Bucovina Profundă

8 martie 2015

Maica Teodosia / Zorica Laţcu : Noi nu suntem morţi !

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:53
Tags: ,

Noi nu suntem morţi!

„Noi nu suntem morţi!
de Maica Teodosia (Zorica Lațcu)

Noi suntem undeva. În iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte,
În munţii cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşnicilei porţi
Să aducem iarăşi jertfă neîntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Când treceţi albele drumuri prăfuite
Care strălucesc în soare, luaţi aminte,
Păşiţi încet, cu rugi în gând rostite!
Căci nu călcaţi decât pe oseminte.

În smalţul florilor când străluceşte
Cu boabe mari de rouă sau de ploi,
Sclipirea lui, de noi vă aminteşte,
De câte ori am plâns acolo noi.

Priviţi cu teamă sfânta cruce mică,
Pierdută undeva în ţintirim,
Fără de cea mai mică floricică,
Veţi înţelege-atunci că noi trăim.

Sus, sus, deasupra ţării undeva,
E cerul numai aur şi mătăsuri,
Cu nori strălucitori de catifea,
Şi-ntinderea lui nu mai poţi s-o măsuri.

Acolo-i veşnic zvon de rugăciuni
Şi zvon de aripi mari de heruvim.
Învăluiţi în dragoste trăim,
Cu capetele-ncinse de cununi.

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalţă flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

De-aceea capul sus vi-l ridicaţi,
Tu frate, soră, mamă şi părinte,
Aveţi mijlocitori pe fii şi fraţi.
Nu! Noi nu suntem morţi, luaţi aminte!”

de Maica Teodosia / Zorica Laţcu

Noi suntem undeva. În iarba moale,
În spicul copt, în ţarina fierbinte,
În munţii cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veşnicilei porţi
Să aducem iarăşi jertfă neîntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Când treceţi albele drumuri prăfuite
Care strălucesc în soare, luaţi aminte,
Păşiţi încet, cu rugi în gând rostite!
Căci nu călcaţi decât pe oseminte.

(more…)

19 aprilie 2012

18 aprilie – dr. Flor Strejnicu, Marturisitorul

Filed under: Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 01:07
Tags: ,

18 aprilie: pomenirea medicului Marturisitor

 Flor Strejnicu

(1926-2006)

 Născut la Ploieşti în 16 martie 1926, fiu al preotului Alexandru Popescu (şi el fost condamnat politic), este botezat cu numele de Alexandru. Flor – după fratele său mort; Strejnicu – după satul natal al tatălui său.

Fire emotivă, crescut într-o atmosferă de cămin creştin şi naţional, tânărul Alexandru nu se putea să rămână indiferent la samavolniciile, crimele şi cedările de teritorii, din perioada 1939-1941, şi intră în Frăţiile de Cruce la liceu. După lovitura de stat a lui Antonescu, este arestat în 1941, după examenul de capacitate. Avea 15 ani când a fost condamnat, atunci terminase cursul inferior, 4 clase de liceu. În timpul detenţiei se împrieteneşte cu Nelu Jijie, Tache Rodas, fraţii Androhovici, Gelu Pitiş şi alţii.

În închisoare la Sibiu, de postul Crăciunului anului 1941, elevii deţinuţi Fraţi de Cruce ţin post negru miercurea şi vinerea, se spovedesc şi se împărtăşesc la preotul penitenciarului. De sărbători au dat o serbare pentru familiile lor, cu aprobarea conducerii. Dată fiind depărtarea şi că tatăl său e preot, ai lui n-au putut veni, dar sala de invitaţi era plină. Tânărul Flor va citi o poezie dedicată mamei sale dintre gratii şi zăbrele, dintre lacrimi şi suspine. Efectul a fost atât de mare în rândul invitaţilor încât mărturiseşte: „Poezia mea, abia am reuşit s-o recit: întreaga asistenţă hohotea de plâns. Acest prim Crăciun departe de ai mei, petrecut în închisoare la vârsta de 15 ani, mi-a marcat toate aducerile aminte. Eram ca fraţii, toţi cei închişi, şi nici unul nu depăşea vârsta de 18 ani” („Creştinismul Mişcării Legionare”, p.135). Va trece şi prin Aiud unde încheie prietenii de o viaţă. În 1944 după doar câteva luni de la eliberare, a fost din nou arestat şi închis la mănăstirea Mărgineni, eliberat un an mai târziu. Prin toate a trecut cu multă credinţă în Dumnezeu şi dragoste de oameni.

După ce a fost eliberat i se permite să continue studiile liceale la fără frecvenţă (în particular) şi reuşeşte să termine două clase într-un an (a şaptea şi a opta), apoi susţine bacalaureatul cu calificativul foarte bine, fapt pentru care este acceptat la Facultatea de Medicină din Cluj fără concurs. A terminat facultatea cu note mari, însă n-a fost admis la examenul de stat şi a fost nevoit să lucreze ca felcer la spitalul din Cisnădie, Sibiu, unde va şi locui. În acest timp îşi schimbă numele datorită vitregiei vremurilor: devine Flor – numele primului frate, mort, şi Strejnicu – satul natal al tatălui său. Abia după o perioadă bună de timp a reuşit să-şi ia licenţa, apoi secundariatul, specializarea, primariatul, încheind activitatea profesională ca medic radiolog şi cu vaste cunoştinţe de medicină naturistă.

În 1990 a fost invitat la ONU să conferenţieze despre dr. Albert Schweitzer (1875-1965), celebrul medic alsacian teolog şi filosof, laureat al Premiului Nobel (1952), despre care (more…)

%d blogeri au apreciat: