Despre moartea Părintelui Arsenie Boca. Mărturia lui Dan Lucinescu

30 de ani de la moartea Părintelui Arsenie Boca

Citiți:  Martirajul părintelui Arsenie Boca în moara lui Kalusek

Părintele Arsenie a trăit ca un sfânt şi a murit ca un martir, asasinat prin maltratare criminală, în 28 noiembrie 1989, de către doi ofiţeri de securitate. Cu puterile lui deosebite de vizionar, el şi-a văzut moartea, prin pictarea premonitivă la biserica Drăgănescu, a unui călugăr răstignit. Trecerea lui din această viaţă s-a produs, conform unor martori, după ce avusese o discuţie cu mărimi ale vremii, cărora le-a spus greşelile ce le fac în acţiunea lor de guvernare. Discutând cu câţiva credincioşi apropiaţi lui, aceştia şi-au dat seama despre perceperea lui asupra morţii ce urma să vie, afirmând că ea va fi determinată de o „femeie”, probabil Elena Ceauşescu (mărturia aparţine Mariei Dumitraşcu).

Este greu să se afle cum a decurs maltratarea Părintelui, dar cert este că l-au supus la cele mai grele torturi, printre care şi ale degetelor, care probabil i-au fost distruse, cu excepţia arătătorului de la mâna dreaptă. Acesta a fost singurul scos la vedere din patrafir, în sicriul Părintelui, pentru a fi sărutat. În situaţii normale, mai ales la un duhovnic, iubit de credincioşii lui, se scoate întreaga mână.

Pe figura părintelui Arsenie, al cărui corp era aşezat în sicriu, la Mânăstirea Prislop unde a fost îngropat, se vedeau pe pomeţii obrazului arsuri circulare, cu mărimea diametrului de cca. 2 cm, iar pielea feţei avea urmele unor traumatisme, căpătând o transparenţă, a cărei culoare era galben verzuie.

Moartea Părintelui a avut loc la Sinaia, unde cadavrul său a fost predat de securitate maicilor de la mânăstirea din aceeaşi localitate. Preotul Bunescu l-a spălat, după care l-a îmbrăcat în haine preoţeşti, pe care nu le mai purtase din 1959, când i se interzisese practicarea preoţiei, aşezându-l în final în sicriu. Transportul sicriului fu făcut imediat la Mânăstirea Prislop, unde fu aşezat în biserică. Înmormântarea a avut loc în 4 decembrie 1989, în mormântul ales de părintele încă din viaţă, unde „urma să stea până la a doua înviere din morţi”.

Ceea ce este penibil, dureros şi regretabil, este încercarea aproape generalizată, de disculpare a vinovaţilor, prin broşuri şi fascicole din ziare, care demonstrează moartea naturală a părintelui, determinată de boală şi de o suferinţă îndelungată.

Sursa: Dan Lucinescu, Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre, 2009, p. 8, 27,113,114

Dan Lucinescu, născut la 21 mai 1927 în Botoşani. Student în anul 3 la matematici şi fizico-chimie în Iaşi, este arestat la 24 aprilie 1948 şi condamnat ca şef de lot la 15 ani muncă silnică pentru „crimă contra ordinii sociale”. A trecut pe la Tg. Neamţ, Iaşi, Suceava, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud. Eliberat în 1963, lucrează pe şantier, absolvă facultatea de Mecanică din Bucureşti cu nota maximă, cursul de Pedagogie şi Energie Nucleară. Autor al unor invenţii brevetate în ţară şi în străinătate. Publică peste 30 de lucrări tehnice. După 1989 publică volume de istorie, beletristică şi memorialistică: Ştefan cel Mare şi Sfânt; Efemeritate şi divin; Destine; Jertfa; Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre etc. Această ultimă carte este o excelentă şi preţioasă mărturie asupra vieţii părintelui, pe care o recomandăm tuturor spre citire.

Alte articole:

• Părintele Arsenie Boca – bărbăţie şi sfinţenie. Un articol de Răzvan Codrescu, ROST, oct. 2004

• Părintele Justin despre pictura Părintelui Arsenie Boca

• Pr. Mihai Andrei Aldea – Lămuriri asupra controverselor legate de Părintele Arsenie Boca