Adevăratul holocaust din România

Lupta împotriva uitării

Adevăratul holocaust din România a fost cel din închisorile comuniste, a durat zeci de ani și a avut vreo două milioane victime… El a fost orchestrat de bolșevici, care erau in mare majoritate evrei.

Copiii învață la școală cu totul altceva despre cuvântul holocaust pentru că învingătorii scriu istoria după cum le convine, după 90 nimeni din vinovații reali pentru holocaustul a două milioane de români, nimeni nu a răspuns in fața justiției. Vor răspunde toți in fața justiției reale la Judecata lui Dumnezeu.

Să nu uităm ce s-a întâmplat, pentru a nu se mai repeta!
Remember Mihai Buracu și ale sale Tăblițe de săpun de la ITȘETIP!

Arestat ca elev, Mihai Buracu a fost trimis pentru executarea pedepsei de doi ani de închisoare corecțională (la care s-au adăugat ulterior 36 de luni de internare administrativă) la penitenciarul prahovean Târgşor. Atmosfera relativ relaxată de aici (prin comparație cu celelalte închisori comuniste ale timpului) a fost repede înlocuită cu regimul brutal din colonia de muncă Peninsula, unde a stat între octombrie 1950 – februarie 1951. Totuşi, nimic nu îl putea pregăti pentru ceea ce avea să urmeze: transferul la Piteşti şi torturile inumane din ultima serie maltratată în cameră 4-spital. Schingiuirile îndurate alături de şeful său de lot Ioan Obrejan, timişoreanul Aurel Suciu, Constantin „Tache” Rodas şi alţi zeci de tineri l-au marcat atât de tare, încât părul i-a albit într-o singură noapte, la doar 21 de ani.

În drumul său prin sistemul carceral comunist, Mihai Buracu a trecut prin închisorile și lagărele de la Târgșor, Poarta Albă, Valea Neagră, Pitești, Văcărești, Bicaz, Borzești și Onești, fiind eliberat la 21 mai 1954.

Alături de valoarea documentară, volumul său de memorii – Tăbliţele de săpun de la ITȘETIP – este scris cu talent și are o deosebită sensibilitate. Cartea a fost publicată pentru prima dată în 2003 și republicată în 2008 și 2012, însă tirajele limitate au făcut ca aceasta să rămână prea puțin cunoscută.

Ediția de față cuprinde, de asemenea, un bogat studiu introductiv, precum și alte două apariții editoriale ale lui Mihai Buracu (poezie și publicistică). Volumul va beneficia de condiții grafice excelente și se va înscrie în seria de memorialistică a Editurii Manuscris.

O viață sub semnele vremurilor – Petru Cojocaru

„Sunt un cetățean al României care n-a făcut istoria, dar a suportat-o…” spunea Petru Cojocaru într-un interviu acordat în urmă cu aproape zece ani. Implicat în Frățiile de Cruce încă din perioada liceului, Petru Cojocaru a fost arestat în 1948, când avea 22 de ani și era student la Facultatea de Mine și Metalurgie din Timișoara, fiind condamnat la 12 ani de muncă silnică. Transferat la Pitești, a fost torturat în camera 4-spital, fiind bătut nu numai de Eugen Țurcanu și de ceilalți agresori, cât și de directorul închisorii Pitești. Mai mult decât atât, a fost lovit inclusiv de foștii săi colegi din libertate, ca dovadă că trecuseră de partea celor reeducați.

În cei opt ani de detenție, Petru Cojocaru a trecut prin închisorile Timișoara, Pitești și Gherla. A fost eliberat în 1956, fiind nevoit să lucreze ca muncitor necalificat, iar până în decembrie 1989 a fost constant supravegheat de Securitate. Puternic afectat de cele trăite în detenția politică, Petru Cojocaru și-a regăsit echilibrul sufletesc în interiorul familiei și cu ajutorul credinței.

Volumul său de memorii a fost publicat inițial în urmă cu câțiva ani într-un tiraj foarte redus. Ediția propusă de Editura Manuscris va cuprinde un studiu introductiv ce va aduce informații noi din arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivei Securității, precum și un bogat aparat critic.