Un articol de Alexandra Bellea-Noury, decembrie 2020 / romania2118.org

De ce Club of Rome este periculos
Proiectul Călin Georgescu, somnul verde aurit al României
Un articol de Alexandra Bellea-Noury, decembrie 2020 / romania2118.org
Articol de Cristi Iordache / oficialmedia.com
Documentar integral, 13 iunie 2020:
sursa: corbettreport.com
Part One: How Bill Gates Monopolized Global Health
Watch on BitChute / LBRY / Minds / YouTube or Download video / Download audio
O știre: „După ce Alfie a fost deconectat luni de la aparatele, care îi susţineau viaţa, s-a stins din viață în noaptea de vineri spre sâmbătă”. Ce se ascunde în spatele acestei știri? „Umanismul” secolului XXI.
Alfie era un copil, care era ținut în viață prin suport artificial. La un moment dat, spitalul și medicii au decis că e prea costisitor și inutil să-l trateze și au propus deconectarea. Părinții s-au opus și au apelat la justiție. Justiţia britanică a respins solicitarea părinţilor lui Alfie, Kate James şi Tom Evans, de a obliga spitalul să continue îngrijirile medicale și a hotărât ca Alfie trebuie să moară. Părinții au solicitat atunci externarea. Justiția a respins această solicitare. Părinții au primit susținerea guvernului italian, care i-a oferit cetățenia lui Alfie pentru a facilita transferul său la spitalul pentru copii Bambino Gesu din Roma, unde medicii catolici italieni doreau să continue gratis efortul de a-l salva. Dar Justiția le-a interzis să-l transfere. Astfel, Kate și Tom au epuizat toate instanțele britanice și deși au apelat chiar și la CEDO, nimeni nu i-a ascultat. S-a făcut dreptate. Alfie a murit.
Cum au fost motivate deciziile?
Au fost invocate dreptul la o moarte demnă, interesul minorului și interesele societății. Din punct de vedere juridic este o pseudo-argumentație. Cu excepția țărilor care au legalizaat euthanasia (și Marea Britanie nu se găsește printe acestea) nu există legislație, care să consacre un drept la moarte. Dimpotrivă, se protejează dreptul la viață.
Cazul Nancy Cruzan, SUA. Nancy Cruzan se afla de şapte ani în stare vegetativă permanentă, după un accident de automobil suferit în 1983. Era menţinută în viaţă prin alimentaţie artificială prin tub. În 1987, s-a cerut să i se scoată tubul de alimentare ca ea să poată muri. În 1988, Curtea Supremă a Statului Missouri a respins cererea pe baza interesului absolut al statului în menţinerea vieţii. În 1990 Curtea Supremă a SUA a susţinut opinia celei din Missouri cu un vot de cinci la patru.
Dar să spunem că acceptam că există un drept la moarte. Cine îl exercită? Cine hotărăşte când să mori? Medicii, judecătorii, administrația, legislaţia, individul, familia? Ce se întâmplă când persoana este în comă sau nu are discernământ? Întrebările acestea nu sunt noi și au fost puse în anii 1960, când tehnologia medicală a fost revoluţionată astfel încât funcţiile vitale ale organismului uman au putut fi susţinute artificial pentru perioade îndelungate de timp (dar cu costuri foarte mari). Răspunsul a fost dat din 1991. Cazul de referință (care a devenit izvor de drept) a fost cazul Helga Wanglie.
Helga Wanglie, o bătrână de 87 de ani, se afla de peste un an în stare vegetativă permanentă, conectată la un respirator. Spitalul, unde era internată pacienta, a făcut apel la justiţie, în ianuarie 1991, pentru a decide asupra oportunităţii prelungirii îngrijirilor medicale. Curtea de Justiţie a hotărât că numai familia poate hotărî în această privinţă. Statul și Justiția pot interveni doar prin adoptarea de garanţii procedurale, ţinând cont de posibilitate unor excese în care familiile lipsite de scrupule să dorească să întrerupă tratamentul în mod nejudicios. Cu alte cuvinte, doar părinții lui Alfie puteau decide.
Viața și sănătatea sunt drepturi naturale care țin de intimitatea și autonomia persoanei. În sec. XIX, John Stuart Mill, în eseul său „Despre libertate” (On Liberty), apăra valori ca intimitatea și autonomia personală în opoziție cu puterea din ce în ce mai mare a guvernelor asupra cetățenilor; intimitatea și autonomia personală devin condiții de limitare a ceea ce guvernele pot sau nu pot impune cetățenilor. Stuart Mill susține că singurul scop pentru care poate fi exercitată puterea asupra unui membru al societății, împotriva voinţei sale, este pentru a preveni lezarea drepturilor altora. Prin ce lezau Alfie și părinții săi drepturile altora?
S-a spus că sumele mari utilizate pentru al ține în viață pe Alfie ar putea fi utilizate în alte proiecte cu un număr mai mare de beneficiari și cu o eficență superioară. Dar chiar daca acceptăm utilitarismul (o cota cât mai mare de fericire pentru cât mai mulți) acesta se poate aplica doar pentru fonduri publice. În cazul lui Alfie cheltuielile erau suportate din fonduri private. Și în plus cu o asfel de gândire putem cădea în capcana unor concepte promovate de naziști – eutanasia economică și darwinismul social.
S-a înnoptat. Liverpool îşi macină monoton ploile printre case murdare de timp amestecat cu sărăcie. Copiii dorm şi visează că dorm cu capul pe Cupa Angliei. Spre marginea oraşului, aproape de un parc buimac de verde, stă mut o huidumă complicată de beton. Spitalul. Din întuneric, se desprinde o siluetă deşirată.
Trece întins prin parcare şi îşi leapădă, din mers, gluga, mantia şi coasa. Rămîne într-o robă judecătorească, perfect aşezată pe schelet. La intrare, aşteaptă un grup în halate albe. Toţi intră, cu treabă, în spital. Moartea a sosit la Liverpool şi îl caută pe Alfie Evans.
Mai toată lumea care a auzit sau nu de Cupa Angliei şi de Alfie Evans ştie că oamenii mor. Întotdeauna după naştere. Mulţi în spitale şi, dacă spitalele sînt româneşti, de mizerie bacteriană sau incompetenţă. Dar în spitalele Nordului, acolo unde protestantismul s-a reîntrupat în fanatism laic al eficienţei, oamenii dispar înhăţaţi de nenorocirea inversă.
În Marea Britanie, Belgia, Olanda, Elveţia, cine e prea tînăr sau prea bătrîn, prea obosit sau neputincios, e selectat şi eliminat tocmai pentru că sistemul merge strună. Tocmai pentru că mecanismul prosperă, perfect acoperit legal şi îngăduit medical.
Primul lucru pe care sistemul îl respectă şi îl aplică în spitale nu e jurămîntul senilului Hipocrat. E o filozofie semeaţă şi întunecoasă după care viaţa şi moartea, nefiind de la Dumnezeu, pot fi îngăduite sau oprite de mîna de pe robinet. Atotputernica mînă de pe robinet. Locţiitorul lui Dumnezeu. Totul merge sau e curmat etanş, politicos şi doct. Medici, judecători şi alţi oameni de seamă ştiu cînd şi ce trebuie făcut pentru ca rebutul să fie scutit de viaţă, în propriul interes. „In his best interest“ – cum spune cea mai nobilă sentinţă capitală vreodată rostită printre oameni. Bine n-aţi mai veni în civilizaţia occidentală a morţii!
Alfie Evans avea 23 de luni şi a fost copilul unor scouse. Pleava vorbitoare de engleză cîntată nazal din şi de pe lîngă Liverpool. Un soi de Galaţi maritim, cu tradiţie muncitorească, bere şi fotbal străvechi. Tatăl, 21 de ani, zugrav şi catolic. Mama, cu copilul, prin casă, de la 18 ani.
Dar Alfie a rămas supus britanic şi ostatic în spital. O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia.
Acum un an, Alfie Evans s-a îmbolnăvit şi a intrat în convulsii. La spital nimeni n-a dat de cap bolii. Ceva la cap. Pacientul Evans a intrat în comă. A fost cuplat la tuburi şi aparate. După un timp, spitalul şi avocaţii lui prestigioşi au decis că n-are rost şi justificare de cost să continue. Tuburile trebuie decuplate. Alfie Evans a dat, de la bun început, greş în viaţă şi trebuie ajutat să moară. În Anglia, întîrziaţii vieţii, copii sau bătrîni, sînt omorîţi legal, după o procedură aprobată de stat şi acceptată de lumea educată.
Părinţii lui Alfie Evans nu sînt educaţi. Dar informaţi de legile firii şi de mandatul lui Dumnezeu sînt. Tom şi Kate s-au împotrivit. Au ajuns la tribunal. Judecătorii i-au trimis acasă cu o hîrtie în care scrie că fiul lor are dreptul să fie omorît în spital. Tom a plecat la Vatican. (…) A cerut ajutor. Papa Francisc a vorbit în numele vieţii şi a obţinut un avion gata să îl aducă pe Alfie Evans la un spital din Roma. Guvernul italian a făcut hîrtiile şi Mister a devenit Signor Evans Alfie. Cetăţean italian. Dar… (more…)
Ştire de pe mediafax.ro plus comentarii de pe cuvantul-ortodox.ro :
Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale a cerut României revizuirea legilor pentru asigurarea accesului la îngrijiri de sănătate sexuală, dar şi adoptarea unei strategii naţionale în domeniu, arătând că este ţara cu cel mai mare număr de naşteri la adolescente sub 15 ani.
Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale (Comitetul ONU) a cerut Guvernului României să-şi revizuiască legile şi politicile pentru a asigura accesul la îngrijiri de sănătate sexuală şi a reproducerii pentru femeile şi adolescentele din ţară.
În recomandările emise în 28 noiembrie, Comitetul a arătat că România ar trebui să adopte o strategie naţională privind sănătatea şi drepturile sexuale şi ale reproducerii şi să introducă în mod obligatoriu în şcoli un program cuprinzător de educaţie sexuală, pentru a reduce numărul de sarcini la adolescente.
Comitetul ONU a subliniat că România a rămas în urma celorlalte state membre în ceea ce priveşte promovarea sănătaţii şi drepturilor sexuale şi reproductive ale adolescenţilor şi femeilor, statisticile oficiale arătând că rata mortalităţii materne este de două ori mai mare decât media UE, iar România înregistrează cel mai mare număr de naşteri la adolescentele sub 15 ani dintre statele membre.
De asemenea, Comitetul ONU şi-a exprimat îngrijorarea şi faţă de creşterea numărului de cadre medicale care refuză efectuarea serviciului medical de întrerupere legală de sarcină, ceea ce, în opinia specialiştilor, duce la limitarea accesului la avort în condiţii de siguranţă.
Comitetul este îngrijorat şi de faptul că resursele alocate pentru sectoarele sociale (sănătate, protecţie socială şi educaţie) rămân inadecvate şi regretă că România nu a fost în măsură să absoarbă pe deplin şi să utilizeze fondurile alocate de UE, din cauza capacităţii administrative limitate, birocraţia excesivă şi cazuri de corupţie.
În raport, Comitetul notează că rămâne preocupat de gradul ridicat de corupţie din România şi de impactul acesteia asupra respectării depline a drepturilor economice, sociale şi culturale ale populaţiei, în ciuda numeroaselor măsuri luate pentru combaterea ei, dar şi de faptul că salariile mici ale funcţionarilor publici, ale personalului medical, din educaţie, precum şi sancţiunile prea indulgente în cazurile de corupţie pot împiedica punerea în aplicare eficientă a acestor măsuri de combatere a corupţiei.
Comitetul este îngrijorat şi de faptul că părinţii sunt împovăraţi cu plăţile suplimentare şcolare pentru diverse scopuri, deşi învăţământul primar ar trebui să fie gratuit, şi, deşi a menţionat progresele recente, constată că calitatea educaţiei şi formării ar trebui îmbunătăţite considerabil.
O altă îngrijorare vizează procentul mare de copii (more…)
Françoise Berthoud, MD [paediatrician]
June 25, 2010
Cu ceva timp in urma, in Aprilie 2009 mai exact, am fost invitata sa vorbesc la o conferinta despre vaccinare. Randul meu venea dupa ce vorbeau 2 dintre cei mai buni speaker-i pe care ii are Franta pe acest subiect , journalista Sylvie Simon and biologul Michel Georget. Ii mai ascultasem si cu alte ocazii si imi devenise absolut clar ca cel mai bine este sa stai cat mai departe posibil de vaccinuri. […].
Ca si pediatru si homeopat calificat sa vorbesc despre acest subiect, am decis ca impreuna cu prietenii mei Sylvie and Michel, sa sustinem o conferinta numita “Minunata sanatate a copiilor nevaccinati” . Mai tarziu vom dezvolta totul intr-o carte care va analiza diverse optiuni considerate de familiile care nu-si vaccineaza copiii, inclusiv despre nasterea acasa, alaptarea, terapii simple si eficiente, mancarea sanatoasa, un mediu linistit de viata si increderea in capacitatea organismului de a se vindeca singur.
Pe parcursul experientei mele ca pediatru, am petrecut foarte mult timp in dialog cu parinti care aveau nevoie sa-si exprime temerile legate atat de vaccinuri cat si de boli. Am gasit impreuna cea mai buna cale pentru copiii lor. Unii au ales sa nu vaccineze deloc copiii. Altii erau condusi de frica lor de boli, mai ales de tetanie. In cazurile respective am amanat vaccinarea cat mai mult posibil si am folosit o protectie homeopata.
Am lucrat in Elvetia unde nu exista obligativitatea legala de a vaccina ci doar o presiune sociala imensa [ n. tr.: la fel este si in Romania ]. In Franta, doar la cativa kilometri de cabinetul meu, 4 vaccinari erau obligatorii la acea vreme ( din fericire, in 2007 a fost anulata obligativitatea vaccinarii BCG , deci au mai ramas 3 – Di Te Pol ).
parte din abilitatea mea de a vorbi despre minunata sanatate a copiilor nevaccinati vine din experienta mea ca si medic cu ani mult de feedback ( urmarire a evolutiei copiilor).
Dar aceste exemple nu sunt suficiente pentru a scrie o carte, nu? Dar, asa cum s-a dovedit ulterior, aceste observatii [ ale parintilor] sunt aceleasi si in alte parti ale lumii. Urmati-ma in jurul lumii.
In Anglia, medicul Michel Odent a aratat in doua studii o scadere de 5-6 ori a prezentei astmului la copii care nu au fost vaccinati pentru Pertussis comparativ cu cei care au fost vaccinati. Primul studiu a fost realizat pe 450 de bebeluri de la La Leche League; al doilea studiu a fost realizat pe 125 de copii de la scoala Steiner. (1)
Tot in Europa, un grup format in majoritate din pediatri a studiat 14,893 de copii din scolile Steiner din Austria, Germania, Olanda, Suedia si Elvetia si au descoperit ca acesti copii ce traiesc intr-o “cultura antroposofica ” ( unde vaccinarea este larg evitata) au o stare de sanatate mai buna decat cea din grupurile de control. (2)
In Germania, unul dintre cercetatorii ce au studiat[ copiii de la ] una dintre scolile Steiner Europene a scris: “ In partea estica a Berlinului, inainte de caderea zidului, am descoperit mai putine alergii [in randul populatiei] decat in partea de vest. Aceasta populatie [ din estul Berlinului] era mai saraca, mai aproape de natura si mai putin vaccinata”. […].
In Spania, Xavier Uriarte, MD si J. Manuel MarÃn, MD au publicat un studiu in 1999 realizat pe 314 copii si a caror evolutie a fost monitorizata intre 1975 to 2000. (3) Acest grup de copii are cateva caracteristici: majoritatea nasterilor au fost acasa sau au fost nasteri naturale, au fost alaptati o perioada lunga, nu au fost vaccinati, educatia lor legata de sanatate este holistica si nu au fost tratati cu medicamente alopate. In acest grup nu exista boli serioase, sunt foarte putine spitalizari ( majoritatea pentru traume – accidente) iar incidenta de astm este de 3.3% comparativ cu 20% cate este media generala in randul populatiei . Si, evident, o multime de bani au fost economisiti!
SUA
Rata autismului in SUA a atins un incredibil nivel de 1 la 100. Cifrele care corespund [comunitatilor cu copii] nevaccinati sunt socant de contrastante comparativ cu media nationala. Avand in vedere ca acest articol este destinat cetatenilor americani, nu o sa detaliez [informatiile]. Majoritatea dintre voi sunt familiarizati cu investigatiile jurnalistului american Dan Olmsted in legatura cu incredibila absenta a autismului in randul populatiei Amish din Pennsylvania si Ohio.
La fel de impresionanta este si [situatia comunitatii deservite] de Homefirst Medical Clinic Chicago condusa de un grup de medici ce il include pe directorul Mayer Eisenstein, MD, JD, MPH. Ei nu au cazuri de autism si teribile alergii in rnadul copiilor , multi dintre acesti copii fiind nascuti acasa si nevaccinati. In 1985 am tradus in limba franceza cartea pediatrului Robert Mendelssohn, MD’s How to Raise a Healthy Child in Spite of Your Doctor ( Cum sa cresti un copil sanatos in ciuda [opiniilor] medicilor ). Acum descopar rezultate concrete in minunata sanatate a acestor copii ingrijiti de doctori ce au fost elevi ai acestui medic. Imi plac aceste sincronicitati in viata mea.
AUSTRALIA
In 1942, Leslie Owen Bailey, fondatorul Natural Health Society of Australia, a acceptat sa aiba grija de 85 de copii ai caror mame nu ii puteau ingriji. Acesti copii nu au fost niciodata vaccinati, nu au fost tratati cu medicamente [alopate] si nu au avut nevoie de nici o interventie chirurgicala. Singura problema care a aparut a fost atunci cand 34 de copii s-au imbolnavit de varicela. Au fost imediat pusi in paturile lor si au primit apa pura sau suc proaspat de fructe. Toti s-au insanatosit repede si fara efecte secundare. Investigatiile ulterioare au aratat ca in timpul petrecut la scoala, copiii au inlocuit gustarile sanatoase cu mancarea conventionala nesanatoasa si astfel aparitia focarului [de varicela] nu este deloc surprinzatoare.
Multi dintre acesti copii au mostenit o sanatate precara datorita bolilor si malnutritiei mamelor lor. In ciuda acestui aspect si chiar daca nu au fost niciodata alaptati si nu au beneficiat de legatura normala intre mama si copil, acesti copii au crescut robusti si increzatori.
NOUA ZEELANDA
Doua studii realizate in 1992 si 1995 in Noua Zeelanda arata clar ca alergiile, otitele, amigdalitele, epilepsia si ADHD-ul sunt cu mult mai putin frecvente in randul copiilor nevaccinati comparativ cu cei vaccinati. (4)
JAPONIA
O perioada interesanta in Japonia a fost intre 1975 si 1980 cand s-a luat o decizie ca vaccinarea sa inceapa la varsta de doi ani in loc de varsta de 2 luni. Motivul acestei decizii a fost descoperirea a din ce in ce mai multe legaturi intre vaccinuri si SIDS ( moartea subita a sugarului). In studiul publicat in Pediatrics se arata ca in Japonia, intre 1970 si 1975, au fost 57 de cazuri de reactii adverse serioase datorate vaccinarii, inclusiv 37 de decese. Din februarie 1975 si pana in august 1981 au fost 8 cazuri de reactii adverse serioase datorate vaccinarii, inclusiv 3 decese. Din pacate, atat pentru parinti cat si pentru copii, planurile de vaccinare in Japonia au fost “normalizate” din nou [ se incepe vaccinarea la 2 luni]. Studiul arata clar ca sistemul imunitar este mai puternic la varsta de 2 ani comparativ cu varsta de 2 luni. Cat de bine le-ar fi mers acestor copii daca nu erau niciodata vaccinati?
Gasim aceeasi observatie si in Journal of Allergy and Clinical Immunology study. Din studiul a 11,531 de copii in varsta de 7 ani iata rezultatele: in cazul copiilor vaccinati incepand cu varsta de 2 luni – 13.8% sunt asmatici, la copii vaccinati icepand cu varsta de 2-4 luni procentul asmaticilor este 10.3%; in cazul copiilor la care vaccinarea a inceput dupa varsta de 4 luni procentulde asmatici este de 5.9 %. Din nou aceeasi intrebare – cat de bine le-ar fi mers acestor copii daca nu ar fi fost deloc vaccinati?
THE LESSON LEARNED ON VACCINATION
Ca si pediatru pot sa ajung la o singura concluzie. Copiii nevaccinati au cu mult mai multe sanse sa se bucure de o sanatate minunata. Orice vaccinare micsoreaza sansa copiilor de a se bucura de o astfel de sanatate.
sursa: nostrabrucanus.wordpress.com
(sursa: Narcis Virgiliu)
Ma uit in oglinda, sunt eu. Ma uit mai bine si sunt eu la 6 ani. Ma rugam in fiecare seara sa mi-l aduca, ii promiteam ca voi manca tot, ca ma voi culca devreme, ca voi fi un copil mai bun daca mi-l aduce.
Si-ntr-o zi a venit! Am alergat plangand de fericire, l-am strans la piept si l-am pupat pe frunte. Din acel moment, desi abia invatasem sa ma ghidez dupa limbile ceasului, stiam cand trebuie sa manance. Il auzeam in mintea mea de copil si stiam ca acum il voi duce la baie sau la plimbare. Il puneam la culcare, la aceeasi ora in fiecare seara, nu inainte de a pupa manutele de cauciuc ale bebelusului, jucaria mea frumoasa, primita de la parinti. Dupa un timp, unul dintre prietenii mei care se juca de-a doctorul l-a stricat, dar mama a gasit solutia imediat: “o sa-i schimbam bateriile si o sa mearga din nou! Trebuie sa mearga!”
Acum sunt in acelasi pat, imi curg, la fel ca atunci, siroaie de lacrimi insa acum sunt amare, disperate. Nu mai vreau sa vina, nu mai vreau sa primesc papusa cu cap rotund, imi doresc sa fi ramas acolo, pana in momentul in care ma hotarasc eu sa merg si sa o cumpar.
E prea intuneric, e numai frig, e ceata, e mult prea tarziu… “Papusa” a ajuns. Nu a comandat-o nimeni de data asta, nici eu, nici parintii mei, e doar un frumos cadou, o surpriza din partea “firmei de jucarii”…e copilul meu. Are aceeasi pozitie ca si a mea acum, cu mainile impreunate la gura si cu genunchii indoiti, lipiti de coate….sta la fel ca mine…in mine, dar nu plange, el asteapta doar….asteapta sa vina momentul potrivit cand cineva ii va taia “funda” si va iesi la lumina din “cutie” pentru a ma face fericita…asteapta sa il vad, asteapta sa ma stie.
Maine voi deschide, mult, mult prea devreme, cadoul pe care nu l-am cerut, nu acum. Mai e doar o noapte, poate cea mai lunga noapte din viata mea. Nimeni, niciun om nu are dreptul sa ma judece, oricine ai fi nu sta cu mine, sunt orele pe care trebuie sa le petrec doar eu cu Dumnezeu, sa-I vorbesc, sa-I explic, sa cer iertare.
Nimeni nu intelege ca la 16, 17 sau chiar 18 ani nu pot pastra un copil. As fi un copil…cu un altul in brate.
Nimeni nu intelege ca tatal lui nu va fi acolo, de fapt nu mai e demult aici, cu mine, cu noi.
Nimeni nu stie ca eu, fara tatal lui, fara parintii mei care au murit cand eram mica, nu am cum sa-l cresc. Nu va avea nici macar ce sa manance.
Doar Dumnezeu ma poate condamna sau ierta, doar El.
E aproape 6 dimineata….mai am 4 ore…aud apa cum pica undeva in baie….pica la fel ca lacrimile astea reci….adorm….visez…stiu ca visez. Sunt in camera mea, e vara. Un pusti blond imi intinde o scrisoare, imi saruta apasat ambele maini, isi ia mingea si o zbugheste afara…la joaca. Mainile-mi tremura, nu pot sa le controlez si totusi o deschid:
“ Mamica mea,
Mai tii minte tot ce ti-am povestit, zi de zi, de cand am ajuns la tine in burta? Iti spuneam ca imi pare rau pentru ca am plans asa de tare cand m-ai nascut, n-am vrut sa te sperii. Iti mai explicam, razand, fata pe care-ai facut-o cand m-ai vazut pasind pentru prima data. Mai stii? Ma tineam de masuta din sufragerie si ma leganam gata, gata sa cad. Iti povesteam ce am simtit dupa prima zi de scoala cand am iesit de la ore si ma asteptai in fata clasei emotionata. Stai linistita! Te rog, nu plange! Nu ai uitat nimic!
Lucrurile astea de fapt urmau sa se intample si mi s-a parut dragut sa ti le povestesc eu inainte, de acolo dinauntru. Nu ma supar sa stii daca nu le-ai auzit! Eu doar incercam sa te linistesc pentru ca nu intelegeam de ce ai tot plans de cand ai aflat ca sunt acolo, in tine.
Imi pare rau doar ca nu am terminat, as mai fi avut ataaat de multe de povestit, dar in dimineata aia ai vrut sa ne vedem mai repede decat trebuia. Cand m-a atins am crezut ca e mana ta si am inceput sa rad si sa chicotesc “mami, opreste-te, ma gadili! Mai ai rabdare putin. Te anunt eu cand sunt gata sa vin”. Imediat mi-am dat seama ca nu ai cum sa fii tu, mana ta ar fi trebuit sa fie calda si moale, nu rece si ascutita…
De acolo nu mai stiu nimic, cred ca am adormit si m-am trezit aici, unde e mereu cald, soare si sunt si foarte multi copii fara mamici.
Imi pare rau ca nu am apucat sa te stiu, dar sunt sigur ca esti la fel de frumoasa pe dinafara la fel cum mi-ai aratat in acele cateva saptamani acolo la tine in burta.
Ma intorc la joaca acum!
Te iubesc!”
E dimineata…am ochii injectati…zambesc isteric. O sa plec acum. Trebuie sa ajung la doctor, am programare. Imi va strica “papusa” dar e bine, e bine pentru ca peste cativa ani o sa-i schimb bateriile si o sa mearga din nou. Trebuie sa mearga….
(urmeaza alte imagini reale, extrem de socante) (more…)