Nichita Stănescu: „Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.”
(31 martie 1933 – 13 decembrie 1983)
„Întunecând întunericul, iată porţile luminii!”
„Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.”
„Dragii mei, feriţi-vă să aveţi dreptate prea repede, prea devreme – ca să aveţi la ce visa!”
„Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.”
„Singura bogăţie a unui om este spiritul.”
„Fii atent cum vorbesti, cuvintele atrag faptele.”
„Nu poţi să vezi zâne dacă nu eşti zănatic.”
„Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.”
„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”
„Pe pământ tot ce există are nevoie din când în când să plângă.”
„Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.”
„Curăţă câmpul ca să aibă unde să aterizeze îngerii.”
„Noi suntem clipa care trece prin poarta existenței.”
„Suntem ceea ce iubim.”
Cititi și :
-
Rugăciunea lui Nichita Stănescu
-
NICHITA STANESCU in amintirea lui SORIN DUMITRESCU
-
Nichita Stănescu Către Eminescu – ”Mihai, dacă-ai ști cât de tare îmi lipsești”
-
Nichita Stănescu – Din nou, noi – “Suntem, dar ne este urât!”
-
Nichita Stănescu: Să ne împrietenim cu Eminescu sărutându-i versul, iar nu slăvindu-l de neînţeles
-
GLOSE – Respirări – Nichita Stănescu – “Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia.”
-
Nichita Stănescu despre Eminescu cel genial și universal, despre poemul Luceafărul și criticii neinspirați
Bucovina Profundă 
Lasă un răspuns