Bucovina Profundă

7 iunie 2020

Sfântul Iustin Popovici – Predică la Cincizecime: NAȘTEREA BISERICII LUI HRISTOS. Pogorârea în noi a Sfântului Duh este o condiție a mântuirii.

Filed under: apologetica,cuvintele sfintilor,sfinti contemporani,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 03:57

Sfântul Iustin Popovici – Predică la Cincizecime :  NAȘTEREA BISERICII LUI HRISTOS

Sfântul Simeon Noul Teolog : Pogorârea în noi a Sfântului Duh este o condiție a mântuirii.

cinzecimea

Predica a patra la Cincizecime, 1977

Iata fratilor, praznicul ce ne spune ce este acela omul: ce este acela sufletul omului, ce este aceea mintea omului, ce este aceea inima omului, ce este acela rostul omului.

Marele praznic de astazi ne spune aceasta taina. Domnul, creandu-ne ca oameni, pentru ce ne-a daruit Duh Sfant? Ne spune praznicul de astazi: pentru aceea ca noi sa ne desavarsim sufletul prin Sfantul Duh, sa crestem in Duh Sfant, sa mergem cu Sfantul Duh prin aceasta lume si prin toata vesnicia. Bre, omule, nu este de gluma! Dumnezeu nu a glumit atunci cand a creat omul. Omul este o taina profunda si mareata, cea mai mare taina dumnezeiasca in aceasta lume.

La Inaltare,  ce  am proslavit? Am proslavit pe Domnul Hristos, Care cu trupul S-a urcat si S-a inaltat la Ceruri (Luca 24,51). Ce a spus prin aceasta Domnul? Domnul a spus ca trupurile noastre, al meu si al tau si al fiecaruia, vor invia din morti si se vor inalta deasupra tuturor Cerurilor. Domnul a devenit om ca sa arate calea omului prin aceasta lume. Si ceea ce s-a intamplat cu trupul Sau, se va intampla cu trupul fiecaruia, cu trupul fiecarui om.

Si  astazi, de ziua Pogorarii Sfantului Duh, de ziua Sfintei Treimi – ce slavim? Slavim cea mai mare minune a acestei lumi, fratilor. Slavim nasterea Bisericii lui Dumnezeu. Ce reprezinta aceasta nastere a Bisericii lui Dumnezeu? Pogorarea Sfantului Duh asupra Sfintilor Apostoli, asupra Bisericii lui Hristos, si calauzirea Bisericii de catre Sfantul Duh prin aceasta lume, si prin toate lumile. Sfantul praznic de astazi arata care este puterea si taria Domnului Hristos si in ce consta credinta noastra.

Pentru ca credinta voastra sa nu fie in intelepciunea acestui veac, ci in puterea lui Dumnezeu (1 Corinteni 2,5) cum spune Sfantul Apostol. In Puteri si in Duhul Sfant.

Iata, doisprezece pescari din Galileea, doisprezece tarani simpli pleaca  in lume dupa Ziua de astazi sa propovaduiasca – Pe cine? Ce? Sa propovaduiasca  cea  mai  mare  minune,  cea  mai draga minune – pe Domnul Hristos, Cel Inviat din morti! Si cu puterea Sa, cu puterea Sfantului Duh, fac minuni pe care oamenii niciodata nu le-ar putea face fara puterile dumnezeiesti ale lui Dumnezeu. Dupa acest mare si slavit praznic doisprezece pescari simpli au plecat in lume. De ce? Sa-L propovaduiasca pe Domnul Hristos Cel Inviat. Pe Domnul Hristos Cel Inviat! Aceasta inseamna: sa-L propovaduiasca pe  Biruitorul  mortii,  pe  Biruitorul  pacatului,  pe Biruitorul diavolului. Ei nu s-au temut de nimeni in aceasta lume. Intregul Imperiu Roman de atunci, intreaga imparatie romana s-a ridicat impotriva lor. Ei au devenit faclii, ce i-au ars pe pagani. Pana in anul trei sute treisprezece, adeptii lui Hristos au fost permanent prigoniti intru numele lui Hristos. Si cine a biruit? Oare, armele Imperiului Roman? Nu, nu, nu! Au biruit doisprezece pescari simpli din Galileea. Cu ce? Cu puterea lui Hristos! Au tamaduit bolnavi, au inviat morti, au facut nenumarate minuni, au alungat diavoli. Lumea a fost uluita si stupefiata, i-au prigonit, i-au constrans sa se lepede de aceasta. Nu! Nimeni dintre ei nu s-a lepadat de Domnul Hristos, toti au mers cu bucurie la moarte, toti au mers la pierzanie pentru Domnul Hristos.

De aceea, noi, crestinii, nu ne temem de moarte, nu ne teme de prigonitorii nostri. Sa stie, noi avem arma sigura pentru biruinta, iar aceasta este moartea pentru Domnul Hristos. Noi prin aceasta biruim! Atunci cand marele Sfant al lui Dumnezeu, Grigorie Teologul s-a adresat crestinilor in veacul al patrulea, a spus:

Stiti ca noi, crestinii, avem arma sigura a biruintei, si aceasta este moartea pentru Domnul. Noi cu bucurie mergem si murim pentru Domnul Iisus, caci inaintea noastra este deschisa Vesnicia, inaintea noastra este deschisa Viata vesnica, inaintea noastra este deschisa Imparatia Cerurilor. Ce ne vor face oamenii, ce ne vor face prigonitorii de astazi? Chinuri, chinuri… Ţantari care scuipa la soare si scuipatul se intoarce asupra lor insile.

pentecost-iconDa, noi, ca crestini, suntem chemati ca sa ne desavarsim prin Sfantul Duh, prin Duhul Care i-a facut pe Apostoli Mucenici, si pe toti, pe nenumarati Mucenici, si pe nenumarate milioane de Marturisitori ai Domnului Hristos, si astazi si ieri si in toate veacurile. Ce trebuie sa facem cu sufletele noastre? Ceea ce au facut Sfintii Apostoli cu sufletele tuturor credinciosilor: sa ne umplem de credinta in Domnul Hristos, de credinta neclintita; sa ne umplem de dragoste fata de Domnul Hristos si fata de fratii nostri; sa ne umplem de rugaciune, de post, de toate virtutile evanghelice: si, astfel, dobandim Sfantul Duh, astfel, crestem in duh, propriul suflet il inaltam la Cer, il facem nemuritor si vesnic, il aducem pe Sfantul Duh intru el.

Care este scopul vietuirii noastre?  Scopul vietuirii noastre este sa dobandim cat mai mult Duh Sfant, ca sa putem birui orice pacat, orice rau, orice diavol in aceasta lume. Si aceasta se realizeaza, fratii mei, cu ajutorul rugaciunii, postului, milosteniei, milei si a tuturor celorlalte virtuti evanghelice. Scopul vietuirii noastre este dobandirea Sfantului Duh. Daca Il vom dobandi, ce ne vor mai putea face oamenii? Bucuria noastra consta in aceea ca noi suntem mai puternici decat moartea, nu numai decat moartea, ci mai puternici decat diavolul, decat orice pacat. De aceea, ati auzit la Sfanta Liturghie: Sus sa avem inimile! Nu ne temem de prigonitorii nostri, nu ne temem de aceia care vor sa ne ia sufletele, ci cu credinta in Domnul Hristos ii vom birui pe toti vrajmasii credintei noastre. Si cu moartea noastra, daca este nevoie.

Fie ca Bunul Dumnezeu in Ziua de astazi, sa ne daruiasca puterea si taria sa ne nastem duhovniceste, fiindca in ziua de astazi este nascuta Biserica lui Dumnezeu, si pentru ca astazi este ziua ei de nastere, astazi este si ziua de nastere a fiecarui crestin, a tuturor crestinilor indeobste. Ziua de nastere in Domnul Hristos, ziua de nastere in vesnicia noastra, ziua de nastere pentru tot ceea ce este Ceresc si mai presus de Ceruri.

Astazi, asa cum se spune in minunatele cantari bisericesti, s-a implinit praznicul, s-a plinit mantuirea. Dumnezeu si Domnul Hristos a spus omului pentru ce este omul in aceasta lume. I-a daruit toate mijloacele pentru mantuire, i-a daruit toate mijloacele pentru indumnezeire, i-a daruit toate mijloacele pentru Viata vesnica. De aceea nu incetam, fratilor, sa-L marturisim pe Domnul Hristos cu indrazneala si cu barbatie, cu curaj – pe Singurul Biruitor al pacatului, al mortii si al diavolului. Si Lui sa I ne inchinam, intru El sa vietuim, si in lumea aceasta si in cealalta. Amin.

Sursa :  Cuviosul Iustin de Celie, Cuvinte despre vesnicie – predici alese, Editura Egumenita, 2013


 

Pogorârea în noi a Sfântului Duh este o condiție a mântuirii

Sfântul Simeon Noul Teolog :

“Cel ce a gresit dupa botez, vadit lucru, este dezbracat de Hristos, a pierdut imbrcamintea intru El si trebuie ca zi si noapte, cu credinta, cu post si cu lacrimi, sa ceara o noua imbracaminte in haina dreptatii lui Hristos. Hristos nu-i paraseste pe unii ca acestia cu totul, dar ii face sa-si simta goliciunea si-i misca sa se roage cu smerenie ca sa li se intoarca darul infranarii de la pacate. Cel ce nu este imbracat in Hristos nu poate implini poruncile lui. Sa ne rugam dar lui Hristos – singura noastra nadejde – ca sa ne izbaveasca de ranile patimase, sa ne sfinteasca simturile si sa ne invete pocainta si smerirea inimii. Leacul si tamaduitorul firii noastre slabite si bolnavicioase sunt Biserica si Domnul nostru Iisus Hristos. Daca El nu va intra in suflet si nu va imparati intr-insul in viata de acum, sufletul nu se va insanatosi si nu va avea nici o nadejde sa intre in Imparatia cerurilor (…) Dumnezeu ii invie din moartea duhovniceasca pe cei ce cred in Hristos inca din viata de acum. Ca semn al acestei invieri slujeste harul Sfantului Duh, pe care il da sufletului oricarui crestin, ca si cum i-ar da un alt suflet. Orice suflet crestin de aceea se si numeste credincios [duhovnicesc, n.n.], pentru ca i s-a incredintat Sfantul Duh al lui Dumnezeu. In trupurile unor asemenea oameni Domnul Iisus Hristos coboara din cer ca intr-un mormant, se uneste cu sufletele lor, pe care le invie din moartea duhovniceasca si carora le daruieste o vedenie harica a slavei acestei invieri”.

“Inainte de plans si de lacrimi, nimeni sa nu ne amageasca cu vorbe desarte (Efeseni V, 6), nici sa nu ne amagim pe noi insine. Caci inca nu este in noi pocainta, nici adevarata parere de rau, nici frica de Dumnezeu in inimile noastre, nici nu ne-am invinovatit pe noi insine, nici n-a ajuns sufletul nostru la simtirea judecatii viitoare si a chinurilor vesnice. Caci daca ne-am fi invinovatit pe noi insine si am fi dobandit acestea si am fi ajuns la ele, indata am fi varsat si lacrimi. Iar fara de acestea, nici invartosarea inimii noastre nu se va inmuia vreodata, nici sufletul nostru nu va dobandi smerenie, nici nu vom izbuti sa ne facem smeriti. Iar cel ce nu s-a facut astfel, nu se poate uni cu Duhul Sfant. Si cel ce nu s-a unit cu Duhul acesta prin curatie, nu poate sa ajunga la vederea si cunostinta lui Dumnezeu si nu e vrednic sa se invete tainic virtutile smereniei”

“Ce altceva este cheia cunostintei daca nu harul Sfantului Duh, dat prin credinta, care produce cunostinta in adevar si deplina cunostinta si care deschide mintea noastra incuiata si acoperita, precum de multe ori, in multe chipuri si parabole – fara sa mai vorbesc de lamuririle de fata v-am spus-o si iarasi v-o spun. Usa este Fiul, caci zice: “Eu sunt usa (Ioan 10, 7). Cheia usii este Duhul Sfant: “Luati, zice, Duh Sfant; carora veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan 20, 22-23). Iar casa este Tatal: “In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt” (Ioan 14, 2). Luati aminte la intelesul duhovnicesc al cuvantului. Daca cheia nu deschide – caci zice “Acestuia portarul ii deschide” (Ioan 10, 3) – usa nu-i deschisa: nimeni nu intra in casa Tatalui, precum zice Hristos: ‘Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine‘ (Ioan 14, 6)”

“Cei care nu implinesc in practica poruncile lui Hristos nu se pot invrednici de descoperirea Duhului Sfant, ca aceia care au privegheat intru ele, le-au implinit si si-au varsat sangele pentru ele. Caci precum un om, luand o carte pecetluita si inchisa, nu poate vedea ce este scris intr-ansa, nici nu poate intelege despre ce este vora cata vreme cartea ramane pecetluita, chiar daca ar fi invatat el toata intelepciunea lumii, tot asa si cel care are pe buze toate Sfintele Scripturi, precum am zis, nu va putea niciodata cunoaste, nici vedea tainica si dumnezeiasca slava, precum si puterea ascunsa in ele, daca nu va strabate toate poruncile lui Dumnezeu si nu va primi ajutorul Sfantului Duh, care sa-i deschida cuvintele ca o carte si sa-i arate tainic slava pe care ele o cuprind; si nu numai pe acestea, ci si bunatatile lui Dumnezeu ascunse in ele si sa-i descopere viata vesnica care izvoraste din ele. Bunatati care raman neacoperite si cu totul nearatate celor care le nesocotesc si le dispretuiesc. Lucru firesc! Fiindca ei au pironit toate simtirile de desertaciunile lumii si fiindca n-au alta dorire decat placerile vietii si frumusetile trupesti si, avand intunecata privirea sufletului, nu pot vedea frumusetile cele intelegatoare ale negraitelor bunatati ale lui Dumnezeu“.

“Da, fratii mei, prin faptele voastre alergati spre El; da, prieteni, treziti-va; da, nu va lasati intrecuti; da, nu vorbiti impotriva voastra inselandu-va pe voi insiva! Nu spuneti ca este cu neputinta sa primesti Duhul Sfant. Nu spuneti ca fara El este cu putinta sa fiti mantuiti Nu spuneti ca poti sa Il ai fara sa stii…”

Sfântul Teofan Zăvorâtul:

“S-a pogorât Duhul Sfânt si ramâne în Biserica, savârsind lucrarea lui Hristos în fiecare credincios. Fiecare crestin este partas al Duhului. Acest lucru este atât de trebuincios, ca cel care nu are Duhul nu este al lui Hristos. Asadar, cerceteaza-te binisor: oare este în tine Duhul harului? Caci el nu ramâne la toti, ci se mai întâmpla sa si plece. Iata semnele lucrarii Duhului în om: mai întâi vine duhul pocaintei si îl învata pe crestin a se întoarce catre Dumnezeu si a-si îndrepta viata; duhul pocaintei, savârsindu-si lucrarea, îl încredinteaza pe crestin duhului sfinteniei si curatiei, caruia îi urmeaza, în sfârsit duhul înfierii. Trasatura celui dintâi e râvna iubitoare de osteneala; trasatura celui de-al doilea – caldura si dulcea ardere a inimii; trasatura celui de-al treilea – simtirea înfierii, ce face sa iasa din inima suspinarea catre Dumnezeu: “Avva Parinte!“. Ia aminte pe care din aceste trepte te gasesti. Daca pe nici una, se cuvine sa te îngrijesti mai mult de sufletul tau“.

 

sursa online: cuvantul-ortodox.ro

Lasă un comentariu »

Niciun comentariu până acum.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: