Prăznuirea intrării în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria

Împlinind Preasfînta Fecioară Maria vîrsta de trei ani, sfinţii ei părinţi loachim şi Ana au adus-o pe ea de la Nazaret la Ierusalim spre a o închina slujbei Templului, aşa cum făgăduiseră lui Dumnezeu mai înainte de naşterea ei. De la Nazaret la Ierusalim se mergea cale de trei zile, dar Sfinţilor Părinţi loachim şi Ana calea aceasta nu le-a părut deloc împovărătoare, căci ei mergeau să împlinească o lucrare foarte plăcută lui Dumnezeu. La Ierusalim s-au strîns multe rudenii ale Sfinţilor Părinţi care au dorit să fie de faţă la această mare sărbătoare, la care nevăzut participau cu bucurie şi îngerii cei din cer. Procesiunea de mergere la Templu era condusă de fecioare ce purtau în mîini făclii aprinse. După ele venea Preasfînta Fecioară, avînd de o parte pe tatăl său iar de cealaltă, pe maica sa. Fecioara era îmbrăcată în strai de o bogăţie şi strălucire imperiale, aşa cum se şi cuvenea „Fiicei împăratului şi Miresei lui Dumnezeu” (cf. Psalmul 44: 13-15). În urma lor veneau mulţimea rudeniilor şi prietenilor, toţi purtînd în mîini făclii aprinse. Pînă la intrarea în Templu se urcau cincisprezece trepte. Sfinţii Părinţi au ridicat-o pe Fecioara pînă la întîia treaptă, dar apoi ea singură le-a urcat alergînd pe toate celelalte paisprezece. Sus, Fecioara a fost întîmpinată de Marele Preot Zaharia, cel care avea să fie tatăl Sfîntului loan Botezătorul. Luînd-o de mînă, el a dus-o pe Fecioara nu doar în interiorul Templului, ci chiar în interiorul Sfintei Sfintelor, adică cel mai sfînt dintre cele mai sfinte locuri din Templu, acela în care numai Marele Preot avea voie să intre, şi chiar şi el doar o dată pe an. Sfîntul Teofilact al Ohridei zice că Zaharia „a fost în afară de sine şi locuit cu totul de Duhul lui Dumnezeu” atunci cînd a condus-o pe Fecioara în Sfînta Sfintelor, adică dincolo de al doilea văl, aceasta fiind singura explicaţie a acţiunii lui. Părinţii Preasfintei Fecioare Maria apoi au adus jertfe Domnului Dumnezeu potrivit Legii, au primit binecuvîntarea preotului şi sau reîntors la casa lor. Preasfînta Fecioară a locuit în Templul de la Ierusalim timp de nouă ani încheiaţi. Cîtă vreme părinţii ei au fost în viaţă, ei veneau deseori să o cerceteze, mai cu seamă Dreapta Ana. Murind după cei nouă ani încheiaţi părinţii ei, Preasfînta Fecioară a dorit să nu mai părăsească Templul pînă la moarte, nevoind să se căsătorească. Dar cum această dorire a ei ar fi fost împotriva Legii şi tradiţiei în poporul lui Israel, ea a fost dată în grija Sfântului losif din Nazaret, care era rudenia ei, după ce a împlinit vîrsta de doisprezece ani. Sub forma aceasta acceptabilă de tînără logodită, ea putea trăi în feciorie după cum dorea, şi în acelaşi timp respecta şi Legea iudaică, căci nu se mai pomenise pînă atunci la poporul lui Israel ca fetele să ia pînă la moarte jurămîntul fecioriei.

Astfel, Preasfînta Fecioară Maria a fost prima care a luat asupra sa votul monahal al fecioriei pînă la moarte, din lungul şir de mii şi mii de feciorelnici, bărbaţi şi femei, care i-au urmat ei în Biserica lui Hristos.