Bucovina Profundă

22 aprilie 2012

Prezentare de carte: Despre vindecările paranormale – Ioan Vlăducă

Filed under: apologetica,bioetica,carte,Ioan VLĂDUCĂ — Mircea Puşcaşu @ 23:23
Tags: , , , ,

Prezentare de carte:

Despre vindecările paranormale 

Ioan Vlăducă

După revoluția din 1989, țara noastră a fost invadată de o mulțime impresionantă de „vindecători” și „călăuzitori spirituali”, adepți ai doctrinelor extrem-orientale.

După două milenii de Ortodoxie, mulți români se întorc la practicile păgâne: acupunctura, ayurveda, homeopatia, radiestezia, clarviziunea, yoga, ezoterism ș.a.
Consecințele acestor doctrine și practici extrem-orientale sunt foarte grave: îndepărtarea de Ortodoxie, posedarea demonică, îmbolnăvirea psihică, destrămarea familiilor.
Necunoașterea învățăturii ortodoxe despre sănătate, boală și vindecare este una dintre cauzele răspândirii practicilor păgâne în teritoriile ortodoxe.

Pentru comenzi, completați formularul de pe pagina de Comenzi. (Pret: 5 lei)

23 martie 2012

ERNEST BERNEA – ÎNNOITORII. POETUL

Filed under: articol,carte,Ernest BERNEA,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 01:51

ERNEST BERNEA

ÎNNOITORII. POETUL

Unii oameni cred că este adevărat numai ceea ce ating simţurilor lor. Dincolo totul e „poezie.” Se feresc să cadă în apele nemărginite ale unui cer spiritual pentru a nu fi nevoiţi să suporte decepţii.

Sânt oameni pe care niciodată nu îi atrage necuprinsul lumii şi tainele vieţii, nu-i încântă o armonie interioară sau o idee pură.

Aceştia se socotesc oameni „realişti.”

Sânt oameni poeţi şi oameni „realişti.” Cei din a doua categorie îi dispreţuiesc pe cei dintâi. Credem că dispreţul vine din incapacitate.

A fi dăruit cu o structură poetică nu este o infirmitate cum se crede, ci dimpotrivă este o însuşire aleasă. Omul poet este un idealist – sau poate adevăratul realist – pentru că el este un creator de valori noui pe care în realitate nu le-a aflat încă, dar care pot deveni reale. Pentru ca noi să putem progresa, să putem merge către un mai bine, trebuie să anticipăm acest viitor într’o viziune superioară de viaţă. Numai trăind această viziune intens o putem traduce în faptă; o realitate dacă nu este, poate să fie.

În acest fel poetul este un adevărat creator şi deschizător de drumuri. Cugetul său străbate distanţe în necunoscut, luminează căile şi face posibilă fapta. Cei ce dispreţuiesc evadarea din ceea ce este de fapt, nu cunosc frumuseţea şi nici putinţa unui viitor mai bun, pentru că nu cunosc creaţia. Ei suferă de o miopie pronunţată pe care o numesc „realism.” Această poziţie înseamnă stagnare şi moarte.

Omenirea datorează totul acestor poeţi care i-au îmbogăţit viaţa şi i-au făcut-o mai luminată. În arte, în ştiinţă, în filosofie, în politică, în noistică, poeţii s’au exprimat şi au dus omenirea de mână în zări tot mai limpezi.

„Realiştii” spun în faţa unei murdării: aşa e viaţa. Poeţii răspund: nu este aşa pentru că poate fi altfel, poate fi mai bună. Primii trăiesc într’o zodie animală şi rămân în ea pentru că le este îndeajuns, iar ceilalţi trăiesc înaripat şi vor o lume mai frumoasă, mai curată, mai cerească şi o viaţă descătuşată cât mai mult de poverile fondului subuman. (more…)

7 martie 2012

ERNEST BERNEA – ÎNNOITORII. FEMEIA

ERNEST BERNEA

ÎNNOITORII. FEMEIA

Bărbatul este recunoscut unanim ca fiind superior femeii. Această recunoaştere a lăsat peste ochii noştri o perdea care ne opreşte să vedem ceea ce este esenţial femeii, înşuşirile sale de căpetenie.

Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă viaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.

Femeia are simţul mult mai fin al situaţiilor morale, trăieşte mult mai adânc decât bărbatul încercările interioare ale fiinţei apropiate; ea se transpune în întregime în locul altuia mergând până la depersonalizare. Cugetul ei şi făptura ei surprind mai repede şi simt mai adânc durerile şi bucuriile celor apropiaţi.

Bărbatul e mai închipuit, mai rece, mai calculat şi mai închis decât femeia. Bărbatul e mai trufaş, mai aspru şi nu rareori mai egoist. Cu aceste însuşiri înţelegem cât de uşor poate deveni tiran.

Marea putere de depăşire, puterea de trăire în altul şi capacitatea ei de recepţie fac din femeie cel mai bun confident în ceasurile grele. O femeie inteligentă şi blândă vine ca o lumină tămăduitoare peste rănile unui suflet încercat.Femeia este o făptură mai fragedă, mai delicată şi mai simţitoare decât bărbatul. Aici stă superioritatea ei. E drept că bărbatul a întrecut-o în artă, în ştiinţă şi mai ales în politică, dar nu trebuie să uităm că ea l-a egalat, dacă nu l-a şi întrecut, în cea mai grea şi mai de sus valoare umană: sfinţenia.

Pentru a fi înţeleasă, femeia trebuie văzută în expresiunile caracteristice ale naturii sale. Femeia sportivă, militar sau inginer, tot atâtea chipuri întoarse ale firii. Armonia cosmică le refuză.

Supusă unui destin al pasiunii ea, este legată de tot ceea ce îi îmbogăţeşte zilele; de la cele mai însemnate până la cele mai gratuite lucruri, toate o interesează, o cheamă, o farmecă. Dorinţa puternică şi continuu împrospătată de a-şi îmbogăţi viaţa şi, totodată, nevoia de dăruire dezinteresată fac din femeie o fiinţă în permanentă vibraţie şi îndemn.

Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura statornică cu isvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare. Cum altfel s’ar explica plinătatea şi focul rugăciunilor sale? Cum (more…)

4 martie 2012

ERNEST BERNEA – ÎNNOITORII. COPILUL

Filed under: articol,carte,Ernest BERNEA,poezie,România Profundă,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 23:35

ERNEST BERNEA

ÎNNOITORII. COPILUL

Odată, într’un sat de munte, la vremea când urzeşte întunerecul, stăteam de vorbă cu un copil cu ochii de mirare. Pe deasupra capetelor noastre o pasăre a bătut din aripi de câteva ori şi s’a pierdut în pădure. După un moment de linişte a urmat întrebarea senină a copilului: de ce sboară pasărea? Altă dată, privind argintul viu al unei ape ce curgea boltit peste pietrele rotunde ale văii ca prins de o minune, a întrebat: de ce curge apa?

Ce minune stă în această făptură mică? Cum de l-a chemat măsura lui către gândurile neliniştitoare? Ce tainică legătură îl poartă pe culmile vieţii. Copilul este mai aproape decât noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu.

Zilele omului vârstnic se scurg într’o formă banală. Feluritele chipuri ale lumii acesteia şi sensul adânc al lucrurilor îi scapă. Omul de azi trăieşte totul în fugă, el nu prinde frumuseţea, nici lumina adevărului. Cele mai alese rosturi şi semne îi scapă; îi scapă nu pentru că el ar fi în păcat, ar fi sortit de la început să nu vadă, ci pentru că felul în care îşi trăieşte viaţa aici îi închide porţile înţelesului. Cu fiecare zi ce trece omul se îndepărtează de plaiurile bucuriei şi ale înţelepciunii. Trufia şi îndemnul numai către ordinea materială a lucrurilor îl fac să coboare cele mai de jos trepte ale condiţiei umane.

Trăind şi repetând zilnic aceleaşi forme şi acte lumea înconjurătoare îşi pierde misterul. Sau mai precis, odată cu anii, omul îşi pierde un simţ foarte delicat, dar pătrunzător, care îl pune în stăpânirea substanţelor ultime ale existenţei; omul în vârstă pierde de cele mai multe ori simţul adâncimilor; sâmburele dumnezeesc moare în el.

Dimpotrivă, copilul, fiinţă nouă şi neprihănită, necumpărată de ispitele aparenţelor înşelătoare, culege pretutindeni urmele minunilor. Când un copil deschide pentru prima oară ochii, întreg universul cu tainele joacă în apele luminate ale ochilor săi.

De aceea Iisus iubea atât de mult copiii, de aceea i-a arătat ca pe un simbol al Creştinismului, lume nouă care punea preţ pe nevinovăţie şi naivitate îngerească, pe frăgezime şi sete de absolut. „De nu vă faceţi la fel cu pruncii nici că veţi intra în împărăţia cerurilor.”

Copilul este o făptură biblică originară. Copilul este o făptură a vieţii neîntinate, este o floare deschisă luminii, este îndemn la simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de cer dată omului odată cu începutul.

Copilul este un (more…)

17 octombrie 2011

Capcana educaţiei sexuale, un atentat la sănătatea şi viitorul copiilor noştri – 21-22 octombrie la Suceava

Filed under: carte,conferinte,sexualizarea precoce,taina faradelegii,Virgiliu Gheorghe — Mircea Puşcaşu @ 11:38

Asociaţia pentru Apărarea Familiei şi Copilului, BUCOVINA PROFUNDĂ  şi Asociaţia Familia Ortodoxă

vă invită la simpozionul

Capcana educaţiei sexuale

un atentat la sănătatea şi viitorul copiilor noştri

21-22 octombrie la Suceava

  •  vineri, 21 octombrie, ora 18.00,   Aula Mare, Universitatea „Ştefan cel Mare”  Suceava

Conferinţa:

Revoluţia sexuală

mistificare a dorinţei şi naturii umane

Va conferenţia:  Virgiliu Gheorghe, biofizician

Va fi lansat volumul: Pornografia, maladia secolului XXI


  • sâmbătă, 22 octombrie, ora 10.00, Sala de conferinţe a Arhiepiscopiei, str. Vasile Bumbac, nr. 2

 Problematică şi soluţii

ancheta jurnalistica, cursuri alternative, discutii

Irina Nastasiu, jurnalistă, Asociaţia Pro-vita, Piatra Neamţ

Gabriela Alexandru, formatoare, Fundaţia Arsenie Boca, Bucureşti

Leonard Vancu, formator, Fundaţia Sfinţii Martiri Brâncoveni, Constanţa

Vezi mai jos afisele:

Inregistrarea audio a conferinței: Virgiliu Gheorghe – Revolutia sexuala. Mistificare a dorinței și naturii umane (Suceava, oct. 2011)

…afis 2 …

13 iulie 2011

IOAN VLĂDUCĂ: VACCINAREA ŞI ECOGRAFIA FETALĂ. Efecte negative

Apariţie editorială de excepţie:

VACCINAREA ŞI ECOGRAFIA FETALĂ

Efecte negative

autor: IOAN VLĂDUCĂ

Editura Areopag, Bucureşti, 2011

Cartea Vaccinarea si ecografia fetala. Efecte negative se poate comanda direct la Editura AREOPAG la adresa comenzi@areopag.ro

CUPRINS:

Partea intai – VACCINAREA
Termeni medicali
Principiul vaccinarii
Adevarata istorie a vaccinurilor
Minciunile sistemului oficial
Compozitia vaccinurilor
Vaccinurile sunt ineficiente
Vaccinurile sunt periculoase
Vaccinarea si bolile autoimune
Genocidul prin vaccinare

Partea a doua ECOGRAFIA FETALA
Principiul ecografiei
Efectele fizice, chimice si biologice ale ultrasunetelor
Minciunile sistemului oficial
Divertismentul cu imagini ecografice prenatale
Efectele negative ale ecografiei fetale

Partea a treia CONCLUZII

Bibliografie

7 iunie 2011

STANILOAE – Ultimul Roman dintre Sfintii Parinti – conferinta la SUCEAVA

17 februarie 2011

SUCEAVA: Lansari de carte – Martiri si marturisitori romani din sec.XX – Poeti dupa gratii + Vatra Dornei, Radauti, Botosani

*  miercuri, 23 februarie 2011, ora 18.00

Casa de Cultură – Suceava

* vineri, 25 februarie 2011, ora 16.00

Casa de Cultură – Vatra Dornei

* sâmbătă, 26 februarie 2011, ora 15.00

Casa de Cultură – Rădăuţi

* duminica, 27 februarie 2011, 17.00

Protopopiatul Botosani (more…)

29 noiembrie 2010

Martiri si marturisitori romani din secolul XX. Inchisorile comuniste din Romania – Fabian Seiche

Martiri şi mărturisitori români din secolul XX.

Închisorile comuniste din România

Autor: Fabian Seiche, Editura Agaton, 2010, 606 pagini


„O carte care iti va rascoli sufletul. Din sirul celor enumerati in aceste pagini am cunoscut multi. Am baut impreuna din paharul amaraciunii, ne-am rugat impreuna. Am retrait momente sublime, cu toate inimaginabila suferinta prin care a trebuit sa trecem.
Omeneste gandind, cine poate sa inteleaga oceanul de ura ce a zamislit atata suferinta, atata jale, atatia morti. Cum sa pricepi spiritul de jertfa, de dragoste fata de cel de-alaturi, daca nu te-a patruns sfatul Mantuitorului: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc…”(Mt.5,44) si mai ales indemnul Apostolului Pavel: „Dragostea toate le rabda, toate le crede, toate le nadajduieste, dragostea nu cade niciodata!”. De seninatatea cu care au intampinat martirii nostri tot soiul de chinuri, nascocite de minti bolnave aflate sub porunca lui lucifer, cum sa ne mai miram?… Ei sunt temelia de granit pe care neamul nostru se va ridica.
(Ilie Tudor, fost deţinut)
Anul publicarii:

2010

Format:

17×24 cm

Nr. pagini:

606

27 august 2010

Se poate trăi sub tăvălug sau în mlaştina disperării? – Marcel Bouros

Se poate trăi sub tăvălug sau în mlaştina disperării?

Marcel Bouroş

(Din cuvantul introductiv la cartea „De sub tăvălug” a domnului Ilie Tudor, apărută in a treia sa ediţie, în 2010 la Curtea Brâncovenească)

„De sub tăvălug” e un titlu optimist!

Domnule, a fost groaznic, dar a trecut! În realitate am ieşit de sub tăvălug asemeni firului de iarbă prin asfalt, dar datorită păcatelor noastre nu am ieşit la lumina soarelui, ci în mlaştina disperării, în mlaştina plăcerilor ieftine şi a sângelui copiilor omorâţi în pântece.

În vremurile crâncene de ieri, Nichifor Crainic a propus soluţia statului etnocratic, astăzi în pragul disoluţiei statului naţional român şi în furtuna antihristică mai avem o singură soluţie- singura valabilă ieri, astăzi şi mâine- întoarcerea la Hristos!

O vom face sau vom pieri!

Soluţia statului etnocratic este astăzi utopică.

Dacă tot trebuie să existe un stat, propunem statul hristocratic propus de profeţi.

Cine-i profetul? Asta ne va arăta Dumnezeu, dar numai după ce noi vom fi ascultat de porunca Sa: „Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru din ceruri desăvârşit este.”

Am moştenit o lume rea a cărei hidoşenie a fost vădită de mărturisitorii Adevărului. Deoarece nu vrem să ne sfinţim, nu vom reuşi prin puterile noastre să schimbăm lumea, vom lăsa copiilor noştri o lume şi mai rea! Avem însă la rândul nostru datoria mărturisirii astfel încât copiii noştri să nu confunde Lumina cu întunericul.

În zadar căutăm soluţii orizontale, nu există! Există o singură salvare: verticala crucii, să zburăm pe cruce!

În marea Sa dragoste, Dumnezeu aproape că vrea să-şi calce cuvântul, să ne anuleze liberul arbitru şi să ne mântuiască cu forţa, să ne determine să ţâşnim pe cruce! Şi, cu toate acestea, noi rămânem lipiţi pe orizontala morţii!

Săracul Dumnezeu! Săracul tată care-şi vede fiul prins în ghearele morţii. Mai de plâns e Dumnezeu- Tatăl decât omul- tată, deoarece Dumnezeu n-a greşit cu nimic, pe când noi singuri ne aruncăm fiii în ghearele morţii.

În faţa atâtor agresiuni şi minciuni- criza, buletinul, creditul, încălzirea globală, drogurile etc, etc, etc, omul contemporan pare a nu mai avea nicio soluţie! Nimic mai fals! A murit oare Dumnezeu?

Trăim într-un univers concentraţionar, Aiudul, Piteştiul, Peripava, Jilava, Sighet, Salcia, Canal… poartă azi un singur nume: România!

Cunoaştem soluţiile propuse de Pr. Iustin Pîrvu şi Pr. Nicolaie Steinhardt în Jurnalul Fericirii. Citindu.i pe cei doi Părinţi am înţeles următoarele:

  1. cerem harul lui Dumnezeu prin rugăciunea şi trăirea noastră.
  2. luptăm asemeni (more…)

4 mai 2010

Ovidiu Hurduzeu in conferinta la Suceava

Filed under: atitudine,carte,conferinte,marea minciuna,Ovidiu Hurduzeu,România Profundă — Mircea Puşcaşu @ 23:56

(more…)

28 aprilie 2010

Savatie Bastovoi-„Diavolul este politic corect”

de Nicolae Popa (sursa: Jurnal de Chisinau)

Cine cunoaşte calmul şi blajinătatea ieromonahului Savatie şi cuminţenia senină a omului şi scriitorului Ştefan Baştovoi îi va fi greu să şi-l imagineze dezlănţuit, asemenea vulcanului islandez cu nume de nepronunţat care a pus la pământ cele mai sofisticate tehnologii electronice. Ca autor de cărţi ce nu stau să se prăfuiască pe rafturi, a publicat recent, sub numele de Savatie Baştovoi, un roman care ar putea trece drept unul de scandal, dacă n-ar fi de un tragism ce te mişcă şi te pune pe gânduri – „Diavolul este politic corect”, apărut la Editura „Cathisma” din Bucureşti.

Autorul mărturiseşte pe site-ul său că ideea a pornit de la afirmaţia unui politician britanic care propunea uciderea persoanelor ajunse la vârsta de 65 de ani ca fiind nefolositoare pentru stat şi societate. „Mi-am imaginat, mai spune autorul, o lume în care eutanasierea bătrânilor ar deveni la fel de „normală” ca şi avortul.” În acest sens, imaginaţia autorului plăsmuieşte o lume în care toţi cei care trec de 60 de ani ştiu că mai au de trăit exact încă cinci ani. În ultimii doi-trei ani ai vieţii, ei sunt vânaţi prin oraş pentru a fi internaţi cu forţa într-un azil pentru eutanasieri. Acolo li se administrează preparatele necesare, astfel încât – exact în ziua stabilită prin legile statului respectiv – omul să moară „absolut nedureros”, ba chiar cu zâmbetul pe buze.

Ei bine, artizanii unei asemenea societăţi antiumane ajung să-şi trăiască propria apocalipsă în duhorile ce vin dinspre insula cu sutele de mii de exilaţi, unii îngropaţi de vii sau aruncaţi în mare pe motiv că n-ar mai fi de vreun folos pentru societate. Totodată, prin oraş mărşăluiesc detaşamente de adolescenţi în uniforme albastre (more…)

« Pagina anterioară

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: