Bucovina Profundă

22 august 2019

Nichita Stănescu Către Eminescu –  ”Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești”

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:19

Nichita Stănescu Către Eminescu 

nichita eminescu 646x404

”Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești”

Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbește cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești
ca și ochilor, ca și pietrelor și curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaști
și nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de față.
Mihai, tu care ești mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înțelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi ?
de cântec, m-auzi ?
de cântec, m-auzi ?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
și miezoasă
Creierul sâmburos al acestei apoi
nu este creier descreierat.
Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăț a muri vreodată.

(more…)

Reclame

3 martie 2019

Radu Gyr  – Ne vom întoarce într-o zi 

Filed under: poezie,Radu Gyr,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:08

Radu Gyr 

Ne vom întoarce într-o zi 72b87-radugyrsepia

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec, pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi…
Și cei de azi cu pașii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Ușori, ținându-ne de mâni,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
în toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții, după noi.

În zâmbetul ce va miji
Și-n orice geamăt viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o sămânță-n taina lor.

Noi, cei pierduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce-n piepturi se ascund.

Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge, zi de zi,
în tot ce mâine, ca și ieri,
Va sângera sau va iubi.

 

Cântat de Tronos și Orchestra Ministerului Apărării Naționale (more…)

10 ianuarie 2019

Părintele Stăniloae – Despre dor

Filed under: Parintele Staniloae,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:07

Părintele Stăniloae – Despre dor

pr staniloae -

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gandirea cu placere la fiinta iubita, dar departata; nu e numai simtirea unei necesitati de a fi cu ca; nu e nici numai transfigurarea chipului ci, datorita distantei si trebuintei de ea. Ci in dor e prezenta intr-un fel propriu si intr-un grad foarte intens o duiosie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeste de dragul fiintei iubite. Dorul e apropiat de tandrete, dar are un caracter mai spiritual decat aceasta.

In dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeste. Este cu intelegerea adanca in acela, dar, in acelasi timp, in dor se cunoaste omul pe sine insusi, cum nu se cunoaste in afara dorului.

Dorul este infatisat adeseori ca aflandu-se langa persoana iubita; prin dor, cel iubit exercita o atractie de la distanta asupra celui ce-l doreste.

Dorul vine de la persoana dorita la cel ce o doreste si il duce pe acesta cu un gand persistent, penetrant si afectiv la aceea.

Cel ce doreste nu se multumeste cu preocuparea de interesele sale, nu da atentie importanta la nimic in jurul sau sau le vede pe toate sub un val de tristete, pentru ca nu mai vede decat pe cel ce e totusi la distanta si care sigur ar putea da lumina celor din jurul sau.

Dorul descopera taina negraita a persoanei dorite.

Dorul e o tensiune a fiintei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potentata fata de forta atractiva a altei persoane, fata de caldura ei, care te scoate din atmosfera de gheata a singuratatii, in dor te descoperi fara sa te realizezi. In el astepti prezenta persoanei dorite ca sa te realizezi.

Dorul te cheama langa ea. Prin dor traiesti necesitatea ca comuniunea de mai inainte sa se actualizeze din nou, in mod deplin, prin prezenta persoanei dorite langa tine. Simti necesitatea sa ai caldura ei langa tine si nu numai de la distanta, ca o dovada sau ca un semn vazut al iubirii ei.

In dor te duci cu gandul si cu simtirea langa persoana iubita. Dar, in acelasi timp, in dor manifesti trebuinta ca sa te duci in carne si oase la ea si ea sa vina la tine in carne si oase.

In dor, o persoana traieste valoarea eterna a persoanei iubite. Ea e departe, dar n-a incetat sa existe cu totul.

(more…)

1 decembrie 2018

Nichita Stănescu: Eu nu mă spăl de poporul meu

Filed under: Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 20:04

Nichita Stănescu:

Eu nu mă spăl de poporul meu

 

Doamne, apără poporul român.nichita_stanescu1

Ai grijă de el şi

apără-l!

El este al tău

cu blândeţea lui de miel

şi cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

şi mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

şi nu te spăla de el!

Pe maica mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruieşte-ţi, Doamne,

pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!

(more…)

16 iunie 2018

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:18

nichita eminescu -974x468

Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles

(De dragoste)

Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul

iar nu slăvindu-l de neînţeles

căci ce-a fost el, n-a fost eres

şi sărutare de pământ îi fuse mersul.

 

Să-l punem între vii căci este viu

bolnav de frumuseţea mamei mele

de cerurile numai cu mare stele

de ierburile ce cuprind nisipul din pustiu.

Să-l întrebăm pe Eminescu dacă doarme bine

în patul inimilor noastre

Şi dacă vinul sângelui are vechime

şi dacă mările ne sunt albastre

şi dacă peştii-s umbra stelelor cu coadă

şi dacă inima e-o stea cu coadă

şi coada umbrei plopilor înalţi

ne-a adunat pe noi, ceilalţi

în jurul verbului curat

rostit de el şi murmurat

de noi, ai lui

Nichita Stănescu despre Eminescu cel genial și universal, despre poemul Luceafărul și criticii neinspirați

Filed under: Eminescu,Nichita Stanescu,poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:05

Nichita Stănescu despre Eminescu

cel genial și universal,

despre poemul Luceafărul 

și criticii neinspirați

 

15 ianuarie 2018

Eminescu despre politica canaliilor nepieritoare. (Cât de actual!) Adus în prezent de minunata Leopoldina Bălănuță

Filed under: boicot,Eminescu,poezie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:48

Eminescu despre politica canaliilor nepieritoare. Cât de actual!

Adus în prezent de minunata Leopoldina Bălănuță

Scrisoarea a III-a (finalul)

………………………………………………………………………………………..

De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră.

Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,  (more…)

16 aprilie 2017

Adevărat a înviat Hristos!

Filed under: Evanghelia,icoana,poezie,praznicar,rugaciune,tropar,tropare,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 12:04

invierea_domnului

Adevărat a înviat Hristos!

Stihirile Paștilor

Să învieze Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui (Ps. 67, 1)

Paştile cele sfinţite astăzi nouă S-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte. Paştile cele de taină. Paştile cele preacinstite. Paştile Hristos-Izbăvitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.

Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului (Ps. 67, 2)

Veniţi de la vedere femei binevestitoare și ziceţi Sionului:
primește dela noi bunele vestiri de bucurie, ale Învierii lui Hristos;
Veselește-te, saltă și te bucură, Ierusalime, pre Împăratul Hristos văzându-L din mormânt, ca un Mire ieșind. (more…)

2 martie 2017

Poezie: Radu Gyr – Rugă

Filed under: poezie,Radu Gyr,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:23

Poezie: Radu Gyr – Rugă

RUGĂ

radu-gyr_w707_h1000_q100

Doamne, răcorește țara !
Suflă-I vântul peste răni
și alină ușor seara
plânsul mamelor vădăni.

Pruncii mângâie-i pe frunte

și-i dezmiardă-ncetișor
și le spune să Te-asculte,
că Tu ești tăticul lor.

Fă din lacrimi apă vie
și cununi din suferinți.
Neamului dă-i veșnicie
și ocean de biruinți.

Dă-ne, Doamne, mântuirea
pentru jertfa ce-am adus
și ne curmă sângiuirea . . .
Dă-ne Pacea Ta de sus !

Și ca semn de împăcare,
odihnește morții lin.
De veghe la fiecare,
dă-le, Doamne, câte-un crin.

 

De citit:  Apostol şi poet al temniţelor: Radu Gyr (1905-1975)

 

Alte articole: (more…)

2 martie – Radu Gyr, 112 ani de la nașterea lui

Filed under: poezie,Radu Gyr,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:59

2 martie – Radu Gyr, 112 ani de la nașterea lui

Poet, om de cultură și conștiință românească, anticomunist, monument și izvor de demnitate românească, legionar, apostol in temnițele a trei prigoane, condamnat la moarte pentru un poem, prigonit post-mortem și azi prin legi imorale impuse de venetici, piept călit de fier, model pentru noi, suflet de crin in grădinile Domnului, izvorâtor de mir, sfânt din neamul românesc.

De citit:  Apostol şi poet al temniţelor: Radu Gyr (1905-1975)

radu-gyr-ridica-te-gheorghe-ridica-te-ioane_5676b274bf2a80

Câteva articole: (more…)

14 februarie 2017

Grigore Vieru: „Morții sunt ca niște copii”. 82 de ani de la nașterea marelui poet român

Filed under: Grigore Vieru,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 22:42

Grigore Vieru: „Morții sunt ca niște copii.”

82 de ani de la nașterea marelui poet român

vieru-iubitiva-tara

Grigore Vieru

Morții sunt ca niște copii

 

Morții sunt

Ca niște copii.

Trebuie să-i strigi

Seara acasă.

Să-i scalzi

Înainte de somn.

Să le inchizi ochii,

Să le săruți fruntea.

Trebuie să veghezi

Să nu cadă

Din leagănul de lut.

Lăsați morții

Să doarmă în pace

Lângă roza cea albă-a

Izvorului,

Sub cerul de frunze

Al pomului.

Morții sunt

Ca niște copii

Și fiecare

Iși are morții săi.


vieru-2

Azi, 14 februarie 2017, se împinesc 82 de ani de la nașterea marelui poet român Grigore Vieru

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova – d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român originar din România, care a locuit în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, ulterior Republica Moldova. Grigore Vieru s-a născut  într-o familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.

A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma”, apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, „Muzicuţe”, şi s-a angajat ca redactor la o revistă pentru copii.
(more…)

8 noiembrie 2016

Sfântul Iustin Popovici – Despre finețea sufletească

Filed under: cuvintele sfintilor,poezie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 22:39

sf-iustin-popovici

.+.+.+.

 


Sfântul Iustin Popovici

Despre finețea sufletească:

„fiecare suflet

este atât de sensibil,

încât trebuie

să te apropii de el

cu pași de porumbel”.


.+.+.+.

6 noiembrie 2016

Cedry2K – Sfinții închisorilor

Filed under: poezie,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:06

Îi iubesc pe Vulcănescu,

Nicoleta Nicolescu,

Atanasie Ștefănescu,

Jimboiu, Volănescu,

Elisabeta Rizea, Rizea Dobre, Radu Gyr,

Părintele Iustin și alți cuvioși și martiri

Ce zici? Te lași călcat în picioare de inamici?

Sau te ridici pana-n sinaxare după Mucenici…

Cedry2K – Sfinții închisorilor

http://youtu.be/AKC2LnFjbjA
E reflex bre, nu-s expresii din texte
Si scot expres impresii din ţeste cu aceste
Texte, de-i extrem de lesne de înţeles
Că ce vorbesc e peste basme extraterestre,
Vezi iar sunt modest şi ajung sa ma detest
Pentru ce simt, ce spun, ce fac si ce gandesc
Simt nevoie de metanoia, c-am o paranoia
Ca lumea incepe s-o ia in directia lui Goia
Nu vad demoni in piramide ci-n partide, fratricide
Si combinatii ce par licite
Da’ legile lumii sunt in cel mai bun caz, pripite
Si asta poti s-o vezi clar chiar din cifre
Vad pe rand lighioane pozand in persoane
Purtand papioane, cuvantand pe stadioane
Contractand catralioane, comandand batalioane
Bombardand in avioane, omorand saracii oameni
L-am vazut pe diavol, da nu-n pentagrame
Ci aprinzand Gicoane, destupand bidoane
Educand sifoane, contestand icoane
Enuntand dictoane si tipandu-le-n timpane
Da’ l-am vazut pe Dumnezeu lucrand prin oameni
Piloane-n inchisoare rezistand prigoanei
Indurand frig, foame, frica si frisoane
Ca simptoame (simptome) la sindroame
Si-s milioane de drame…
Ciocu’ mic, coane!
……………………………
Moment de reculegere
Pentru toti cei ce au trecut la Domnul via PCR
Cinsteste memoria Sfintilor Inchisorilor
Suferinta si curajul Marturisitorilor
Exact ca Brancoveanu si-au aparat neamu’
Capitanu’ Codreanu, Bordeianu, George Manu
Traian Trifan, Oprisan, Ogoranu
Parintii Sofian si Adrian Fageteanu
Luptand pentru oameni, nu idei
Iertandu-si si calaii, si asta ne spune multe despre ei (more…)

21 octombrie 2016

Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea… Domnul Dumitru Oniga a plecat la Dumnezeu

Ca o lacrimă de sânge a căzut o stea…

Domnul Dumitru Oniga a plecat la Dumnezeu

dumitru-oniga-6-febr-2016-img_20160206_144251-detDumitru Oniga – supraviețuitor al temnițelor antonesciene și comuniste, peste 20 de ani de temniță,  mărturisitor sfânt,  naționalist român, legionar, luptător împotriva ideilor comuniste din toate timpurile, poet prolific de mare sensibilitate, prozator, memorialist,  om de conștiință.

Poetul Dumitru Oniga, fost deţinut politic în timpul regimului comunist, unul dintre mărturisitorii discreţi ai credinţei creştin-ortodoxe (un poet care a ucenicit pe lângă Nichifor Crainic şi Radu Gyr), a decedat în noaptea de joi spre vineri (20-21 octombrie), la vârsta de 91 de ani.
Înmormântarea va avea loc luni, 24 octombrie, la ora 12.00, la Stupca.
Dumitru Oniga şi-a concentrat întreaga viaţă în câteva versuri:
“De am băut otrava vieţii, dacă / Am pipăit amare adâncimi, / Hulit şi schingiuit, Dat în tărbacă, / Am sângerat urcând spre înălţimi / Să caut urma paşilor divini”.
În anul 2009, Dumitru Oniga, alături de alţi patru supravieţuitori ai închisorilor comuniste, oameni care s-au menţinut demni şi au devenit repere în viaţa culturală suceveană (George Ungureanu, Eugen Dimitriu, Vasile Pânzariu şi Radu Bercea), a primit din partea Consiliului Judeţean Suceava Certificatul de Martir al Spiritualităţii Româneşti în Bucovina şi a fost onorat cu “Trofeul Bucovinei”.(monitorulsv.ro)
.

Poezia Cântecele mele din volumul Novissima tristia, în lectura autorului.

Înregistrare din 6 ianuarie 2016

13 august 2016

Poezie: Ioan Alexandru – Pruncii mei

Filed under: poezie,România Profundă,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 14:10

Poezie: Ioan Alexandru

cruce ioan alexandru

 

Pruncii mei


Să pot scrie imne pentru țară

Îngenunchi în fiecare seară

La lumina lămpii de oloi

Am nevoie pruncii mei de voi


Să luam de dincolo putere

Suferințele întru-nviere

Cu răbdare-n lacrimă să țes

Peste bruma noastră de cules

11 februarie 2016

Frumusețea, adevărul și dragostea nu vor cădea niciodată !

Filed under: poezie,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 02:54

tumblr_n2uthw7u4g1scjbypo1_250

Frumusețea,

adevărul

și dragostea

nu vor cădea niciodată !

15 noiembrie 2015

Ce-i viaţa? Clipe dăruite…

Filed under: poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 18:38

Ce-i viaţa? Clipe dăruite…

” -Ce-i viața Mamă Tână?bunica M G
– Clipe, draga Mamii, clipe și fiecare clipă e dar de la Dumnezeu. Poți să dărui, dar să nu irosești că-i păcat.
– Doar clipe? Ce-i clipa?
– O bătaie de aripă. O clipire din ochi. O suflare de prunc.
– Clipe? Doar Clipe? Asta-i viața?
– Asta-i draga Mumii, asta-i și-i minune fiecare clipă de aia nu-i bine s-o risipești. Fiecare clipă e importantă, daca pasărea n-ar face bătaia aia de aripă ar cădea, dacă ochiul n-ar clipi s-ar usca, dacă pruncul n-ar avea suflarea aia de-o clipă s-ar stinge, fiecare trebuie trăită, draga mumii, fiecare că de aia ni le-o dat Ceriul. Fiecare clipă prăpădită îi o țâră de viață dusă, pierdută.
– Cum dărui Clipe?
– Muma dăruie clipe pruncului, copilul dăruie clipe bătrânilor, da’ și jocului, toți dăruim clipe celor pentru care facem ceva, da’ și nouă trăind cum se cade, și pomilor grijindu-i și animalelor și câmpului și… tot ce faci cum se cade înseamnă că dăruiești clipe și pentru fiecare clipă dăruită îți mulțumește un înger.
– Cum risipești Clipe?
– Tot ce faci din ce nu se cade înseamnă clipe prăpădite, pierdute și pentru fiecare plânge un înger.
– Câte Clipe avem fiecare?
– Asta numai Dumnezeu Drăguțul știe, da’-i bine să le trăim cum se cade pe fiecare.”
Și am primit un zâmbet și din nou Clipe în dar. Din cele care se apropiau de 90 de ani, ultimii cu durere. Clipe dragi și un zâmbet cald. Am simțit cum zâmbește și îngerul dumneaei … și al meu poate?
Zâmbiți în fiecare zi, trăiți frumos și dăruiți clipe. Veți simți cum zâmbește un înger.
Mama Tână nu știa să enunțe „Carpe diem!”, știa mai mult: să trăiască fiecare clipă „cum se cade”.

Maria Grancea
(În fotografie, Mama Tână, străbunica Mariei Grancea)

(more…)

14 august 2015

Datoria oricărui român: Dragostea de mamă, de străbuni, de neam. Grigore Vieru – Chipul tău, mamă

Filed under: Grigore Vieru,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 15:05

Datoria oricărui român:

Dragostea de mamă, de străbuni, de neam

Grigore Vieru – Chipul tău, mamă

grigore vieru chipul tau mama

13 august 2015

Zece membri de partid – poezie de Pastorel Teodoreanu

Filed under: crimele comunismului,poezie,problema evreiasca — Mircea Puşcaşu @ 00:33

10 membri de partid

2 august 2015

Lumea între Poezie şi Împărăţia cifrelor Taina indistructibilă a Neamului – articol de Mihai Tîrnoveanu

Filed under: articol,poezie,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 15:05

mihai tirnoveanu

Lumea între Poezie şi Împărăţia cifrelor

Taina indistructibilă a Neamului

de Mihai Tîrnoveanu

Hristos nu a venit in Lume sa numere, ci sa iubeasca. Paradigma rationalista a statisticii: paradigma Satanei.

Exista o Taina a Neamului ce nu poate fi rupta, un duh lasat de Dumnezeu aici, pe Taram, de la Inceputuri. El este in pietre, in rauri, in munti si vai, impregnat in aerul pe care-l inspiram, el este ADN-ul nostru de român, Cuvantul Lui Dumnezeu rasfrant pe acest pamant. Acest duh va tine viu Neamul pana la Judecata de Apoi. De aceea Neamul nu poate muri.

,,Judecam” poporul, manifestarea de o clipita a Neamului, statistic, matematic, x la suta au votat gresit (de parca ar putea vota si ne- gresit), y la suta asculta manele, z la suta nu se spala pe dinti sau fac tot felul de prostii. Acestea sunt repere impuse, fac parte din paradigma lor, pe care o inghitim pe nerasuflate. Jucand in acesti parametri, inevitabil pierdem esenta. Iesind din statistica, lucrurile se citesc altfel. Exista rugaciune si lumanare aprinsa, acestea tin lagatura intre Hristos si Creatia Lui. Cum cuantificam puterea rugaciunii care exista? Putem spune ca o singura lumanare aprinsa la mormantul lui Stefan cel Mare este neinsemnata in raport cu procentele x, y sau z? Cum inghesuim puterea unei singure rugaciuni in statistica, in cifre? Daca viata ar insemna numai matematica, atunci da, un singur om care se roaga, care vede sau sf arhanghel mihailsimte Duhul, este mai putin decat cateva milioane care nu-l vad; dar Hristos nu s-a nascut sa numere, ci sa iubeasca. Viata Neamului, chiar si a noastra, individuala, nu este matematica, Viata are alte repere. De aceea ei nu pot practic invinge, caci paradigma este urmatoarea: Oastea Domnului, prin Sfantul Arhanghel Mihail, l-a invins pe Satana. In acest context existam noi.

Caderea individuala in pacat, cu voie sau fara voie, nu schimba situatia, ii da satisfactii Nenumitului, de multe ori vremelnice, caci intotdeauna exista posibilitatea de a ne ridica. Ei, cei care se impotrivesc Oranduirii, Traditiei, ne-au putut ingradi cu sarma pamanturile, ne-au putut lua aurul, au patruns in mintea sau chiar in sufletul multora dintre dintre noi, dar undeva acolo, in drumul lor, s-au izbit de acea „particula” de ne-zdrobit. S-au izbit de acel duh viu, nascut nu facut, care de-a lungul istoriei s-a relevat ori prin doina izvorata din lemnul facut fluier de Tara, de Iancu Avram, ori prin suieratul securei lui Mihai Viteazul, prin pasii luptatorilor din munti, prin oasele lui Horea, frante pe Crucea Rotii, prin Cuvantul lui Eminescu rostit pe Luceafarul din Taram, prin cuvantul de foc al marturisitorilor cercati in inchisorile comuniste sau prin rugaciunea unui simplu taran.

Sunt fire ce nu pot fi rupte, sunt cantece ce vin de demult, fara de descant, caci sfinte sunt. Acest duh al Neamului este indestructibil, fiind Divin. El este, indiferent daca il simte un singur om sau cateva milioane, iese din statistica, fiind Deasupra. El este Minunea pe care uneori o percepem, alteori nu. De aceea ei se chinuie sa „inventeze”, sa deseneze o alta alcatuire, o contra-Oranduire, pentru ca ei stiu de ce nu reusesc De Fapt.

Intentia este de a ne crea iluzia reusitei lor, prin implementarea paradigmei lor in conceptia nostra asupra desfasurarii lucrurilor in Istorie. Aceasta este „realitatea paralela” in care poporul este asa cum vor ei, realitatea statisticii,  vorba unuia dintre ei, Silviu Brucan, fiind bazata pe cifre, este „reala”. Un singur vers poate darama toata „structura”. De aceea ei trebuie sa omoare Poetul.

sursa: (more…)

Pagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: