Bucovina Profundă

4 ianuarie 2020

Cine a fost Vladimir Bukovski? Despre necesitatea eradicării comunismului

Filed under: crimele comunismului,dictatura,sfintii inchisorilor,Uncategorized — Mircea Puşcaşu @ 23:35

Cine a fost Vladimir Bukovski?

Despre necesitatea eradicării comunismului

Vladimir Bukovski se alătură lui  Aleksander Soljenițin în atitudinea lucidă până la capăt, în critica și opoziția față de regimurile abuzive sovietice de înainte și după 1990, in special față de regimul Putin,  dar și în denunțul complicității Occidentului la instaurarea, intreținerea și ocrotirea bolșevismului in Rusia și la replicarea lui in forme cosmetizate și remarketate la nivelul Uniunii Europene și în întreaga lume in general.

bukovski ue sovietic

Scriitorul şi disidentul rus anticomunist Vladimir Bukovski a murit în Cambridge, Anglia, pe 27 octombrie 2019, intr-o duminică. Vladimir Bukovski a fost, alături de Aleksander Soljeniţîn şi Andrei Saharov, unul din cei trei mari contestatari anticomunişti din Uniunea Sovietică.

A făcut cumulat 12 ani de detenţie în gulagul lui Hruşciov şi Brejnev. A fost expulzat în 1976 în Occident, mai precis schimbat cu un lider comunist chilian, pe pământul Elveţiei.

Vladimir Bukovski a întruchipat strălucit tipul de luptător intelectual care, după perioada de rezistenţă şi de detenţie în lagăre şi în închisori, a continuat, în libertate, să gândească lucid şi să analizeze critic și acid situaţia la zi atât din Rusia cât şi din paradigma ”democratică” internaţională, fiind un apologet și practician al libertății și un critic al abuzurilor politice și al totalitarismelor mai mult sau mai puțin camuflate.

În anii ’60-’70, Bukovski s-a remarcat în mişcarea disidentă din URSS. În 1972, el a fost condamnat la doi ani de închisoare şi la 5 ani de exil pentru „activism antisovietic”.    În 1976, Bukovsky a fost schimbat de autorităţile sovietice cu chilianul Luis Corvalan, secretarul general încarcerat al Partidului Comunist din Chile. Ulterior, Bukovski s-a stabilit în Cambridge, Marea Britanie.

 Vladimir Bukovski a devenit opozant al Uniunii Sovietice în anii 1960. A fost întemniţat fără proces în 1963 şi şi-a petrecut in total 12 ani în închisori, lagăre de muncă şi spitale psihiatrice.

În această perioadă, scriitorul a făcut greva foamei de 20 de ori. A fost cel care a denunţat în faţa Occidentului folosirea abuzivă a spitalelor de psihiatrie împotriva deţinuţilor politici.

Bukovski a fost cel care a condamnat, deopotrivă, atitudinea Occidentului în ceea ce el numeşte complicitatea cu Uniunea Sovietică şi succesorii acesteia.

Vladimir Bukovski s-a născut la 30 decembrie 1942. Copilăria şi-a petrecut-o la Moscova, unde mama lui era jurnalista la radio, iar tatăl scriitor.  Prima confruntare cu regimul sovietic se petrece în adolescenţă: la 16 ani este reţinut de mai multe ori de KGB pentru ”activităţi subversive“.

La 19 ani este exclus din universitate și apoi  a fost arestat(1963) pentru confecţionare de manifeste antisovietice şi pentru răspândire de literatură interzisă. Urmarea: este închis 15 luni în Spitalul Psihiatric din Moscova.

 În 1965, în timpul procesului intentat de autorităţi scriitorilor Iuli Daniel şi Andrei Siniavski, participă la manifestaţia organizată în sprijinul lor în Piaţa Puskin.   În 1967 a fost din nou arestat şi condamnat la trei ani  de muncă silnică în lagar.

În 1972 îi apare, scriitorul fiind încă întemniţat,  la editura franceză Catacombes, ”La dissidence. Une nouvelle maladie mentale en URSS” o culegere de documente dovedind folosirea psihiatriei în scopuri represive.

La propunerea altui faimos disident, savantul Andrei Saharov, președintele URSS, Leonid Brejnev acceptă un schimb de deţinuţi politici: Vladimir Bukovski pentru Luis Corvalan, lider al Partidului Comunist din Chile, încarcerat după lovitura de stat a generalului Pinochet.

Schimbul, petrecut in iarna lui 1976, l-a propulsat în centrul atenţiei publice internaţionale.   Ajuns în Occident, Bukovski şi-a continuat studiile de neurofiziologie la Cambridge si la Universitatea Stanford din California.

 În 1991, dupa puciul de la Moscova, la solicitarea lui Boris Elțin de a depune mărturie in procesul intentat comuniştilor conservatori de la Kremlin, Bukovski revine în URSS şi copiază din arhivele PCUS mii de acte şi documente strict secrete. Întors în Occident, publică ”Judgement in Moscow” (1995), în care dezvăluie legăturile secrete ale Kremlinului cu guvernele democratice din Europa de Vest, producând un scandal uriaş.

Vladimir Bukovski se alătură lui  Aleksander Soljenițin în atitudinea lucidă până la capăt, în critica și opoziția față de regimurile abuzive sovietice de înainte și după 1990, in special față de regimul Putin,  dar și în denunțul complicității Occidentului la instaurarea, intreținerea și ocrotirea bolșevismului in Rusia și la replicarea lui in forme cosmetizate și remarketate la nivelul Uniunii Europene și în întreaga lume in general.

Mircea Pușcașu / Bucovina Profundă

 


 


Vladimir Bukovski despre necesitatea eradicării comunismului

Dicurs susținut pe 8 mai 2006 la Brașov

Vladimir Bukovski a fost invitatul special la Întrunirea Rezistenţei Româneşti Anticomuniste, organizată la 8 mai 2006 în Braşov. Cu acest prilej, Asociaţia 15 Noiembrie 1987, organizatoarea evenimentului, i-a acordat lui Bukovski titlul de Membru de Onoare. Redăm integral discursul pe care Vladimir Bukovski l-a ţinut la Braşov:

Vă mulţumesc d-le preşedinte.

Îmi pare rău că n-am putut să ajung la timp, ca să-l salut pe unul dintre fondatorii luptei anticomuniste – dl. Gavrilă Ogoranu, pe care l-am cunoscut personal. A fost un om demn, care a dus o viaţă onorabilă şi cinstită. În faţa memoriei unor asemenea personalităţi trebuie să ne gândim la ceea ce am reuşit să facem noi. Tragedia ţărilor noastre constă în faptul că noi n-am reuşit să definitivăm ceea ce am început. Da, comunismul ca sistem a căzut, iar noi am crezut tot timpul că va cădea. Dar nu l-am terminat definitiv.

Comunismul continuă să umble prin lume ca o stafie  până când noi nu-i vom străpunge inima cu un ţăruş. În 1991 imediat după ce am venit la Moscova, după puciul de la Moscova, i-am convins aproape pe toţi că e nevoie de un proces Nuremberg al comunismului. Aproape pe toţi. Elţîn n-a fost de acord. El a înţeles foarte bine că dacă un asemenea proces ar avea loc, oameni de teapa lui, de talia lui, nu vor mai avea ce să caute în politică. Dar nu a înţeles alt lucru. Că dacă nu va termina comunismul – nu va avea nici un loc în politică. În politică e ca la război. Dacă nu înaintezi, te retragi.

Acest fenomen s-a produs şi în Rusia. Imediat după 1991, Elţîn a bătut în retragere. La început şi-a trădat politica, după aia şi-a trădat colegii, iar în 1993 se lupta pentru propria supravieţuire. Şi toate dintr-un singur motiv. pentru că nu a ştiut să meargă înainte. În 1991 am propus un lucru elementar – să fie judecaţi numai organizatorii puciului. Numai ei, cei 14. Şi cu asta să se termine.

Aceşti 14 erau reprezentanţi ai sistemului comunist. I-am explicat imediat lui Elţîn că nu îmi doresc un nou Gulag. Nu îmi doresc ca membrii Partidului Comunist să fie închişi şi să fie înfiinţat un nou Gulag. I-am spus explicit: uitaţi, sunt 14 persoane care sunt deja închise, pe ei trebuie să îi judecăm. Poate că ar fi trebuit să fie şi cel de-al 15-lea personaj- Gorbaciov. Problema nu constă în a pedepsi pe toţi vinovaţii. Pentru că într-un stat totalitar vina este comună, a tuturor. Tăcerea tuturor, participarea la vot în favoarea Partidului Comunist este o tăcere care îi face vinovaţi pe toţi. Pentru că nimeni nu se opune. Puterea sistemului comunist constă în participarea fiecăruia aşa cum la Dostoievski la acea cină toţi participă la acea taină a crimei prin sânge. Şi de aceea, nu fiecare trebuie judecat. Nu are sens. Trebuie dat un exemplu petru ca ţara în întregime, fiecare cetăţean în parte, să se gândească la ce a făcut şi cum urmează să procedeze în viitor.

Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, Rusia n-a putut înainta, nu s-a putut dezvolta, nu s-a putut mişca, nici un cetăţean nu a înţeles ce i s-a întâmplat, ce i se întâmplă şi ce i se va întâmpla. Noua putere care a venit în 2002 în Rusia sunt nişte funcţionăraşi mediocri ai sistemului KGB-ist. Aceşti noi conducători ai Rusiei, care şi-au făcut stagiunea prin Dresda şi prin alte locuri ale Europei, nu au înţeles ce s-a întâmplat cu ţara lor. Ei dau vina pe serviciile americane de informaţii, pe mişcarea sionistă, pe oricine vreţi – dar nu au înţeles cu adevărat ce s-a întâmplat cu ţara lor.

Puterea sistemului comunist constă în participarea fiecăruia – aşa cum Dostoievski menţiona că la acea cină toţi participau la acea taină a crimei prin sânge

Iar acum, în loc să deblocheze, să cureţe ţara de rămăşiţele comunismului ei încearcă să refacă Uniunea Sovietică. Au reintrodus pentru această ţară fostul imn al Uniunii Sovietice. Imnul care ne trezea pe noi în puşcării la orele 6 dimineaţa. Au reintrodus drapelul roşu pentru armată. În toată ţara au reconstruit monumentele lui Stalin. Monumente care nu au mai fost reconstruite în Rusia din 1953. Au pus mâna pe toată media şi au supus marile afaceri. Şi sunt în proces de distrugere a tuturor organizaţiilor non-guvernamentale din Rusia. Iată nişte idioţi care cred că mai pot restabili puterea sovietică. Iar eu I-am întrebat: şi cum o să procedaţi? Ce o să faceţi cu Internetul? Ce o să faceţi cu telefonia mobilă? Ce o să faceţi cu televiziunile prin satelit? URSS a putut exista şi supravieţui numai într-o situaţie de izolare informaţională totală. Chiar şi posturile de radio cum ar fi: BBC, Vocea Americii, BBC în limba rusă sau Europa Liberă reprezentau un pericol de moarte pentru Uniunea Sovietică. Şi îi întreb: ce o să faceţi acum, în contextul în care au apărut noi surse (mijloace) de informare?

Astăzi, e bun sau nu acest fapt, dar în Rusia există câteva milioane de oameni bogaţi, oameni care nu vor depune armele. Nu sunt timpurile sovietelor. Orice acţiune pe care ar putea-o întreprinde acestea se va reflecta numai în dimensiunile mitei pe care o vor primi. Să presupunem că vor interzice libera circulaţie a persoanelor. Ce înseamnă asta? Înseamnă doar că mita pe care o va primi un funcţionar care eliberează vizele va creşte ca şi dimensiune. Imaginaţi-vă o situaţie în care astăzi, la un cetăţean de rând, vine KGB-ul pentru a face o percheziţie. Tu ca persoană intuieşti. „Băieţi dacă v-aş da la fiecare câte 5000 de dolari m-aţi lăsa în pace?” Nu mai sunt timpurile sovietice. Acest sistem este condamnat. A fost condamnat demult, din start. Dar acum nu are nici o şansă. Dacă în anii ’80, în plină floare a puterii sovietice, s-a prăbuşit, astăzi nu are şanse să supravieţuiască nici o zi. Problema care se pune astăzi în faţa tuturor ţărilor din fosta URSS şi a tuturor ţărilor din fostul bloc al Europei de Est, se referă la faptul că avem o moştenire comună extrem de neplăcută şi extrem de dureroasă. Noi nu i-am terminat definitiv atunci când am avut ocazia. Şi de aceea îi vedem pe aceeaşi oameni, foştii comunişti, în toate structurile, sub alte forme dar tot ei sunt la putere.

Permiteţi-mi să vă spun adevărul: nici una din ţările noastre nu va fi cu adevărat liberă până nu îi vom termina pe ei, pe comunişti. Trebuie să-i terminăm. Dacă astăzi Parlamentul Român discută legea lustraţiei este corect. Este nevoie de lustraţie. Noi suntem obligaţi să-i îndepărtăm pe aceşti oameni din toate structurile puterii măcar pentru 5-6 ani. Nu este răzbunare. Nu este persecuţie politică. Este problema supravieţuirii unei naţiuni. Ştim că dacă îi vom lăsa pe aceşti oameni la putere atunci ei se vor organiza într-un fel de mafie. Şi atunci nimeni nu va mai putea face absolut nimic. Haideţi să-i lăsăm să muncească undeva în domeniul privat măcar 5-6 ani. Să plece din structurile de conducere măcar pentru 5-6 ani. Nu vor muri din acest motiv, iar noi din acest motiv vom supravieţui. Problema noastră se pune mult mai complex, mult mai grav şi nu e vorba numai de elita politică.

Uitaţi: circul prin România şi aproape pe fiecare benzinărie, pe fiecare staţie de benzină văd o inscripţie — Lukoil. Da ce-i asta Lukoil ? Păi asta e KGB-ul. Mi s-a spus astăzi că întreg sistemul energetic românesc se află în mâna KGB-ului. Permiteţi-mi să vă spun încă un adevăr. Dacă sistemul energetic nu revine la voi sunteţi sortiţi pieirii ca şi stat. Trebuie să obţineţi un proces public şi o anchetă publică cu privire la modul în care sistemul vostru energetic românesc a ajuns pe mâna străinilor. Trebuie să obţineţi de la cei aflaţi la guvernare să schimbe această situaţie. Este problema dumneavoastră vitală şi fără să o rezolvaţi nu veţi reuşi să supravieţuiţi ca stat, ca popor şi naţiune.

În faţa noastră stă o problemă extrem de complexă şi de gravă. Noi urmează să debarasăm spaţiul nostru de rămăşiţele comunismului. Nouă, oamenilor în vârstă, poate nu ne vor fi suficiente zilele lăsate de Dumnezeu ca să scăpăm de această problemă. De aceea într-un mod deosebit sunt interesat de tineri. Tineretul trebuie să fie schimbul nostru, ei trebuie să definitiveze lucrarea pe care noi am început-o. Îi putem ajuta cu un sfat, suntem oameni cu experienţă, dar nu putem face acest lucru în locul lor. De aceea problema vieţii noastre se pune astăzi în felul următor: să identificăm aceşti tineri, să le dăm sfaturile de rigoare, să punem problema în faţa lor şi să discutăm această situaţie şi să îi ajutăm să reuşească. Numai împreună cu ei putem întoarce această filă ruşinoasă a istoriei omenirii.

Sunt de fiecare dată bucuros să vin România. România este o ţară foarte energică. Aici tot timpul se întâmplă ceva. Tot timpul. Sunt câteva ţări pline de energie în lume. Spre exemplu, eu locuiesc în Anglia şi acolo totul este mort. Nu se întâmplă nimic. Anglia e într-o stare de comă (brain death), nu se întâmplă nimic acolo. Pline de viaţă sunt Polonia, România, Italia şi Israelul. Tot timpul acolo se întâmplă ceva. Bun, greşit, dar se întâmplă. De aia sunt tot timpul bucuros să vin la voi: pentru că sunteţi o ţară energică, emotivă, şi tot timpul se întâmplă ceva la voi. Sunteţi gata să mergeţi înainte oricum.

Din acest punct de vedere, folosesc acest moment pentru a mă adresa naţiunii dumneavoastră. În mod deosebit tinerilor. Haideţi să facem în România ceea ce nu s-a întâmplat niciunde în lume. Haideţi să terminăm cu comunismul. Haideţi să ne purificăm de acest păcat. Şi atunci vom vedea cât de frumoasă şi de uşoară va deveni viaţa noastră. Nu va fi un rai dar va fi o situaţie mult mai confortabilă. Iar tinereţii noastre pe cale de a pleca din lumea aceasta, Dumnezeu însuşi ne-a lăsat povaţa să transmitem tineretului povaţa noastră şi transmitem tineretului experienţa noastră şi să îi direcţionăm pe cale corectă. Vă mulţumesc.

Sursa discursului: The Epoch Times România

Un comentariu »

  1. Doamne ajută,

    Prezentăm aici scanarea integrală a Noului Testament din Biblia Sinodală 1914, adică textul e scanat integral, fără părți lipsă (adică sunt scanate în proporție de 100% inclusiv ultimele pagini din Apocalipsa și Cuprinsul):

    https://cititorul.home.blog/
    (Ediții vechi ale Scripturii)

    Apreciat de 1 persoană

    Comentariu de Ioan C. — 7 ianuarie 2020 @ 23:27 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Un site web WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: