Bucovina Profundă

18 februarie 2023

Noaptea pătimirilor. Un film despre Valeriu Gafencu, după o idee a lui Virgil Maxim

Filed under: sfintii inchisorilor,Valeriu Gafencu,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 21:14

Noaptea pătimirilor

Un film despre Valeriu Gafencu, după o idee a lui Virgil Maxim

Valeriu-Gafencu-

Valeriu Gafencu a fost fiul deputatului Vasile Gafencu, care a votat la 27 martie 1918 unirea Basarabiei cu Romania.
A fost deportat in Siberia de fortele de ocupatie sovietice in toamna lui 1940, unde a si murit doi ani mai tarziu.

Valeriu Gafencu a murit intr-un regim de detentie greu de imaginat la Targu Ocna, in timpul ororilor din inchisorile comuniste din Romania, perioada de teroare si pe care niciodata nu ar trebui s-o uitam.

De ziua comemorării lui Valeriu Gafencu – 18 februarie (1952), vă invităm să urmăriţi filmul „Noaptea pătimirilor”, dedicat acestui om, pe care Părintele Nicolae Steinhardt şi alţi deţinuţi politici l-au supranumit „Sfântul închisorilor”.

Mărturiile principale din film sunt făcute de cele trei surori ale lui Valeriu, cu care a copilărit în Basarabia, la Sângerei, jud. Bălţi: Valentina, Eleonora şi Elisabeta.

Filmul „Noaptea pătimirilor” a fost realizat de Radu Dinu după o idee a lui Virgil Maxim.


Linkuri :

18 februarie 2021

CINE ESTE VALERIU GAFENCU?

Filed under: Miscarea Legionara,sfintii inchisorilor,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 13:36

CINE ESTE VALERIU GAFENCU?

valeriu-gafencu-in-costum-national

Valeriu Gafencu este unul din tinerii care au murit pentru Hristos, luptând pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc de atacurile satanei. Mulţi îl numesc Sfântul închisorilor. Şi mulţi aşteaptă cu nerăbdare clipa canonizării lui. S-a născut în judeţul Bălţi în 1921, şi a murit în temniţă. Pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi, conducând un grup al Frăţiilor de Cruce, a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Bolile contactate în regimul dur de detenţie al închisorilor Aiud şi Piteşti l-au întărit şi desăvârşit duhovniceşte. Dumnezeu l-a luat la Sine după 10 ani de detenţie. (+18 februarie 1952)

A fost un trăitor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o şi cinstit-o cu dragoste. În închisoare a compus poezii, care se cântau în celule, adevărate rugăciuni închinate lui Dumnezeu. Astăzi, aceste poezii se cântă în Biserică, pe muzica lui Mihai Lungeanu.

Imnul Învierii, l-am ascultat în fiecare an în noaptea de Înviere în timpul predicii, la Biserica Sapientei, cântat de părintele Constantin Voicescu. De fiecare dată lacrimi ne umezeau ochii şi simţeam puterea cuvintelor lui cum pătrunde în noi şi ne întăreşte pe calea trăirii fierbinte a credinţei şi dragostei întru Hristos.

Fie ca noi să ducem mai departe glasul rugăciunii sale!


Virgil Maxim despre Valeriu Gafencu: „Ardea… ardere de tot, la propriu, în faţa tuturor ca o făclie de lumină spre care şi de la care fiecare lua putere sufletească şi trupească. Cuvintele erau purtătoare de duh. Gesturile erau binecuvântări şi îmbrăţişări. Faptele, arareori sau târziu sesizate şi descoperite, erau daruri integrale ale fiinţei lui.

Valeriu nu dăruia, se dăruia. Capacitatea de jertfă concretizată în cuvintele Mântuitorului: „Dacă îţi dă cineva o palmă pe obrazul drept, întoarce-l şi pe cel stâng”, „Dacă îţi ia haina, dă-i şi cămaşa”, „Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă pe jos, mergi cu el două”, „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” şi „Nu este mai mare dragoste decât să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi”, la Valeriu era aşa de firească, încât dacă n-ar fi făcut-o în ascuns (tainic) pe mulţi i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar.”



Imnul învierii

Vă cheamă Domnul slavei la lumină,
Vă cheamă mucenicii-n veşnicii,
Fortificaţi Biserica Creştină
Cu pietre vii zidite-n temelii.  (more…)

19 februarie 2020

Adormirea Sfântului Valeriu Gafencu – Mărturia lui Nicolae Itul -VIDEO

Filed under: interviu,sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 00:00

Adormirea Sfântului Valeriu Gafencu

Mărturia lui Nicolae Itul

”Acum primește Doamne pe robul tău!”

Mărturia fostului deţinut politic Nicolae Itul – martor la naşterea în Ceruri a Sfântului Valeriu Gafencu (+18 februarie 1952). Revelația prin care Domnul i-a făcut cunoscută data morții și pregătirea trecerii la El. 


Partea 2 :   (more…)

18 februarie 2020

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

Filed under: sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 01:21

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

valeriu gafencu - citat

Despre comunitate

 – Am impresia, Valeriu, i-a zis un prieten, ca tu te concentrezi asupra problemelor sufletesti, a vietii interioare personale, si neglijezi aspectul social al crestinismului.

Valeriu a raspuns:

– Solutia pe care o dau omenirii crestinii este spiritualitatea crestina, si ea este o conceptie integrala de viata. Nu e ingaduit a ne rezuma la o viata launtrica neglijandu-ne semenii, dar nu se poate nici croi o lumea fara a avea o viata duhovniceasca. Spiritualitea crestina inseamna guvernarea Duhului Sfant. Stradaniile noastre duhovnicesti launtrice sunt o pregatire pentru o vietuire duhovniceasca in societate. A sari peste ele inseamna a merge spre dezastru, caci Il parasim pe Hristos. Daca crestinismul n-ar fi si viata launtrica, el n-ar respecta omul si n-ar cunoaste libertatea lui. Trairea launtrica se ingemaneaza cu oranduirea sociala. Acum insa suntem in ceas de mare cumpana. Sa ne pregatim pentru moarte, ca sa castigam viata.  

 – Care este deosebirea dintre comunitatea crestina si celelalte societati?

 – Comunitatea crestina e bazata pe Duhul Sfant si pe dragoste. Ea e libera. Ea asigura desavarsirea omului, precum si infratirea dintre oameni. Comunitatea crestina nu e nici fictiune colectivista, nici tiranie individualista, ci e adevar si iubire, libertate si munca.

– Care este ideea de proprietate crestina?

 – Obsteasca.

 – Crestinismul este proprietar?

 – Este administrator.

– E bine a trai din mila?

– Mila nu va pieri niciodata, dar nu e bine ca societatea sa se imparta in milostivi si miluiti, caci cei miluiti pot fi umiliti in demnitatea lor de oameni. Mila este un act individual. Comunitatii ii este specific ajutorul reciproc. Dreptatea si justitia sunt ale politicii. Dar si in cea mai perfecta umanitate mila va continua sa fie o caracteristica a relatiilor dintre oameni.

 – Ce zici de expluatarea omului de catre om?

 – E cumplita expluatarea omului de catre om; aceata presupune o societate individualist-burgheza materialista si egoista, si ea nu are nici o tangenta cu crestinismul. Dar omul poate fi expluatat si mai cumplit de stat; aceasta presupune o societate tiranica, determinista, materialista si anticrestina.

 – Se dovedeste insa ca productivitatea si creatia sunt superioare in societatile individualiste tocmai prin instinctele materiale si prin egoismul lor. Ce zici de asta?

– Numai constrânși de imprejurari capitalistii au tinut cont de sensul social al profiturilor; altfel ar fi exploatat fara mila pe muncitori. Individualismul poate fi un corectiv, o alternativa a colectivismului, dupa cum si colectivismul poate fi un corectiv si o alternativa a individualismului. Jocul libertatii trebuie sa fie moral, jocul autoritatii, de asemeni, sa fie moral. Numai comunitatea libera, constienta, dominata de valori sfinte poate impaca conflictul dintre individualism si colectivism.

– Comunitatea este o problema de interese ori de generozitate? (more…)

17 februarie 2020

Valeriu Gafencu – Comemorarea anuală. Târgu Ocna, 18 februarie 2020

Filed under: sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 23:41

Valeriu Gafencu – Comemorarea anuală

Târgu Ocna, 18 februarie 2020

anunt_comemorare_gafencu_2020

Comemorarea anuală închinată lui Valeriu Gafencu şi tuturor deţinuţilor politici din temniţa Târgu Ocna, va avea loc marţi, 18 februarie 2020, sub organizarea Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului şi a Fundaţiei Profesor George Manu.

Ca în fiecare an, Comemorarea va avea loc la Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Târgu Ocna (în vecinătatea Spitalului Penitenciar, locul în care se află gropile comune și Troiţa foştilor deţinuţi politici). Începând cu ora 9 se va săvârşi Sfânta Liturghie care va fi urmată de Parastas.

18 februarie 2019

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

Valeriu Gafencu: Despre comunitate. Despre rolul creștinismului. Despre actualitate

valeriu gafencu - citat

Despre comunitate

 – Am impresia, Valeriu, i-a zis un prieten, ca tu te concentrezi asupra problemelor sufletesti, a vietii interioare personale, si neglijezi aspectul social al crestinismului.

Valeriu a raspuns:

– Solutia pe care o dau omenirii crestinii este spiritualitatea crestina, si ea este o conceptie integrala de viata. Nu e ingaduit a ne rezuma la o viata launtrica neglijandu-ne semenii, dar nu se poate nici croi o lumea fara a avea o viata duhovniceasca. Spiritualitea crestina inseamna guvernarea Duhului Sfant. Stradaniile noastre duhovnicesti launtrice sunt o pregatire pentru o vietuire duhovniceasca in societate. A sari peste ele inseamna a merge spre dezastru, caci Il parasim pe Hristos. Daca crestinismul n-ar fi si viata launtrica, el n-ar respecta omul si n-ar cunoaste libertatea lui. Trairea launtrica se ingemaneaza cu oranduirea sociala. Acum insa suntem in ceas de mare cumpana. Sa ne pregatim pentru moarte, ca sa castigam viata.   (more…)

Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu

În calendarul neamului românesc:

18 februarie – pomenirea lui Valeriu Gafencu

Ioan Ianolide despre Valeriu Gafencu

valeriu-gafencu-cu-mama-sa-si-ioan-ianolide-in-lagarul-de-munca-de-la-galda-1946

Valeriu Gafencu (în dreapta) cu mama sa si Ioan Ianolide (în stânga) în lagărul de muncă de la Galda, 1946

Viaţa îşi continua cursul între zidurile masive ale închisorii. Valeriu se ruga mult. Adesea cădea cu faţa la pământ şi plângea cerând mila, ajutorul şi luminarea cerească. Treptat a înlocuit studiul cu rugăciunea.

Noaptea citea Paraclisul Maicii Domnului, iar ziua acatiste. Mergea regulat la slujbe, se spovedea smerit, se cumineca cu bucurie. Respecta preoţii, deşi n-a găsit un duhovnic pe potriva dimensiunilor sufletului său. Ii plăcea să cânte rugăciuni şi psalmi. Bătea multe metanii, în funcţie şi de starea fizică. Liniştea era deplină, izolarea de lume aproape totală, deci condiţii prielnice lucrării duhovniceşti.

Dragostea îl făcea să se reverse către prieteni la un nivel sufletesc adânc şi sincer. Se străduia să plinească în sine virtuţile, proces care avea să se desăvârşească pe parcursul anilor. Se sfătuia mereu cu cei de un cuget cu el şi împreună au luptat să se curăţească.

Zi de zi făcea ordine în sufletul său, devenea altul, se deprindea să trăiască în Duhul, potrivit învăţăturii creştine. Sporirea îi era armonioasă, tinzând să realizeze omul cel nou. Prin harul lui Dumnezeu, el a străbătut calea celei mai autentice spiritualităţi ortodoxe.

Prin 1943 Valeriu a fost izolat, împreună cu alţii, în Zarca cu regim sever, fără cărţi, fără contact cu familia şi cu o raţie de hrană insuficientă, care l-a distrofiat. Aici s-a dedicat în întregime Rugăciunii inimii, spunând neîncetat „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!“. Inceputul bun era pus, orientarea era limpede, aşa încât această perioadă i-a adus un spor duhovnicesc însemnat.

Primii ani fuseseră de căutare, următorii de lacrimi şi pocăinţă, iar acum erau ani de vorbire cu Dumnezeu, de trăire cu Dumnezeu şi unire cu Dumnezeu pe calea rugăciunii. Indrumatorul care i-a stat la dispoziţie a fost acea carte mică scrisă de un anonim, intitulată Pelerinul rus.

Toate celelalte preocupări au dispărut, pentru a fi înlocuite cu rugăciunea. Dar ea, o dată cu descoperirea luminii interioare, o dată cu ordinea sufletească, o dată cu lumina harică, i-a revelat în minte toate problemele ce l-au preocupat, evident nu ca o aflare, ci ca o dăruire.

Şi astfel, în acel regim sever de temniţă căruia el îi dăduse rol duhovnicesc, Valeriu era plin de bucurie şi de cântec. Impetuozitatea tinereţii sale era acum tradusă în neostenită lucrare lăuntrică. Iar darurile cereşti nu încetau să sosească. Lumina era tot mai cuprinzătoare. Hristos îi devenise Prieten şi de aici înainte nu se vor mai despărţi niciodată.

(din Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă)

 

Alte articole:

(more…)

18 februarie 2017

Noaptea pătimirilor – Valeriu Gafencu. O producţie TV România Internaţional 1998. După o idee de Virgil Maxim

Noaptea pătimirilor – Valeriu Gafencu

O producţie TV România Internaţional 1998

După o idee de Virgil Maxim.

16 februarie 2017

Virgil Maxim despre Valeriu Gafencu: „”Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseţii sub toate aspectele”

Filed under: sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu,Virgil Maxim — Mircea Puşcaşu @ 00:35

valeriu-gafencu-legende-vii-ingustVirgil Maxim despre Valeriu Gafencu:

„Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseţii sub toate aspectele:

Fizic, părea un Arhanghel, purtând când spada de foc a cuvântului dumnezeiesc, când crinul curăţiei plin de parfum tainic.

Moral, nu i se putea reproşa ceva, smerenia îmbinându-se cu tenacitatea hotărârilor.

Spiritual, era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă; nu puteai să-ţi dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbeşte prin el.

Viaţa lui era zbor spre înălţimi, pe care cu greu îl puteai urmări.

Când eram împreună cu părintele Serghie Vasile, sub a cărui îndrumare ne însuşeam rugăciunea isihastă, Valeriu iradia,

la nivelul percepţiilor senzoriale, o căldură interioară de o intensitate greu de înţeles şi de exprimat, cuvântul rămânând dator în actul cuprinderii”.

15 februarie 2017

Programul comemorării Valeriu Gafencu – Târgu Ocna 2017

Filed under: conferinte,sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 22:56

Programul comemorării

Valeriu Gafencu – Târgu Ocna 2017

 

tg-ocna-2017

Programul comemorării Valeriu Gafencu – Târgu Ocna 2017

Joi, 16 februarie 2017, Târgu Ocna, Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena (str. Crizantemelor, aflată în vecinătatea Penitenciarului Târgu Ocna)

 

ORA 9 – SFÂNTA LITURGHIE
ORA 11 – PARASTAS la Troița lui Valeriu Gafencu (aflată în curtea Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena)
ORA 11:30 – 12 PROCESIUNE cu icoane, steaguri tricolore şi candele, de la Troiţa lui Valeriu Gafencu până în centrul oraşului Târgu Ocna
ORA 13 – EVOCĂRI despre mărturisitorii din temniţa Târgu Ocna, la Casa de Cultură Târgu Ocna

Comemorarea este organizată de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului, cu binecuvântarea ÎPS Ioachim.

(more…)

27 februarie 2016

22 Februarie 2016, Tg.Ocna – Comemorare Valeriu Gafencu

2o Februarie 2016, Tg. Ocna

Comemorare Valeriu Gafencu

tg_ocna2_16

Comemorarea anuală Valeriu Gafencu a avut loc anul acesta în data de 20 februarie. Ca şi anul trecut, manifestarea a fost organizată de Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului.

Sfânta Liturghie şi parastasul au fost savârşite de un sobor de preoţi conduşi de părintele arhimandrit Andrei Ioniță, mare eclesiarh al Catedralei arhiepiscopale „Sfânta Parascheva” din Roman, părintele Vasile Gordon de la Biserica „Sfântul Ilie Gorgani” Bucureşti şi de părintele Cristian Mazilu, preot paroh al Bisericii “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Târgu Ocna. Parastasul a fost savârşit în faţa Troiţei foştilor deţinuti politici din temniţa Târgu Ocna.

Manifestările au continuat în jurul Troiţei, preoţii sosiţi din ţară au citit Acatistul Sfinţilor Români din Închisori si au luat cuvântul în faţa sutelor de participanţi la comemorare. (more…)

21 februarie 2016

Marin Naidim despre Valeriu Gafencu: Valeriu ne-a arătat calea ce duce la mântuire

Filed under: sfintii inchisorilor,Uncategorized,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 23:14

Mărturisitorul Valeriu Gafencu - frescă a mănăstirii AfteiaValeriu era o fire entuziastă. Făcea parte dintre aceia despre care frecvent se spune că umblă cu capul în nori. Nu era o fire practică, nu l-am văzut cosând cu acul, nu împletea lână, nici rufele nu ştia să şi le spele, mai mult le morfolea, dar în realităţile spirituale era prezent şi avea o conştiinţă trează. Era o fire de poet. Ştiut este că, pe scara desăvârşirii, poeţii sunt pe prima treaptă de jos, apoi urmează celelalte categorii: eroii, profeţii, sfinţii; aşa am citit undeva – Iovan Ducici – şi mi se pare adevărat. Poeţii care-şi împlinesc cum trebuie menirea, înfrumuseţează viaţa, înalţă pe om. Valeriu făcea chiar şi poezii. Scria în vers alb, dar şi în formă clasică. […]

Valeriu ne-a arătat calea ce duce la mântuire: iubirea creştină. Iubirea era un cuvânt de ordine, îl spunea în toate împrejurările, şi-n scris şi verbal, era în loc de salut, de la revedere şi de orice.

Când a intrat în închisoare, era îmbrăcat cu un costum dintr-o stofă englezească, vernil. Îi şedea bine, dar nu se mai simţea bine în nişte haine şic şi a căutat să scape de el. Eram în colonie la Galda. Într-o zi a întâlnit un om sărac şi-a venit la colonie fără haină. O dăduse. Când l-am întrebat unde îţi e haina, el mi-a răspuns cu un cuvânt din Pateric: ”am trimis-o înainte”, adică a dat-o de pomană, ca s-o găsească în cer când se va duce acolo. L-am mustrat acuzându-l de lipsa dreptei socoteli, căci familia lui se zbătea în lipsuri: ”mai bine o dădeai unei surori să-şi facă o jachetă”, dar el a rămas tot la gândul lui c-a făcut bine, spunând că de-ai săi are grijă Dumnezeu.

Tot pe-atunci, o ţigancă i-a ieşit în drum, cerându-i un chibrit. Şi el a băgat mâna în buzunar şi tot mărunţişul pe care îl avea a promis că i-l va da ei daca aruncă pachetul de ţigări şi îl calcă în picioare. Ceea ce ţiganca a făcut, luându-i banii. Ştia şi el că ţiganca, cu banii aceia, îşi va lua alte ţigări. Totuşi, el a fost mulţumit că a încercat să stăvilească răul, că poate ceva i-a dat de gândit femeii aceleia cu privire la fumat, că-i păcat.

La închisoare la Aiud, vorbesc de anii când se mai respecta cât de cât regulamentul, adică până în anul 1948, eram scoşi din celule la aer curat, aproximativ o oră pe zi, după care, treptat-treptat timpul acesta s-a micşorat, până a ajuns la 10-15 minute şi erau zile de-a rândul când nu ne mai scotea deloc la aer. În curtea închisorii se afla un rond de flori, dar fără flori. Creştea pe el nişte iarbă neîngrijită de nimeni. Fusese la mijloc şi o troiţa făcută de cei care ne precedaseră şi pe care i-a făcut dispăruţi balaurul, şarpele cu ochelari. A dispărut și troiţa într-o noapte, au făcut-o zob comuniştii. Rămăsese, cum vă spun, rondul orfan şi de flori, şi de cruce. Valeriu, întors de la plimbarea în jurul rondului, a adus în celulă un smoc de iarbă în care se afla şi o păpădie şi nişte traista ciobanului. Mi le-a arătat cu faţa radioasă, spunând: ”Uite ce flori frumoase am adus eu!”. El vedea frumosul şi acolo unde nu era. Sau poate era, dar nu-l vedeam noi. El avea ochi să-l vadă. Natura e frumoasă într-adevăr, dar trebuie să fii dotat cu nişte antene speciale ca să poţi recepţiona tainele ascunse ale creaţiei. Valeriu avea această capacitate de recepţie a frumosului din natură, pentru că Valeriu iubea natura şi natura nu se descoperă decât celor care iubesc sincer.

În colonie la Galda, (more…)

13 martie 2015

Lupta impotriva uitării: Apel către Parlament: Nu osîndiţi eroii, sfinţii şi martirii! Vă îndemnăm să semnaţi acest apel. Este în joc memoria Sfinţilor Închisorilor. Aici puteţi semna petiţia în sprijinul memoriei lor.

m1

Apel către Parlament:

Nu osîndiţi eroii, sfinţii şi martirii!

Nu mutilaţi cultura română!

Vă îndemnăm să semnaţi acest apel.  Este în joc memoria Sfinţilor Închisorilor. Aici puteţi semna petiţia în sprijinul memoriei lor.

Din cauza incidentului de ieri (10 martie 2015), calificat în presă drept “scandal cu legionari la Parlament”, în dezbaterile asupra proiectului de lege antilegionar de la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor nu s-a mai ajuns la prezentarea următorului apel semnat de mai multe asociaţii şi fundaţii. Îl facem cunoscut pe această cale opiniei publice, în speranţa că societatea românească va înţelege care este adevărata miză a acestui proiect de lege şi gravele sale implicaţii asupra etosului românesc. Românii ar trebui să privească dincolo de apariţiile zgomotoase şi intens mediatizate ale unor grupuscule nereprezentative, care preferă ostentaţia unei participări prin argumente pertinente la o dezbatere pe o temă extrem de delicată.

Semnaţi şi petiţia online, AICI.

Conţinutul proiectului de lege (adoptat la Senat, în lucru la Camera Deputaţilor), aici.

 Apel

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Apelăm la conştiinţa dvs. într-o problemă de interes naţional: proiectul de lege PL 193/2014 cu referire la “modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”.

m3

Şi anume, vă solicităm: Nu interziceţi din nou elita intelectuală interbelică! Nu-i condamnaţi încă o dată pe foştii deţinuţi politici! Nu-i batjocoriţi pe sfinţii închisorilor! Nu rescrieţi istoria după calapod comunist!

Intervenţia noastră poate apărea ca patetică. Dar, în fapt, proiectul de lege, în forma sa actuală, este anticonstituţional, nedrept şi condamnabil de către orice român.

Anticonstituţional pentru că încalcă drepturi şi valori fundamentale consfinţite de Constituţie: articolele 29 şi 30, care protejează libertatea conştiinţei şi libertatea de exprimare, precum şi articolul 40 privind libertatea de asociere. Restricţii ale acestor drepturi pot avea loc, conform aceleiaşi Constituţii, numai atunci când se prejudiciază demnitatea sau imaginea unei persoane, sau când, prin invocarea lor abuzivă, s-ar incita la “defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”, respectiv „militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României”.

În condiţiile în care, în 25 de ani de democraţie postcomunistă, nici o persoană sau organizaţie care s-a revendicat de la ideile legionare nu a fost condamnată pentru fapte care ţin de formularea actuală a OUG 31/2002 sau care ar avea o natură anticonstituţională, considerăm că nu se poate vorbi de un pericol concret, care să motiveze extinderea legislaţiei actuale. Ea îşi poate afirma caracterul universal, condamnând explicit delictele de xenofobie, şovinism, rasism, incitare la ură de orice fel, fascism, negaţionism. Modificarea propusă vizează însă includerea suplimentară a unei concepţii particulare, specific româneşti, alături de aceste crime care sunt condamnate la scară universală. Este vorba de “legionarism”. Despre care, trebuie spus, nu a fost niciodată condamnat până acum ca idee sau doctrină de niciun tribunal democratic din lume (doar de cele comuniste, care condamnau însă orice ideologie diferită). Mai mult, Mişcarea Legionară a fost scoasă de pe lista acuzaţilor Tribunalului Internaţional de la Nürnberg şi a colaborat cu democraţiile occidentale în lupta împotriva comunismului, după cum relevă literatura cu caracter istoric, confirmată şi de documentele recent declasificate din arhivele CIA (v. http://fgmanu.ro/Istorie/articol566).

Democraţia adevărată trebuie să fie bazată pe respect faţă de adevăr, pe principiile de drept şi pe respingerea arbitrariului în orice fel de acţiune politică. În opinia noastră, ceea ce se petrece acum în România sfidează în mod eclatant aceste norme cu caracter universal.

m2

Scriitorul francez Jean Sévillia cataloga procesul de intenţie practicat adesea în luptele de idei, după care “orice opozant poate fi atacat nu pentru ce gândeşte, ci pentru gândurile care-i sunt atribuite” drept o formă de “terorism intelectual”. De data aceasta asistăm la o depăşire clară a terenului ideatic înspre un “terorism” de o altă anvergură calitativă: tentativa de inculpare a unor oameni sau idei nu pe baza a ce gândesc sau cum se comportă ei cu adevărat, ci pe baza unor gânduri sau comportamente care le sunt atribuite în mod abuziv, menite să justifice o condamnare in corpore, printr-o lege cu dedicaţie – un principiu care din păcate e folosit extrem de des de clasa politică din România.

Consideraţi că poate fi votat un asemenea proiect de lege, care prevede includerea legionarismului în categoria infracţiunilor, atunci când în raportul Guvernului expunerea de motive a iniţiatorilor este desfiinţată prin argumentele de mai jos?

“Includerea unor activităţi sau mişcări în sfera ameninţărilor la adresa securităţii naţionale nu determină calificarea, per se, a acestor fapte ca fiind infracţiuni. Dacă s-ar adopta acest raţionament ar trebui, pentru identitate de raţiune, să fie incriminate şi acţiunile de origine comunistă, menţionate şi acestea în enumerarea de la art. 3 din Legea nr. 51/1991. Menţionăm în context şi faptul că România a fost deja condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea art. 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în cauza Partidului Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României ca urmare a refuzului de a înregistra un partid comunist. În motivarea CEDO s-a reţinut că „una dintre principalele caracteristici ale democraţiei rezidă în posibilitatea pe care o oferă de a dezbate prin dialog şi fără recurgere la violenţă problemele ridicate de diferite curente politice de opinie şi aceasta chiar dacă deranjează sau îngrijorează. În această privinţă, o formaţiune politică ce respectă principiile fundamentale ale democraţiei nu poate îngrijora pentru simplul fapt că a criticat ordinea constituţională şi juridică a ţării şi că doreşte să o dezbată public pe scena politică. (…) Or, în speţă, instanţele interne nu au arătat în nici un fel prin ce anume programul şi statutul PCN erau contrare principiilor fundamentale ale democraţiei.”

Prin urmare, cu toate că legislaţia internaţională s-a pronunţat într-un spirit liberal în favoarea înregistrării unui partid cu o ideologie considerată controversată, în cazul iniţiativei legislative de faţă este vorba de ceva mult mai grav: anume de tentativa de interzicere a tuturor modurilor de manifestare ale ideologiei legionare, inclusiv simpla exprimare a opiniilor. Acest fapt nu poate reprezenta prin urmare decât o încălcare şi mai evidentă a principiilor universale ale drepturilor omului recunoscute de instanţele internaţionale.

Nedrept pentru că elimină din (more…)

13 februarie 2015

Valeriu Gafencu – Comemorarea anuala: miercuri, 18 februarie 2015, ora 9.00

Valeriu Gafencu – Comemorarea anuala

miercuri, 18 februarie 2015, ora 9.00

Fundaţia George Manu
Miercuri, 18 februarie 2015, ora 9.00 va avea loc Comemorarea anuala a lui Valeriu Gafencu si a tuturor fostilor detinuti politici din penitenciarul Targu Ocna.
Anul acesta comemorarea este organizata de Arhiepiscopia Romanului si a Bacaului si va consta intr-un parastas savarsit in curtea Bisericii Sfintii Imparati Constantin si Elena din Targu Ocna – locul unde se afla Troita ridicata in memoria fostilor detinuti politici si fostele gropi comune ale penitenciarului.
Pentru ca foarte multi dintre voi mi-ati cerut sa precizez data comemorarii de anul acesta va comunic ca vom participa la aceasta slujba de pomenire organizata de Arhiepiscopie si nu vom organiza o alta comemorare separata. Toti cei care doresc sa il cinsteasa pe Valeriu Gafencu sunt asteptati alaturi de noi la Targu Ocna in data de 18 februarie 2015, ora 9.
Fiind o Comemorare oficiala organizata de Biserica reamintesc pe acesta cale ca toti preotii si ieromonahii care doresc sa slujeasca trebuie sa urmeze protocolul si sa solicite in scris binecuvantarea ierarhului.Totodata precizez ca participantii sunt rugati sa nu afiseze simboluri, afise sau manifeste incompatibile cu o comemorare organizata de Arhiepiscopie.

 

Pentru detalii legate de transportul catre Targul Ocna contactati:
Bucuresti – Targu Ocna: Maria Petrov – 0723917197
Cluj Napoca – Targu Ocna: Andra Nemes – 0747589478

Doamne ajuta!
Cezarina Condurache
http://www.fgmanu.ro

(more…)

18 mai 2014

Acatistul Sfinţilor din Închisori – Acatistul Sfintilor Români din inchisorile secolului XX -14 mai + AUDIO: Maicile de la Diaconesti – Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori

Acatistul Sfinţilor din Închisori

Acatistul Sfintilor Români din inchisorile secolului XX (14 mai)

+AUDIO: Maicile de la Diaconesti – Canonul si Acatistul Marturisitorilor Romani din inchisori

Troparul, glasul 1:

Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.

 

Condacele si Icoasele

Condacul 1:

Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!

 

Icosul 1:

De la icoana si de la altar ati pornit, Sfintilor Marturisitori, sa aparati dreapta-credinta si neamul romanesc de urgia ce venea dinspre Rasarit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au ingrozit, ci cu tarie ati stat impotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurandu-ne va laudam zicand:

Bucurati-va, suflete curate de crin.

Bucurati-va, ca pe acestea nu le-a intinat nici un chin.

Bucurati-va, ca robia neamului ati voit a o frange.

Bucurati-va, ca pamantul tarii l-ati temeluit cu sange.

Bucurati-va, ca vrajmasii lui Hristos v-au prigonit.

Bucurati-va, ca vanzatorii de neam v-au lovit.

Bucurati-va, ca zdrobiti fiind, iarasi v-ati ridicat.

Bucurati-va, ca gandul la mortii vostri putere v-a dat.

Bucurati-va, ca viata v-a fost ruga si plans.

Bucurati-va, ca ardere de tot v-ati adus.

Bucurati-va, ca darul Arhanghelului v-a umbrit.

Bucurati-va, caci cu puterea cinstitei Cruci ati biruit.

Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!

 

Condacul al 2-lea: (more…)

22 aprilie 2014

Valeriu Gafencu va fi canonizat !

Filed under: sfintii inchisorilor,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 21:52

Valeriu Gafencu va fi canonizat !

valeriu-gafencu-in-costum-nationalPrigonit în România,Valeriu Gafencu va fi declarat SFÂNT în Republica Moldova – VIDEO

Valeriu Gafencu, cel supranumit de către Nicolae Steinhardt drept “Sfântul Închisorilor”, ar putea fi canonizat oficial de către Mitropolia Moldovei, entitate care se află sub jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei, informează Publika.md.

Arhimandritul Ioan Moşneguţu a anunţat că dosarul lui Gafencu a fost trimis comisiei care se ocupă cu canonizările, dar Sinodul Bisericii Ortodoxe din Moldova a considerat că este incomplet, fiind trimis spre completare Eparhiei de Bălţi şi Făleşti.

Odată ce actele vor fi complete, comisia va cerceta dosarul şi va întocmi un raport în numele Sinodului şi Sinodul va lua decizia de canonizare.

În sprijinul canonizării lui Gafencu vin mărturiile foştilor săi colegi de temniţă, precum şi evlavia populară. De pe ambele maluri ale Prutului. (more…)

19 februarie 2012

18 februarie: Sfântul Mucenic Valeriu Gafencu – 60 de ani . Un NOU acatist

Sfântul Mucenic Valeriu Gafencu – 60 de ani

Un NOU acatist

(sursa:  apologeticum)

Sfinte Mucenice Valeriu, luminătorul tem­niţei vremelniciei, pe Dumnezeul Cel Veş­nic roagă-L să deschidă temniţa sufle­tului meu cel ce intru ale patimilor lanţuri pătimeşte. Cu mireasma sufletului tău de crin să primenească stricăciunea  sufletului meu, cu rugăciunea ta să acopere palmele ne­ascultării şi ale neînfrânării cu care îmi lovesc inima şi să mângâie durerea nede­să­vârşirilor mele. Iar iubirea ta să adâncească în mine dorul Iubirii celei Mari a Hristosului lumii, făcându-mi-se mie şi întreg nea­mu­lui meu pântece al Învierii!

Astăzi se implinesc 60 de ani de când marele nostru mărturisitor, Valeriu Gafencu, s-a săvârşit întru Domnul, la penintenciarul din Târgu Ocna. După o grea suferinţă, asumată până în ultima clipă ca pe cercetare a lui Dumnezeu, tânărul Valeriu de numai 31 de ani, avea să-şi prorocească propria moarte, asemănându-se astfel cu marii sfinţi, cărora Dumnezeu le dădea darul înainte vederii. Tot în acele momente de suferinţă Valeriu Gafencu a dat pildă tuturor despre cum trebuie să ne iubim aproapele, dar şi duşmanii.

Fiind un exponent al Mişcării Legionare, de care nu s-a lepădat niciodată, mărturisitorul Valeriu Gafencu dă mărturie despre formarea creştină care a primit-o în cadrul acestei organizaţii; fiind pus pe Calea lui Hristos, a ajuns la desăvârşire, prin suferinţă, prin asumarea Crucii, căci spunea cu bucurie: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.

Să cerem şi noi acelaşi lucru, în aceste vremuri din ce în ce mai ameninţătoare la adresa libertăţii noastre, rugând pe cel mai mare sfânt al nostru, aşa cum îl caracteriza părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, să mijlocească la Maica Domnului şi la Tronul Ceresc.

Un NOU acatist al Sfântului Valeriu Gafencu:

Tropar, glasul al 4-lea:

 Întru tine Sfinte ne-am înaripat inimile
spre dragostea cea de Dumnezeu purtătoare,
căci iubindu-ne, Iubirea ne-o ai arătat şi răstignind păcatul,
rana rugăciunii neîncetate ai dobândit.
Întru aceasta de DumnezeulCel Preaînalt se bucură,
Sfinte Mucenice Valeriu,  duhul tău!
 
Condac  1   

Vrednicului de lau­dă Sfântului Mucenic Valeriu, care ca un alt Mihail cu sabia  cuvântului a tăiat pornirile cele viclene ale multor inimi şi ca un alt Gavriil, cu mireasma preafrumosului  său su­flet dureri nespuse a mângâiat, cu bucurie să-i cântăm:

Bucură-te Sfinte Mucenice Valeriu, crin ales al Celui Prea Înalt!

Icos  1   

Crin al iubirii odră­slit în pământul Basarabiei, asemeni (more…)

19 februarie 2011

Sfantul Mucenic Valeriu – 59 de la nasterea intru Imparatie

Sfantul Mucenic Valeriu – 59 de la nasterea intru Imparatie

Viata si patimirile Marturisitorului Valeriu Gafencu, sfantul ce nu este recunoscut de oficialii BOR

Valeriu Gafencu – 59 de ani de la trecerea la Domnul

Printre ultimele cuvinte ale Mucenicului Valeriu au fost: „Nu uitati sa va rugati la Dumnezeu sa ne intalnim acolo cu totii. Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea ce-mi robeste sufletul“. Valeriu incheia aceasta viata purificat prin rugaciune, traire spirituala inalta, depasind toate suferintele fizice fara nici o revolta.

Valeriu Gafencu s-a nascut in Basarabia la 24 ianuarie 1921 in comuna Sangerei, jud. Balti. Tatal sau, Vasile Gafencu, a facut parte din Sfatul Tarii din Chisinau care la 27 martie 1918 a votat pentru unirea cu patria mama. In 1940, cand a fost cedata Basarabia, conducerea URSS a dispus deportarea lui Vasile Gafencu si a tuturor celor ce au militat pentru Unire, in Siberia – unde a si decedat. Lui Valeriu ii revine sarcina de a se ingriji de restul familiei, mama si cele trei surori. Urmeaza Liceul Ion Creanga din Balti si in 1940 devine student al Facultatii de Drept din Iasi, unde se refugiase cu familia.

Valeriu – seful Fratiilor de Cruce din Miscarea Legionara

A frecventat Dreptul si Filosofia pana in 1941, cand este arestat si condamnat la 25 ani munca silnica pentru activitate in Fratiile de Cruce, de catre regimul antonescian, si trimis la inchisoarea Aiud. Valeriu intrase ca frate de cruce in Miscarea Legionara in anul 1937. In 1940/1941 era seful Fratiilor de Cruce Iasi.

In toamna lui 1941, cand a fost arestat, avea 20 de ani si era student in anul II. “Am fost, sunt si voi fi legionar” au fost cuvintele rostite de el la proces. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Pledoaria a fost inutila.

A trecut prin (more…)

25 ianuarie 2011

Şahul sfinţilor către autorităţile laice şi bisericeşti

Şahul sfinţilor către autorităţile laice şi bisericeşti

Cel de mare isprava, parintele Savatie Bastovoi, realizeaza de ceva timp incoace o serie de emisiuni TV , intitulate ”Pietrele vorbesc”. Dupa cum spune si titlul eliptic, sau tocmai partea ce lipseste din titlu, emisiunile sale isi propun sa vorbeasca despre lucrurile despre care deobicei se tace. Si impreuna cu pietrele (din praful drumului, de pe lespezile mormitelor, de pe ruinele bisericilor daramate, din temeliile satelor pustiite sau din zidurile cetatilor marilor nostri voievozi) parintele Savatie isi provoaca invitatii sa vorbeasca in auzul tuturor cele ce le stiu mai bine a tacea. Cu mult tact, bun-simt si sinceritate copilareasca, dar si cu inteligenta intelecualului fin si versat,  moderatorul ii face sa spuna lucrurilor pe nume.

La una din aceste intalniri, Mitropolitul Vladimir a declarat că intentionează să propună canonizarea lui Valeriu Gafencu intrucât s-a născut în Basarabia, dar, pentru că a pătimit în închisorile din România, este nevoit să consulte Patriarhia BOR. Dacă BOR nu-l canonizează, atunci îl va propune spre canonizare Patriarhiei Moscovei.

Aceasta afirmatie a fost primita in fel si chip. A se vorbi asa deschis si pragmatic despre canonizarea Sfantului Valeriu nu poate fi decat un motiv de bucurie. Unii au vazut comploturi, unii au vazut miscari ostile de politica bisericeasca. Un anume ziarist titrat il vede chiar ca pe o provocare, considerandu-l sahul cu legionari dat de la Chisinau catre patriarhia BOR.

Personal, cred ca sahul l-a dat Dumnezeu oamenilor de azi prin sfintii mucenici si marturisitori din prigoana comunista. Ei sunt sfintiti de Dumnezeu pentru marturia lor crestina afirmata cu pretul libertatii, sanatatii sau vietii, prin opozitia lor incapatanata fata de acest sistem demonic, prin lupta lor de a pastra “asezarea crestina a lumii”, ce era (si inca este) amenintata de fluidele avataruri ale satanismului (comunism, sionism, comunitarism, globalism etc.)

In cazul legionarilor (more…)

12 august 2010

VALERIU GAFENCU – DESPRE PACE

Filed under: cuvintele sfintilor,sfintii inchisorilor,Valeriu Gafencu — Mircea Puşcaşu @ 14:21

VALERIU GAFENCU  –  DESPRE PACE

– Valeriu, ce este pacea?

– Pacea este o taină şi nu se află decât în Hristos, prin Hristos şi pentru Hristos.

– Pacea e în suflet ori în lume, în istorie ori în veşnicie?

– Fiind în Hristos, ea e în toate şi prin toate.

– Poate exista o falsă pace lăuntrică?

– Patimile duc la o stare de împătimire care devine permanentă, dar nu e pace; greşelile duc şi la o rătăcire ce se crede atotştiutoare, dar vine o clipă a adevărului şi o astfel de stare dovedeşte o falsă pace; duhul rău poate să-l îndrăcească pe om până la orbire, dar asta nu e pace, ci robie; eul, orgoliul, tendinţa de dominare tind să ne înşele printr-o pace personală, lipsită de Dumnezeu, dar omul va afla neapărat că e creatură şi nu poate afla pacea decât la Dumnezeu.

– Poate exista pace lăuntrică fără războiul nevăzut?

– Cine nu luptă şi nu învinge patimile şi ignoranţa, acela nu cunoaşte pacea.

– Ce este de fapt războiul nevăzut?

– Întoarce-te în tine însuţi şi vei vedea!

– Poate exista pace lăuntrică fără pace cu oamenii?

– Atâta vreme cât eşti vinovat faţă de oameni, cu voie şi fără voie, cu ştiinţă şi fără ştiinţă, prin omisiune ori prin acţiune, nu poţi fi împăcat nici cu Dumnezeu şi nici cu tine însuţi.

– Ce este pacea lăuntrică în Hristos?

– Este trăirea în Duhul Adevărului, împărăţia Duhului Sfânt în om. Ea necesită discernerea duhurilor şi capacitatea de statornicire în Adevăr.

– Mi se pare greu de delimitat binele de rău.

– De aceea e omul om, om liber, om-împărat, ca să deosebească duhurile. Dacă n-avem discernământ, nu suntem vrednici a fi oameni. Oamenii trebuie să fie sfinţi.

– Pacea e în Lege, ori în Har?

– În Har!

– Pacea, atât în inimile oamenilor, cât şi în lume, pare cu totul instabilă!

– Pacea oamenilor depinde de măsura în care se găsesc în Duhul Adevărului, este deci înainte de toate o problemă spirituală, chiar dacă ea se manifestă pe plan politic, social, economic, cultural, educativ ori moral. Toate problemele oamenilor sunt probleme de conştiinţă, iar conştiinţa nu-şi află pacea decât în domeniul religiosului. Religiosul este fundamental în istorie.

– Valeriu, pacea este determinată de conştiinţă ori de putere?

– Este o greşeală a accepta pacea puterii fără adevăr. Nu se poate accepta pacea robiei! Nu se poate accepta pacea răului! Satana îţi oferă puterea lui dacă i te închini, dar toată puterea, în cer şi pe pământ, I-a fost dată lui Hristos, deci creştinii nu pot primi pacea ispititoare a lui satan.

– Valeriu, pacea e luptă?

– Pacea izvorăşte din biruinţa binelui asupra răului, fie la nivelul conştiinţei, fie la nivelul istoriei. Aici se află şi sensul războiului nevăzut al asceţilor, şi sensul apocaliptic al istoriei.

– Deci pacea trebuie să fie în necontenită ofensivă?

– Pacea trebuie să fie în ofensivă şi mereu vigilentă. Pacea lui Dumnezeu a coborât prin „ofensiva” întrupării Domnului Hristos şi prin „ofensiva” Duhului Sfânt, ce va lucra în lume până la a doua venire a Lui. Creştinismul este afirmare, căutare, cutezanţă, stăruinţă, muncă, luptă, putere de jertfă. Creştinii nu vor accepta decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li se vor cere.

– Pacea trebuie apărată?

– Unii apără pacea lui Dumnezeu, alţii apără pacea satanei. Dar puterea fiarei apocaliptice va fi nimicită de puterea Mielului.

– Care sunt metodele de luptă creştine?

– În lupta de afirmare creştinismul este spiritual şi deci liber, în apărare creştinii sunt obligaţi adesea să răspundă agresorului cu armele lui: David a trebuit să-l ucidă pe Goliat, Sfântul Nestor l-a aruncat în suliţe pe Lie şi a primit mucenicia.

– Suntem pentru pace ori pentru război?

– Există o pace mai nimicitoare decât orice război şi există un război aducător de pace. Cercetaţi duhul care naşte evenimentele şi finalitatea pe care o urmăresc ele, şi aşa veţi şti ce este bine de făcut.

– Auzim mereu vorbindu-se despre pace!

– Fiecare putere propune pacea ei dar toţi sunt ipocriţi, mascând sub noţiunea vagă a păcii propria lor dominaţie.

– Ce-i lipseşte lumii creştine de azi: credinţa, adevărul ori puterea?

– În primul rând e o criză de credinţă; pe fondul ei lumea se situează în afară de adevăr şi din această cauză Dumnezeu a luat puterea din mâinile creştinilor.

– Cum să interpretăm puterea satanică a secolului nostru?

– Dincolo de explicaţiile istorice, sunt altele de structură şi în ultimă instanţă sunt cele spirituale. Structurile lumii acesteia sunt materialist-ateiste, forţele născute din Est tind să sfărâme planeta. Oamenii sunt atât de posedaţi de putere, de materie şi de plăcere, încât se trăieşte halucinant. Dezastrul este iminent, fie pe cale paşnică, fie pe cale militară, din cauza duhului rău care stăpâneşte modul de viaţă al lumii moderne. Lumea are nevoie de suferinţă pentru a se putea reorienta spiritual. Dumnezeu are căile Sale de intervenţie în istorie. Noi nu participăm la acest dezastru ci suntem trecuţi pe sub tăvălugul lui nimicitor, căci noi mărturisim oamenilor Adevărul. Dar oamenii de azi nu-l pot primi, căci din nou sunt fii ai satanei.

(Sfantul inchisorilor-Valeriu Gafencu, Moise monahul, Ed.Reintregirea, p.230)

22 iunie 2010

Valeriu Gafencu – Despre criza

valeriu-gafencu-sfantul-inchisorilor

– Valeriu, care este fondul crizei de azi?

– Ateismul.

 

– Ce vezi in lumea de azi?

– Vad un haos interior, o descompunere care merge spre nihilism, caci oamenii sunt obsedati de nimicul materiei, de fictiunea formelor, de epuizarea senzuala, de istoricismul fara transcendenta, de ceremonialitatea fara Dumnezeu, de consumatorismul fara spiritualitate, de falsitatea ce se ascunde sub autozeificarea omului. Dezastrul se desfasoara pe toate liniile de forta ale vietii omenesti. E necesara multa suferinta pentru reorientarea spirituala a lumii si pentru schimbarea modului ei de viata.(…)

– Care ar fi modalitatile de iesire din criza?

– Intoarcerea la Hristos. Este necesara o elita crestina care sa nu paraseasca poporul, ci sa lupte cu indrazneala contra tuturor formelor de impilare si inrobire a lui. Poporul nu poate fi aparat numai prin rugaciuni si pomeni, adica prin formalism sec, ci si prin lupta, indrazneala si putere. Lumea asta e in stapanirea lui Hristos si crestinii nu au voie sa o paraseasca. Nu exista nici o acuzatie mai grava decat sa se spuna ca Biserica a parasit poporul, caci atunci L-a parasit pe Hristos, oricate dogme ar fi stabilit si respectat ea.(…)

– Cum se poate iesi din criza materialista?

– Prin Hristos, numai ca El nu e primit in lumea de azi; nimeni nu e dispus azi sa-si modifice viziunea si modul de viata, cu toate ca se merge spre dezastru. Evenimentele sunt in curs si nu mai pot fi oprite nici de crestini. Totusi avem datoria sa strigam oamenilor: “Opriti-va din dezmat, renuntati la tiranie, puneti ordine in voi insiva, puneti limite nesatiului vostru, intoarceti-va la natura, renuntati la orgolii, distrugeti armele atomice; daca sunteti rationali, renuntati la rationalism, daca sunteti realisti, vedeti realitatea spirituala; daca aveti cunoastere, ancorati-va in transcendent! Dati sufletului vostru sfintenie de sus, caci numai asa va veti mantui. Pocaiti-va! Chemati pe Dumnezeu sa puna ordine in voi si in lumea voastra, pe pamantul vostru si in cerul vostru!” Toate acestea sa nu fie insa numai indemnuri abstracte si moralizatoare. Crestinii sunt chemati sa fie treji. Lumea are nevoie de Hristos, de credinta si de autentic crestinism.

(Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos)

%d blogeri au apreciat: