14 septembrie 2021
26 august 2021
Pandemia de rinocerită – Sergiu Ciocârlan
Pandemia de rinocerită
de Sergiu Ciocârlan
Fenomenul de rinocerizare e cât se poate de parșiv. El poate fi observat pretutindeni în jur. Suntem prieteni cu Gheorghe, cu Ion, ne cunoaștem de-o viață, dar, deodată, Gheorghe și Ion, prietenii noștri, devin rinoceri. Cum așa? A fost opțiunea lor! Au renunțat la înfățișarea omenească și au ales o culoare ideologică, un corn amenințător. Cornul le crește din frunte, ca o prelungire a unor gânduri stranii, neomenești. Tocmai Gheorghe și Ion, lângă care am petrecut o viață, tocmai ei care sunt convinși că au un echilibru, o așezare lăuntrică, iată ce-au ajuns! Și nu recunosc. Dacă le-ai pune o oglindă înainte, ar zice că sunt tot ei, cei de dinainte.
Ne îngrijorează situația celor doi. Dar mai ales ne îngrijorează că nu e un caz izolat. Totul în jur se rinocerizează sub privirile noastre. La început ne-am uitat amuzați cum rinocerul adus tocmai din China a trecut la galop prin orașul nostru și s-a tot dus, până nu l-am mai zărit. Ni s-a părut ceva exotic. Poate n-am vrut să exagerăm, să fim chiar atât de indignați, pentru a nu face notă discordantă cu societatea lipsită de reacție. Ne-am păstrat cumpătul. N-am sărit de pe scaun, deși auzeam mugetul și respirația aspră a animalului ideologic. S-a tot vânturat pe asfaltul orașului, dar nu ni s-a părut o amenințare. Am îndemnat la calm. Însă, treptat, rinocerul n-a mai fost o excepție, ci a devenit însăși maladia lumii noastre, o maladie ce se propagă cu turbare.
Și aici am greșit. Că n-am avut de la bun început o reacție. Și încă greșim, fiindcă nu avem nici în momentul acesta reacție. Ezităm. Iar rinocerii au trecut la atac. Fac presiuni la serviciu, îi forțează pe angajați să se rinocerizeze. Sunt experți în a intimida pe omul de lângă ei. Induc ideea vinovăției de a nu fi rinocer pe un ton securist-politic. Mulți se tem să nu fie aflați vinovați. Mulți se tem să nu fie ostracizați, să nu fie considerați paria. Rar întâlnești bărbați care nu se tem de etichete și acuze, care să înfrunte deciziile ideologice ale unui guvern rinocerizat.
Asistăm încremeniți la rinocerizarea acestei țări. Se vorbește chiar (more…)
15 august 2021
Semnul lui Antihrist. Un text de Radu Iliescu
Semnul lui Antihrist
Un text de Radu Iliescu
Semnul lui Antihrist este materializarea unui mai vechi jurământ de supunere şi credinţă (în fond, unul şi acelaşi lucru). Un marcaj vizual (este epoca imaginilor!), pentru a ne reaminti permanent şi a confirma celorlalţi că suntem în poveste. O îndatorire de recunoştinţă faţă de sistemul care, generos, se oferă să se îngijească pentru sufletul nostru ce vom mânca, pentru trupul nostru cu ce ne vom îmbrăca, astfel încât noi să fim în sfârşit în siguranţă. O bagatelă care vine la pachet cu libertatea supremă de a dispune cum vrem de vieţile noastre, cu condiţia de a respecta maşinăria însetată de nesfârşite reglementări.
Fireşte, trebuie să părăsim pentru totdeauna vechea poveste, în care El ne-a spus să fim ca păsările câmpului, care nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţi, şi care sunt hrănite de Tatăl. Că oricât ne-am îngrijora şi am fi de bogaţi, n-am putea să ne îmbrăcăm precum crinii câmpului, doar slava Tatălui poate. Acum nu mai e nevoie de toată această predică, sistemul antihrist se ocupă de tot, noi putem să nu ne îngrijorăm dar fără să ne punem nădejdea în Dumnezeu. Trebuie doar să acceptăm marcarea noastră, şi totul ne este oferit: venitul minim garantat fără să facem nimic, sănătate perpetuă şi tinereţe veşnică. Nu mai e nevoie de concentrarea rugăciunii, de şlefuirea virtuţilor, de asceză şi de cunoaştere sacră. Sistemul poate neutraliza pentru noi natura umană, vetustă va deveni Cartea lui Iov.
Un idol cu pretenţii de putere nesfârşită a ieşit din adâncuri. Spre binele nostru, desigur. Nu vrea mare lucru, doar ceea ce e a lui Dumnezeu. Dar nu asta vor toţi idolii dintotdeauna? În schimb, este gata să ne dea tot ce de fapt nu ne-a lipsit niciodată. Musulmanii îl numesc pe Antihrist chiar aşa: al-Dajjal, Escrocul, cel care promite ceea ce nu-i aparţine şi ia de la fraier tot ce poate fi mai valoros. “Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta” – iată povestea în care trebuie să intrăm. Ca să fie bine. După ce-i convingi pe oameni că motivaţiile economice sunt cele mai importante, le condiţionezi accesul la comerţ. Dacă nu cumpărăm şi nu vindem (inclusiv sub forma tranzacţionării timpului nostru, marfa proletarului), vom muri. Adică vom fi cetăţeni de mâna a doua, nu vom mai beneficia de recunoaşterea celorlalţi, vom rătăci la marginea sistemului, ceea ce e acelaşi lucru cu moartea.
Există viaţă în afara antihristului? Aceasta este întrebarea. Ne putem lipsi de toate ale lui, de bufoneria cleioasă care ne oferă ceea ce ea însăşi nu are, adică siguranţă şi certitudini? Câtă vreme mai avem încă cuvintele Scripturii cu care să exprimăm ideile eterne, vedem cu claritate ceea ce este negru şi se pretinde alb, şi avem resursele necesare pentru a arunca o flegmă în gura sistemului. Pentru că nu doar cu pâinea (cumpărată) se va hrăni omul, spune povestea lui Hristos, incompatibilă cu idolatria zilelor de azi.
8 mai 2021
DESPRE RESETAREA LUMII. PENTRU CINE MAI ÎNVIAZĂ ASTĂZI HRISTOS
DESPRE RESETAREA LUMII
PENTRU CINE MAI ÎNVIAZĂ ASTĂZI HRISTOS
PS Sebastian, Episcopul Slatinei
Anul trecut, Hristos a înviat „doar pentru câțiva angajați ai bisericilor”. Doar lor li s-a mai îngăduit să se apropie de sfintele lăcașuri ca să ia sfânta lumină, potrivit rânduielii bisericești. Că măsurile restrictive luate atunci de către autorități au fost abuzive și ilegale, s-a dovedit ulterior în instanță. Că au fost ineficiente, a demonstrat-o parcursul anului ce a urmat, cazurile de contaminare cu noul Coronavirus înmulțindu-se tot mai mult, în loc să scadă. Că au fost discriminatorii, s-a văzut prin comparație cu aglomerațiile zilnice din magazine și din mijloacele de transport, de pe litoral vara și de la cele două scrutine electorale din toamnă. Astfel încât, privind acum în urmă, la un an de la cel mai trist Paști de după uciderea Domnului Hristos, interzicerea slujbelor – până și în aer liber –a fost, dacă nu o mostră de grosolană rea credință, atunci o crasă dovadă de amatorism instituțional.
Ce a urmat, vedem cu toții astăzi: în loc de solidaritate umană – pe care ar trebui să o resimțim toți în astfel de vremuri –, frică și discordie; în loc de speranță la mai bine, amenințări continue cu lockdown și sancțiuni; în loc de medicamente, vaccinuri pripite și promovate mai mult de către politicieni și companiile producătoare, decât de medici. Cât de eficiente se vor dovedi aceste vaccinuri, vom vedea!…
După ce s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și au căzut din cer, îngerii cei răi și-au construit propria lor „împărăție” – o împărăție a răului și a întunericului. Furioși pe Domnul pentru că n-au putut ajunge și ei ca El, s-au răzbunat pe făptura Sa – pe om. Pe acesta l-au corupt, încă din vremea în care se afla el în grădina raiului, și au căutat permanent să și-l ia aliat în această „construcție” a răului.
În lucrarea aceasta malefică au fost atrași, de-a lungul istoriei, deopotrivă: necredincioșii, ereticii, imoralii și trădătorii creștinismului, într-o încăpățânare nebună de făurire a unei lumi fără Dumnezeu, clădită pe alte baze și pe alte legi decât cele rânduite de El. Asta și-au dorit toți aceia care s-au visat într-o lume plină doar de ei înșiși și de pretinsele lor valori, crezând că pot exista și alte feluri de bine decât Binele Suprem, și alte tipuri de fericire decât cea instituită de Domnul prin intermediul celor nouă fericiri (Mt. 5, 3-11).
Așa au apărut, peste veacuri, împărății care mai de care mai dornice de putere și de stăpânire, dar care s-au năruit la fel cum apăruseră, pentru că „n-au umblat în căile Domnului” (Deut. 10, 12). Priviți pe harta lumii cum a „migrat”, în decursul veacurilor, puterea marilor imperii dinspre est spre vest – de la China antică și Persia înspre America de astăzi -, străbătând tot globul pământesc, fără ca oamenii să se fi săturat vreodată de… „pământ”!
Mai nou, puterea nu se mai vrea încorsetată de granițe și imperii trecătoare, ci, ca o culme a „progresului”, se dorește globalistă. Și dacă tot și-au propus să stăpânească lumea, mai marii ei de astăzi urmăresc să o schimbe cu totul, clădind-o pe baze și legi noi. Așa se face că, după ce mai întâi „L-au ucis pe Dumnezeu” – iudeii pe cruce, romanii și popoarele barbare prin persecuții programate, iluminiștii și marxiștii prin ideologii atee –, acum a venit rândul epigonilor acelora: al neo-progresiștilor. După ce, în veacurile trecute, a fost interzis mai întâi numele lui Dumnezeu (la noi, în comunism), de curând, printr-o rezoluție a Parlamentului European, au fost interzise, pur și simplu, cuvintele „mamă”, „tată”, „gen masculin și feminin” etc., într-o campanie sinistră de deconstrucție a societății omenești și improvizarea unei lumi „altfel”.
De ce, dragii mei, se dorește această resetare a lumii? De ce, adică, se vrea „demolarea” celei de acum și „construirea” alteia? De ce se urmărește globalizarea lumii pe alte baze decât cele naturale, biologice, normale, tradiționale? (more…)
3 aprilie 2021
22 februarie 2021
Marea Resetare, pandemia și Clubul de la Roma. Pandemie sau plandemie?
Marea Resetare, pandemia și Clubul de la Roma
Pandemie sau plandemie?
Articol de Petru Romoșan
Pandemia Covid-19 durează deja de un an și dă semne că va continua nu se știe cât. Pierderile economice, dezastrele politice (cu instalarea lui Joe Biden la Casa Albă, a lui Mario Draghi prim-ministru în Italia etc.), catastrofele din educație, cele privind sănătatea mintală a populației și sănătatea în general, dincolo de cele cauzate de micuțul coronavirus (reale !), sunt colosale, devastatoare, greu de estimat.
Cum s-a ajuns aici? Cine orchestrează în toată lumea (194 de țări afiliate la OMS) măsurile anticovid, lockdown-urile, interdicțiile și restricțiile neconstituționale, măști, vaccinuri discutabile sau dubioase?
Bill Gates, Anthony Fauci, Tedros Ghebreyesus (OMS)? Și, mai ales, ce se urmărește, care e finalitatea acestui calvar organizat, instrumentat? În folosul cui?
Există foarte multe ipoteze, culturale (Michel Maffesoli – „Une société en pleine décadence”, lecourrierdesstrateges.fr, 22.01.2021), ideologice (Lucien Cerise – „Nous allons entrer dans le royaume de la déglingue définitive et de l’effondrement systémique, dans l’abrutissement technophile”, leblogalupus.com, 15.02.2021, apud revista rivarol.com, nr. 3456, 27.01,2021 – versiunea pe hârtie), economice și financiare, conspiraționiste sau, mai degrabă, anticonspiraționiste. Și fiecare dintre aceste proiecții subliniază o parte mai mare sau mai mică de adevăr, de realitate prezumtivă.
Dintre multe astfel de supoziții, ipoteze, perspective ale unor foarte respectabili profesori din universități, ale unor filosofi, ideologi, am ales-o pe cea a lui William Engdahl (n. 1944, absolvent Princeton, cu doctorat în economie comparată, economist, jurnalist independent și autor al unor cărți de geopolitică recentă traduse în toată lumea și care ar merita să fie citite), care pare cea mai realistă, cea mai plauzibilă.
După William Engdahl, la originea Marelui Reset al Forumului Economic Mondial (WEF) de la Davos, condus de Klaus Schwab, Bill Gates, George Soros, David Rockefeller jr. etc., ar fi Clubul de la Roma, fondat de David Rockefeller tatăl în vila Bellagio din Italia în 1968. Teoriile de azi se bazează pe teorii catastrofiste neconfirmate ale Clubului, cum sunt cele despre epuizarea resurelor naturale sau încălzirea globală, cu necesitatea diminuării drastice a emisiilor de CO2 (până la 0 în 2050), pentru energia verde (cea eoliană și cea a panourilor solare), adică s-au impus spaimele teoretice ale unor oameni bătrâni, imens de bogați, care au condus din umbră și care conduc încă lumea.
„Forumul Economic Mondial de la Davos (WEF) proclamă (more…)
26 ianuarie 2021
18 ianuarie 2021
20 noiembrie 2020
Ce nu se spune despre vaccinul anti Covid făcut de Pfizer și BioNTech
Ce nu se spune despre vaccinul anti Covid făcut de Pfizer și BioNTech
de F. William Engdahl / Global Research
Bill Gates finanţează în mod activ şi promovează noi vaccinuri netestate presupuse a ne ţine cel puţin în siguranţă faţă de o moarte “cumplită” din cauza noului coronavirus şi a ne permite să revenim la o viaţă cumva “normală”. Gigantul farma Pfizer a anunţat acum ceea ce ei pretind a fi rezultate spectaculoase la testele umane iniţiale. Ei folosesc o tehnologie experimentală cunoscută ca editarea de gene, în mod specific editarea de gene mARN, ceva ce nu s-a mai folosit niciodată în vaccinuri. Înainte să ne repezim să fim înţepaţi în speranţa imunităţii, ar trebui să ştim mai multe despre tehnologia experimentală radicală şi lipsa ei de precizie.
Lumea financiară a devenit o bombă pe 9 noiembrie atunci când gigantul farma Pfizer şi partenerul său german, BioNTech, au anunţat printr-un comunicat de presă că au dezvoltat un vaccin pentru Covid19 care este “90%” eficace.
Controversatul sef American de la NIAID, Tony Fauci (sus) s-a grăbit să salute ştirea, iar UE a anunţat că a cumpărat 300 de milioane de doze din costisitorul nou vaccin. Dacă crezi pieţele financiare, pandemia e de acum istorie.
Evenimente suspecte
Totuşi, se pare că Albert Bourla, CEO-ul de la Pfizer, nu împărtăşeşte încrederea propriilor sale afirmaţii. În ziua în care compania sa a emis comunicatul de presă despre testele vaccinului propus, acesta şi-a vândut 62% din acţiunile pe care le deţinea la Pfizer, câştigând milioane în urma acestei tranzacţii. El a trimis ordinul de vânzare cu o opţiune specială încă din august în aşa fel încât să nu apară ca o “vânzare din interior”, totuşi a programat-o chiar după alegerile din SUA si presa centrală l-a declarat în mod ilegitim pe Joe Biden ca preşedinte ales. Se pare că Bourla s-a aflat intr-un destul de clar conflict de interese emiţând comunicatul de presă în aceeaşi zi.
Bourla a minţit şi a negat faţă de presă că firma sa a primit fonduri de la administraţia Trump pentru a dezvolta vaccinul când a ieşit la iveală că ei contractaseră în vară livrarea a 100 de milioane de doze guvernului SUA. Ca să adauge mai mult la acţiunile suspecte ale firmei Pfizer a fost şi faptul că firma a informat mai întâi echipa lui Joe Biden în loc să informeze agenţiile guvernamentale ale SUA.
Dar ăsta nu e nici pe departe singurul lucru alarmat despre mult trâmbiţatul anunţ al lui Pfizer.
Partenerul German
Pfizer, faimos pentru Viagra şi alte medicamente, a făcut un parteneriat cu o mică firmă din Mainz, Germania, BioNTech, care a dezvoltat tehnica radicală mRNA folosită pentru producerea noului vaccin pentru coronavirus. BioNTech a fost fondată de abia în 2008. BioNTech a semnat o înţelegere cu Bill & Melinda Gates Foundation în septembrie 2019, chiar înainte de anunţul cu noul coronavirus din Wuhan-China şi chiar înainte de debutul pe piaţa de acţiuni a firmei BioNTech. Înţelegerea cuprindea cooperarea pentru dezvoltarea noilor tehnici mRNA pentru a trata cancerul şi HIV. Curios e că, comunicatul de presă “Fundaţia Gates observă potenţialul lui BioNTech pentru a ‘reduce dramatic HIV şi tuberculoza la nivel global” din 05 septembrie 2019, apare ca fiind şters acum. (more…)
IMPUNEREA MĂȘTILOR NAȘTE MONȘTRI. Măștile sunt ineficiente și nocive. 47 de studii care susțin asta
IMPUNEREA MĂȘTILOR NAȘTE MONȘTRI
Măștie sunt ineficiente și nocive
47 de studii care susțin asta
Mircea Pușcașu
Limba pe care o știu mai bine acum toți este limba absurdă a fricii de moarte invățată intensiv in ultimile luni de la televizor și din măsurile totalitare ale politicienilor incompetenți și sociopați. Se tem toți de o boală care are mortalitatea de 0.23% și consideră o impietate, un fapt imoral (in curând chiar o infracțiune), dacă alții nu se tem. Simt ei că e datoria lor să reclame la poliție dacă scoate vreunul nasul de sub mască. E un gest curajos, justițiar, spre binele societății. E o manifestare eroică a spiritului civic. Din păcate e nu e deloc așa. E doar o delațiune jalnică și o glorificare patologică a fricii care transformă lumea in lagăr sanitar.
Dresura populației spre această delațiune generalizată este adevărata distanțare (fărâmițare) socială. Sunt nenumărate studii publicate despre INEFICIENȚA măștilor in prevenția transmiterii bolilor cu transmitere aeriană.
Știu o jurnalistă suceveană care m-a reclamat la poliție prin martie, parcă, pentru ce am scris pe facebook. Deci am gustat și eu delațiunea. De la capătul celălalt.
Pentru cei ce nu știu: S-AU PUBLICAT DATELE FINALE. Mortalitatea Covid19 este 0.23%, sunt datele finale in urma studiilor din peste 50 de locuri din întreaga lume, publicate in Buletinul OMS din 14 octombrie 2020, coordonator al metaanalizelor fiind Profesorul John Ioannidis de la Stanford. Documentul se află pe site-ul OMS-ului, https://www.who.int/bulletin/
Caracteristica specială a mortalității Covid19 este discrepanța mare între grupe de vârstă diferite, astfel mortalitatea mai mare este la cei peste 70, iar la cei sub 70 de ani mortalitatea fiind de 0.05%, mai mică decât la gripele sezoniere.
Astfel se evidențiază absurdul incredibil al măsurile sanitare obligatorii, total disproporționate, totalitare, ucigașe și total nejustificate.
Vă reamintesc faptul că în iunie scriam un text in care intuiam folosind datele CDC o cifră a mortalității apropiată, 0.26%, vedeți detalii in articolul de atunci Cifrele și scopurile reale ale pandemiei. Pentru o judecată limpede
(more…)
15 noiembrie 2020
LUMEA DUPĂ PANDEMIE
LUMEA DUPĂ PANDEMIE
Articol de Yuval Noah Harari
Umanitatea se află în fața unei crize globale. Poate cea mai mare criză a generației noastre. Deciziile pe care oamenii și guvernele le iau în următoarele câteva săptămâni vor schimba probabil fața lumii pentru anii care vin. Vor schimba nu doar sistemele noastre de sănătate, dar în același timp și economia, politica și cultura noastră. Trebuie să acționăm rapid și decisiv. Dar trebuie să avem în vedere și consecințele pe termen lung ale acțiunilor noastre. Când alegem între alternative, ar trebui să ne întrebăm nu doar cum putem depăși amenințarea imediată, dar de asemenea în ce tip de lume vom trăi odată ce furtuna va trece. Da, furtuna va trece, umanitatea va supraviețui, majoritatea dintre noi vom rămâne în continuare în viață, dar vor trăi într-o lume complet diferită.
Multe dintre măsurile luate în starea de urgență vor deveni o constantă a vieții. Așa se întâmplă cu măsurile de urgență. Grăbesc procesele istorice. Deciziile care în vremuri normale ar lua ani de deliberare trec acum în câteva ore. Tehnologii imature și chiar periculoase sunt puse în funcțiune, deoarece riscul de a nu face nimic este considerat mai mare. Țări întregi devin cobai în experimente sociale pe scară largă. Ce se întâmplă când toată lumea muncește de acasă și comunică doar de la distanță? Ce se întâmplă când școlile și facultățile merg doar online? În vremuri normale, guvernele, mediul de afaceri și consiliile administrative din învățământ nu ar fi fost niciodată de acord cu astfel de experimente. Dar acestea nu sunt vremuri normale. (more…)
5 noiembrie 2020
O NOUĂ ZI ÎN MINUNATA LUME NOUĂ
O NOUĂ ZI ÎN MINUNATA LUME NOUĂ
Ce vremuri incredibile! Asistăm la criminalizarea stării de boală și dezincriminarea terorismului de stat și global (căci ce este teroarea nejustificată răspândită de autorități și presă, pentru o boală care are rata de vindecare /supraviețuire de 99.76% ?). Ba chiar există federații medicale care cer (autoînvinovățindu-se) anularea malpraxisului pe timpul pandemiei, recunoscând in acest fel că au făcut malpraxis și cerând dreptul la alte acte asemenea !!
Desigur, vor fi și țapi ispășitori sacrificați pe altarele justiției oarbe și surde, in special trepăduși mici și mijlocii, iar bibanii de la Davos ONU sau OMS vor culege doar crema centralizării politice și digitale a puterii globale de după The Great Reset. Acum vedem in lucru o schemă globală de socializare (/descentralizare) a responsabilității și vinovăției, o schemă de tip piramidal (OMS către guverne, guvernare către prefecți, inspectori, directori, cetățeni sau chiar către copiii de școală). Urmează prăbușirea economiei globale, haos general, poate vreun război.
Oricum vinovatul vei fi tu. Azi vezi doar începutul. Dacă cetățeanul nu a purtat mască la duș, nu mai contează protocoalele eronate ale OMS (raportări eronate, interzicerea autopsiilor, antivirale mai rele decât Covidul însuși etc), nu mai contează matrapazlâcurile tătarilor arafatici și cercelopați, nici lipsa măsurilor simple și ieftine pentru profilaxia cazurilor grave (e. g. suplimentarea vitaminei D3 la vulnerabili), nu mai contează nimic. Decât faptul că cetățenii insubordonați nu poartă mască când se plimbă singuri prin parc.
(more…)
7 iunie 2020
Cifrele și scopurile reale ale pandemiei. Pentru o judecată limpede
Cifrele și scopurile reale ale pandemiei. Pentru o judecată limpede
Articol de Mircea Pușcașu
Au ieșit la iveală. CDC a dat publicității cifrele recente ale epidemiei. Astfel oficialii americani afirmă că mortalitatea Covid 19 in rândul simptomaticilor este de 0.4%. Foarte mică, dar mai trebuie să ținem cont de faptul că mortalitatea se calculează la numărul de infectați, nu de simptomatici.
Astfel adăugându-se și infectații asimptomatici, care conform estimărilor minime emise de CDC ar fi 36%, atunci mortalitatea se arată a fi in jur de 0.26%. Iar dacă luăm in calcul estimările specialiștilor independenți care afirmă că asimptomatici sunt in jur de 80%, mortalitatea Covid19 este sub 0.1%.
Asta in condițiile în care la numărul morților Covid 19 au fost băgați paușal toți morții care aveau și Sars-Cov-2 forme ușoare, medii sau asimptomatice, dar care au murit din cauza unor afecțiuni terminale, ba chiar cazuri de accidente, sinucideri sau decedați trecuți la Covid19 din motive birocratice sau pecuniare.
Pentru o afecțiune cu mortalitate mai mică decât gripa s-au dat ordine de arest la domiciliu (#staiincasă! ) pentru peste 3 miliarde de oameni, s-a dispus încălcarea drepturilor fundamentale, s-a instalat statul polițienesc și dictaturi politico-sanitare arafatice, s-a reiterat aberația vaccinărilor obligatorii prin lege, s-au inchis biserici, oamenii au fost tratați ca niște ciumați, Netanyahu a propus ciparea copiilor evrei până în toamnă, OMS-ul lui Bill și trompetele sale rafiloide au decretat cifre cercelonomice, cifre care au fost nu de 3 ori mai mari, nu de 10 ori, ci de 30 până la 50 de ori mai mari, previziuni care au fost imediat infirmate de oamenii de știință onești și de bun simț și mai apoi de realitatea însăși.
OMS-ul lui Bill a emis recomandări și protocoale care (sunt indicii că in mod intenționat) au împiedicat înțelegerea mecanismelor bolii, au indus in eroare, au distras atenția sau au fost denigrate tratamene eficiente și ieftine și au dus la amplificarea numărului de morți și a panicii globale.
Asistăm la o operațiune de bioterorism mondial care a dus la crime împotriva umanității și care, prin frica amplificată de mass-media și de oficialitățile din fiecare țară, încearcă o lovitură de stat globală pentru instaurarea unei Noi „Normalități” Mondiale, care nu este altceva decât un regim global despotic și totalitar, in care o mână de oameni centralizează întreaga putere politică globală sub pretexte de siguranță sanitară in fața unei amenințări tot de ei create și umflate prin propagandă.
Dacă pandemia de Covid19 nu va fi suficientă pentru a reuși această răsturnare de paradigmă globală, sunt convins că arhitecții ei au deja in buzunare și alte catastrofe, de care apoi tot ei să ne „salveze”, fie că e vorba de valul 2, Covid-20, Sars-Cov-3 cu mutații ce cresc gravitatea sau de alte născociri ingenioase și „bine-voitoare”, pregătite pentru toamna aceasta sau pentru la anul. (more…)
26 mai 2020
20 mai 2020
Dresura termometrizării este repetiție pentru scanarea implantului biocip?
Dresura termometrizării este repetiție pentru scanarea implantului biocip?
Îndemnăm la boicotarea tuturor magazinelor care impun termometrizarea!
PROCEDURA TERMOSCANĂRII OBLIGATORII ESTE ILEGALĂ
Legi și drepturi fundamentale sunt încălcate prin condiționarea accesului într-un spațiu public de măsurarea temperaturii corporale! Constituția României, Legea 46/2003 a drepturilor pacientului, Legea 95/2006 a sănătății, Principiul non-discriminării, Convenția de la Oviedo, Legea 17/2001 privind ratificarea Convenției europene pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane față de aplicațiile biologiei și medicinei, Confidențialitatea datelor personale, Dreptul fundamental la sănătate și la viață, Dreptul fundamental la demnitatea umană!
Se adaugă irelevanța măsurării temperaturii în scopul enunțat oficial al prevenirii transmiterii virusului covid19, câtă vreme chiar autoritățile declară că așa-zișii „purtători asimptomatici” sunt afebrili! Nu mai vorbim despre multitudinea de stări biologice sau afecțiuni medicale care pot avea ca rezultat ridicarea temperaturii (a se vedea în comentariu), termoscanarea la poarta pieței transformând respectiva persoană în purtător de stea galbenă pe rever, „suspect” privit cu ochi speriați sau furioși de mulțimea de conformați care stă la măsurare, tocmai bun de luat cu duba de către autoritățile statului pentru infracțiunea de a avea febră, ori de a tuși, ori de a strănuta! (more…)
20 aprilie 2020
Soljenițîn: Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău
Soljenițîn: Prețul pe care-l plătești când nu te opui culturii minciunii este nimic mai puțin decât sufletul tău
„Minciunile nu pot să persiste decât prin violență. Cu cât minciuna e mai îndrăzneață și mai sfruntată, cu atât mai insistente vor fi apelurile la conformare și la eliminarea dezaprobării. Ca în anii în care alternativa o reprezenta Gulagul (deși ‘gulagul’ de astăzi îl constituie falimentul financiar personal și sinuciderea profesională), calea ușoară era să te supui, să accepți ordinul în ciuda absurdității lui, să mergi înainte conform regulilor stabilite de cei aflați la putere”.
Aleksandr Soljenițîn, într-o culegere de eseuri din anii 1970, «Voci de sub dărâmături», scria că nu oprimarea materială era aspectul cel mai rău la sistemul sovietic: „Omul poate trăi în asemenea condiții fără să-i fie afectată esența spirituală”.
Pentru el, sistemul sovietic este unic în istoria lumii pentru că îi obligă pe toți să participe la „minciuna generală conștientă”. Prioritatea absolut esențială nu este obținerea libertății politice, ci câștigarea libertății interioare proprii din păienjenișul minciunii. Cei care „se duc de bunăvoie cu câinii neadevărului” nu vor putea să se justifice în fața vieții, a istoriei, a prietenilor lor sau a copiilor lor.
„Care este sacrificiul? Să reziști ani de zile fără să respiri cu adevărat, înghițind duhori? Sau să începi să respiri, așa cum are dreptul orișice om de pe acest pământ? Ce fel de cinic s-ar aventura să obiecteze cu voce tare în fața unei asemenea reguli de neparticipare la minciună?
Oh, vor fi oameni care vor obiecta, pe loc și cu nevinovăție: ce este minciuna? Unde se sfârșește minciuna și începe adevărul? În orice situație dialectică concretă istoric etc. – toate evaziunile de care mincinoșii s-au folosit în ultima jumătate de secol.
Dar răspunsul nici că poate fi mai simplu: hotărăște singur, după cum îți dictează conștiința. Și-ți va fi de ajuns pentru mult timp. În funcție de propriul orizont, de experiența de viață și de educație, fiecare persoană își va avea propria concepție asupra liniei dincolo de care începe minciuna publică și de stat: unii o vor vedea ca fiind întrutotul îndepărtată de ei, în timp ce alții o vor simți ca pe o frânghie care deja îi strânge de grumaz. Și acolo, în locul unde tu însuți, cu toată sinceritatea, vezi granița minciunii, este locul unde este necesar să refuzi să te supui acelei minciuni. Este necesar să alungi acea parte a minciunii care ție îți e limpede și evidentă.
Ce înseamnă să nu minți? Nu înseamnă neapărat să propovăduiești în stânga și-n dreapta adevărul, în gura mare (ferească sfântul!). Nu înseamnă nici măcar să mormăi abia auzit ce gândești. Înseamnă, pur și simplu: să nu spui ceea ce nu gândești, iar aici intră să nu șoptești aprobator, să nu deschizi gura, să nu ridici mâna, să nu-ți dai votul, să nu schițezi un zâmbet, să nu participi cu prezența, să nu te ridici în picioare și să nu aplauzi. (more…)
27 septembrie 2019
Riscul conformismului la premianți. De ce poate deveni învățământul de masă uzină de propagandiști? Tocilarul de ieri, activistul dintotdeauna. Un articol de Ninel Ganea
Riscul conformismului la premianți. De ce poate deveni învățământul de masă uzină de propagandiști?
Tocilarul de ieri, activistul dintotdeauna
Un articol de Ninel Ganea / Karamazov.ro
Nu trebuie subestimată niciodată capacitatea oamenilor de a face observații valoroase atunci când te aștepți mai puțin. Zilele trecute m-am întâlnit cu un fost coleg de liceu pe care nu-l mai văzusem de ceva timp. Am discutat vrute și nevrute, ne-am reamintit, bineînțeles, de vremurile bune de altădată. Apoi discuția a degenerat în politică. A degenerat nu pentru că ne-am fi luat la bătaie sau la harță. Dimpotrivă, aveam, în mare, cam aceleași păreri. Însă de fiecare dată când discuția se colorează politic, conversația se acrește instantaneu și nu tragi nici vreun folos, nici vreo plăcere de pe urma ei. Totuși, amicul meu a avut în timpul acestui dialog steril o remarcă prin care a salvat toată vorbăria mea inutilă și care m-a pus pe gânduri.
El a observat că mai toți premianții clasei din care el a făcut parte, copii conformiști, cuminți și silitori la învățătură, adică tocilarii, au devenit astăzi activiști și propagandiști ai stilurilor de viață alternative, susținători ai aberațiilor sexuale și promotori ai relativismului cultural. Pe de altă parte, remarca amicul, loazele clasei, printre care se includea pe nedrept și el, adică aceia care aveau note mici, sfidau regulile oficiale și se comportau mai dezmățat, s-au transformat în conservatori. Fără să o ia neapărat pe drumul spre biserică sau să-și facă exagerat de multă ordine în viață, „loazele” s-au poziționat aproape din reflex împotriva noilor ideologii adoptate acum de foștii tocilari.
Amicul meu punea această schimbare pe seama conformismului. Tocilarii au continuat să fie de partea establishmentului, chiar dacă, între timp, substanța sa ideologică s-a modificat, fără să apeleze pentru o clipă la discernământ, încercând doar să se plieze la poziția dominantă și comodă. În schimb, băieții veseli, dornici să conteste autoritatea și linia oficială, au rămas în opoziție, devenind chiar și mai vehemenți decât în liceu, când fronda lor era în mare parte juvenilă.
Logica sa prindea mult. Ceea ce rămâne însă neexplicat este de ce școala produce astfel de tipuri umane, și nu de azi, de ieri. (În treacăt fie spus, observația amicului mi-a fost întărită de un profesor de modă veche care, de curând, mi-a arătat mândru prima carte scoasă de cea mai bună elevă din carieră. Cartea se numea „Gen și identitate în …” )
Cred că există mai multe răspunsuri la problema școlii moderne și a eșecului de „a produce” ființe umane înzestrate cu un discernământ rezonabil.
Una dintre explicațiile convingătoare susține că școala modernă creează, de fapt, mercenari – oameni pentru care cartea nu reprezintă decât un mijloc prin care se poate obține o notă mare și nimic altceva. Copiii învață doar pentru a lua note mari, care le permit să intre la facultăți unde vor urmări tot notele mari pentru a-și atinge obiectivul final: o carieră profitabilă financiar și social. Plăcerea lecturii și a cunoașterii nu apare niciodată. În termenii filosofului Alasdair MacIntyre, atenția exclusivă asupra bunurilor externe va afecta atât dezvoltarea virtuților, cât și aprecierea bunurilor interne ale practicii (bucuria cititului). Cu alte cuvinte, cine urmărește cu predilecție notele nu își va îngriji virtuțile, ba dimpotrivă, și nici nu va dobândi gustul cărților. Iar un mercenar va merge întotdeauna de partea celui care îl recompensează cu mai mult sau de pe urma căruia nu va pierde. Așa că, în vremurile noastre, mercenarii vor fi de partea corectitudinii politice și a raznelor conexe.
25 iunie 2018
Federația ProVita împotriva strategiei guvernamentale de reeducare a părinților
Federația ProVita împotriva strategiei guvernamentale de reeducare a părinților
SCRISOARE DESCHISĂ A FEDERAȚIEI PRO-VITA,
PRIVIND „STRATEGIA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE PARENTALĂ 2018-2025”
Către Ministerul Educației Naționale
Domnului Ministru Valentin Popa
Domnule Ministru,
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România își exprimă dezacordul privind proiectul „Strategia națională de educație parentală 2018-2025”, lansat zilele trecute de Ministerul Educației Naționale în dezbatere publică, document ce prevede introducerea disciplinei opționale „Educaţie parentală” în planul de studii pentru elevii din liceu, colegiu, școli profesionale și universităţi.
Sfidând drepturile și libertățile garantate prin lege, precum și valorile morale ale poporului român, documentul prevede înființarea unei reţele de educatori parentali care ar urma să redefinească modelul familiei tradiționale, devenit desuet din perspectiva noilor educatori. Astfel, strategia subliniază obligația familiilor de a se „adapta noilor ideologii” şi de a experimenta „noi practici în relaţie cu copiii”[1]. Din document aflăm că mentalitățile conservatoare reprezintă o piedică în calea implementării noilor ideologii privitoare la structura familiei, motiv pentru care familia din societatea actuală ar avea nevoie „din ce în ce mai mult de un sprijin extern.”
Departe de a-și mai îndeplini rolul de celulă de bază a societății, familia devine, astfel, „o constelație de idei, imagini și terminologii, creată și recreată permanent de practicile socio-culturale”. (pag. 3)
„Respectul pentru diversitate” și creșterea interesului pentru „o nouă cultură familială” sunt priorități ale viitorului program, alături de desființarea stereotipiilor de gen: „Mai mult decât atât, stilurile parentale trebuie revizuite din perspectiva relaționării cu copii și înlăturării stereotipiilor de gen[2], care influențează traseele de viață diferite ale fetelor și băieților, în acord cu legislaţia naţională anti-discriminare şi cu standardele Naţiunilor Unite şi ale Comisiei Europene în acest domeniu”. (pag. 23)
Mai amintim că cei peste 7000 de formatori de părinți vor fi recompensați cu 70 de milioane de euro anual, fiecare părinte urmând să participe la cursuri de educație parentală, atunci când copilul intră într-un nou ciclu de învățământ. Cursul pentru părinți ar putea fi inițiat în 2019, în primul an 2.500.000 de părinți urmând a fi instruiți de către educatorii parentali.
Deși Cătălina Toma, reprezentant al Ministerului Educației, declarase că „toți actorii din educație, inclusiv părinții și profesorii pot trimite observații și sugestii”[3], afirmație din care deducem că se respectă transparența procesului decizional, iată că, peste noapte, proiectul a fost retras de pe site-ul Ministerului Educației, probabil în urma miilor de sesizări primite din partea ONG-urilor și părinților care apără familia tradițională.
Amintim Ministerului Educației Naționale că proiectul trebuia să fie supus consultării publice în perioada 11 iunie – 10 iulie 2018, prin retragerea sa fără nicio explicație încălcându-se Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, care prevede „consultarea cetățenilor și a asociațiilor legal constituite, la inițiativa autorităților publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative” (art. 2, b). Gestul Ministerului Educației confirmă unele suspiciuni potrivit cărora strategia ar urma să fie aprobată prin ordin de ministru: „Pentru a nu le fi perturbată liniştea, guvernanţii vor, mai nou, să aprobe Strategia prin ordin de ministru, au precizat pentru Evenimentul zilei surse din interiorul PSD. Acestea susţin că un motiv în plus pentru care a fost aleasă această cale este că „să anulezi în contencios un ordin de ministru este aproape o utopie.”[4]
Considerăm că, atât proiectul pus în discuție cât și retragerea sa de pe site-ul Ministerului Educației înainte de termenul legal reprezintă o batjocură la adresa cetățenilor români, care au dreptul de a fi informați și consultați atunci când sunt elaborate proiecte de interes general.
De asemenea, amintim reprezentanților Ministerului Educației doar câteva din prevederile legale care sunt încălcate prin „Strategia națională de educație parentală 2018-2025”:
- Art. 14 alin. 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene: „Libertatea de a înfiinţa instituţii de învăţământ cu respectarea principiilor democratice, precum şi dreptul părinţilor de a asigura educarea şi instruirea copiilor lor, potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice şi pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestora.”
- Art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale:
26 februarie 2018
Despre mamele adolescente și educația sexuală în școală, în 11 puncte
Despre mamele adolescente și educația sexuală în școală, în 11 puncte
Articol de Cristina Popescu
Recent au fost publicate date Eurostat din care rezultă că la nivelul UE cele mai multe nașteri printre adolescente (inclusiv câteva sute de cazuri de mame mai mici de 14 ani) au loc în România și Bulgaria (link în comentarii).
Imediat după publicarea acestor date au apărut și primele voci care reclamă necesitatea introducerii orei de educație sexuale în școală, pentru a stopa fenomenul maternității la vârste fragede.
Pentru a nu ne grăbi în a adopta o soluție care s-ar putea să semene cu a trage cu mitraliera după câteva muște, eu propun să luăm în considerare câteva observații:
– în primul rând, soluțiile și remediile e bine să fie propuse după identificarea cauzelor fenomenului; iar simpla enunțare a unui număr de mame adolescente reprezintă doar o constatare a problemei, nu și o identificare a cauzelor acesteia
– pentru identificarea cauzelor e importantă cercetarea unor factori sociologici suplimentari cu privire la mămicile adolescente: proveniența urbană/rurală, școlarizarea sau abandonul școlar, nivelul de trai al familiei, dacă au părinți și locuiesc cu ei sau nu sau dacă sunt abandonate ori părinții se află în străinătate, etnia și modelul cultural specific acesteia, dacă sarcina a fost voluntară sau nu ori dacă e rezultatul unui abuz
– până la obținerea unor astfel de date, intuitiv, eu cred că principalele cauze ce generează sarcinile și nașterile printre adolescente nu țin de absența unei ore de educație sexuală în curricula școlară, ci mai degrabă de:
sărăcie, mediu promiscuu, analfabetism și abandon școlar ori accesul dificil la educație sau la surse de informare, abuz sexual, neglijență (nu neștiință) ori chiar de un mod asumat de viață specific unor anumite comunități etnice minoritare unde se practică măritișul de la vârste mici iar pubertatea presupune asumarea consecințelor maternale.
În oricare din aceste situații introducerea educației sexuale în programa școlară nu ajută cu nimic: nici minorei care a abandonat oricum școala, nici fetei de etnie roma care alege modelul cultural și modul de viață specific, nici adolescentei abuzate. (more…)
17 februarie 2018
Reeducare ultra-pluri-sexuală în școala românească. Școala ”homosexualității” sau identitatea de gen ca „ofertă educațională” pentru liceenii români
Reeducare ultra-pluri-sexuală în școala românească
Școala ”homosexualității” sau identitatea de gen ca „ofertă educațională” pentru liceenii români
Prin prezenţa masivă a elevilor din România la programele de iniţiere în homosexualitate prezentată sub titulatura respectării identității de gen, prin pezentarea ca normalitate a excepției controversate, Ministerul Educaţiei şi toate unităţile subordonate pot ajunge să încalce, în mod flagrant, Legea Educaţiei Naţionale care prevede la Art. 7, că „în unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic.”
Cum altfel sa interpretam dorința Ministerului de a introduce materia “Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei” sub dezideratul “Familia şi alţi factori educaţionali sau de informare induc deseori prejudecăţi, stereotipii, inegalităţi şi discriminări de gen, iar acestea pot fi contracarate prin efortul organizat şi susţinut al şcolii” ?
Sau ce altceva putem intelege din faptul ca, la cinematograful Elvire Popesco (more…)
Cristian Mungiu și recurențele homoerotice cinematografice
Cristian Mungiu și recurențele homoerotice cinematografice
”Nu-l suspectez deloc pe Cristian Mungiu de inocențe și naivități. Când a aranjat proiecția filmului „120 BPM/bătăi pe minut” știa în ce spațiu intră și care ar putea fi reacțiile unui anumit segment de public din România, mai ales că incidente la MȚR existaseră. De altfel, prin conlucrarea celor două tabere care se înfruntă pe acest teritoriu, incidentul s-a dat „în reluare” joi seara.
Acum, în „Dilema veche”, regizorul Cristian Mungiu descoperă cu mare surprindere că iarna nu-i ca vara, România nu e Franța, Muzeul Țăranului Român nu e Centrul George Pompidou, iar exponatele din MȚR nu sunt „Fântâna” lui Marcel Duchamp.
Că tot veni vorba, să ne amintim de felul în care a tratat romanul „Spovedanie la Tanacu” al Tatianei Niculescu Bran. Deși intriga acestui fascinant roman jurnalistic nu avea nevoie de proptele homoerotice, filmul „După dealuri” (2012), regizat de Mungiu, a fost asezonat cu o idilă de profil, ca să dea bine în ochii publicului de la Cannes. Acesta, de bună seamă, nu te premiază dacă vii cu o temă eminamente religioasă. Ca să fii luat în seamă, trebuie neapărat să cânți tematic în gama ideologiei „dernier cri”.
Nu am nostalgii pășunist-sămănătoriste, nu-mi dau lacrimile în colțul ochiului când o văd pe doamna Viorica Dăncilă în costum național, dar cred că Muzeul Țăranului Român ar trebui să fie un „safe space” ferit de „activismele”, „civismele” și „valorile” stângii. Adică, pe limba ideologilor care au luat în posesie universitățile occidentale: „no platform” pentru proiecții care nu intră în rezonanță cu viziunea celor care au dat Muzeului configurația actuală.
Altfel, e cam deșertăciunea deșertăciunilor să clamezi valori precum „toleranță”, „civism”, „educație” și „respect”, să intri într-un spațiu încărcat cu o anumită simbolistică și să proiectezi filme care fac disonanță cu profilul spiritual al locului.
Nu ajută la reclamă nici să zici că 2 milioane de francezi au văzut filmul 120 BPM în cinematografe. Mai ales când știm că tot în Franța tolerantă și civilizată profesorii i-au scos pe elevi de la filmul de animație „Steaua Crăciunului”, pe motiv că nu era „suficient de laic”! Se întâmpla în decembrie 2017.
Mai jos un citat din Le Figaro. (more…)
Invazia culturală a propagandei ultra-pluri-sexuale. Să înțelegem CE se întâmplă și DE CE
Invazia culturală a propagandei ultra-pluri-sexuale. Să înțelegem CE se întâmplă și DE CE
”Din simbolistica aleasă pentru „sărbătoarea” lor din februarie ne putem da seama că mișcarea homosexuală își dorește ocuparea spațiului cultural țărănesc și lipirea la nivel simbolic a culturii homosexuale de cultura tradițională românească.” – Dionisie Geamanul
”Într-o manifestare de nesimţire şi obrăznicie fără limite, ong-ul progresist-soroşist Accept pretinde că „CULTURA” LGBT DĂ CULOARE CULTURII TRADIŢIONALE ROMÂNEŞTI!!!
Aflăm astfel că există o „cultura” lgbt (şi o istorie lgbt), o „cultură” care nu vine nici din spaţiul extraterestru, sau de pe un necunoscut încă continent al Terrei. Nu, această „cultură” este de fapt o listă de personalităţi ale culturilor naţionale şi ale celei universale, rechiziţionate de către mişcarea LGBT, cu voia sau fără voia lor, pe criteriul că au fost/sunt homosexuali, ca şi cum produsele creaţiei acestora ar proveni numai din identitatea de homosexual dezvoltată într-un ţinut anume, în nişte epoci şi condiţii anume, separat de lumea şi istoria acestei lumi, şi nu şi din identitatea naţională, etnică, locală …
Şi ce vrea această „cultură” aici în România, după cum ne semnalează prin imaginea emblemă a acestei luni a „istoriei lgbt” în care cu neruşinare a confiscat motive decorative populare pentru a-şi susţine campania? Păi, nici mai mult nici mai puţin decât să se identifice ca făcând parte din cultura română. Adică ea este organic încorporată în aceasta, fiind în acelaşi timp partea ei de geniu, cea care dă culoare. Şi aşa aflăm că facem cu toţii parte din „cultura lgbt”.
Tupeul acestor activişti ticăloşiţi a întrecut orice măsură, iar demersul lor nu trebuie lăsat fără o replică pe măsură.” – Paul Ghiţiu
”Nu știu alții cum sunt, dar când mai aud sau citesc pe la noi și mai ales pe aiurea despre „Luna istoriei LBGT”, despre marșuri ale diversității și parade gay de la care nu lipsesc însemnele vesele, de implicare, ale niciunei mari corporații (altfel le paște boicotul) și nici zâmbetele sau mesajele de susținere ale notabilităților locului (dacă nu, demisia) ori despre filmele pe tema luptei homosexualilor pentru eliberarea de sub oprimarea societății tradiționale, mie păcătoasa asta de memorie nu îmi aduce în minte decât festivalul anual „Cântarea României”, defilările tovărășești obligatorii cu stegulețe mimând adeziunea și entuziasmul de la care nicio unitate socialistă sau director nu puteau lipsi fără să-și dea foc la valiză sau filmele cu ilegaliști (ori, vorba lui Iuliu Guard, cu ingineri agronomi sau constructori inovativi în luptă cu inerția timpurilor).
Doar secera și ciocanul vor fi înlocuite cu însemnul curcubeu.”
”Problema cu revoluția asta sexo-culturală nu e cum a început, ci cum s-o mai opri, că e pe stil troțkist: revoluție permanentă. (more…)
