Bucovina Profundă

15 aprilie 2013

O opinie incomoda despre cardul de sanatate

O opinie incomoda despre cardul de sanatate 

Cineva spunea “Daţi-mi controlul asupra monedei naţionale şi mi-e indiferent cine face legile!“

Extrapoland  aceasta formulare la viata noastra cotidiana , am putea spune ca , cei care  detin informatia  referitoare la starea  de sanatate a unui popor, aceia  pot  controla , in bine sau in rau , viata fiecaruia dintre noi.

Introducerea cardului national de sanatate se amana pentru al saptelea an consecutiv. Acest lucru reliefeaza framantari care au avut loc in sistemul de sanatate, care au mai amanat putin monitorizarea noastra  biologica la scara nationala.

Conform normelor din  HG 900/2012 ,cardul de sanatate ar fi trebuit sa fie in buzunarele romanilor la 1 ianuarie 2013,cu recomandari si detalii de folosire, dar  acest lucru s-a amanat din nou,probabil pana in 2014.

Incercand sa ne familiarizam  putin cu terminologia folosita, cuvantul „biometrie „ ne sugereaza folosirea unei nanotehnologii avansate, care furnizeaza  niste dispozitive mici,atasabile unei cartele de material plastic, prin intermediul carora suntem conectati la un sistem central de supraveghere, despre care nu prea stim nimic, dar  in legatura cu care ni se dau asigurari ca ar fi „ de incredere”. Vorbim ,deci, de documente de identificare a fiecaruia dintre noi,care sunt asemanatoare   cartilor de identitate, sau cu permisele auto,  dar, care, pe langa datele personale de identificare (numele, prenumele, precum şi codul numeric personal), inmagazineaza informatii legate de starea de sanatate   a romanilor,detaliata in privinta :  diagnosticelor medicale cu risc vital şi a bolilor cronice, grupelor a sanguine şi a  Rh-ului, dar si date referitoare la   acceptul  exprimat, în timpul vieţii, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule, după deces (termenul “deces”, insuficient detaliat, nu precizeaza unde s-ar incadra, in aceasta ecuatie ”moartea clinica”). (more…)

Reclame

11 martie 2013

PROTEST IMPOTRIVA ABUZURILOR STATULUI PRIN IMPLEMENTAREA DOCUMENTELOR ELECTRONICE PERSONALE

Filed under: acte cu cip,atitudine,bioetica,boicot,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 18:07

PROTEST IMPOTRIVA ABUZURILOR STATULUI

PRIN IMPLEMENTAREA DOCUMENTELOR ELECTRONICE PERSONALE

afig-miting - NET-CROP

ApLR COMUNICAT DE PRESA:

Asociația pentru Libertatea Românilor a inițiat în luna ianuarie mai multe acțiuni de cercetare a impactului introducerii actelor electronice asupra vieții private și libertății de conștiință a cetățenilor României. Aceste acţiuni au loc în condițiile în care implementarea sistemelor electronice sau biometrice ocupă un loc din ce în ce mai important pe agenda instituțiilor statului.

Implementarea sistemelor electroince se referă la :

a) introducerea actelor de identitate electronice prevăzută (more…)

R O M Â N I , VI SE PREGĂTEŞTE C E V A ! APĂRAŢI-VĂ LIBERTATEA ŞI DEMNITATEA!

R O M Â N I ,

VI SE PREGĂTEŞTE

C E V A !

barcode prison 0

 APĂRAŢI-VĂ LIBERTATEA ŞI DEMNITATEA!

VENITI ALATURI DE ApLR LA:

PROTEST IMPOTRIVA ABUZURILOR STATULUI PRIN IMPLEMENTAREA DOCUMENTELOR ELECTRONICE PERSONALE

 

Știați că  începând cu acest an, în România, a început introducerea masivă a documentelor personale electronice: buletin de identitate electronic, permis de conducere electronic, card de sănătate  electronic, rețeta electronică, etc.?

Știați că implementarea documentelor personale electronice este doar o etapă în procesul de implantare a dispozitivelor electronice tip R.F.I.D. cu dimensiuni de câțiva milimetri direct în corpul uman, prin injectare sub piele, fenomen care deja se petrece în SUA şi alte ţări?  În SUA, dispozitivul electronic implantabil pentru oameni produs de  VeriChip Corporation a primit aprobările preliminare de la Food and Drug Administration (FDA) încă din 2002, și a fost  aprobat în 2004.

Știați că  dispozitive electronice implantabile,  aprope similare celor destinate oamenilor, au cauzat cancer la 10% din animalele de laborator pe care au fost testate [1.] ?

Știați că aceste documente, sunt foarte nesigure existând posibilitatea de a fi citite modificate și copiate (clonate) cu ușurință de către persoane neautorizate (hackeri, teroriști etc.) care pot fura identitatea unei persoane şi pot săvârși infracțiuni în numele acelei persoanei care ulterior va suferi rigorile legii pentru fapte pe care nu le-a săvârșit?

Știați că  din cauza vulnerabilității sistemului informatic în Anglia s-au pierdut datele a 93% din asigurații sistemului de sănătate?

Știați că  între 500.000 și 1.000.000 din cele 6,5 milioane de pașapoarte biometrice ce se află în circulație în Franța sunt false [2.] ?

Știați că informația stocată în (more…)

29 ianuarie 2013

Cat de sigure sunt datele tale in pasaportul electronic? – Bogdan Manolea

Filed under: acte cu cip,atitudine,boicot,marea minciuna,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 11:50

Cat de sigure sunt datele tale

in pasaportul electronic?

sursa: legi-internet.ro/blogs

Bogdan Manolea

Astazi, 28 ianuarie 2013 este ziua protectiei datelor personale. Un subiect care incepe sa te doara personal doar atunci cind, de obicei, este prea tarziu.

Cand ti-ai pierdut laptopul si iti dai seama ca oricine poate sa sparga parola ta de 5 caractere. Cand te-ai despartit de prietenul gelos si tot ce-ai scris vreodata pe Facebook se intoarce impotriva ta. Sau cand iti dai seama ca “every move you make” nu e doar versul unui cantec celebru, ci si o realitate pentru toti cetatenii in contextul pastrarii datelor de trafic – si incep sa fie folosite impotriva ta in cazul pe care l-ai fi crezut cel mai putin probabil.

Impreuna cu colegii de la ApTI ne propune sa publicam cinci materiale informative in aceasta saptamina referitoare la subiect, care sa mearga pe zona de informare, uneori inainte ca legislatia sa fie adopata – de la pasapoarte si cartile de identitate electronica, la cookie-uri si noua propunere de regulament a UE in domeniul datelor personale, care va guverna intreg domeniul.

Astazi – am scris despre pasaportul electronic. In 2007 scriam tot pe acest blog ca pasapoartele biometrice nu sunt suficient de sigure.

In 2013 ajungem la aceiasi concluzie. Cu ajutorul nepretuit al lui Bogdan Alecu am vrut sa vedem cit de sigur este un pasaport electronic romanesc. Cel pe care multi dintre romani il poarta in buzunar cind merg in afara UE. Nu putem, nu stim si nici nu avem voie sa verificam intreg proces de emitere al pasapoartelor (mai rau este nimeni nu o face!), dar macar putem sa incercam sa vedem cit de sigure sunt datele de pe cipul pasaportului nostru.

Rezultatele analizei primare facuta de Bogdan arata dezatruos pentru un sistem anuntat si promovat ca oferind “condiţii de maximă siguranţă”, iar “scanarea informaţiei depozitate (se poate face) numai de aparate guvernamentale autorizate”.

Ei bine – este exact pe dos: datele din pasaport, inclusiv imaginea digitala a fetei nu sunt criptate, iar accesul se poate face cu un smartphone, daca instalezi un soft public pe el. Ca sa fie si mai penibila situatia, (more…)

22 ianuarie 2013

Insistența guvernării electronice până la obsesie. Dileme bioetice și morale – Pr. prof. dr. Mihai Valică

Filed under: acte cu cip,apologetica — Mircea Puşcaşu @ 01:15

Insistența guvernării electronice până la obsesie

Dileme bioetice și morale

Pr. prof. dr. Mihai Valică

(articol  în avanpremieră din nr 27 al revistei ATITUDINI)

finger print iris scan

Armonia şi complementaritatea între revelaţie, ştiinţă şi tehnologie un deziderat și ideal creștin

Fără îndoială, știința și tehnologia folositoare omului sunt o „străduință spre Creație“, în vreme ce religia creștină este o „străduință spre Creator“ spune părintele telegrafiei fără fir, fizicianul Edouard Branley[1]. Ele trebuie să lucreze sinergic pentru om.

Cei ce contestă rațiunea, știința și tehnica în slujba omului, găsindu-și refuzul doar în revelație, știu foarte bine că cele două sunt complementare, nu se exclud.

Eșecurile științei sau folosirea tehnologiei împotriva omului de către unii, nu pot discredita sau încrimina știința sau tehnologia însăși. Însă acțiunea de introducere a documentelor biometrice, această nouă provocare a tehnologiei recente este evident împotriva omului, întrucât biometria presupune conectarea la un sistem central de supraveghere a omului, care merge mult prea departe.

Se știe că introducerea lor în actele de identitate, este o etapă înaintea implantării acestor date în corpul nostru. Aceasta se practică deja în multe țări din lume[2].

Acum se impune imperios şi responsabil a conştientiza şi influenţa ştiinţa şi lumea politică să recunoască faptul că ea este în mod din­amic neterminată, deci nu este definitivă, este perfectibilă şi că nu are absolut nimic de spus în mod direct despre transcendenţă şi destinul hristic al omu­lui.

Știinţa şi interesele politice, economice sau de orice altă natură, trebuie să se oprească acolo unde încalcă conştiinţa religioasă şi transcendenţa firească a omului spre veşnicie şi să ţină cont de valoarea şi demnitatea fiinţei umane.

A permite „clonarea electronică” a chipului uman şi înregimentarea sa în cipuri şi apoi manipularea lui, după bunul plac al cuiva, înseamnă a „amaneta” ceea ce nu ne aparţine şi a reduce identitatea noastră iconică, care este unică, la un număr într-o bucată de plastic. Or, omul ca „slavă a lui Dumnezeu”, cum spune Sf. Irineu, este privit de Sf. Părinţi, ca având o vocaţie personalistă, adică un nume şi o viaţă trăită cu demnitate cu scopul îndumnezeirii[3].

Cred că aici trebuie pusă o limită morală, ca tehnica biometrică să nu devină parte componentă din fiinţa şi persoana umana, iar veţuirea omului în societate cu toate drepturile depline, nu trebuie să fie condiţionată în nici un fel, aşa cum se întâmplă cu înregimentarea electronică, întrucât cel care nu este înscris într-o bază de date informaţională, nu există din punct de vedere social şi astfel nu poate beneficia de drepturile sociale cuvenite.

Îm­potriva acestei tendinţe suspecte, Biserica şi în general Teologia are menirea de a apăra „firea omului” în toată normalitatea ei personală şi nu pe bucăţele, ci unitar şi holistic.

Acum mesajul care ni-l transmite Sf. Apostol Pavel, în contextul de mai sus, este mai actual ca oricând: „să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit”[4].

 

Problematici legate insistența, introducerea şi dezvoltarea tehnologiei RFID

Domeniile principale de lucru direcţionate spre aplicarea practică a cipurilor RFID:

1.cercetări în domeniul tehnologiei (experienţe şi implementări ale studiilor teoretice – transmiterea energiei de la distanţă, electronica pe materiale polimerice, antene de tip fractal, etc. , Mutigwe[5]);

2.introducerea tehnologiei pe scară largă – utilizarea comercială şi în activităţile industriale;

3.analiza problemelor de securitate;

4.stabilirea standardelor;

5.infrastructura;

6.administrarea. (more…)

17 ianuarie 2013

8 argumente si ceva: De ce NU vom accepta cardul şi dosarul electonic de sănătate

Filed under: acte cu cip,apologetica,atitudine,bioetica,boicot,inginerie sociala,pecetea — Mircea Puşcaşu @ 02:20

De ce NU vom accepta 

cardul şi dosarul

electonic de sănătate:

8 argumente şi ceva


1. Consider că mi se încalcă dreptul la  confidenţialitate, atât timp cât informaţia medicală de pe card (prin intermediul SIUI) şi ulterior din dosarul electronic, va fi accesibilă oricarui medic aflat  in relaţie contractuală cu Casa de Asigurari, farmaciştilor, precum şi  altor persoane enumerate mai jos.

Legislaţia României prevede  cu privire la confidenţialitate că nici măcar “ rudele de gradul I nu au acces la datele medicale ale unui pacient, nici măcar după moartea acestuia, dacă pacientul nu-şi exprimă acordul in acest sens.” Prin inscripţionarea unor date medicale pe cipul cardului de sănătate şi prin intermediul dosarului medical electronic, confidenţialitatea va fi practic, NULA, căci  la istoricul meu medical, vor avea acces de la 1 ianuarie 2013, prin intermediul cardului naţional de sănătate şi a SIUI multe alte persoane în afara medicului consultat(medicii de familie,iar  medicii specialişti, farmaciştii şi furnizorii de dispozitive medicale, precum şi personalul autorizat din cadrul caselor de asigurări de sănătate . Unde mai este confidenţialitatea , mă întreb, atâta timp cât persoane necunoscute mie vor avea acces şi control asupra datelor mele personale, uneori fără ca eu( deţinătorul exclusiv, pînă în prezent, a acestor informaţii )să fiu înştiinţat cu privire la accesarea şi modificarea lor!?

2. Secretul profesional  va fi încălcat atât timp cât diverse „entităţi”(enumerate mai sus)

vor avea acces la informaţiile medicale ale pacientului, informaţii pe care le vor furniza medicii. Medicul este obligat să pastreze secretul professional!(Art. 17, 18, 19, 20 din Codul Deontologic al Medicilor).

3. Mi se încalcă dreptul la  viaţă intimă şi privată, garantat prin  art 26 din Constituţia României, şi prin  Articolul 8 al Convenţiei Europene  pentru Protecţia Drepturilor Omului şi  Libertăţilor Fundamentale,

căci  informaţia medicală aparţine vieţii private. Cardul naţional de sănătate şi dosarul electronic vor deveni cu timpul monitorul serviciilor medicale de care va beneficia un pacient. În el vor fi stocate şi vizitele la medic, reţetele primite, medicamentele prescrise şi intervenţiile chirurgicale.

Lărgirea accesului la datele mele medicale,date  care aparțin vieții mele private, unui sistem întreg reprezintă o violare a dreptului la intimitate şi la demnitate ale persoanei . (more…)

10 octombrie 2012

Despre sfârşitul lumii, Antihrist şi masonerie – Părintele Sofian Boghiu

Părintele Sofian Boghiu

Despre sfârşitul lumii,

Antihrist şi masonerie

 

– Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?

– Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre.
Căci va veni Antihrist si desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimati. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viata aceasta. Căci nu toti vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în actiune.
Asa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de crestin. Că toată lumea stie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niste sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vietii. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, multumesc!”
Atunci lumea va fi împărtită: fiecare îsi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, asa cum spune Scriptura. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…
– “Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credintă pe pământ?”
– Da, da… Toate aceste probleme vor fi, dar mântuirea, credinta si atasamentul fată de Mântuitorul vor rămâne la alegerea fiecăruia.
– După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: ‘‘La apusul libertătii” si ‘‘Apocalipsa 13“. În esentă în ele se sustine că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populatii prin tehnicile moderne si sofisticate retele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită si subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmatii?
– Nu! Nu mi se par exagerate!
Omenirea, prin felul cum gândeste si se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredinta, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca si la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total si pe care Guvernul le aprobă.
Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (si protejat de legi) în mai multe tări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă si la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil.
S-ar mai putea amâna sfârsitul dacă ar începe o mare pocăintă si îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede asa ceva.
Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor si a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există institutii care nu spun pe fată că politica lor este distrugerea umanitătii, fiindcă atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste institutii conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate asa cum o înteleg unii oameni, nu asa cum este ea în realitate).
Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu totii, de la rege până la ultima slugă, asa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.
– Sunt si alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?
– Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest mars către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ati întrebat. (more…)

23 aprilie 2012

Părintele Justin Pârvu: Pământul, izvoarele şi apele strigă împotriva nesimţirii noastre. Interviu – 30 martie 2012

Părintele Justin Pârvu:

Pământul, izvoarele şi apele strigă împotriva nesimţirii noastre

Interviu cu Părintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 30 martie 2012

 sursa: atitudini.com

– Părinte, cum vă explicaţi faptul că încă mai sunt azi duhovnici, preoţi care susţin că nu cunosc problema cipurilor şi ca atare nu găsesc răspunsul potrivit pentru ucenicii lor? Sub pretextul că nu e treaba lor să cerceteze ce conţin aceste cipuri dau un răspuns evaziv celor ce îi întreabă cum să procedeze cu aceste acte biometrice.

– Dragii mei, ieşim de pildă la păscut cu o turmă de oi. Turma aceasta de oi e dirijată de cineva. De cine? De cioban. Cine este păstorul cel bun în viaţa noastră? E preotul. Preoţii, păstorii, de la mic, la mare, duc această răspundere a mântuirii turmei. În ce constă această răspundere? În propovăduirea adevărului, căci fără adevăr nu există viaţă: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” – spune Mântuitorul. El e cel care continuă această propovăduire a Adevărului: preotul. Dar dacă preotul, încă din seminar, apoi în facultate, excelează mai mult în arta fotbalului decât în arta Scripturii, ce să mai ceri de la astfel de preoţi? Cum să conştientizeze ei că asistăm la o satanizare a lumii prin implantarea acestor cipuri? Şi, în afară de asta, sunt şi oameni, Dumnezeu să ne ierte, interesaţi. Le place să fie audiaţi de public în conferinţe şi din slavă deşartă tac şi fac pe plac mulţimii. Nu vedeţi că ei (conducătorii) vin cu o melodie aşa de plăcută pentru noi, creştinii, încât să primim cipul ca pe o mare realizare utilă umanităţii?
Au început de la animale – cipuri în urechi, le-au pus peceţile acestea, nişte clame agăţate de urechea animalului. M-am gândit îndată: dacă cipul acesta e aşezat la vaca asta care dă laptele din care mâine se hrănesc copiii de toate vârstele, bătrânii, oamenii, nu cumva drăcovenia asta are efect şi asupra hranei, a circulaţiei sângelui, prin laptele, pe care apoi îl mănâncă omul? Apoi au evoluat cu cipul la om şi au zis că trebuie să aibă copilul mic cip ca nu cumva să fie furat… Aşa că îi pui cip acolo şi îl găseşti îndată. Şi astfel, ani la rândul, obişnuiesc poporul cu aceste cipuri care au, chipurile, efecte benefice. Ei bine, toate drăcoveniile acestea au cu totul un alt scop. În niciun caz unul bun. Pentru că noi am trăit de atâtea amar de veacuri pe aici şi n-am avut nevoie de cipuri. A trebuit să apară aceşti tovarăşi gentili care au grijă să nu ne pierdem şi să ne ofere ei această pază. De ce păzesc populaţia prin cipuri şi nu vin să vadă unde sunt tinerii noştri care au plecat de la casele lor din ţară şi s-au dus argaţi în Occident? Unde sunt aceşti tovarăşi care să poarte de grijă de nenorociţii copii care sunt aruncaţi pe străzile oraşului şi stau în tuneluri şi sub poduri şi dorm acolo, săracii, fără adăpost? Iar ca să înfiezi un copil din acesta amărât, e atâta lege şi atâtea rânduieli încât trebuie să faci un proces de trei, patru ani să-l poţi avea în braţele tale.
Dar nu cipurile vin în ajutorul nostru. Acolo vine satana să ajute, pentru că omul acesta devine o cifră, un număr. A transferat cifra aceasta în satanizarea lui. I-l pui pe frunte, i-l pui pe mână, i-l pui unde vrei şi unde nu vrei. Oare de asta are nevoie ţara noastră? Noi avem de format caractere, avem de făcut educaţie spirituală pentru a realiza omul liniştii, omul păcii, al dragostei, al unităţii, omul bunătăţii, pentru a avea o societate sănătoasă bazată pe jertfă şi dăruirea creştină. Cu cipurile nu realizăm nimic decât să ne îmbolnăvim şi noi. Pentru că ei prin cipuri nu te stăpânesc ca pe animal, ci urmăresc să îţi stăpânească fiinţa, ca spirit, ca suflet. Te perverteşte încât nu mai gândeşti. E ca şi cum cineva te-ar pune la curent electric, te aşezi pe scaun şi te aruncă de vreo trei, patru ori în sus şi în jos şi în felul acesta devii un om care ţi-ai pierdut şi memorie şi cap; nu mai ai nimic.
În 1949–1950 era o metodă venită din Răsărit, folosită la anchetele care se făceau în puşcării, căl punea pe scaunul electric pe deţinut şi acolo te trezeai că începeai fără să vrei să declari pe placul lor. Omul devenea o epavă, o cârpă care nu mai gândea, rob al unor atei comunişti. Acesta este scopul cipului: desfiinţarea gândirii omului în profunzime, să devină fără Dumnezeu, fără Hristos, adică omul satanizat. Un lucru trebuie judecat după scopul pentru care este creat. Acest cip nu este rău în sine, dar este creat spre a fi implantat în corpul uman, spre satanizarea omului. După scopul pentru care a fost creat, acest cip este demonic.

– Sunt unii care încă vă mai acuză că aţi fi zis că acest cip este pecetea finală şi urmează să vină Apocalipsa.

– Aceştia sunt doar nişte agitatori şi dezbinatori. Cine are bunăvoinţă să înţeleagă ce am spus eu, va înţelege. Scopul acestui cip este implantarea, ce va aduce cu ea şi pecetea Fiarei. Dar numai Dumnezeu ştie când va fi aceasta.

– Părinte, vorbeam dată trecută despre exploatările de la Roşia Montană prin care ni se fură aurul de către nişte firme străine. Acum, prin aceleaşi metode vor să ne fure şi cuprul şi, mai rău decât atât, au în proiect exploatarea de gaz de şist, o operaţiune foarte periculoasă pentru populaţie, prin fracționare hidraulică. Sunt dovezi din Statele Unite şi din alte părţi ale lumii cum exploatarea acestui gaz contaminează pânza freatică, otrăvind apa pe care o bem. Cum ne putem opune acestor proiecte?

– Cine au fost toţi cei care au exploatat adâncurile pământului şi bogăţiile noastre naţionale până acum? Tot străinii. Străinii luau veniturile, iar ţăranul nostru stătea şi trudea în adâncimea pământului. În 1949–1950, am intrat într-o zonă minieră. Eram vreo 800 de deţinuţi politici şi am văzut oamenii aceia slabi, cu ochii duşi în fundul capului, cu obrajii teşiţi. La un moment dat, (more…)

8 aprilie 2012

Părintele Oprea Crăciun , spre Floriile ceresti. A trecut la Domnul un mare duhovnic al Ardealului

Filed under: acte cu cip,sfintii inchisorilor — Mircea Puşcaşu @ 20:57
Tags: , ,

Părintele Oprea Crăciun , spre Floriile ceresti

A trecut la Domnul  un mare duhovnic al Ardealului

S-a mutat la Viata cea fără de moarte Părintele nostru cel blând şi bun ca pâinea lui Dumnezeu, pătimitor în temniţele comuniste, Părintele Oprea Crăciun . Dumnezeu să îl odihnească cu sfinţii, alături de ceata martirilor şi mărturisitorilor din închisorile comuniste.

Astăzi, 8 aprilie, la praznicul Floriilor, Părintele Oprea Crăciun din satul Cinciş, Hunedoara, a trecut la Domnul,Cel  pe care L-a iubit şi mărturisit cu preţul vieţii sale. Chiar dacă răpus de boală şi încleştat de durerile trupului, Părintele nu a încetat până în ultima clipă să îi primească pe ucenicii săi cu voie bună şi zâmbetul pe faţă, ca şi cum nimic nu ar suferi. Bland si smerit ca mânzul asinei, Părintele parcă a intrat astăzi prin poarta cerească în Ierusalimul cel de sus, purtând inlauntrul sau pe Mantuitorul Iisus Hristos. Osana intru cei de sus, bine sa fie cuvantata intrarea sa in Împaratia Cerurilor. Amin.

Cuvinte pentru viaţa duhovnicească

De vorbă cu Părintele Oprea Crăciun de la Hunedoara

Sărut mâna, Părinte? Sănătos? Ce vă mai face spatele?

 Mă ajută să mă smeresc. Dacă vreau să mă mândresc, mă doare spatele.

Dar cică ar trebui să mă mângâi că s-a dat o lege acum, ca toţi cei ce au suferit în timpul comunismului, să primească despăgubiri pentru pierderile, pentru suferinţa lor de acolo. Şi nu numai ei ci şi soţiile, copiii şi nepoţii. Dar şi asta poate fi o politică. Şi s-au lăudat că îmi trimit ei, că am fost cu ei în lot, cu cei de la Arad, şi că îmi trimit ei hârtiile şi că  angajează ei un jurist să-mi  susţină cazul. Însă în ce mă priveşte pe mine, nu îmi trebuie niciun ajutor. După legea aceea din ’91, s-a organizat imediat Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici. Eu însă nu am înaintat nicio cerere, până când m-or silit ăştia din Hunedoara, prin ’93. Dar eu n-am nevoie de despăgubiri de felul acesta. Puteţi să mă pârâţi… Prin ’49 am căpătat în închisoare o pneumonie şi pe care nu am avut cum să o tratez. Şi am rămas cu o bronşită astmatică până acum. Mă tratez de o bucată de vreme cu frunze de varză. Şi am început să tuşesc mai puţin, dar până acum doi ani, tuşeam câte 10-15 minute, până când eliminam. Şi spatele tot cu nişte legături de plante am început să îl tratez. Am localizată o ruptură de fibre musculare. Cum le-am făcut? Lucram la Canal, spre Mamaia. Acolo trebuia să încarci un vagon, fiecare, singur. Dacă nu voiai, numai Dumnezeu ştie ce păţeai. Pământul era argilos, era foarte gras. Eram foarte gras pe atunci şi, aruncând pământul pe care-l săpam cu hârleţul, se ţinea de hârleţ; se desprindea greu. Şi, aruncând aşa, se desprindeau aici fibrele musculare de sub omoplatul stâng. Nu mă puteam îmbrăca. Cămaşa o ţinea numai un macedonean, s-o iau în spate. N-am mai putut. Timp de o lună, m-a pus la uns de vagonet, căci numai cu o mână puteam lucra; toţi vagoneţii de la toate garniturile… Tot acolo am mai făcut o infecţie la un picior. M-a operat un medic de-al nostru, deţinut, infirmeria era vizavi de brigada noastră. Dar nu am fost scutit de muncă decât în ziua în care m-am operat. Mergeam în cârje, la săpat pentru calea ferată. Şi trebuia să-ţi faci norma, şi dacă erai într-un picior. Tata m-a văzut în cârje, venise fără autorizaţie, că nu i-au dat autorizaţie să poată veni aici, la baracă. Şi s-a întors acasă şi aşa a fost de bucuros că m-a văzut, încât, după vreo două săptămâni a murit. Mama mea a murit curând după ce m-au condamnat, dar ea nu a ştiut că mai trăiesc.

Şi părintele Justin la fel a păţit.

Eu sunt mic pe lângă Părintele Justin. Dar Mântuitorul i-a răsplătit suferinţa şi i-a dat şi lui darul de a alina suferinţele oamenilor, că nu degeaba vin la uşa lui atâţia călugări, maici şi mireni. Şi încerc şi eu să îl imit pe Părintele Justin şi să nu închid uşa nimănui care vine la mine. Am observat că dacă intră cineva în crâşmă, crâşmarul nu-l dă afară. Apoi eu să-i dau? Deşi câteodată oamenii intră în crâşmă şi cu treburi duhovniceşti. Poate aţi citit întâmplarea aceea cu un călugăr care era foarte frământat de următoarea întrebare: De ce unii mor tineri, alţii bătrâni, alţii se chinuiesc şi nu mai mor? Ştiţi pilda cu un beţiv care intra în rai şi un şuştăr, rămas afară, în iad?

Zice că tot la şase secunde moare câte unul pe glob. Şi-i coadă la uşa (more…)

31 martie 2012

Inregistrarea conferintei de la Suceava, 29 martie 2012: Pr. prof. dr. Mihai Valica: ORTODOXIA între mondializare si Trupul Tainic al lui Hristos

Pr. prof. dr. Mihai Valica:

ORTODOXIA între mondializare si Trupul Tainic al lui Hristos

– inregistrarea conferintei de la Suceava, 29 martie 2012 –

Multumiri fratilor de la Apologeticum pentru montajul inregistrarii!

Formatul academic al (primei parti a) textului conferintei:

Ortodoxia în contextul mondializării

1.1.          Fiinţa, imaginea şi scopul Bisericii

Scopul fundamental al Bisericii este acela al îndumnezeirii omului, deci al ipostasului uman prin harul lui Iisus Hristos, sub ascultarea episcopului, aflat în recunoaştere reciprocă şi în comuniune harică şi euharistică cu episcopii unui teritoriu canonic local, care are succesiune apostolică.

Sf. Ioan Gură de Aur descrie dumnezeieşte lungul drum spre îndumnezeire, atunci când compară Biserica cu corabia lui Noe. El scrie: „…corabia a luat numai necuvântătoare şi a salvat necuvântătoare; Biserica a luat oameni necuvântători şi nu numai că i-a mântuit, ci i-a şi schimbat; corabia a luat corb şi a dat drumul tot unui corb; corb ia şi Biserica, dar îi dă drumul porumbiţă; ia lup, şi-i dă drumul oaie…care îşi dă până şi lâna ei” (Omilii la săracul Lazăr, cuvântul VI, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă şi Providenţă. Despre rugăciune. Despre vieţuirea după Dumnezeu, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 140; Vezi şi Lumina Sfintelor Scripturi. Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, ed. Anestis, Bucureşti, 2008, pp. 131-132; Bogăţiile oratorice ale Sfântului Ioan Gură de Aur, vol. I, Oradea, 2002, pp. 120-127).

Pentru a atinge şi a împlini o asemenea chemare, slujitorii Bisericii trebuie să lupte cu timp şi fără timp, să îndure potrivnicia lupilor şi a fiarelor sălbatice din Corabia mântuitoare, să rabde până la prigoană, şi nicidecum să-i asmută, sau să se răzvrătească sau să se revolte împotriva lor, sau să părăsească Corabia pe motiv că nu le mai suportă mizeria, ci scopul lor este să-i transforme în fiinţe eclesiale hristice, prin consecvenţă şi statornicie în adevărul cel veşnic (Iisus) şi în păzirea poruncilor lui Dumnezeu: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus”. (Apoc. 14, 12).

În acest context scrie, tot Sf. Ioan Gura de Aur, că „trebuie să fie prea mare primejdia din afara corăbiei, ca să poţi suporta putoarea din interiorul corăbiei… apele mari au invadat totul, necazul şi moartea planează peste o lume vinovată. O singură scăpare rămâne, o unică mântuire, celor care nu vor să piară: să intre în corabia protectoare-Biserica! Toţi cei care nu sunt cuprinşi în ea sunt pierduţi fără nădejde… capul văzut era Noe; capul adevărat, cu toate că era nevăzut, era Dumnezeu”. (Ibidem) Cine are o astfel de credinţă despre Biserică nu o va părăsi niciodată.

Nimeni nu a ieşit din corabie, decât corbul, care „este trimis şi care simbolizează răul, păcatul urât, erezia, necredinţa, doar acestea se separă de Biserică; porumbiţa singură îi va rămâne fidelă”, spune mai departe Sf. Ioan Gură de Aur.

Această imagine o repetă până în zilele noastre mulţi teologi, atunci când afirmă că Biserica nu a suportat şi nu suportă nicio schismă, deoarece Trupul lui Hristos nu poate fi rupt, ci doar a îndepărtat şi îndepărtează cu durere mădularele care nu lucrează sinergic cu Trupul.

1.2.          Biserica în context naţional spre eshaton

Biserica, după fiinţa sa, este un Organism şi un Corp numit „Trupul lui Hristos”, care include Naţi­unea, dar nu se identifică cu ea, ci cu Împără­ţia lui Dumnezeu, „căci nu avem aici cetate stătă­toare, ci suntem în căutarea celei viitoare”.

Cei morţi, alături de cei vii şi cei ce se vor naşte al­cătuiesc neamul din care ne tragem şi alături de care vom fi chemaţi la judecată.

Dumnezeu a sădit fiecărui neam o misiune, ne‑a hotă­rât o evoluţie în istorie. Fiecare neam este responsabil de trecut şi dator să pregătească calea pentru urmaşi.

Biserica vorbeşte despre judecata particulară – când fiecare va răspunde pentru faptele sale – şi despre judecata universală – când vom da socoteală şi ca neam, când vom răspunde pentru istoria la care am fost părtaşi în timpul vieţii, pentru „umărul” pe care l‑am pus ca acest neam să meargă spre înviere. (Cf. „Fiecare în rândul cetei sale”. Pentru o teologie a neamului: Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae, Răzvan Codrescu, Radu Preda, Ed. Christiana, Bu­cureşti, 2003, mai ales pp. 9‑15, 95‑119 şi 175‑187. Titlul vo­lumului are înteme­ierea în I Corinteni 15, 22‑23: „Căci precum în Adam toţi mor, aşa în Hristos toţi vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale…” (subl. n.). Cf. şi Răzvan Codrescu, Cartea îndreptărilor, Ed. Christiana, Bucureşti, 2004 (secţiunea „Dreptatea nea­murilor”).

Scopul Bisericii este de a (more…)

22 martie 2012

Actele biometrice si libertate de constiinta – Emisiunea „Credinta si Traditii Nemtene” din data 18 martie 2012, invitat Av. Adrian Bourceanu

Filed under: acte cu cip,atitudine,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 14:57

Actele biometrice si libertate de constiinta

 

Emisiunea „Credinta si Traditii Nemtene” din 18 martie 2012

realizator: Mihai Silviu Chirila

invitat Av. Adrian Bourceanu

2 februarie 2012

STOP A.C.T.A.! – Ce este A.C.T.A.

STOP  A.C.T.A.!

Ce este A.C.T.A.

21 decembrie 2011

Scrisoarea unui student către elevii din România – Silvian-Emanuel MAN

Filed under: acte cu cip,articol,atitudine,boicot — Mircea Puşcaşu @ 00:50

Scrisoarea unui student către elevii din România

de Silvian-Emanuel MAN

În ultima vreme, mulţi români îşi îndreaptă atenţia spre noi, tinerii. Într-adevăr, suntem ultima speranţă a acestei ţări. Se cere de la noi putere şi curaj în a lupta împotriva răului social şi a pune temeliile unei Noi Românii.

Dar cum să se lupte studentul, tânărul, cu răul din societate, când el este crescut pe băncile şcolii cu pumnul în gură, cu o atitudine de obedienţă totală faţă de clasa politică actuală care conduce instituţia prin care se propagă cel mai mult rău în societate la momentul actual – Statul. Acelaşi stat care ar trebui să ne respecte drepturile şi libertăţile. Mai ales opinia!

Da, statul a dovedit în nenumărate rânduri cât de mult îi pasă de sistemul educaţional care formează viitorul ţării, şi nu doar prin Legea Educaţiei Naţionale despre care toată lumea a spus că este o prostie, nu doar prin acordarea a mai puţin de 6% din PIB pentru educaţie, nu doar prin ciuntirea salariilor profesorilor care a dus la demotivarea lor, nu doar prin monopolizarea manualelor şi a programei. Statului îi pasă foarte mult! Deoarece de 21 de ani, inspirată parcă din regimul anilor ’50, politica educaţională în România a fost una de extremă stânga, de uniformizare, pentru a crea roboţi, oameni fără personalitate, fără caracter, care pot fi uşor minţiţi, înregimentaţi social şi politic, transformaţi în masă de manevră şi forţă ieftină de muncă pentru piaţa europeană. Trăim câteodată cu senzaţia că Moscova de alaltăieri, este Bruxelles-ul de astăzi!

Şi peste toate ideile şi reformele educaţionale care nu au nimic în comun cu natura umană şi dezvoltarea pedagogică a elevului în spirit românesc, a apărut una care pune capac la toate: implementarea sistemelor de urmărire totală a elevilor, cu  scopul declarat de a reduce absenteismul şi de a creşte securitatea.

După cum bine ştiţi, deja se montează sisteme de acces pe bază de cartelă magnetică cu cod de bare sau sisteme biometrice pe bază de amprentă, alături de camere video şi senzori electromagnetici.

Cauza găsită de minister? Rezultatele de la examenul de bacalaureat de anul acesta, cu care s-a urmărit, prin evidenţierea celor mai slabe rezultate, descoperirea „adevăratei” cauze a eşecului învăţământului românesc, prin transformarea noastră în ţapi ispăşitori. Nu mai vorbim aici de neregulile în desfăşurarea examenului sau de faptul că unii profesori au corectat în bătaie de joc, dar când s-a ieşit la televiziunile naţionale sau internaţionale şi am fost făcuţi de râs, unde au fost olimpicii noştri naţionali sau internaţionali? Unde au fost elevii de vârf ai României? Aţi uitat de ei domnilor politicieni? Se pare că da…

Absenteismul nu este urmarea degenerării naturale, provenită din sufletul nostru, al generaţiei noastre. Este reacţia noastră la incapacitatea unui sistem educaţional de a-şi captiva elevii şi studenţii şi de a-i face să simtă cu adevărat că se pregătesc pentru viaţă, pentru un viitor românesc.

Incapacitatea de a ţine tinerii la ore şi de a-i face să participe activ este datorată pe de o parte proastei organizări a materiei, căreia îi cam lipseşte practica şi compatibilitatea cu profilul istorico-psihologic al românului, iar pe de altă parte, este datorată proastei pregătiri pedagogice a profesorilor şi a motivării financiare foarte slabe. Când statul român modern şi-a asumat după 1859 datoria educării tineretului, nu a păstrat statutul vocaţional al dascălului care era până atunci în biserici sau mănăstiri, ci a transformat profesorul în simplu funcţionar, de care poate dispune după bunul lui plac! Cu adânca noastră părere de rău, dacă profesorii noştri au devenit victime ale sistemului, asta nu înseamnă că trebuie să devenim şi noi asemenea.

 

Şcoala, între puşcărie şi Big Brother

România celor trei dictaturi (carlistă, antonesciană şi comunistă) a tranşat fizic o întreagă generaţie de intelectuali români (studenţi şi chiar elevi, profesori, medici, preoţi, avocaţi etc.), cunoscută sub numele de prestigioasa generaţie interbelică, care reprezintă axul central al culturii româneşti, lăsând în urmă mai bine de 250.000 de morţi, ca căror lipsă o mai putem suplini doar prin memoria vie a scrisului şi a faptelor lor. În România de astăzi, înafara instaurării unui regim de gulag intelectual prin corectitudine politică (acel politically corect), se încearcă (more…)

22 septembrie 2011

Părintele Arsenie Papacioc: „Ce atâta frică de moarte? De câte ori n-am murit până acum”? – interviu

Părintele Arsenie Papacioc:

„Ce atâta frică de moarte? De câte ori n-am murit până acum”?

Părinte, se vehiculează nişte proorocii în legătură cu apropiatul sfârşit al lumii, sfinţia voastră ce spuneţi?

Eu spun una care e mai veche şi mai sigură: va fi sfârşitul lumii cândva! «Nu se mişcă, spune Mântuitorul, fir de păr fără voia Mea» şi degeaba ne zbatem noi făcând legătură cu nişte informaţii, poate chiar false. Deci să ne grăbim încet.

Cum vedeţi prigoana care va să vină, mai ales că suntem în pragul unei dictaturi biometrice şi electronice?

Prigoana a şi venit. Din momentul în care te-ai creştinat, trebuie să ştii că a început prigoana. Degeaba ne frământăm acum, dacă la momentul potrivit strigi: «aoleu, aoleu!» Să fim integri mereu, de la botez până la moarte! Noi una şi bună ştim: nu ne lepădăm! În problema asta mi-a plăcut răspunsul patriarhului Greciei: „Miroase a 666! N-a precizat data. Miroase a 666”. Pe urmă vin actele mai directe, până te prinde de tot. Şi dacă ştie că eşti împotrivă, te atacă mai greu, dar dacă vrei să mori, mori mai uşor. Ce atâta frică de moarte? De câte ori n-am murit până acum? M-au ţinut 14 ani în închisoare numai în Zarcă, la Aiud, în regim de exterminare. Greu, foarte greu. Să nu-ţi dea să mănânci ca să mori şi te şi dezbrăca, şi era iarnă când te băgau acolo, ca să mori de frig. În trei zile după socoteala lor,verificat mureai. Eu n-am murit. Mi-au dat cinci, mi-au dat şapte ani la izolare şi n-am murit. N-a vrut Dumnezeu. Şi nu mi-ar fi ruşine să mă tem acum? Nici vorbă să mă lepăd de Hristos! Şezând pe poziţia aceasta poate veni şi decapitarea. Ştiţi că e cea mai uşoară moarte, să-ţi taie capul.

În ideea aceasta a prigoanei, mulţi se gândesc cum să se pregătească, ce strategii să găsească…

Ne-am învăţat să consumăm timpul în loc să îl folosim. Haideţi să ne facem crucea cum trebuie, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne înmoaie inimile, să ia de pe faţa pământului răul. Nu să stăm şi să aşteptăm prigoana. Prigoana trebuie să ne găsească luptând. Dar trebuie să ştii când să acţionezi (more…)

16 august 2011

GREVA FISCALA: solutie impotriva SEMNATURII ELECTRONICE

Filed under: acte cu cip,articol,atitudine — Mircea Puşcaşu @ 18:27

GREVA FISCALA: solutie impotriva SEMNATURII ELECTRONICE

Formulare tip de notificare a refuzului semnaturii electronice si a cartii de munca electronice

Acest material nu este decat pentru persoanele care isi inteleg menirea de crestin si roman, asa cum a spus pr. Iustin, cu responsabilitatea pentru generatiile viitoare. Adica doar pentru acei curajosi care spun NU sistemului de identificare electronica a persoanelor, sub forma evidentei si controlului economic absolut.

Prin acceptarea controlului total in care persoane si afaceri devin de buna voie numere in loc de nume, cand pasul urmator al acestei crize bursiere este desfiintarea bancilor, creearea unei banci mondiale unice si introducerea monedei unice la nivel global, banul electronic, crestinul care sta in pasivitate apreciind ca nimic nu intra in contradictie cu spiritualitatea lui va da seama pentru copiii nostri, care vor fi prinsi ca intr-o menghina de acest sistem, iar cipuirea propriu zisa a persoanelor va reprezenta o consecinta fireasca a mostenirii lasate de noi.

Asadar, semnalez ca circula variante de NOTIFICARI prin care persoane juridice obligate sa preia certificatul digital sau semnatura electronica precum si angajati care sunt obligati sa semneze de preluarea Carnetelor de munca pe format de hartie, deja au somat pe angajatori si institutiile responsabile ca nu inteleg sa fie de acord cu acest abuz care le ingradeste dreptul la exercitarea propriei credinte si care reprezinta un atentat la libertatea lor de constiinta.

Judecator Carmen Elena Paduraru

Cititi va rog si: Judecator Carmen Elena Paduraru: „E-ROMANIA – un pas hotarator spre DICTATURA”

NOTIFICARE REFUZ SEMNATURA ELECTRONICA

 Nume prenume, pers.fiz autorizată, conform…cu toate datele de identificare

            Sau Societate Comercială, reprezentată prin administratori……….la fel cu date de identificare

NOTIFICARE

Catre

1) Guvernul Romaniei, dlui prim ministru E.Boc

Piaţa Victoriei nr. 1, Sector 1, Municipiul Bucureşti Cod poştal: 011791.

2) ANAF, dlui preşedinte Sorin Blejnar, str. Mihail Sebastian, 88, sector 5, Bucuresti

3) Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, dnei preşedinte, Domnica    Doina PÂRCĂLABUSediul central, str.Latină, nr.8, sect.2 Bucureşti

4) Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Bucureşti,dlui preşedinte dr.N Duţă

– Calea Călăraşilor, 248, Bl. S19, sect.3, 030634

5) DGFP judeteana sau Administratiile fiscale la care se depun declaraţiile 112.

6) Casa judeţeană de Pensii ……….se va completa judetul corespunzator

7) Casa judeţeană de Asigurări de Sănătate………. se va completa judetul corespunzator

 

VĂ SOMEZ SĂ LUAŢI ACT CĂ REFUZ SĂ PREIAU SEMNĂTURA ELECTRONICĂ SAU 

CERTIFICATUL  DIGITAL DE IDENTIFICARE              

                                                    

                                       ŞI DECLAR GREVĂ FISCALĂ

Pentru următoarele MOTIVE:

1. Sunt cetăţean român/ Societatea comercială functionează din anul…/ persoana fizica autorizata incepând din ….

Realizez venituri de natură profesională , în calitate de medic, avocat, croitor( fiecare sa-si treacavechimea in muncă)…/ firma mea desfăşoară acte de comerţ începând din anul…Sunt plătitor de taxe şi impozite la bugetul consolidate de stat de …ani.Am fost contribuabil onest şi am plătit cu bună credinţă( exceptând perioada crizei mondiale care nu-mi poate fi imputată) obligaţiile  fiscale către stat.

2. Prin impunerea preluării declaraţiei fiscale 112 doar in sistem online, constat că mi se încalcă, în mod incalificabil proprietatea privată (art.44 Constituţia României), dreptul la muncă de asemenea garantat prin legea fundamentală( art.41), a libertăţii economice ( art.45), libertatea de conştiinţă şi de exprimare a credinţei şi convingerilor, având consecinţe nefaste asupra a integrităţii mele psihice garantată prin art. 22 precum şi a libertăţii individuale.

De asemenea, prin acest sistem  se introduce cenzura, expres interzisă de art. 30(2) din Constituţia Romaniei.

Aceste drepturi sunt consfintite de asemenea prin Tratatele internationale si ale CE.

3.Sistemul electronic prezintă riscuri majore şi este cel mai vulnerabil  dintre toate modalităţile de evidenţă şi arhivă, pentru că poate fi afectat de factori tehnici minori ( pană de curent), eroare umana sau rea credinţă din partea utilizatorilor acceptaţi precum şi a hackerilor care au devenit deosebit de inventi în activităţi infracţionale de acest tip. Proba irefragabila, de necontestat, este Afacerea Wikileaks care demonstrează fragilitatea sistemelor de securitate şi stocare de informaţii, dintre cele mai sofisticate!

Semnătura electronică sau certificatul digital de identificare reprezintă un număr atribuit activităţii mele profesionale /firmei mele, numar ce este unic la nivel mondial, după stocarea elementelor de identificare personale sau a persoanei juridice pe care o reprezint, în sistemul electronic de evidenţă (e-Guvernare) şi serveşte ca metodă de identificare a semnatarului.

4.Fiind vorba despre elemente de identificare ale unei persoane juridice sau fizice, obligativitatea introducerii acestui nou sistem nu putea fi facuta prin Ordin al Ministrului ci, se impunea reglementarea acestui domeniu prin lege organica.

5.Se încalcă principiul bunei credinţe prevăzut în art. 12 din OG.nr.92/2003: „Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii”, întrucât atitudinea mea de până acum de plătitor consecvent al taxelor datorate statului- impunea o obligaţie corelativă în sarcina organismelor fiscale prin care să mi se respecte demnitatea profesională şi modalitatea de a-mi exercita dreptul la muncă.

6.Ori, dimpotrivă este încălcat secretul fiscal ( prevăzut de art.11 din Codul de procedură fiscală) şi practic devine fără nici o aplicabilitate, atâta timp  cât (more…)

12 aprilie 2011

Ingerul digital I si II – VIDEO subtitrat in română

Ingerul digital

„Ingerul digital” este denumirea unei companii americane, listata la bursa NASDAQ, fabricant al dispozitivelor personale de identificare (RFID, dispozitivele de identificare prin radiofrecventa, CIP-urile) destinate marcarii si urmaririi cetatenilor – (vezi digitalangel.com)

„Ingerul digital” este si numele dat unui documentar realizat de un grup de crestini ortodocsi din Serbia, deocamdata singurul film care trateaza acest subiect dintr-o perspectiva duhovniceasca ortodoxa.

Documentarul „Ingerul digital” se adreseaza unui public matur si avizat. Filmul este tradus in limba româna, cu subtitrarea integrata in fisierul video.

Pentru cei ce nu l-au vazut inca si pentru cei ce vor sa-l revada, publicam aici ambele parti ale acestui documentar.

Ingerul digital I

 

Ingerul digital II (more…)

9 martie 2011

Conform deciziei UE, Israelul controlează datele personale ale românilor!

Conform deciziei UE, Israelul controlează datele personale ale românilor!

MONITORIZAREA ROMANILOR DE TIP
BOLSEVIC-MODERN , VIA ISRAEL

IATA DE CE INSISTA GUVERNANTII NOSTRI SA COLECTEZE TOATE DATELE PERSONAL ALE ROMANILOR:

Conform deciziei UE, Israelul controlează datele personale ale românilor!

Iata ultimul “beneficiu” al apartenentei noastre la noua Uniune Sovietica, adica UE: absolut toate datele noastre personale, urmeaza sa fie transferate pentru “pastrarea în siguranta deplina”, statului Israel.  Fireste, ele vor fi tinute la curent în timp real. De ce se face asta? Asa, pentru ca baietii pot sa o faca! Nu se ofera absolut nici o justificare pentru aceasta aberanta masura anti-libertate si nici nu este vorba de vre-o reciprocitate.

Nu întreaba nimeni dintre “reprezentantii” nostri ce treaba are statul evreu cu numele, chipurile si vârsta copiilor nostri, cu parerile noastre politice si cu starea de sanatate a românilor precum rezultata din fisele de asigurare ale CAS?  Dar cu veniturile noastre si cu numerele de telefon sunate, cu rudele si prietenii nostri, bagati împotriva vointei lor într-o uriasa baza relationala de date?

Domnilor politicieni de la putere,de-aceea am intrat noi în UE, ca sa ne dati pe tava unora care nu au nici o treaba cu Europa, înafara faptului ca ne cumpara literalmente tara de sub noi si înfaptuiesc în ascuns planuri secrete de colonizare a României, împreuna cu guvernantii nostri ?

Are cineva idee daca romanii au fost pusi la curent cu faptul ca, pe 31 ianuarie CE a aprobat transferul datelor personale ale cetatenilor tarilor membre, catre Israel ? Decizia adoptata pe 31 ianuarie 2011 prin care se prevede transferul datelor personale ale cetatenilor CE catre Israel explica faptul ca acest Stat raspunde directivei 95/46 privind protectia datelor. Justificarea deciziei nu apare in text.

Comisarii nostri au fost de acord cu aceasta decizie? Cum se justifica hotararea?

Date personale inseamna numerele de telefoane,conturile bancare,datele de sanatate, familia, deplasarile.. TOATE datele pe care guvernele statelor membre le colecteaza despre noi.

Toate Statele trebuie sa puna in aplicare directiva 95/46 in termen de trei luni….

Iata textul in cauza, pentru cititorii care nu cred cele relatate mai sus:

Decizia Comisiei

din 31 ianuarie 2011

în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal (more…)

4 martie 2011

Printele Justin: Viata tehnica naste monstri

Parintele Justin: Viata tehnica naste monstri

Părinte, asistăm la o pasivitate generală şi la o paralizie a voinţei poporului român, încât aproape nu mai este nicio reacţie, nici atitudine faţă de toate aceste bombardamente anticreştine. Cum se explică acest fapt?

Asta şi pentru că sărmanul popor nu mai ştie ce să creadă, nu mai are încredere în niciun lider politic, în niciun formator de opinie, nici în Presă sau televiziune. De aceea este aşa de rece şi indiferent la tot ce apare. Această stare de lucru este de altfel şi indusă, programare la care s-a lucrat cu multă sârguinţă, astfel încât să desfiinţeze modelele şi elitele unui popor şi să strice reperele oamenilor. Acum are mai multă credibilitate în faţa omului de rând cel care ştie să ofere mai bine pâine şi circ. Se mai trezeşte câte unul din somnolenţa asta şi, supărat, caută să facă o mică revoluţie. Dar revoluţia asta ţine numai până la Dealul Patriarhiei sau de la Cotroceni şi de acolo se împrăştie, nu mai rămâne nimic din revolta lui; rămâne el singur revoluţionar. Păi ce era o grevă altădată? Înspăimânta tot poporul, prin seriozitatea şi hotărârea protestatarilor. Acum sunt atâtea diversiuni că nu mai ştii pentru cine şi ce protestezi de fapt; acum nu mai ai încredere nici în fratele de lângă tine.

Mă uitam că foarte puţini medici au protestat împotriva regimului inuman sanitar prin care Ministerul Sănătăţii desfiinţează sute de spitale, introducând în schimb cardul de sănătate cu cip electronic…

Este o realitate tristă – intelectualii noștri au fost şi rămân cei mai slabi în atitudine, fricoși, cedează uşor, să îşi menţină posturile. Am observat asta şi în închisoare – mult mai uşor mărturiseau oamenii simpli decât intelectualii; intelectuali erau câţiva, dar omul simplu pătrundea mai repede cu inima realitatea lucrurilor. Intelectualul nu are exerciţiul luptei, al greului, el s-a obișnuit cu un salariu, cu o stare bună materială şi s-a retras astfel din orice acţiune. Ei s-au aliniat partidelor politice în primul rând ca să-şi apere moşiile, averile.

Bine, dar salariile medicilor acum sunt foarte mici…

Ei, medicul acum e ca şi popa. Are el salariul mic, dar are şi salariul mare, pe care îl ia din buzunarele necăjitului, şi se îmbogăţeşte fără să aibă el salariul mare. Medicul nostru de azi nu mai are spiritul sacrificiului. Acum, pentru că au salariile mici, dau bir cu fugiţii în străinătate, unde să câştige mai mult, dar până la urmă şi statele occidentale vor ajunge la starea în care ne aflăm noi, nu va mai dura mult nici la ei, pentru că are grijă socialismul european de realizarea acestui plan. Sistemul a lucrat ca pe ţăran să îl tâmpească, iar pe intelectual să îl compromită. Păi capacitatea ruşilor de inteligenţă este foarte redusă, datorită alcoolului cu care au fost „hrăniţi” de către comunişti. Că dacă îi întrebai unde e Berlinul, îţi spuneau: „aici, după deal”. Copiii de beţivi ajung, sărmanii, majoritatea nişte analfabeţi, reduşi mintal.

Medicul a şi fost un factor prin care Sistemul şi-a realizat şi își realizează în continuare lucrarea satanică de decimare a populației prin vaccinuri şi alte otrăvuri chimicale.

Această calitate de toleranţă a avut-o românul dintotdeauna sau e recent dobândită?

Măi, nici vorbă, nu era românul nostru aşa. Păi Ştefan cel Mare a avut luptători din aceștia? Toleranţa a pătruns prin secolul 18 când a început omul să se degradeze moral, prin influenţa masonilor care au pus ochii pe frumuseţea aceasta a ţării noastre şi care au făcut orice au putut să ne dezmoştenească de bogăția Ortodoxiei. Bunătatea ţăranului a dat greş aici, pentru că nu şi-au dat seama ce înseamnă să vină un străin în ţara ta. Iar tinerii care au încercat să orienteze poporul în perioada asta ’22 – ’44 , să îl pună pe un drum bun, au fost denigraţi, ucişi de marea familie masonică carolingiană (Carol al II-lea). Atât răsăritenii cât şi occidentalii au fost nişte persecutori puternici ai ideii româneşti, ai neamului nostru. Şi azi când aud occidentalii de poporul român, e ca şi cum auzi de un călugăr din Petru Vodă. Se duce un călugăr din Petru Vodă undeva şi îl întreabă de unde este – „Aaaa… de la Petru Vodă”? Îţi întoarce spatele şi pleacă. Poporul este bine prelucrat mai întâi în şcoală, apoi în armată, şedinţe şi conferinţe prin care îţi aplicau o educaţie de aşa manieră încât nu puteai să mai vezi altfel decât ca un membru de partid. Nu crezi în nimic decât în ce îţi spune Partidul. Partidul gândea, Partidul conducea, Partidul era totul în viaţa poporului român.

Acum intelectualii noştri au văzut că e bine să ai o casă frumoasă, să mergi la băi, în staţiuni, în străinătate… şi nu mai au ei timp să ia atitudini de apărarea a neamului şi astfel ajung şi ţăranul şi intelectualul unelte ale „burgheziei”, de pe urma cărora ei trăiesc.

Dar cum poate totuşi un intelectual, care vrea să își depăşească condiţia asta mizeră, să iasă din ea?

Nu poate ieşi decât dacă are o elită intelectuală conducătoare, dar cu aşa paraziţi de conducători paraziți ies şi subalternii, medici sau primari, sau învăţători. Mai ales că nu e uşor să conduci poporul român, pentru că el are o rădăcină ortodoxă şi o sensibilitate aparte; tipicul masoneriei nu se aplică la poporul român cu o cultură şi spiritualitate atât de complexe şi bogate. Ca şi altădată, omul e cumpărat, condus de simţul de slugărnicie. Faţă de alte popoare românul nostru are o figură de amărât, chircit; unde îl vezi – stă cu pălăria în mâna şi cu capul de supus se închină la d-l secretar, la d-l primar, cu plecăciune până la pământ. Dar această slugărnicie s-a imprimat şi în viaţa bisericească. Păi grecul stă cu mâinile la spate şi aşa se uită şi la preşedinte şi la mitropolit, nu se pleacă chiar ca o slugă. A fi slugarnic nu înseamnă că respecţi Biserica. Respecţi Biserica dar cu demnitate, nu înseamnă să devii o râmă să lingi toate cizmele. Când am mers cu câţiva români în Sfântul Munte să ne închinăm la icoane, păi făceam metanii mari la fiecare icoană, cu trei închinăciuni în mijlocul bisericii, apoi sărutam mâna la stareţ, aşa cum se face la noi – se uitau foarte miraţi grecii la noi. Ei se închinau mai degajaţi şi nici vorbă să se ducă la stareţ, să se întoarcă înapoi. Noi suntem aici sub influenţa asta slavonească ce a format un alt soi de om, care ne-a adus la starea asta de deformare cu „smerenia”. Această aşa-zisă smerenie a luat naştere în urma terorii. Pe noi ne caracterizează acum frica şi ateismul. Românul nostru ştie să mai facă doar bancuri. Îmi povestea un cetăţean aici un banc ce circulă prin popor.

Cică: „Un anume preşedinte merge să consulte o vrăjitoare. Vrăjitoarea închide ochii şi îi spune:
– Vă văd trecând pe un bulevard foarte mare, într-o maşină decapotabilă şi lumea strigând de bucurie.
– Preşedintele zâmbeşte şi o întreabă:
– Deci mulţimea este fericită?
– Da, ca niciodată!
– Şi oamenii aleargă după …maşină?
– Da, aleargă în jurul mașinii, ca nebunii. Poliţiei îi este foarte dificil să facă loc mașinii.
– Sunt şi oameni care poartă drapele?
– Da, drapele şi bannere cu cuvinte de speranţă pentru un viitor mai bun.
– Chiar aşa? Şi oamenii strigă, cântă?
– Da, oamenii strigă fraze de speranță: Oh! De-acum încolo totul va fi mai bine! Poporul este în sărbătoare.
– Şi eu, eu cum reacționez la toate astea?
– Nu pot sa vad! Coşciugul este închis”.

Ei, cam aşa se amăgeşte bietul român, cu un banc, cu o glumă, dar să facă el ceva concret, o faptă eroică – nu.

Şi cei în care mai zvâcneşte încă o viţă de român, o viţă nobilă, cum pot depăşi această frică şi să îi poată mobiliza şi pe ceilalţi?

Nu se poate mobiliza acum nimic, pentru că nu ai ajuns nici măcar până acasă şi ei te-au şi depistat ce lucrezi şi ce vrei să faci tu. Ce era securitatea altădată şi ce este acum, vă daţi seama cu mult mai avansată. Nu are cine să se opună acum partidului, atâta vreme cât copiii celor ce ar avea un cuvânt de spus sunt în Germania, în Franţa, studiază, burse, toate pe seama poporului român…

Cu cardul de sănătate cum e bine să procedăm, că se trezeşte omul cu el la poştă şi trebuie să semneze pentru el?

Nu îl primim deloc. Nu semnaţi pentru el, ci îl trimiteţi prin poştă de unde a venit. Trebuie să fie un act de mărturisire al nostru şi este şi pentru ei o ocazie să vadă că poporul se opune în masă.

Dar de ce credeţi, părinte, că persecuţia asta electronică este mai antihristică decât celelalte persecuţii păgâne, în care te obligau să te închini şi la idoli?

Pentru că şi viclenia vrăjmaşului e mai mare conform cu vremurile în care trăim. El are mii de ani de experienţă şi e normal să îşi desăvârşească metodele de ispitire a lumii. Toate fenomenele care se aplică în istoria omenirii sunt în raport cu gradul de civilizaţie al omului. Observaţi acum la ce nivel de cunoaştere a ajuns ştiinţa, după cum s-a dezvoltat tehnica. Cu cât e mai performantă tehnica oamenilor, cu atât şi persecuţia este mai ascuţită şi mai subtilă. Şi pe oamenii aştia îi vad ca pe nişte slugi ale satanei şi eu aşa şi cred – cei care folosesc tehnica asta în rău, în defavoarea omului, sunt nişte înaintemergători ai lui antihrist.

Nu vedeţi cum au ştiut să protesteze grecii în jur de 15 mii de oameni împotriva actelor cu cip, şi numai pentru faptul că ulterior, oricând ei pot adăuga la acele informaţii din cip şi cifra 666?

Măi, eu am visat acum într-o noapte, după ce am venit de la Sfânta Liturghie, la o jumătate de oră după ce adormisem, şi am avut trei vise la rând chinuitoare cum erau pecetluiţi oamenii de către slujitorii lui antihrist. Îi adunau de pe stradă şi într-un laborator al lor îi pecetluiau forţat cu un cip electronic de mărimea unui sâmbure de prună. Bineînţeles că nu trebuie să dăm crezare viselor. Dar vedeam un lucru foarte interesant – cei care erau câte doi sau mai mulţi la un loc reuşeau să scape să rămână nepecetluiţi, dar cei care erau singuri, erau uşor răpiţi şi pecetluiţi. Şi spun aceasta, nu că sunt eu vizionar – nici vorbă! – cred însă că dacă vom crea o unitate duhovnicească şi ne vom opune împreună, Domnul îşi va face milă cu noi. Pentru că singuri nu vom rezista şi de aceea ei şi urmăresc să ne dezbine unul de altul. Dragostea şi rugăciunea vor avea multă putere şi tehnica lor va deveni neputincioasă, după cum spune şi Domnul în Evanghelie: „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”(Mt. 18:20). Ei folosesc acum şi mijloace hipnotice. Nu vedeţi cum tehnica asta îl face pe om să nu mai poată dormi, să nu mai poată judeca, să obosească foarte repede? Această tehnică asupra psihicului uman are efect mai puternic decât alcoolul, e un drog periculos.

Consideraţi că pecetluirea este aproape?

Pecetluirea nu este chiar aproape, dar nici prea departe. Oamenii trăiesc acum într-un confort şi ateism, încât beau, mănâncă şi nu îi mai interesează de îi judecă Dumnezeu sau nu. Ei fac glume şi se amuză – ei, astea sunt poveşti popeşti. Dar nu este aşa. Tot ce s-a scris în Scriptură trebuie să se împlinească negreşit şi sunt evidente toate aceste fenomene premergătoare. Lumea a ajuns la culmea desfrâului şi imoralităţii, încât homosexualii şi criminalii au ajuns modelele societăţii. Eu văd că şi mentalitatea copilului este foarte mult schimbată, pentru că mamele îşi lasă copiii să petreacă foarte mult timp la calculator şi la televizor, care îi transformă pe bieţii copii în nişte monştri. Îmi povestea o mamă aici că băieţelul ei de patru ani, după ce a venit de afară de la joacă, îi spune mamei: Păi, mămică, eu am să iau pe Anişoara. Păi unde auzeai aşa ceva pe vremea mea? Nu se pomenea aşa ceva. Structura sufletească şi organică a copilului nu este pentru această tehnică satanică, că îl distrugi pe el la anii ăştia. Nu vedeţi chipul unui copil curat, sănătos, cu o educaţie creştină – cât de frumos arată şi ce judecată are? Dar ia-l dintr-o familie de desfrânaţi, de răutăcioşi – parcă şi copilul arată ca un monstru. Viaţa tehnică naşte monştri.

Părinte, dar celor care vor fi pecetluiţi forţat li se socoteşte lepădare?

Foarte puţini vor scăpa nepecetluiţi, dar dacă vom fi pecetluiţi cu forţa nu noi vom răspunde, ci ei. Important e să nu cedezi şi să ştii să mori martir. Asta este important.

Şi cum înveţi să mori martir?

Nu te supui la niciun soi de încercare. Dar aici are un rol şi partea spirituală. Cu cât eşti mai pregătit duhovniceşte, şi raţiunea îţi va fi mai puţin atinsă sau degradată, şi vei avea şi puterea de mărturisire. Toată viaţa creştinului trebuie să fie o pregătire pentru a şti să moară martir. Dacă vă uitaţi la copii veţi vedea întipărit pe chipul lor instinctul de a fi asemenea lui Dumnezeu. Întrebam aici un copil mic: ce vrei să te faci tu când vei fi mare? Şi el îmi răspunde: Sfânt vreau să mă fac! Copilul are sădit în el această forţă de a-şi desăvârşi sufletul. De la copii trebuie să învăţăm foarte mult cum să fim, „căci ca unora ca acestora este împărăţia cerurilor”. „Până nu veţi fi ca aceştia nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu” – adică cu sufletul curat, cu curaj şi naturaleţe. Copilul este aşa de nevinovat că pentru el totul este sfânt.

Cum vă explicaţi faptul că noi, pe măsură ce avansăm în cunoaştere, ne îndepărtăm de Dumnezeu, când de fapt cunoaşterea ar trebui să ne apropie?

Asta e valabil pentru cei slabi, care mai mult se afundă în cunoaştere, pentru că nu au smerenie, cercetează cu mândrie. Trebuie să ne temem pururi să nu ne părăsească Dumnezeu şi să nu cădem în mrejele vrăjmaşului. Fără această frică sfântă de Dumnezeu cădem în înşelările minţii noastre. Să ne îngrijim să nu slăbească puterea noastră sufletească şi să nu cădem pradă răului.

Părinte, sunt unele persoane care se îndoiesc de această realitate a cipului, şi consideră că dacă cipul ar fi cu adevărat o problemă aşa gravă de mântuire, Dumnezeu ar lucra prin sfinţii săi şi ar vesti oamenilor exact ce să facă, cu argumente clare şi fără îndoială, că nu lasă Dumnezeu Biserica Lui fără povăţuire.

Eu consider că acesta însuşi e un semn că sfârşitul este aproape, prin faptul că nu mai avem proroci şi apărători sfinţi ai adevărului ortodox. Este o lipsă de povăţuitori, predicatori care să spună poporului de la amvon ce are de făcut. Nu, acum preotul trebuie să predice după cum îi dictează partidul, nu după cum îi spune Duhul. Mai are el habar de Duhul? Păi cum să mai lucreze aşa Dumnezeu, prin astfel de capi stricaţi? Ei dansează şi cu musulmanii şi cu ereticii şi vrem ca Dumnezeu să grăiască prin ei. Dar bietul om cade pradă tuturor minciunilor.

Cum vedeţi această măsură a Uniunii Europene, şi implicit a Guvernului, prin care ni se scot din farmacii plantele şi medicamentele naturiste, pe motiv ca au efecte adverse şi nu există o testare a plantei la nivelul populaţiei, dar în schimb ei introduc o substanţă extrem de toxică, initium, în culturile de cartof, ceapă, roşii şi alte legume, fără niciun fel de testare.

Este o măsură de distrugere a omului cum mai spuneam. Iar românul nostru nu deschide gura, acceptă încă şi ca pe ceva bun, aşa în inconştienţa şi prostia lui. El mănâncă tot ce i se oferă pe piaţă. Dacă ar pune otravă la pliculeţe şi pe aceea ar manca-o. Îmi amintesc în ’44 când au venit ruşii cu porumbul ăsta furajer, aparent mai frumos şi cu nişte grăunţe mai mari. Şi ţăranul nostru a aruncat porumbul moldovenesc, care era dulce şi mult mai sănătos. Şi a venit porumbul acesta furajer rusesc şi a înlocuit tot porumbul nostru, fără să grăiască unul ceva. Ţăranul nostru se uita şi se minuna: A, păi uite, măi, ăsta e porumb adevărat! Dar nu este o problemă asta aşa de mare dacă nu mai găsim plante medicinale în farmacii, că şi aşa numai sănătoase şi medicinale nu erau – că românul nostru ştie să culeagă şi singur de pe la ţară, de pe câmp, muşeţel, pătlagină şi usturoi. E bine să ne învăţăm să nu mai primim otrăvurile lor din medicamente, ci să căutăm să ne tratăm noi singuri, prin ierburile şi rădăcinile pe care le-a lăsat Dumnezeu. Pentru că nu am voie să mă sinucid, bineştiind că multe din medicamentele şi alimentele lor sunt pline de otravă.

În cele din urmă vă urăm şi noi Mulţi ani sănătoşi şi de acum înainte, odată cu împlinirea vârstei de 92 de ani şi dacă ne puteţi spune cum simţiţi acest an al sfinţiei voastre faţă de ceilalţi?

Ei, maică, anii grei pentru mine au trecut. Anii bătrâneţii care mi s-au adăugat, au însemnat durerile şi necazurile acestui popor. Dacă tu nu te gândeşti doar pentru tine, atunci ajungi să te confunzi cu nevoile şi greutăţile aproapelui. Aşa că eu chiar dacă sunt la 92 de ani, trăiesc totodată vârsta celui de lângă mine, fie că sunt 25 de ani, fie că sunt 45 de ani. Şi anii pentru mine nu mai sunt ani… Noi dirijăm timpul în raport cu nevoinţa noastră faţă de Dumnezeu. Sfârşitul lumii este sfârşitul nostru, pentru că păcatele noastre cheamă mai degrabă mânia lui Dumnezeu. Şi cu cât te nevoieşti mai mult pentru celălalt, cu atât eşti mai tânăr.

(realizat de monahia Fotini – 17 februarie 2011, aparut in revista ATITUDINI, Nr. 15)

4 februarie 2011

Jefuirea electronica – la indemana oricui

Filed under: acte cu cip,atitudine,bioetica,taina faradelegii,ştiinţă - tehnologie — Mircea Puşcaşu @ 01:15

Jefuirea electronică – la îndemâna oricui

Refuzati cardurile de sanatate! Returnati-l si nu semnati de primire!

Filed under: acte cu cip,atitudine,boicot,dictatura — Mircea Puşcaşu @ 01:04

Refuzati cardurile de sanatate! Returnati-l si nu semnati de primire!

Din articolul: Cardurile de sanatate cu cip sunt trimise prin posta. Solutia este sa le returnam cu mentiunea ca ne incalca drepturile

Mai multe persoane au primit acasa card de sanatate cu cip prin posta. Acest lucru s-a intamplat fara consultarea lor, daca sunt sau nu de acord cu acest tip de document. Ca sa nu figuram ca am acceptat acest act cu cip si sa demonstram ca pentru noi este intr-adevar un lucru pe care nu-l putem accepta, solutia ar fi sa trimitem acel plic de unde a venit. In plus, ar fi bine sa atasam si motivele pentru care refuzam acest card cu cip, solicitand o alternativa pe care autoritatile sunt datori sa ne-o asigure, pentru ca suntem platitori de asigurari de sanatate.

Intr-un articol precedent puteti gasi destule motive pe care sa le invocati impotriva cardului de sanatate cu cip. Sa nadajduim ca se vor trezi si aceste autoritati dictatoriale, care fac tot ce vor fara sa consulte si populatia.

« Pagina anterioarăPagina următoare »

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: