Tot ce credem despre școlarizare e greșit!

Publicăm un interviu cu John Taylor Gatto, cel mai radical critic al sistemului de școlarizare obligatorie, autor al volumelor Cum suntem imbecilizați [Dumbing Us Down], apărut în limba română la Editura Anacronic, și Arme de instrucție în masă[Weapons of Mass Instruction], ce va apărea foarte curând tot la Anacronic. Interviul este preluat de pe anacronic.ro

Școala, așa cum a fost ea concepută, este un sistem esențial de sprijin pentru un model de inginerie socială, care îi condamnă pe cei mai mulți oameni sa fie pietre auxiliare într-o piramidă care se îngustează în sus, având punctul de control în vârf. Școala este un artificiu care face ca o astfel de ordine socială de tip piramidal să pară inevitabilă. (fragment din Cum suntem imbecilizați)

Introducere

V-ați gândit vreodată că în sistemul public de învățământ au fost introduse puteri ascunse, care îl împiedică să dezvolte imaginația și gândirea critică și creativă adevărată a majorității elevilor? Dacă jocul e măsluit, ca o ruletă trucată, pentru ca majoritatea să piardă în loc să câștige?

Oamenii preocupați au încercat să reformeze educația publică încă de la începuturile ei. Însă o voce a formulat concluzia finală a acestei provocări – puneți capăt școlarizării obligatorii controlate de stat, așa cum a fost ea gândită și cum este impusă în zilele noastre. De ce? Pentru că, așa cum subliniază John în ultima sa carte, Weapons of Mass Instruction, tot ce știm despre școlarizare e greșit. În termeni cuantificabili, cu cât școlarizarea devine mai standardizată și mai costisitoare, cu atât populația devine mai needucată. Dar dacă asta nu e o greșeală?

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, milioane de bărbați s-au prezentat la birourile de recrutare pentru a da niște teste de nivel academic scăzut înainte de a fi încorporați. […] Au fost testate 18 milioane de oameni, din care 17.280.000 au fost evaluați ca deținând competențele minime în citit pentru a deveni soldați – o rată de alfabetizare de 96%.

Cel de-al Doilea Război Mondial s-a terminat în 1945. Șase ani mai târziu, un alt război a început în Coreea, iar alte câteva milioane de oameni au fost testate pentru serviciul militar. De data asta, 600.000 au fost respinși. Rata de alfabetizare scăzuse, în mod misterios, la 81%. […] Acest eșantion beneficiase de mai mulți ani în școală, de profesori mai bine pregătiți și de mai multe manuale selectate științific decât primul. Totuși, nu putea citi, scrie, socoti, vorbi sau gândi la fel de bine ca primul, mai puțin școlit.

Un nou război american a început în Vietnam la mijlocul anilor ’60. Până în 1973, la sfârșitul războiului, procentul de bărbați considerați neîncorporabili din cauza incapacității de a citi instrucțiuni privind siguranța, a interpreta indicatoare rutiere, a descifra ordine – numărul de analfabeți, cu alte cuvinte – ajunsese la 27%. Tinerii din această perioadă fuseseră cu mult mai școliți decât cei din grupurile anterioare, însă acum acea rată a analfabetismului de 4% din 1941, devenită 19% în 1952, era (în 1973) de 27%.

În 1940, rata de alfabetizare a albilor la nivel național era de 96%, iar cea a negrilor de 80%. Patru din cinci negri puteau citi, în ciuda tuturor dezavantajelor. Totuși, 60 de ani mai târziu, Studiul Nivelului de Alfabetizare în rândul Adulților și Evaluarea Națională a Progesului Educațional au raportat o rată a analfabetismului de 40% în cazul negrilor – o dublare a deficienței precedente – și de 17% în cazul albilor, de cel puțin patru ori mai mare. Cu toate astea, cheltuielile cu școlarizarea au crescut cu 350% în termeni reali. (fragment din Weapons of Mass Instruction)

Asta nu e o greșeală. Mai degrabă, așa cum arată pe larg John, asta a fost și este intenția.

Michael Mendizza: Ți-au trebuit 30 de ani de trai în interiorul sistemului pe care-l numim școală pentru a ajunge la concluzia radicală că această instituție masivă nu a fost gândită pentru a dezvolta adevăratul potențial, ci mai degrabă pentru a-l limita, constrânge sau Imbeciliza [Dumb Down în orig.], cum spui tu. Practic, ești un turnător.

John Taylor Gatto: Nu a fost intenția mea, dar asta s-a întâmplat.

M: Clopoțelul sună pavlovian, iar noi ne luăm iubiții copii de mână și îi așezăm pe această bandă rulantă pentru 12 sau mai mulți ani fără să ne punem vreuna dintre întrebările simple pe care le ridici. De ce ne e atât de greu, celor mai mulți dintre noi care au fost atât de profund condiționați de acest sistem, să vedem că împăratul e gol?

J: Poate că părinții bănuiesc ceva, dar sunt ocupați cu a-și câștiga traiul, a tunde gazonul, a plimba cățelul sau a bate bebelușul pe spate. Există atât de multe diversiuni, încât cred că sfârșim prin a ne asuma ceea ce pare a fi un risc perfect rațional doar pentru că toată lumea și-l asumă.

E fascinat cum tu și mulți alți oameni spuneți că am adoptat o poziție radicală. Am fost unul dintre fondatorii Partidului Conservator din New York. Am fost membru de partid 20 de ani până să-mi dau seama că nu era niciun conservator acolo. Eticheta de „radical” este aplicată greșit. Nu afirm altceva decât ceea ce a fost stabilit și documentat de experiența acumulată de-a lungul istoriei. Pentru mine, asta înseamnă să fii conservator.

M: Parte a viziunii tale este faptul că scopul adevărat al școlarizării obligatorii de stat este condiționarea, conformarea, rânduri de bănci, rutină, clopoței. Jerry Mander, autor al Four Arguments for the Elimination of Television, folosește propoziția „forma este conținut”. Forma educației publice este conținutul ei.

J: Jerry este unul dintre eroii mei.

M: După părerea mea, ideile sale sunt inegalabile. Marshall McLuhan a spus același lucru despre televiziune. Adevăratul conținut al televizorului este relația pe care o avem cu cutia, nu ce pâlpâie pe ecran. Această idee, că forma sistemului, structura, este conținutul ei primar, reprezintă teoria ta de bază.

Nu te referi la matematică, citire sau istorie. Te referi la faptul că structura reprezintă conținutul real – nu învățat, ci profund condiționat.

Forma este conținut. Învățăm cum să ne conformăm, iar parte a acestei condiționări este să nu punem la îndoială structura.

J: Creatorii școlarizării instituționalizate erau perfect conștienți de acest lucru. Am descoperit niște pasaje tulburătoare, care afirmă clar că educarea obiceiului și a atitudinii este impusă de structură. Asta face școlarizarea în masă. Aceste observații nu au venit de la necunoscători sau din surse radicale. Au venit chiar din centrul sistemului. În preajma Primului Război Mondial, Alexander Inglis a scris o carte foarte greu de găsit, Principles of Secondary Education. Într-un capitol, el enumeră scopurile a ceea ce numim școlarizare. Sunt șase, revelatoare și tulburătoare.

Primul scop este acela de a genera oameni previzibili, astfel încât economia să poată fi raționalizată. Se poate face asta dacă oamenii sunt previzibili. Totuși, istoria a arătat iar și iar că nu suntem așa. Deci primul țel al școlarizării instituționalizate este de a transforma oamenii în ființe previzibile. (more…)