Bucovina Profundă

”Pacea e marea forţă care le ţine pe toate în armonie. Dar nu într-o armonie fizică, impersonală, ci în armonia conştientă, iubitoare, în care persoanele îşi menţin libertatea şi unicitatea lor. De aceea, Dumnezeu Cel întreit în Persoane, dar Unul în fiinţă şi în toate însuşirile sau valorile, ca Creator şi susţinător al tuturor, e izvorul păcii. Şi cel ce iradiază această pace conştientă, iubitoare, înţelegătoare, îmbrăţişătoare, s-a făcut vas al păcii Lui Dumnezeu, deci fiu al Lui, fiu prin care se însuşeşte pacea şi se răspândește cu voinţă printre oameni.’’ (Părintele Dumitru Stăniloae)

”Pacea nu poate fi dată altora, dacă nu este avută mai întâi de noi înşine în suflet, iar pacea are ca potrivnice ura, mânia, pizma, pomenirea răului, făţărnicia, războiul. Făcătorul de pace mai întâi luptă cu sine, ducând războiul între trup şi duh, până când ajunge la simplitate, adică partea văzută să fie aceeaşi cu cea ascunsă, şi cea ascunsă cu cea arătată, rezultând fericirea. De-abia după aceea, omul poate să unească pe cei despărţiţi şi să împace pe cei învrăjbiţi, după ce şi-a scos mânia şi ura din suflet.’’ (Sfântul Grigorie de Nyssa)

”Dragostea unește toate laolaltă, pacea izvorăște din om și răspândește liniște, bucuria ridică povara de la sufletul omului. Când vine un suflet bucuros la unul întristat și îi aduce gânduri blânde și pașnice, parcă dinr-odată cel din urmă se înseninează. Așadar, dragostea, pacea și bucuria fac minuni și luate în parte, dar împreună pot porunci tuturor făpturilor. Când sunt unite și înrădăcinate în inimă, se face pace oriunde își îndreaptă un astfel de suflet gândurile, căci din el izvorăște pace’’ (Cuv. Tadei de la Vitovnița)

”Pacea inimii este o  mică împărăţie cerească în om pe care n-o putem cuceri decât fiind luptători smeriţi şi viteji, mult iubitori, liberi faţă de tot ce e rău şi numai ţinând mâna inimii noastre spre mâna inimii Stăpânului’’ (Părintele Ioanichie Bălan)

Pacea sufletului și mintea netulburată ”e o mare agoniseală în drum spre desăvârşire. Într-o minte tulburată şi frământată nu se afla nicio idee frumoasă şi nu pătrunde nici Harul Lui Dumnezeu” (Sfântul Teotim al Tomisului)

”Numai Harul Lui Dumnezeu poate să facă inima omului sălaș permanent și sigur al păcii cerești, care este o parte a veșniciei. Un om cu pace în suflet este un om cu conştiinţa împăcată, un om care nu judecă şi nu osândeşte pe semenii săi, un om care reuşeşte să iradieze în jurul său din lumina sufletului său. Cât de frumos este chipul omului cu pace în suflet! Cât de minunat este harul acestui chip! Liniştea revărsată pe chipul său arată pacea sufletului, iar calmul arată netulburarea inimii. Pe chipul omului cu pace în suflet sunt zugrăvite în culori vii: bunătatea, blândeţea, smerenia, încrederea în Dumnezeu, faţa sa mărturiseşte despre conştiinţa sa netulburată. Cel cu pace în suflet are înfăţişarea unui om eliberat de tirania grijilor necurmate ale vieţii, cele împovărătoare ale duhului.” (Sfântul Macarie de la Optina)