A S T Ă Z I

Astăzi, harul Sfântului Duh,

în chip de porumbel, peste ape se pogoară.

Astăzi, Soarele cel neapus a răsărit,

şi lumea cu lumina Domnului se luminează.

Astăzi, luna cu raze luminoase luminează pământul.

Astăzi, stelele cele luminoase, cu lumina strălucirii lor, lumea înfrumuseţează.

Astăzi, norii rourează din cer omenirii ploaia dreptăţii.

Astăzi, Cel nefăcut, de bunăvoia Sa, este atins cu mâna de către făptura Sa.

Astăzi, Proorocul şi Înaintemergătorul se apropie de Stăpânul,

şi cu frică stă înaintea Lui văzând pogorârea lui Dumnezeu la noi.

Astăzi, apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului.

Astăzi, toată făptura se adapă cu curgeri tainice.

Astăzi, păcatele oamenilor se curăţesc în apele Iordanului.

Astăzi, raiul s‑a deschis oamenilor

şi Soarele dreptăţii ne luminează nouă.

Astăzi, apa cea amară, care era în vremea lui Moise,

se preface în dulceaţă poporului, cu venirea Domnului.

Astăzi, ne‑am izbăvit de plânsul cel vechi

şi ca un Israel nou ne‑am mântuit.

Astăzi, ne‑am izbăvit de întuneric

şi cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu ne‑am luminat.

Astăzi, întunericul lumii se risipeşte cu arătarea Dumnezeului nostru.

Astăzi, toată făptura se luminează de sus ca o făclie.

Astăzi, înşelăciunea se surpă

şi cale de mântuire ne lucrează nouă venirea Stăpânului.

Astăzi, cele de sus cu cele de jos împreună‑prăznuiesc,

şi cele de jos cu cele de sus împreună‑vorbesc.

Astăzi, obştea cea sfinţită şi mult vestită a ortodocşilor se bucură.

Astăzi, Stăpânul merge la Botez,

ca să ridice firea omenească la înălţime.

Astăzi, Cel neplecat Se pleacă robului Său,

ca să ne libereze pe noi din robie.

Astăzi, împărăţia cerurilor am dobândit,

iar împărăţia Domnului nu are sfârşit.

Astăzi, pământul şi marea şi‑au împărţit bucuria lumii,

şi lumea s‑a umplut de veselie.

 

Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzut -Te‑au apele şi s‑au temut.

Iordanul s‑a întors înapoi,

văzând Focul Dumnezeirii pogorându‑Se trupeşte şi intrând într‑însul.

 Iordanul s‑a întors înapoi,

 văzând pe Sfântul Duh în chip de porumbel pogorându‑Se şi zburând împrejurul Tău.

Iordanul s‑a întors înapoi,

văzând pe Cel nevăzut în chip văzut,

pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob.

Iordanul s‑a întors înapoi

şi munţii au săltat văzând pe Dumnezeu întrupat;

iar norii au dat glas,

mirându‑se de Cel ce a venit,

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,

prăznuire stăpânească văzând astăzi în Iordan şi pe Cel ce

moartea neascultării şi boldul înşelăciunii şi legătura iadului

în Iordan a afundat şi a dăruit lumii Botezul mântuirii.

(…)

Pentru aceasta şi eu păcătosul şi nevrednicul slujitorul Tău,

mărturisind slăvitele Tale minuni,

de frică fiind cuprins, cu umilinţă strig către Tine:

Treime mai presus de fire,

preabună, preadumnezeiască, atotputernică,

a toate văzătoare, nevăzută, nepătrunsă,

făcătoarea fiinţelor celor înţelegătoare şi a firilor celor cuvântătoare;

bunătatea cea firească, lumina cea neapropiată,

Care luminezi pe tot omul care vine în lume,

străluceşte şi întru mine, nevrednicul slujitorul Tău!

Luminează‑mi ochii minţii mele,

ca să îndrăznesc a lăuda binefacerea şi puterea Ta cea nemăsurată. (…)

Fie bineprimită rugăciunea ce se aduce de mine pentru poporul ce stă înainte.

Să nu oprească păcatele mele venirea aici a Sfântului Tău Duh,

ci mă iartă, Ceea ce eşti preabună,

ca să strig către Tine cu umilință:

Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale,

şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale.

 (…)

 

Că Tu, cu voia Ta,

pe toate le‑ai adus dintru nefiinţă întru fiinţă.

Cu puterea Ta ţii făptura

şi cu purtarea Ta de grijă chiverniseşti lumea.

Tu din patru stihii ai întocmit făptura

şi cu patru vremi ai încununat curgerea anului.

De Tine se cutremură toate puterile îngereşti.

Pe Tine Te laudă soarele.

Pe Tine Te slăveşte luna, Ţie se supun stelele.

Pe Tine Te ascultă lumina, De Tine se îngrozesc adâncurile.

Ţie slujesc izvoarele. Tu ai întins cerul ca un cort.

Tu ai întărit pământul peste ape. Tu ai îngrădit marea cu nisip.

Tu ai revărsat aerul spre răsuflare.

Puterile îngereşti Ţie slujesc

şi cetele arhanghelilor Ţie se închină.

Heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şase aripi,

împrejur stând şi zburând,

de frica slavei Tale celei neapropiate se acopăr.

Că Tu, Dumnezeu fiind,

necuprins de gând şi de cuvânt şi fără de început,

ai venit pe pământ, chip de rob luând,

întru asemănarea omenească făcându‑Te.

Că n‑ai suferit, Stăpâne, pentru îndurările milei Tale,

să vezi că neamul omenesc era chinuit de diavolul;

ci ai venit şi ne‑ai mântuit pe noi.

Mărturisim harul Tău, vestim mila Ta,

nu tăinuim facerea Ta de bine.

Toată firea omenească ai izbăvit‑o;

pântecele Fecioarei l‑ai sfinţit cu naşterea Ta.

 Toată făptura Te laudă pe Tine, Cel ce Te‑ai arătat.

Că Tu, Dumnezeul nostru, pe pământ Te‑ai arătat

şi cu oamenii împreună ai petrecut.

Tu, trimiţând din cer Duhul Tău cel Sfânt,

ai sfinţit apele Iordanului,

şi capetele balaurului care se încuibaseră acolo le‑ai zdrobit.

(…)

Căci Tu eşti Dumnezeul nostru,

Cel ce ai înnoit prin apă şi prin Duh firea noastră cea învechită de păcat.

Tu eşti Dumnezeul nostru,

Care, pe vremea lui Noe, cu apă ai înecat păcatul.

Tu eşti Dumnezeul nostru,

Care prin mare şi prin Moise ai liberat neamul evreiesc din robia lui Faraon.

Tu eşti Dumnezeul nostru,

Care ai despicat piatra în pustiu şi au curs ape şi râurile s‑au umplut de apă,

şi pe poporul Tău cel însetat l‑ai adăpat.

Tu eşti Dumnezeul nostru

Care, cu apă şi cu foc, prin Ilie, ai izbăvit pe Israel din rătăcirea lui Baal.

(…)

Ca și de stihii, și de îngeri și de oameni,

și de cele nevăzute și de cele văzute,

să fie slăvit numele Tău preasfânt

al Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt,

acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin.

(Fragmente din Slujba Sfințirii Celei Mari a Apei la Praznicul Botezului Domnului, sursa: teologie.net)

.

---

Stihirile Sfințirii Apei la Praznicul Botezului Domnului: 

Glasul Domnului peste ape striga, graind: Veniti de luati toti Duhul intelepciunii,Duhul intelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu, al lui Hristos, Cel ce S-a aratat.

Astazi firea apelor se sfinteste si se desparte Iordanul si isi opreste curgerea apelor sale, vazand pe Stapanul botezandu-Se. Ca un om ai venit la rau, Hristoase imparate, si te sarguiesti a lua botez de rob, Bunule, din mainile inaintemergatorului, pentru pacatele noastre, Iubitorule de oameni.

Catre glasul celui ce striga in pustiu: gatiti calea Domnului, venit-ai, Doamne, luand chip de rob, botez cerand, Cel ce nu stii de pacat. Vazutu-Te-au apele si s-au temut. Cutremuratu-s-a Inaintemergatorul si a strigat, graind: Cum va lumina sfesnicul pe Lumina? Cum isi va pune mana robul pe Stapanul? Sfinteste-ma pe mine si apele, Mantuitorule, Cel ce ai ridicat pacatul lumii.

---

Stihira Glasul Domnului peste ape, după textul Sfântului Sofronie, patriarhul Ierusalimului, se cântă în procesiune la Slujba Sfințirii Apei celei Mari la Sărbătoarea Botezului Domnului.

Corul Academic Byzantion cântă plagalul glasului IV din Ni, de Gherman, arhiereul Noilor Patre (sec. XVII), tălmăcită de Filothei sin Agăi Jipei (înc. sec. XVIII) în românește (în „Psaltichia rumănească”, ms. BAR ro. 61), pe când era protopsalt la curtea voievodului martir Constantin Brâncoveanu. Exegeză în Noua Metodă de către Macarie Ieromonahul (1763-1836), în ms. BAR 3736.

 

---