan-Cu-Privire-La-Parintele-Justin-Parvu-Petru-Voda)
Stimate Serafim Pantea,
Jignirile Dv. aduse Parintelui Justin sunt de-a dreptul blasfemeiatoare si arata un infantilism teologic, nici macar de taliban ci de “bazar haotic” si micime spirituala.
Unde spune sau fagaduieste Iisus Hristos pacatosilor intregii lumi “că va fi cu noi, prin Duhul Sfânt, până la sfârșitul lumii și că nu ne va părăsi niciodată” daca gresim, cum afirmati in scrisoare? O spune doar Sfintilor Apostoli (Matei 19, 20) pe care-i investeste cu puteri speciale cand ii trimite la propovaduire. Pe noi nu ne lasa orfani, dar putem deveni orfani cand il alungam pe Duhul Sfant prin pacatele noastre.
Noi cand ne abatem de la voia Domnului cu stiinta, intra Satana in inima noastra si atunci Duhul ne paraseste (Rom. 5, 3; Luca 13, 16; Luca 22, 3; Ioan 13, 27, etc.)
S-au indepartat si ingerii de Iisus Hristos: „atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 11) cand l-a ispitit satana cu toate ca l-a dus „Duhul –Πνεύματος- in pustie, ca sa fie ispitit de catre satana” (Matei 4, 1) tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi o impreuna vietuire ontologica/fiintiala a ingerilor cu diavolii sau un „tandem” a lui Dumnezeu cu satana. De aceea il si izgoneste atat de categoric: „ mergi inapoia mea satano…” (Matei 4, 10). Oricum Iisus Hristos fiind Fiul lui Dumnezeu nu putea fi parasit de Duhul Sfant cu care era in comuniune deplina chiar cand s-a apropiat diavolul.
Dupa teoria Dv. inseamna ca (more…)
15 iulie 2010
Pr. dr. Mihai Valica – Precizari teologie despre actele biometrice in contextul Sfintei Spovedanii
In urma dezbaterilor referitoare la actele cu cip, Parintele Justin Parvu a solicitat Pr. prof. Mihai Valica o analiza teologica a acestei probleme. Mai jos avem raspunsul parintelui Mihai Valica, pentru care ii multumim.
1. Precizari teologie despre actele biometrice in contextul Sf. Spovedanii
Cei ce au acceptat actele biometrice este greu de spus ca au cazut din har ori s-au lepadat de Hristos, deoarece ei nu au primit pecetea antihristica, ci au dat dovada de putina credinta fata de profetiile din apocalipsa si trebuie canonisiti pe masura.
Actualmente crestinii doar sunt „testati” prealabil si nu pecetluiti de fortele oculte, care doresc sa evalueze vigilenta crestina, rezistenta lor la insistentele acestora si cat sunt crestinii de atentionati si avizati de lucrarea lui antihrist. Confruntarea finala va fi grabita sau intarziata in functie de nepregatirea sau pregatirea duhovniceasca a omului in lupta cu antihrist.
Cred ca actiunea in sine de punere in practica a catagrafiei biometrice, precum si documentele biometrice reprezinta doar o etapa pregatitoare venirii lui antihrist.
Nu trebuie pus semnul egal intre un pasaport biometric si numarul 666, care este pecetea finala destinata celor cazuti. (Apocalipsa 13, 8 ) Cine va accepta cu usurinta actele biometrice, fara sa opuna o rezistenta morala, acela va primi cu aceeasi usurinta si pecetea in vremurile de apoi.
2. Dileme canonice si pastorale
Cum trebuie indrumati pastoral cei ce din nestinta sau cu buna stiinta au primit actele biometrice?
Crestinii trebuie sa fie indrumati duhovniceste sa renunte de buna voie la actele biometrice ca un exercitiu spiritual de pregatire pentru confruntarea cu fortele raului in zilele de apoi si nicidecum pedepsiti de duhovnici cu asprime, ca si cand acestia au primit deja pecetea antihristica.
Este o eroare teologica si pastorala grava, si putem (more…)
17 iunie 2010
Românii, creditele şi mântuirea neamului
Catedrala Mântuirii Neamului între împlinire, dileme morale şi deziluzie
Pr. Prof. Mihai Valica
1. Soluţia hristică – atitudine duhovnicească împotriva crizei
Comunicatul de presă al Patriarhiei Române, referitor la mulţumirile aduse credincioşilor pentru susţinerea financiară a Bisericilor în construcţie(1) arată clar că principalii contribuabili sunt credincioşii, iar Statul susţine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contribuţia filantropică proprie a BOR2 pentru cetăţenii acestei ţări, precum şi prin parteneriatul social-diaconal încheiat cu Statul, conform art. 29 din Constituţie şi a Legii nr. 489/2006. Potrivit legilor în vigoare Biserica Ortodoxă Română nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice contribuie la coeziunea şi pacea socială, la identificarea de soluţii concrete şi realiste spre a depăşi grava criză economică şi finaciară. În acest context Patriarhia Română propune ca soluţie anticriză, următoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depăşi “orice fel de criză”3:
1. predicarea permanentă a Evangheliei păcii şi a iubirii faţă de aproapele;
2. îndreptarea morală a celor ce ne conduc4;
3. o “credinţă tare şi cooperare cu scop sfânt” prin contrucţia de Biserici5;
4. “prin sporirea credinţei, a rugăciunii şi cooperării pentru a finaliza un lăcaş de cult care adună oameni, care sunt învăţaţi să se respecte şi să se ajute reciproc”, etc6. (more…)
15 martie 2010
ORTODOXIA şi provocările actuale
BUCOVINA PROFUNDĂ şi A.S.C.O.R. – Suceava
vă invită la conferinţa
O R T O D O X I A
şi provocările actuale
Pr.Prof.Dr. Mihai VALICA
Doctor al Universitatii „Albert Ludwig” din Freiburg
Profesor colaborator extern la disciplina de Antropologie Comparată a
Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” din Iaşi
joi, 18 martie, ora 18.00
Sala Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor
Se vor aborda teme precum:
Secularizarea credinţei şi moralei
Consumismul si Hedonismului
Relativizarea credinţei creştine
Comunismul conservat spre păstrare şi reactivare
Canoanele Sfinţilor Părinţi subţiate de statute şi regulamente secularizate
Globalismul şi descreştainarea lumii
Ortodoxia între sinodalitate şi confiscare eclezială
Atitudinea crestinului fata de autoritati: de la supunere la boicot
Noua ordine mondiala, o asezare antihristica comuna a lumii
Comunismul, ca religie
Sfintii de langa noi si din toate timpurile – modele vii de atitudine in fata autoritatilor
Neamul si mantuirea
Biserica, Statul postmodern si politica secularizata
Dictatura obligativitatii: actele biometrice, vaccinarile, monopolul educaţiei
Libertatea si mântuirea
Bucovina Profundă 