Între miile de sfinți martiri necunoscuți, uciși de comuniști:

Părintele Ioan Gh. Berghianu, pomenit pe 11 noiembrie 

Părintele Berghian s-a născut la 15 mai 1897 în comuna Secăşel, raionul Târnăveni, din părinţii Gheorghe şi Floarea. Licenţiat în Teologie, devine profesor de religie şi preot în Arad. Se căsătoreşte cu Victoria Filip. Aderă la Mişcarea Legionară. Este condamnat pentru „înaltă trădare” la 5 ianuarie 1949 ca făcând parte dintr-o organizaţie „subversivă” şi trece prin Bucureşti, Jilava, Aiud. Moare la Aiud în 11 nov. 1958. Viaţa sa e recunoscută de toţi colegii de suferinţă ca una de răbdare şi mucenicie.

Mărturii despre părintele Ioan Berghianu:

(după 23 aug. 1944) „A doua zi dimineaţa au ajuns la Arad, oraş care într-adevăr era ocupat de trupe maghiare. Au fost rău impresionate să vadă că una din primele preocupări ale trupelor de ocupaţie a fost să schimbe firmele româneşti ale prăvăliilor cu firme scrise în limba maghiară. Odată cu familiile noastre, a părăsit Bradul şi un grup de legionari din această localitate, în frunte cu profesorul Safta. Întreg grupul şi-a găsit repede adăpost pe la diferite cunoştinţe şi familii legionare. Soţia mea, împreună cu Doamna Iasinschi, au fost găzduite la Profesorul-preot Berghian. Această stare de aşteptare şi nelinişte a durat aproximativ o săptămână” (Horia Sima, Guvernul Naţional de la Viena).

„Cu părintele Berghianu am trăit o experienţă demnă de timpurile catacombelor. Înainte de greva generală a foamei de la Aiud, părintele Berghianu a transmis zecilor de celule din latura unde se afla, prin mijloacele specifice din închisoare, Sfânta Împărtăşanie şi, în ziua hotărâtă, noi toţi ne-am mărturisit de la distanţă părintelui, care ne-a dat dezlegarea şi ne-a împărtăşit. Părintele a făcut şi el o impresionantă mărturisire în auzul tuturor. A fost un moment extraordinar” (Pr. Liviu Brânzaş, Martor într-un proces moral, p. 13).

„Ajungem în celulă cu Părintele Ioan Berghianu de la Arad, Arnăutu, Gică Păzitoru şi Mitu Cormoş… Atmosfera celulei este minunată. Părintele Berghianu dă tonul vieţii noastre spirituale cotidiene. Ne ţine prelegeri religioase şi ne povesteşte întâmplări foarte interesante din experienţa sa pastorală. Din păcate, buna companie ţine doar câteva zile” (idem, Raza din catacombă, cap. 7, Gherla II).

„L-am cunoscut prin 1933, era profesor în Petroşani. Caracter frumos, om de nădejde ca profesor. Apreciat şi stimat, cult, senin şi integru. După ultima grevă a foamei la Aiud, ca pedeapsă, peste 100 de inşi au fost duşi la Gherla la penitenciar. După vreun an, la întoarcere, profesorul Gheorghe Manu mi-a telefonat prin morse: „Am dus-o greu; regim sever. Am cunoscut acolo un preot mare: Ioan Berghianu, profesor la Arad”. Deci acum am aflat că făcea şi el temniţă. Mai târziu l-am întâlnit în aceeaşi celulă. Era bolnav de nervi şi slăbit. Dar câtă cuviinţă, cât bun simţ se observa încă la acest om ales! Boala nu-l împiedica să rămână ce a fost: un om distins (pr. Nicolae Grebenea, Amintiri din întuneric).

sursa: Fabian Seiche – Martiri și mărturisitori români din secolul XX. Inchisorile comuniste din Romania.

Cartea se poate cumpăra de la Libraria Sophia.