Bucovina Profundă

29 octombrie 2020

Mircea Vulcănescu, martirul și filosoful

Mircea Vulcănescu, martirul și filosoful

Dimensiunea românească a existenței

Mircea Vulcănescu – Despre neam

mircea-vulcanescu-randuiala

Ceea ce constituie un neam este o realitate care stă la încheietura metafizicii cu istoria, o unitate de soartă, de destin în timp, unitate pentru care pământ, sânge, trecut, lege, limbă, datini, obicei, cuget, credinţă, virtute, muncă, aşezăminte, port, dureri, bucurii şi semne de trăire laolaltă, stăpâniri şi asupriri constituiesc doar chezăşii, semne de recunoaştere, peceţi, temeiuri. Suportul principal al unui neam variază de la o vreme la alta, cu semnul principal de recunoaştere al celor ce-l alcătuiesc. …

A fi român înseamnă a fi om într-un anumit fel [s.a.]. Ca atare, noţiunea de român nu este o noţiune alterabilă. Şi totuşi, în realitate, fiecare dintre noi este alterabil. … I te poţi subsuma sau te poţi distruge, dar nu o poţi schimba. … Este …, dar numai virtual…, în putinţă. Actual, neamul nostru nu este decât în ceea ce vom fi noi în stare să facem din el. …

Dar un neam nu e niciodată o realitate închisă, sfârşită; ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturală, ci şi o realitate etică; destinul unui neam nu e dat o dată pentru totdeauna, el se actualizează problematic pentru fiecare generaţie şi pentru fiecare om.”

(Mircea Vulcănescu – Dimensiunea românească a existenței)

Mircea Vulcănescu –  Autoportret   (more…)

21 octombrie 2020

Pandemie sau PLANdemie? Câteva date care par să indice planificarea

Filed under: antivaccin,articol,bio-wars,cenzura,dictatura,totalitarism — Mircea Puşcaşu @ 21:50

Pandemie sau PLANdemie?

Câteva date care par să indice planificarea

Un articol de Edward Morgan

1. Medici germani care declară că pandemia a fost planificată 

Un grup de peste  500 de medici din Germania  numit „Doctori pentru informații” a făcut o  declarație șocantă în timpul unei conferințe de presă naționale : (1)

„Panica Corona este o piesă de teatru. Este o înșelătorie. O escrocherie. Este timpul să înțelegem că suntem în mijlocul unei infracțiuni globale.”

Covid-19-coronavirus-New-World-Order

Acest grup mare de experți medicali publică un ziar medical pe 500.000 de exemplare în fiecare săptămână, pentru a informa publicul despre  dezinformarea masivă din mass-media .

De asemenea, organizează proteste în masă în Europa, cum ar fi cea din 29 august 2020, unde s-au înscris 12 milioane de oameni și s-au prezentat de fapt câteva milioane.

De ce acești peste 500 de medici spun că pandemia este o crimă globală? Ce știu ei, că noi nu știm?Protestul Pandemic planificat Berlin 1

Una dintre numeroasele proteste împotriva „plandemiei” pe care nu o veți vedea în mass-media

2. Sute de medici spanioli spun că Pandemia este planificată 

(more…)

20 octombrie 2020

Dumitru Oniga –  Fragmente inedite de jurnal

Filed under: Dumitru Oniga,Miscarea Legionara,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 14:54

Dumitru Oniga –  Fragmente inedite de jurnal

Dumitru Oniga -dumitru-oniga-6-febr-2016-img_20160206_144251-detDumitru Oniga – românul poet, prozator de mare sensibilitate, supraviețuitor al temnițelor antonesciene și comuniste, peste 20 de ani de temniță,  mărturisitorul discret și sfânt,  naționalist român plin de bunătate, monument de bun-simț, legionar gata să-și dea viața pentru neam, luptător împotriva ideilor comuniste din toate timpurile, memorialist, om vertical de plină conștiință românească.

A fost o binecuvântare să-l cunosc pe domnul Dumitru Oniga și un inexplicabil privilegiu să mă bucur de prietenia lui. Un om de o înaltă talie intelectuală și spirituală care a trăit într-o ilustră anonimitate și într-o smerenie sfințitoare, acest om a fost deţinut politic în timpul regimului comunist și antonescian, coleg de ideal și de temniță cu oameni mari de la care se molipsise de o noblețe smerită și foarte lucidă, cu Radu Gyr și Nichifor Crainic, pe lângă care a ucenicit ca poet. A plecat la Domnul  în noaptea de 20 spre 21 octombrie 2016, în vârstă de 91 de ani și a fost înmormântat în satul natal, la Stupca.

Împlinindu-se 4 ani de la plecarea sa, ridicăm un salut, un gând pios și o rugăciune, cu nădejdea că astfel ne va răspunde și el de dincolo. Să avem rugăciunile lui!


Dumitru Oniga –  Fragmente inedite de jurnal

1.

Toată viaţa am fost printre cei învinşi. Secolul în care am trăit m-a condamnat şi mi-a hărăzit cel mai de jos şi mai umil mod de viaţă. Sclavii din trecut aveau mult mai multe drepturi. Aceasta a fost condiţia deţinutului politic în comunism. Totdeauna spectrul morţii plana deasupra capetelor noastre, toate orizonturile ne erau închise, orice şansă în viaţă anulată.

          Târziu, când anii s-au adunat tot mai mulţi, eu, supravieţuitorul atâtor abuzuri şi nedreptăţi ce au vrut să mă desfiinţeze ca om, privesc în urmă la prigonitorii mei şi le văd nimicnicia, inutilitatea acţiunilor şi cât de găunoasă a rămas viaţa lor. Ce au folosit că şi-au încărcat conştiinţa cu atâtea crime şi nedreptăţi? Trupurile noastre au fost înfrânte dar până la urmă spiritul a rămas biruitor. Ce moştenire a lăsat comunismul?

(more…)

28 septembrie 2020

Malmkrog sau De ce e profetic Soloviov și genial Cristi Puiu. Semnele vremurilor

Filed under: apocalipsa,articol,Fundatia George Manu — Mircea Puşcaşu @ 22:23

Malmkrog sau De ce e profetic Soloviov și genial Cristi Puiu. Semnele vremurilor

”Am văzut Malmkrog al lui Cristi Puiu. Noaptea, în liniște și fără mască. Dintre toate filmele pe care le-am văzut vreodată, acesta este cel mai film tocmai pentru că nu este film. Iubitorii de lectură au senzația că o carte sau un autor le vorbește prin pagini. Cristi Puiu a reușit să ecranizeze senzația asta. Suprinzător pentru un film românesc, nu apare niciun bloc, nu înjură nimeni, iar ciorba se servește cu linguri de argint. Și tot surprinzător pentru un film românesc, pașii lui Lenin în zăpadă se aud apropiindu-se, nu îndepărtându-se. Malmkrog nu e un film de artă. E o artă de film. Indisponibil în farmacii. #Malmkrog ” (Brad Florescu)

malmkrog_cristi_puiu

 

Semne ale vremurilor sau actualitatea dialogurilor lui Soloviov

Articol de BOGDAN MUNTEANU

Recepţia filmului „Malmkrog”, o operă cinematografică densă şi profundă a regizorului Cristi Puiu, s-a desfăşurat sub semnul contrastelor. De la recenzii elogioase pe plan internaţional şi un premiu la festivalul de la Berlin din februarie 2020, la nivel personal autorul a avut parte şi de un veritabil linşaj mediatic pe plaiurile natale. S-a întâmplat după ce, în vara acestui an, la premiera filmului în cadrul festivalului clujean TIFF, a afirmat în faţa publicului că a sta 200 de minute la film cu masca pe faţă (în aer liber!) e ceva inuman, invitându-şi spectatorii să plece atunci când nu mai suportă.  Dar cireaşa de pe tort, cea care i-a atras de fapt fulgerele presei corecte politic, a fost adagiul: „Dacă dumneavoastră sunteţi aici şi vă uitaţi la un film azi, este pentru că au existat nişte oameni indisciplinaţi în România în decembrie ’89 şi care au zis ‘Nu’ dictaturii. Puterea instalată ar face bine să discute cu oamenii, să intre în dialog, nu să ne trateze ca pe nişte vite. Da, există această problemă, există o epidemie, există un virus, dar tonul autorităţilor statului este inacceptabil”.

Cristi Puiu a fost atacat pentru că a pus problema libertăţii într-un context cât se poate de actual. Trăim vremuri stranii, nemaiîntâlnite, în care se intensifică tot mai mult senzaţia că această pandemie declarată de coronavirus nu e decât un pretext pentru a ne seca libertatea, care se scurge picătură cu picătură, odată cu fiecare măsură restrictivă, menită ca în virtutea mecanismului obişnuinţei să contribuie la construirea unei „noi normalităţi”.

Revolta din perspectiva „normalităţii fireşti” şi a libertăţii autentice e prin urmare cât se poate de legitimă. Cristi Puiu şi-a manifestat-o şi prin viu grai, dar şi într-un mod mai subtil, prin chiar filmul său, care tratează o tematică de o actualitate stringentă. De fapt regizorul nu a făcut decât să sesizeze şi să transpună magistral în imagini actualitatea şi caracterul profetic al celor trei dialoguri despre sfârşitul istoriei ale lui Vladimir Soloviov. Cine le-a citit şi le-a înţeles cu adevărat, vede limpede că evenimentele ultimului secol de istorie, inclusiv cele pe care le trăim acum, dospeau deja în frământătura pe care filosoful rus o lăsa posterităţii în prag de secol XX.

Rândurile care urmează se referă tocmai la această actualitate vizionară a scrierii lui Soloviov, ele făcând parte (în afara unor mici modificări) din cartea „Permanenţe europene, rosturi româneşti” (Ed.Evdokimos, 2016) a autorului textului de faţă.

*

Sfârşit de secol XIX. Un calm aparent într-un cadru natural idilic. O vilǎ luxoasǎ pe malul Mediteranei este locul unde câteva personaje din lumea bunǎ a vechii Rusii se întâlnesc pentru a schimba gânduri despre cursul viitor al istoriei. Un scenariu simplu, închipuit pentru a ne purta mai uşor cǎtre miezul unor idei fundamentale. Forma conversaţiilor de salon conferǎ expresivitate maximǎ scrierii “Trei dialoguri despre sfârşitul istoriei universale”, care reprezintǎ practic testamentul ideatic al filosofului rus Vladimir Soloviov. Principalii protagonişti sunt personificǎri ale unor tendinţe, ale unor “Weltanschauungen” deja cristalizate la vremea respectivǎ, dar departe de a se estompa odatǎ cu trecerea timpului. S-ar putea spune mai degrabǎ cǎ actualitatea lor capǎtǎ în ziua de azi tot mai mult contur. Iatǎ un motiv suficient pentru a zǎbovi asupra acestor dialoguri cu caracter profetic. (more…)

PLANIFICAREA DICTATURII CU PRETEXT PANDEMIC – Documente din 2010

Filed under: bio-wars,dictatura,istoria ascunsa — Mircea Puşcaşu @ 19:19

PLANIFICAREA DICTATURII CU PRETEXT PANDEMIC – Documente din 2010

Redăm aici o emisiune din 2014 despre un document din 2010 vorbind despre carantină, restricții, izolare, măști, termoscanare care ar putea fi implementate sincronizat la nivel global.

Jurnalistul de investigație Harry Vox la emisiunea Let them talk  (Dialoguri necenzurate) transmisă în direct pe 21 octombrie 2014 la televiziune:

Documentul original la care se face referință in emisiune se poate găsi aici:

Rockefeller Foundation – Scenarios for the Future of Technology and International Development

Transcrierea emisiunii: (more…)

24 septembrie 2020

MASCA NU E OBLIGATORIE LA ȘCOALĂ. DRAGI PROFESORI, NU VĂ LĂSAȚI TRANSFORMAȚI IN JANDARMI COVID

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 00:28

MASCA NU E OBLIGATORIE LA ȘCOALĂ

DRAGI PROFESORI, NU VĂ LĂSAȚI TRANSFORMAȚI IN JANDARMI COVID

 

021edca290080e2b6ba34e486caee49b

Haideţi să ne înţelegem, masca la ore pentru copii NU ESTE OBLIGATORIE, este doar o recomandare. Şi e foarte simplu de verificat: nu exista nicio posibilitate de a-i sancţiona. Trecem peste ieşirea lui Arafat care spunea să-i dăm pe copii afară de la ore. Aşa ceva este o imposibilitate rapid sancţionabilă, NU AVEM VOIE SĂ SCOATEM COPIII DIN ORE. Nici pentru întârziere, nici măcar pentru indisciplină. Nu putem să le scădem notele la purtare. N-are rost să adaug: nu putem să le dăm castane, să-i punem pe coji de nucă, să-i batem cu linia la palmă. Adică nu pot fi pedepsiţi deloc, deloc, deloc. Pentru că este vorba doar de nişte recomandări. Pot fi însă abuzaţi de o profesoară isterică, pot fi spălaţi pe creier că „aşa sunt responsabili” sau „e o chestiune de respect”.

Fireşte, o masă imensă de profesori şi-au dat acum arama pe faţă. Inculţi juridic ca nişte iobagi supuşi (dar, spre deosebire de aceştia, incapabili de răscoală), despotici şi abuzatori ca nişte căprari hârşiţi în spălatul creierelor recruţilor, au scos bau-baul cu “obligativitatea măştilor”, s-au repezit să-i manipuleze pe copii fără să-şi pună întrebarea cu ce preţ vor purta aceştia echipamente medicale pentru chirurgi, fără să se intereseze de efectele secundare nocive ale acestei schimbări. Ei, care ar trebui să fie modele de discernământ, de rectitudine morală, au devenit fuliile unei dictaturi sanitare stupide. Elementul uman, care este cel mai important după dimensiunea intelectuală a şcolii, s-a dovedit, vai, viciat şi profund dăunător.

Textul ordinului comun al ministrului sănătăţii şi ministrului educaţiei, cel care formulează recomandarea purtării măştilor de către elevi, suferă de foarte multe vicii de legalitate. Este anticonstituţional şi ilegal. Un prieten jurist l-a atacat la Curtea de Apel Bucuresti. Săptămâna viitoare îl voi ataca şi eu la Curtea de Apel Cluj. Un alt prieten îl va ataca la Curtea de Apel Timişoara. Dacă cel puţin într-un singur loc va fi suspendat, pseudo-obligativitatea purtării măştilor de către elevi pică în toată ţara. Inima sus, avem nevoie de un complet de judecată care să aplice legea! Din păcate, pentru incultura juridică a profesorilor nu există alt leac decât să pună mâna pe carte şi să mai închidă televizorul.”

Radu Iliescu – Un text excelent și o atitudine de urmat

Peste 250 de români uciși fără proces din ordinul regelui Carol al II-lea. Masacrul din 21-22 septembrie 1939

Masacrul din 21-22 septembrie 1939

Peste 250 de români uciși fără proces din ordinul regelui Carol al II-lea

136688.jpg-573x276

În noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 au fost asasinaţi mişeleşte, fără judecată, în lagăre şi pe tot cuprinsul ţării, din ordinul regelui călău Carol al II-lea, 252 de legionari. În zorii zilei de 22 septembrie, fiecare judeţ prezenta trecătorilor cadavrele a trei legionari, pe care poliţiştii şi jandarmii, în plină noapte, i-au ridicat din mijlocul familiilor, i-au scos în stradă şi i-au împuşcat, iar trupurile lor au fost lăsate ca lumea să le vadă vreme de trei zile. Elevii de şcoală generală şi liceu erau duşi în mod organizat să vadă cadavrele aruncate pe caldarâm şi păzite de jandarmi! Prigoana împotriva legionarilor a continuat cu sălbăticie până în toamna anului 1940, când regele Mihai a proclamat Statul Naţional Legionar.

Pretextul masacrului

Pretextul acestui pogrom, care a distrus o bună parte a elitei Mişcării Legionare, a fost pedepsirea premierului Armand Călinescu în 21 septembrie 1939, la Bucureşti, de către o echipă legionară. Acesta a fost împuşcat pentru responsabilitatea sa în asasinarea banditească, prin strangulare, a lui Corneliu Codreanu, fondatorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, şi a Nicadorilor şi Decemvirilor, din ordinul lui Carol al II-lea. 

Călinescu a fost membru în Partidul Național Țărănesc şi a fost ales deputat în parlament între 1926 și 1937. Atitudinea sa obsesivă față de legionari a produs căderea guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte, în 1933. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcția de Ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru „cârdășie cu șeful unei puteri străine”. Poartă responsabilitatea comenzii asasinării ilegale şi barbare a liderilor legionari arestaţi, inclusiv a lui Codreanu, în 30 noiembrie 1938. În decembrie acelaşi an, este membru fondator al partidului regal, Frontul Renașterii Naționale. După scurte mandate ca Ministru al Sănătății, Ministru al Educației Naționale și Ministru al Apărării Naționale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numește Prim Ministru al României. Este pedepsit pentru crimele sale de echipa legionară denumită “Răzbunătorii“, condusă de Miti Dumitrescu.

După pedepsirea lui Călinescu, “Răzbunătorii” au intrat în clădirea Radioului, au intrat in direct, anunţând “pieirea tiranului”. Apoi s-au predat Poliţiei, fiind omorâţi a doua zi în locul atacului.

Ziua Eroilor si Martirilor Legiunii     (more…)

21 septembrie 2020

Starea de Libertate – Protestul din Piața Universității – Mircea Pușcașu – Despre control

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 01:45

Mircea Pușcașu – Despre control

Protest Piața Universității – Stare de Libertate – 19 sept 2020

16 septembrie 2020

PUȘCĂRIA DE COPII

Filed under: atitudine,bio-wars,dictatura — Mircea Puşcaşu @ 16:28
 PUȘCĂRIA DE COPII

Trebuie să facem ceva. Treaba asta cu comentatul la colț de stradă, pe Facebook, Whatsapp etc e o pierdere de vreme dacă nu facem și ceva concret. In general nu sunt pentru ieșit in stradă, dar sunt momente in care dacă nu ieșim, vom da seamă.

Copiii fraților noștri sunt ținuți cu masca la ore in cuști de plastic ca niște ciumați, au fost copii de clasa întâi luați de polițiști de la poarta școlii și duși in clasa ca niște infractori in detenție, au fost copii duși cu sfoara din curte in clasă ca niște robi pe moșia lui Covid.

Și noi ce facem, ne resemnăm, ne facem că nu vedem, sperăm să îi salveze alții, să vină Trump, Țepeș, să coboare Sfinții din Cer să ne salveze copilașii batjocoriți, educați pentru supunere?! Eu pe ai mei i-am pus la adăpost, i-am transferat la o școală privată . Dar ce facem pentru sutele de mii de copii tratați ca vitele, ca ciumații?

E vremea să ne alăturăm celor din toată țara și să ieșim in stradă să ne strigăm dreptatea pe uliți! Nu pentru bani, salarii, nu pentru concedii, nu pentru autostrăzi și lux, DAR pentru văzduhul liber de mâine al copiilor acestui neam

să ne ridicăm și să mergem puhoi la București la Protest.

Sâmbăta, 19 septembrie,

ora 16, Piața UNIVERSITĂȚII

afis 19 sept


Generalizarea unui lucru abominabil nu îl face mai puțin abominabil, ci îi face pe unii să fie mai puțin sensibili față de rău. Ăsta e și scopul acestei pregătiri aperceptive, e ca in situația cu broasca fiartă lent.

De ce permiteți astfel de rele tratamente aplicate copiilor voștri?

PRISON PLANET – WALKING ROPE:


PUȘCĂRIA DE COPII

Conf. Dr. Răzvan Constantinescu

Am așteptat cu nerăbdare istorisirile din primele două zile de școală. Știam că măsurile cu măștile, cuștile de plexiglas și împărțirea în două (live și on-line) a claselor sunt niște cretinisme, dar nu credeam că ele vor afecta în mare măsură procesul de învățământ. M-am înșelat.

Fac un rezumat a ceea ce mi-au povestit prietenii mei, profesori în școlile și liceele din Iași, și nu numai:

1. Profesorii au ochii injectați. Vorbitul întruna sub mască face ca aerul expirat să aibă traseu ascendent către globii oculari. Este și o ilustrare a ceea ce vă spun eu de câteva luni, că masca are efect protector nul față de fluxul aerian care poate conține viruși.

2. Trebuie să vorbești mult mai tare în toate aceste ore. Lipsa mimicii și a mișcărilor vizibile ale buzelor reprezintă un handicap pentru expunerea profesorului.

3. Nu poți scoate copiii la tablă, nu le vei putea da, când va fi nevoie, extemporal.

4. Pare că tot copiii suportă cel mai bine situația, însă nu sunt cunoscute efectele medicale și psihologice ale purtatului inutilelor măști.

5. În timpul pauzelor, elevii rămân în bănci. Doar într-o singură pauză, conform programării, au voie să iasă afară și atunci, obligatoriu, însoțiți de profesor. Cei mai mulți mi-au relatat că aveau sentimentul că sunt ”gardieni de pușcărie”.

Pentru ce toate astea, idioților?!

Sunt aproape unanim recunoscute următoarele constatări:

a) copiii nu fac boala;

b) subiecții care nu fac boala sunt cel mult asimptomatici;

c) asimptomaticii nu transmit infecția, nu sunt vectori de propagare a epidemiei;

d) masca nu ajută pe omul sănătos în a se proteja de a fi infectat, poate fi uneori utilă pentru ca omul bolnav să nu disipeze în jur cantități mari de virus.

Și, atunci, de ce aceste măsuri demente? Ce logică au ele? (more…)

Imbecilul și Academia română

5G-ofl7pv76j8vhjig7gv2kcwcg1ia50r3fgwgb67dmr4

Imbecilul și Academia română

Din start vreau să precizez că nu este intenția mea să jignesc pe nimeni. De aceea definesc termenul ”imbecil” în accepțiunea dată de Carlo Cipolla, în a sa lucrare “Legile fundamentale ale imbecilității umane” (apărută și la noi în 2014 la editura Humanitas).

Așadar imbecilul nostru este un om cu carte (Cipolla găsește imbecili și printre laureații premiului Nobel, așa că nu este o contradicție în termeni), care, de câte ori are ocazia, trage câte “un băț în baltă” de împroașcă tot în jurul lui, inclusiv pe el însuși. Ăsta e imbecilul: cel care le face rău altora și lui însuși în același timp, cu seninătate și perseverență.

Ultima apariție la scenă deschisă a imbecilului de care vorbim a avut loc cu ocazia unui comunicat emanat de Academia Română la adresa 5G, în care, cel mai înalt for științific român, atrăgea atenția că implementarea acestei tehnologii cu o prezență prezumtiv agresivă în cotidianul urban, nu poate avea loc fără a se ține seama de posibilele influențe asupra sănătății umane și, în consecință, fără studii riguroase, independente, care să demonstreze fără echivoc caracterul benign al acestui pas important înainte pe calea tehnologiei.

Vezi aici comunicatul Academiei:

Academia_Tehnologia5G-page-001_2

Sigur că o astfel de poziție, de la o așa instituție, a stârnit rumoare în turma de imbecili (despre care tot Cipolla ne spune că se găsesc în proporții constante în interiorul fiecărei pături/categorii sociale), care până acum îi cataloga din toți bojogii media main-stream drept conspiraționiști, inculți și inepți, pe toți cei care îndrăzneau să ridice vocea în templul progresismului mondial în general, legat de baby favorit 5G în particular.

Fie că au decis că nu-i bine să te pui cu imbecilul, pentru că riști să cobori la nivelul lui, fie că a intrat în scenă și proporția de imbecili a Academiei (în caz că Cipolla are dreptate), imediat ce a apărut corul de bocitoare 5G, secondat de “omul de știință”, articolul cu pricina a fost retras de pe pagina Academiei.

Ciudată capitulare pe un tărâm pe care Academia e “la ea acasă”. Și-or fi simțit academicienii apelul într-adevăr “desființat”, cum titrează un articol de pe Edupedu.ro, site mai corect politic decât vrea să pară ?

Mărturisesc că nu am avut nici o tresărire când am citit că imbecilul “desființează” apelul Academiei în problematica 5G. Îi știam argumentele de toată jena și din clipul mai vechi cu aceeași temă, dar și din alte ieșiri la rampă pe teme controversate, în care nu are nici o competență, dar pe care le întoarce sofist, arătând cum se poate prostitua renumele de om de știință pentru a atinge obiective de doctrină progresistă.

Nu aș fi reacționat nici acum, pentru că, spre deosebire de el, care nu se sfiește să scuipe în sus, înspre Academie, eu nu vreau să risc o polemică cu un așa îndrăgit imbecil printre imbecili. M-a șocat însă Academia cu retragerea articolului, care, pe de o parte este un abandon grav pentru prestigiul acestei instituții, iar pe de altă parte îl favorizează la scor complet nemeritat pe imbecil.

În pornirea inițială am vrut să iau punct cu punct contra-argumentele, care “fac praf” scrisoarea Academiei și să contra-contra-argumentez. Un elev de liceu, bunicel la fizică, o poate face însă rapid, așa că nu voi lungi inutil ce am de spus, invitând pe cei pasionați de argument, știință și bun-simț, să cerceteze lucrurile cu acribie și sinceritate și să demaște farsorul.

Doar câteva idei de sprijin pentru “tema pentru acasă”:

Imbecilul reproșează Academiei că aceasta nu are referințe în comunicatul său. Păi nici nu e nevoie, pentru că e un apel și nu un referat științific pe temă. Mai mult, e o invitație la dialog și împreună lucrare, în care incriminatele referințe își vor fi făcut datoria în cadrul unei rigori științifice specifice instituției.

(more…)

Nichifor Crainic – Românism și Biserică – Revista Sfarmă-Piatră, 1937

Filed under: articol,Nichifor Crainic,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 10:34

n crianic

Nichifor Crainic – Românism și Biserică 

Revista Sfarmă-Piatră, 1937

Universală în dogmă şi naţională în mijloacele de a întrupa dogma în viaţă, Biserica ortodoxă e cea mai potrivită formă de creştinism pentru dezvoltarea morală şi spirituală a unui popor. Ea nu-i sileşte natura etnică, ci i-o desăvârşeşte. Pacea si buna învoire între oameni, adică scopul ei social, se realizează prin ridicarea oamenilor la un nivel spiritual, acelaşi pentru toţi. Dar în aceasta operă de transformare si de omogenizare socială pe un plan superior, Biserica ortodoxă ţine seama de toate elementele pe care natura însăşi le pune la dispoziţie. Neamul e unitate socială naturală. Ca organizaţie militantă, Biserica porneşte de la această unitate, potrivindu-şi forma pe măsura ei. Câte neamuri sunt ortodoxe, atâtea forme naţionale creează Biserica. Aceasta plasticitate formală o deosebeşte fundamental de romano-catolicism care, peste unităţile naturale popoarelor si nevrând să ţină seama de ele, impune forma unică, universală, juridică şi rigidă a statului papal. Istoria Occidentului e plină de conflictele războinice dintre puterea papala şi diversele naţiuni, care refuzau pe rând să adere la statul juridic universal şi căutau să-şi întemeieze state naţionale independente.. Aceste conflicte durează acolo din Evul Mediu până în zilele noastre, când le actualizează într-o formă atât de răsunătoare statul hitlerist în luptă cu Vaticanul.

În ortodoxie, asemenea conflicte sunt necunoscute. Biserica ortodoxă nu concepe un Stat juridic supranaţional, pe care să-l impună popoarelor. În această privinţă ea nu e rigidă, ci plastică, adică se organizează după unităţile naturale ale neamului. Biserica ortodoxă e una în dogmă, şi în spirit, dar multiplă în formele de organizaţie socială. Sub acest raport, ea e cu totul apolitică, pe când romano-catolicismul are un caracter politic acuzat. Pacea pe care o urmăreşte ortodoxia nu e uniformitatea juridică a statului papal (Pax ro­mana), ci armonia liber consimţită a diversităţilor naţionale în sfera sublimă a ecumenicităţii spirituale.

Noi avem un Patriarhat ecumenic la Constantinopol. Dar faţă de el, din punct de vedere al organizaţiei formate, fiecare Biserică naţională e independentă sau autocefală. Această autocefalie se obţine cu uşurinţă când respectiva naţiune ortodoxă a ajuns la un stadiu de conştiinţă independentă. Regimul acesta e necunoscut în romano-catolicism. În locul principiului autocefal, romano-catolicismul cunoaşte compromisul concordatelor.

Din imperiul medieval, fărâmiţat prin războaiele de independenţă ale naţiunilor occidentale, statul papal e redus azi la petecul de pământ al cetăţii Vaticanului. El n-a renunţat însă la universalismul juridic. În această pers­pectivă, el îşi revendică pe catolicii din toate statele unde trăiesc. Peste calitatea lui naturală de cetăţean naţional al statului unde trăieşte, un catolic e cetăţean al statului juridic roman. Regimul concordatelor dintre Vatican şi diferitele state naţionale unde trăiesc catolici e un compromis între putere politică şi putere politică, prin care se recunoaşte, pe plan juridic, existenţa statului papal §i dreptul lui de imixtiune înlăuntrul graniţelor statelor naţionale.

Pentru noi, ortodocşii, e greu de conceput un aseme­nea regim. E ca si cum am fi odată cetăţeni ai statului românesc, iar pe deasupra cetăţeni ai Patriarhatului de Constantinopol. Dacă guvernul român, bunăoară, ar lua anume măsuri, care n-ar stânjeni întru nimic interesele noastre religioase, dar ar stânjeni interesele politice ale Patriarhatului de Constantinopol, am primi imediat ordin să luam atitudine împotriva statului nostru naţional. E cam ceea ce se întâmplă azi intre Vatican şi statul german. Pentru mentalitatea noastră ortodoxă ar fi o situaţie absurdă. Principiul de la care pleacă ortodoxia în acţiunea ei pământească e respectarea unităţii naturale a colectivităţii naţionale, a neamului. Idealul ei social de pace şi de bunăvoire între oameni îşi găseşte elementele naturale în alcătuirea omogenă a neamului: sângele comun, sufletul comun, organizaţia politică comună. Toate aceste elemente sociale naturale alcătuiesc baza organică de la care porneşte acţiunea de spiritualizare sau de perfecţionare a ortodoxiei. Departe de a stingheri aceste elemente ale vieţii naţionale, ortodoxia le ajută, să se perfecţioneze.

Tocmai din această pricină, naţionalismul, ca tendinţă de afirmare amplă şi intensă a geniului etnic, nu se găseşte niciodată în conflict cu ortodoxia. El se găseşte însă in conflict aproape inevitabil cu catolicismul: atunci când se întâlneşte cu interesele supranaţionale ale statului juridic papal. Pentru ortodoxie, naţionalismul nu e decât lucrarea firească de perfecţionare a unităţii etnice, pe care Biserica e chemata s-o spiritualizeze. Astfel, naţionalismul e regimul politic care, cultivând şi intensificând principiile de omogenitate ale neamului, convine de minune ortodoxiei, care are de ridicat aceasta omogenitate la nivelul spiritual al dragostei creştine. Între naţionalism şi ortodoxie nu poate exista decât cea mai strânsă colaborare în vederea operei de solidarizare socială şi de înnobilare a sufletului etnic în lumina idealului creştin.

(more…)

Pr. Mihail Lungeanu: Despre prezența harului și despre intensitatea vieții duhovnicești în temnițele comuniste

mihai lungeanuPărinte, ce înseamnă: „Mila păcii, jertfa laudei”?

Păi, cântarea asta explică două lucruri. Binecuvântarea lui Dumnezeu se face cunoscută în inima noastră, în sufletul nostru, printr-o stare de pace care nu are comparație în viața noastră pământească, dar știm că este pace. Ei, asta Dumnezeu o dă din milă, că El e milostiv, nu că o merităm noi, dar urmează partea a doua: „jertfa laudei”, ca urmare a laudei pe care am adus-o noi lui Dumnezeu, oricât de slabă a fost, îi corespunde această pace care este rezultat al milei lui Dumnezeu. Deci mila lui Dumnezeu este mișcată de jertfa noastră de laudă, oricât de slabă ar fi și când se cântă: „Mila păcii, jertfa laudei”, din inimile noastre, este harul lui Dumnezeu care se revarsă către Dumnezeu Tatăl și care Îl închide în El pe Iisus Hristos. Deci, chipul nostru apare îmbrăcat în imaginea lui Iisus Hristos înaintea Tatălui, El este mijlocitor în felul acesta. Hristos ne-a îmbrăcat pe noi prin harul Său. El ne conferă nouă o serie de caracteristici care sunt ale Lui. Deci jertfa noastră de laudă este răspuns la mila păcii dată de El și mila păcii dată de El este, sigur, condiționată de jertfa laudei noastre, oricât de slabă ar fi. Nicio rugăciune, nicio laudă a noastră, oricât de slabă, nu rămâne fără rezultat. Fiul lui Dumnezeu este milostiv. Înainte de a fi drept, El este bun, milostiv. Asta aș spune, asta înțeleg eu. Eu nu sunt teolog, nu așteptați de la mine lucruri de mare finețe. Vă spun ce am înțeles eu, ca un popă care nu a făcut Teologia, dar care a mai învățat și el, așa, cum se zice: „teologia pe fereastră”.

m. lungeanuCe ne puteți spune despre Valeriu Gafencu cu care ați stat în închisoare?

A, păi aveți cartea scrisă despre el, ce să vă spun eu? Eu dacă spun, stric, adică trunchiez foarte mult, că nu le am pe toate prezente în minte, nu pot să-l prezint așa de frumos cum l-au prezentat cei care au vorbit despre el. Ce să vă spun? Un om care a trăit cuvântul lui Dumnezeu la cel mai înalt nivel la care putea să îl trăiască cineva în închisoare. Valeriu Gafencu a avut o rugăciune permanentă, avea o figură senină, niște ochi albaștri în care te pierdeai, numai bunătate, o mare putere de rugăciune și o răbdare care te impresiona până la lacrimi. A fost dus în spital la Târgu Ocna ca să fie operat de apendicită. Cum or fi făcut aceia rahianestezia sau anestezie locală, nu știu, că nu a prins. El nu a spus nimic și la urmă, după ce au cusut tot, le-a spus: „Domnule doctor, am simțit toată operația”. „Cum așa?”. „Ia!” și a ridicat picioarele în sus și l-a pus să facă așa din picioare. Toată operația a simțit-o pe viu și nu a schițat un gest sau un vaiet. Mare răbdare! Tot timpul era în stare de rugăciune și ziua și noaptea, nu putea dormi culcat. Stătea în șezut, ridicat, cum spune el într-o poezie: „Când ochii mi-i închid şi cat în mine/ Puteri să sui Golgota până sus, /O voce, un ecou din adâncime/ Îmi spune blând: Viaţa e Iisus,/ Mărgăritarul preţios e-n tine”. El avea mărgăritarul, el simțea permanent prezența lui Dumnezeu.

Indiferent ce spun filozofii sau marii gânditori, omul, datorită stării de păcat, are sufletul alterat,

(more…)

Voievodul prigonit

 

Voievodul prigonit

 

Corneliu_Codreanu_Profile

Hulit de unii, urât de alții, chiar și acum la atâția ani de la moartea sa, Corneliu Codreanu este o personalitate providenţială pentru neamul românesc şi pentru întreaga creştinătate prin puterea exemplului său. Acest lucru este relevat, cred eu, şi de câteva coincidenţe proniatoare şi întâmplări neintâmplătoare legate de viaţa sa.

Pe 12 septembrie, in preziua naşterii lui Codreanu, există o coincidenţă interesantă ce merită remarcată. În sinaxarul acestei zile este pomenit Sfântul mucenic Autonom, episcop in timpul prigoanei lui Diocleţian (284-305), păstor cu râvnă de apostol. In cronica hagiografică este menţionat un singur ucenic al sfântului Autonom, ucenic numit Corneliu care a păstorit mai întâi ca diacon, apoi ca preot şi mai târziu ca episcop, în biserica din Soreus, zidită acolo de sfântul Autonom special pentru păstorirea ucenicului său Corneliu, biserică cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, hram ce-l va avea peste veacuri şi Mişcarea întemeiată de alt bărbat viteaz cu acelaşi nume, Corneliu.

Corneliu Zelea Codreanu s-a născut pe 13 septembrie, iar pentru creştini data are multiple semnificaţii între care: pomenirea Sfântului Corneliu Sutaşul, căpitan de oşti, centurion roman ce a ajuns in final episcop al Bisericii primare, şi ajunul praznicului Înălţării Sfintei Cruci cinstit pe 14 septembrie, praznic ce readuce in prezent biruinţa Crucii asupra lumii, începutul primei împărăţii creştine, începutul creştinării tuturor aspectelor vieţii cotidiene a cetăţii.

Aceste semnificaţii creştine ale datei sale de naştere au rodit însutit în viaţa sa, în mod minunat şi legat de nevăzute fire, înţelese mai mult acum, post factum, ca o cheie de interpretare a sensurilor vieţii sale, cheie nu de om determinată, ci de Dumnezeu dăruită prin alegerea acestei zile pentru naşterea acestui om, ştiind noi că nimic nu e intâmplător la Dumnezeu, nici un fir de praf, cu atât mai puţin naşterea şi adormirea celor plăcuţi ai Săi.

Asemenea sfântului Corneliu Sutaşul, Corneliu Codreanu a fost voievod, Căpitan peste oaste mare de români, în lupta de aşezare a vieţii româneşti pe fundamente creştine, luptă pentru înălţarea Sfintei Cruci şi peste viaţa neamului românesc, pentru o deplină încreştinare a tuturor aspectelor vieţii cotidiene contemporane, de la comerţ şi administraţie, la economie şi politică, de la forme de organizare, la educaţie şi cultură.

Acest ultim voievod sfânt al românilor a sfârşit muceniceşte în prigoana unor forţe oculte care şi astăzi sunt la putere în lume și foarte influente și la noi în țară, de aceea este şi astăzi hulit și prigonit, pentru că aceste forţe aplică principiul talmudic al uciderii continue, al prigonirii şi după moarte, al răzbunării ca datorie lăsată moştenire urmaşilor, al urii considerate ”sacră” în mistica lor răsturnată. 

(more…)

8 septembrie 2020

Nașterea Maicii Domnului. Predica Sfântului Ioan Maximovici

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 12:23

Nașterea Maicii Domnului

Predica Sfântului Ioan Maximovici

 

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! (Ps. 103, 25) exclama încă în vechime Psalmistul. Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia), prin care s-au făcut toate?

În alt psalm se spune: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor (Ps. 32, 6).

Iar Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut (In. l, 1-3).

Înţelepciunea lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei însuşiri a lui Dumnezeu. Acelaşi evanghelist glăsuieşte mai departe: Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl (In. l, 14). Aşadar, Cuvântul prin Care toate s-au făcut este Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. El se mai numeşte şi „înţelepciunea lui Dumnezeu”, aşa cum spune în epistola sa Sfântul Apostol Pavel: Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit… puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. l, 22-24).

Fiul lui Dumnezeu Se numeşte Cuvântul şi înţelepciunea lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu-Tatăl pe toate le săvârşeşte prin Fiul Său. În acest fel, prin Fiul lui Dumnezeu, Tatăl ni Se vesteşte prin faptele Sale şi prin El [Fiul] s-a arătat în diversitatea ei înţelepciunea lui Dumnezeu. 

(more…)

7 septembrie 2020

Părintele Mihai Lungeanu, un sfânt din temniţele prigoanei. Interviu VIDEO Despre prezența Harului, rugăciunea lăuntrică și atacurile demonice

Părintele Mihai Lungeanu, un sfânt din temniţele prigoanei

Interviu VIDEO Despre prezența Harului, rugăciunea lăuntrică și atacurile demonice

3 septembrie 2020

Mihai Lungeanu, om al rugăciunii de foc, preot harismatic, mărturisitor neînfricat și luptător legionar

Filed under: Miscarea Legionara,Pr Mihai Lungeanu,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 14:45

2 septembrie: pomenirea sfințitului mărturisitor

Mihai Lungeanu

om al rugăciunii de foc, preot harismatic, mărturisitor neînfricat și luptător legionar

Opt ani de la plecarea sa în Veșnicie

Pe 2 septembrie 2012, într-o duminică, după o viață de sfânt, a plecat la Dumnezeu Părintele Mihai Lungeanu. Atunci trupul său fost depus la Biserica “Buna Vestire” în Iași, unde părintele slujise 13 ani ca preot.  Înmormântarea trupului său a avut loc  pe 6 septembrie, in ziua de pomenire a minunii din Colose a Sfântului Arhanghel Mihail, în a cărui Legiune părintele Mihai Lungeanu a luptat și a suferit din tinerete, şi în a cărui Legiune s-a alăturat acum întru slavă, alături de sfântul ei voievod, Corneliu Codreanu şi de muţimea camarazilor care s-au sfinţit. Să ne întărească Dumnezeu pentru rugăciunile lor!


“Prin toamna anului 1955, la o regrupare a deţinuţilor făcută de administraţia închisorii, în celula unde stăteam a venit un bărbat tânăr, frumos, ai cărui ochi exprimau blândeţe deosebită şi o aleasă bunătate. De statură înaltă, tânărul domn s-a apropiat şi, întinzându-mi mâna, mi-a spus că este Mihai Lungeanu, din Iaşi – student la Medicină, în anul V, când fusese arestat prima dată, în august 1947. Era la a doua condamnare. Imediat, între noi s-a legat o prietenie dintre acelea care sunt binecuvântate cu darul de a nu se sfârşi niciodată, nici chiar dincolo de mormânt 

(more…)

Unde-s nebunii? de Demostene Andronescu & Cedry2k

Filed under: poezie,România Profundă,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 11:40

 

Unde-s nebunii?Demostene-Andronescu_w1531_h2000_q100

de Demostene Andronescu

& Cedry2k

 

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?

E, Doamne, lumea plină de cuminţi,

E plin pămîntul de martiri şi sfinţi

Atinşi de filoxera-nţelepciunii.

 

Tăcută-i gloata de-nţelepţi ca sfinxul

În faţa lumii şi-a nemărginirii

Şi-ascultător de rînduiala firii,

Cu un plăvan în jug trudeşte insul.

 

Scîncesc cuminţii-n chingile durerii

Şi, sîngerînd din răni adînci blîndeţe,

Lîngă neveste mor de bătrîneţe,

Necutezînd să tragă spada vrerii.

 

Boleşte omenirea ca o juncă

Şi nimeni nu-i ca să-i sloboadă sînge;

S-a-mpotmolit istoria şi plînge,

Cu prora-nfiptă într-un colţ de stîncă.

 

Nu se mai nasc nebuni care s-o mîne

Cu bîta de la spate, ca pe-o vită,

Acestui veac să-i pună dinamită

Şi evu-nţelepciunii să-l dărîme.

 

O! Doamne, Doamne, unde-s Don Quijoţii?

E lumea plină de-alde Sancho Panza

Ce nu-ndrăznesc să mînuiască lanza,

Ci scutieri cuminţi se vor cu toţii.

 

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii

Să tragă spada şi să taie nodul?

Tînjeşte după glorie norodul

Şi nu-s Cezari să-l treacă Rubiconii…

 

Sloboade, Doamne,-n lume nebunia,

S-o răvăşească şi să o răstoarne,

Ca un berbec să ia pămîntu-n coarne

Şi-acestui veac nebun să-i surpe temelia!

 


 

Sursa:  fericiticeiprigoniti.net

OMS folosește „inteligența artificială” și „ascultarea socială” pentru a controla informațiile despre COVID 19

Filed under: bio-wars,cenzura,dictatura,totalitarism — Mircea Puşcaşu @ 11:04

OMS folosește „inteligența artificială” și „ascultarea socială” pentru a controla informațiile despre COVID 19

Articol de Adrian Pătrușcă / evz.ro

Cine își mai făcea iluzii că Organizația Mondială a Sănătății este preocupată în primul rând de combaterea pandemiei va fi șocat să afle că OMS este implicată într-un adevărat război informatic și ideologic, asemenea unei mega-campanii electorale planetare.

World Health Organization (WHO) Director-General Tedros Adhanom Ghebreyesus
Photo by Fabrice COFFRINI / AFP

Organizația Mondială a Sănătății lucrează cu o companie de analiză digitală într-o acțiune de „ascultare socială”, supraveghind conturile a milioane de persoane de pe rețelel sociale, pentru a lupta împotriva „dezinformării legate de coronavirus”.

Potrivit unui articol de informare al Organizației Mondiale a Sănătății din 25 august, intitulat „Imunizarea publicului împotriva dezinformării”, OMS, care este brațul sanitar al ONU, afirmă că este o „supraabundență de informații și o răspândire rapidă de știri, imagini și video” legate de coronavirus.

(more…)

27 august 2020

Preoți uciși în comunism. 28 august 1959 – Gheorghe Dragomirescu, sfințitul mărturisitor

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 15:20

Preoți uciși în comunism

28 august 1959:

Gheorghe Dragomirescu, sfințitul mărturisitor

Pe data de 19 august 1959, imediat după sfârșitul slujbei religioase la biserica din comuna Lopătari, județul Buzău, unde era preot, soțul meu Puiu Dragomirescu a fost arestat în văzul tuturor. Era respectat și iubit de sătenii cu care făcuse împreună zeci de mii de cărămizi în vederea ridicării altei biserici în satul de care era foarte legat. Așa ceva nu puteau trece cu vederea autoritățile de atunci. Preoții erau considerați mari dușmani ai puterii și ei trebuiau exterminați.

În același an, dar la date diferite, au mai fost arestați tata, fratele și doi cumnați, toți preoți – deci cinci preoți dintr-o familie! Rând pe rând, la date diferite, au revenit toți, dar Puiu n-a mai apărut niciodată!

Când în 1964 s-au întors toți, rude și cunoscuți care fuseseră arestați, am așteptat să apară soțul meu, tată a trei copii. Mă bucuram pentru toți cei ce reveneau și-i întrebam pe fiecare dacă nu l-au văzut în închisoare și pe Puiu. Nimeni nu-l văzuse nicăieri. Eu și copiii așteptam înfrigurați întoarcerea acasă și ne întreceam care mai de care să-i facem bucuria cea mai mare. Zilele, lunile treceau și de la Puiu nicio veste! Atunci am început demersurile pe la Securitatea din Buzău și Ploiești dar zadarnic.

(more…)

21 august 2020

FLER, INFORMAȚIE, LIBERTATE

Filed under: Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 10:26

FLER, INFORMAȚIE, LIBERTATE

Îmi plac grozav oamenii care sunt suficient de inteligenți și de curați să înțeleagă cum stau lucrurile. Am observat că asta nu ține de câte studii au,  ci de un anume bun-simț, un anume discernământ, un fler care le indică instantaneu neverosimilul. O condiție ca acest fler să rămână treaz este ca omul să nu se bazeze pe „sursele oficiale”.

Îmi plac foarte mult și oamenii care pe lângă acest fler sunt și bine informați. Acei oameni care au înțeles că pandemia inițiată in Wuhan este mult amplificată mediatic și folosită drept pretext pentru redefinirea integrală a relațiilor interumane, pentru impunerea unei noi paradigme totalitare in  politica globală, bazate pe controlul  asupra omului simplu prin mijloace legislative, prin mijloace mediatice, prin mijloace farmacologice și prin mijloacele tehnologiilor digitale.

(more…)

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: