Securismul n-a murit, a făcut pui!

Publicăm un PROTEST față de ofensele la adresa memoriei victimelor experimentului de la Pitești.

Doi istorici CNSAS reiterează teoriile Securității. Victimele și urmașii acestora cer intervenția legii.

La inițiativa Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, foști deținuți politici, inclusiv victime ale experimentului de la Pitești, urmași ai acestora și personalități publice, s-au reunit susținând un protest față de ofensele aduse memoriei victimelor ororilor din teribilul experiment de către cei doi istorici cercetători CNSAS. Lista semnăturilor va rămâne deschisă până când instituțiile vizate vor lua în seamă cererile formulate în acest protest.

• Citește și articolul de pe EvZ:  Mizeria lansată de istoricii CNSAS Demetriade și Hodor despre „Experimentul Pitești” are picioare scurte. Victimele protestează și îi desființează pe cei doi!

Protest față de ofensele la adresa memoriei victimelor experimentului de la Pitești. Doi istorici CNSAS reiterează teoriile Securității. Victimele și urmașii acestora cer intervenția legii.

Subsemnații, foști deținuți politici și victime ale terifiantului experiment al reeducării prin tortură de la Pitești, precum și urmași ai unor luptători anticomuniști, victime ale ororilor din temnițele comuniste, alături de personalități ale vieții publice românești, ne exprimăm pe această cale profunda indignare față de afirmațiile unor cercetători CNSAS, publicate de Radio France International sau promovate pe rețelele de socializare. Aceste declarații reprezintă o insultă adusă memoriei miilor de tineri torturați și uciși atunci, prin faptul că tezele din anii 1950 ale Securității și ale regimului ilegitim și criminal comunist sunt reiterate pentru prima oară după căderea comunismului în România.

Doi cercetători ai Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – este vorba de Mihai Demetriade (într-un dialog cu Wiliam Totok) și Mădălin Hodor – plătiți din bani publici pentru a scoate la lumină adevărul istoric, nu pentru a-l mistifica – se pretează la o retorică prin care victimele celui mai diabolic fenomen de tortură din întregul lagăr comunist sunt prezentate drept inițiatori și făptuitori ai odioaselor acte de cruzime. Asistăm practic, pentru prima oară după 1989, la o reabilitare a versiunii prin care, după anul 1954, Securitatea – coordonată încă la acel moment de comisari sovietici – a încercat să atenueze scandalul internațional generat de scurgerea în Occident a informațiilor despre ororile din penitenciarul Pitești. S-a efectuat în acei ani o înscenare, o farsă judiciară prin care se încerca să se acrediteze teza aberantă conform căreia torturile și crimele fuseseră de fapt inițiate de deținuții politici, la ordine primite de la căpetenii ale Rezistenței din Apus, cu scopul de a compromite regimul comunist. Este uluitor să constați că punctul de vedere al celor doi istorici cu privire la victimele terorii de la Pitești nu diferă mult de cel al odiosului general de Securitate Alexandru Nicolschi (născut Boris Grunberg), unul dintre coordonatorii experimentului, expuse cu cinism în cadrul serialului Memorialul Durerii.

În ceea privește detaliile organizării, punerii în practică și desfășurării ororilor de la Pitești, acestea sunt deja clarificate de literatura de specialitate în termeni care nu lasă loc echivocului.

Cel mai mare și mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din întreaga Europă de Est, caracterizat de Soljenițîn drept “cea mai mare barbarie a lumii contemporane”, experimentul reeducării prin tortură desfășurat în perioada 1949-1951 la penitenciarul Pitești și exportat apoi în alte închisori și lagăre din România, a avut drept scop, conform principiilor leniniste, lepădarea convingerilor politice și religioase ale deținuților, precum și alterarea pesonalității acestora până la punctul obedienței absolute. Scopul torturilor, bătăilor continue, umilințelor, a fost, în primă instanță, continuarea obținerii de informații și după finalizarea anchetei de la deținuții condamnați deja, conform prevederilor directivelor NKVD pentru țările ocupate de URSS. Dar, spre deosebire de aplicarea acestora în celelalte țări comuniste, în România, la Pitești, obținerea informațiilor nu presupunea  oprirea cruzimilor, acestea continuând pana la anularea completă a personalității deținuților.

Occidentul a aflat despre ororile de la Pitești prin intermediul cărții lui Virgil Ierunca, care la rândul său fusese inspirat de lucrarea lui Dumitru Bacu. Dincolo de aspectele macabre ale metodelor de tortură, Ierunca a reușit să surprindă cu acuratețe obiectivele psihologice finale.

François Furet, membru al Academiei Franceze a vorbit despre fenomenul Pitești ca despre “una dintre cele mai cumplite experiențe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.

Reputatul istoric Stéphane Curtois, unul dintre cei mai prestigioși cercetători ai comunismului din Europa de Est, spulberă orice dubii în legătură cu faptul că la Pitești ar fi fost altceva decât un experiment bine instrumentat de represiunea comunistă: “În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat la închisoarea din Piteşti la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, a însemnat experimentul comunist care a fost dus cel mai departe, experimentarea unei inginerii psihologice. În acest caz avem un fel de experienţă în eprubetă ca într-un laborator, o experienţă de inginerie psihologică. Adică se iau studenţi care sunt naţionalişti şi creştini şi se încearcă, prin tortură fizică şi psihică adecvată, transformarea lor în oameni noi, în comunişti. Deci, după câte ştiu eu, este cu adevărat un experiment de necrezut, cel mai dus la extrem. S-au mai experimentat desigur inginerii psihologice, cum ar fi cea asupra populaţiei Cambodgiei de către khmerii roşii. Dar asta a fost ceva destul de banal: oamenii erau obligaţi după muncă să participe la mitinguri unde trebuiau să repete întruna lozinci. În timp ce la Piteşti se lucra zi şi noapte, fără întrerupere, asupra psihologiei tinerilor, pentru a o transforma total. ”

Și în raportul final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, document de stat la elaborarea căruia a participat un colectiv de istorici prestigioși din țară și de peste hotare, este întărită “convingerea că acţiunea era nu doar cunoscută la nivel central, ci şi orientată în direcţia dorită” de instituțiile represive care au premeditat-o și au coordonat-o.

Mizeria pusă în circuitul public de cei doi istorici este cu atât mai mare cu cât, majoritatea victimelor experimentului de la Pitești au fost tineri studenți implicați activ în organizarea structurilor de rezistență armată anticomunistă din întreaga țară, dar și în acțiunile clandestine menite să asigure pe teritoriul României ocupate de sovietici un adevărat sistem de informații în favoarea serviciilor secrete americane, cu care se aflau în directă colaborare. Într-o țară membră NATO, în anul 2019, a reabilita punctul de vedere al exponenților sovieticilor din anii 1950 înseamnă mai mult decât o ofensă.

Declarațiile lui Mihai Demetriade, secondat de controversatul Wiliam Totok – care are antecedente în batjocorirea Rezistenței din România – și-au găsit locul pe portalul unei agenții de presă cu un mare prestigiu internațional, precum Radio France International. Acest fapt reprezintă un act de natură sa decredibilizeze această instituție media. Ne întrebăm: dacă înainte de 1989 media occidentală a sprijinit luptătorii anticomuniști în lupta lor, astăzi ea se aliniază celor care vin să reabiliteze teoriile defunctului regim comunist?! Cum se explică aceasta?

Credem că ofensa pe care cei doi istorici o aduc victimelor ororilor din temnițele și lagărele comuniste ar trebui să scandalizeze opinia publică internațională în aceeași măsură cu insultarea victimelor Holocaustului. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este pentru că, spre deosebire de nazism, pentru comunismul care a produs incomparabil mai multe victime pe glob, nu a fost posibil un tribunal asemenea celui de la Nürnberg, care să condamne această odioasă ideologie. Iar aceasta reprezintă o mare problemă pentru societatea românească, dar și pentru întreaga Europă. Ofensarea memoriei victimelor regimurilor totalitare, indiferent de culoarea lor politică, falsificarea istoriei și implicit legitimarea sau relativizarea crimelor împotriva umanității nu fac decât să imprime contemporaneității o amnezie care ne condamnă, implacabil, la repetarea ororilor trăite de generațiile anterioare.

Într-o țară și într-o Europă în care, în decursul a o lună de zile, tinerii Uniunii Tineretului Comunist demonstrează cu simboluri comuniste în fața memorialului fostei închisori din Pitești, clamând legitimitatea atrocităților, iar doi istorici angajați ai unei instituții naționale, plătiți din bugetul de stat, ofensează suferințele de neimaginat ale victimelor totalitarismului comunist, reiterând teoriile fostei Securități, repetarea unor experiențe precum cea de la Pitești, Gherla sau Canalul Dunăre-Marea Neagră rămâne doar o chestiune de timp. Rămâne de văzut doar cine vor fi victimele următorului experiment Pitești.

Date fiind cele arătatate mai sus:

1. Cerem în mod ferm redacției Radio France International să publice acest material, ca pe un drept la replică al victimelor și urmașilor victimelor ororilor regimului comunist, precum și să șteargă de pe portalul on-line materialul în care William Totok și Mihail Demetriade aduc grave ofense celor torturați și uciși în cumplitul experiment de la Pitești.

2. Cerem Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității să întreprindă măsurile cuvenite pentru sancționarea, mergând până la demitere, a acelor doi istorici care considerăm că, prin discursul relativizator cu privire la crimele comunismului, precum și prin reabilitarea tezelor Securității cu privire la pretinsa vinovăție a victimelor experimentului Pitești, creează un precedent periculos de falsificare a istoriei recente și de reabilitare a regimului ilegitim și criminal comunist.

3. Cerem Ministerului Educației Naționale introducerea în programa școlară, ca disciplină obligatorie, și nu opțională, a studierii istoriei regimului comunist și crimelor acestuia.

4. Cerem tuturor instituțiilor de resort, începând cu Parlamentul și Ministerul Culturii, demararea fără întârziere a măsurilor legale pentru înființarea la București a unui muzeu al crimelor comunismului, deoarece necunoașterea acestui capitol funest din istoria noastră recentă riscă să arunce societatea românească în noi experiențe de tipul celor totalitare trăite de noi în secolul trecut.

 

SEMNEAZĂ (lista rămâne deschisă pentru toți cei ce vor să se alăture):

Gheorghe Cușa – fost deținut politic, victimă a reeducării de la Pitești

Gheorghe Nichifor – fost deținut politic

Ioan Slăvoiu – fost deținut politic

Niculina Moica – fost deținut politic

Zoe Rădulescu – fost deținut politic

Alexandra Mazilu – fost deținut politic

Ileana Budimir – fost deținut politic

Galina Răduleanu – fost deținut politic

Coriolan Baciu – președintele Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, urmaș de deținuți politici

Dan Puric – actor

Vasile Bănescu – teolog

Sorin Lavric – filosof

Manuela Hărăbor – actriță

Marius Oprea – istoric

Răzvan Codrescu – scriitor

Elena Sechila – urmaș de deținut politic, președintele Asociației Gogu Puiu și Haiducii Dobrogei

Claudiu Târziu – jurnalist, președintele Asociașiei ROST

Ioana Dobrescu – etnograf, urmaș de foști deținuți politici, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Florin Dobrescu – secretarul Fundației Ion Gavrilă Ogoranu, manager proiect Muzeul Rezistenței

Marcel Grijincu – urmaș de fosti deținuti politici, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Preot Mihai Andrei Aldea

Mihai Gheorghiu – scriitor

Marcel Bouroș – președinte Școala Brâncovenească, Constanța

Eugen Sechila – militar, coordonator Școala de Supraviețuire REDUTA

Dan Ciprian Grăjdeanu – președinte Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință

Ștefan Lucian – inginer, urmaș de fost deținut politic (nepotul lui Priceputu Roman – gruparea Haiducii Dobrogei)

Ștefan Olga – fiica deținutului politic Priceputu Roman

Cristian Filip – președinte al Fundației creștine Părintele Arsenie Boca

Danion Vasile – scriitor, teolog

Rafael Udriște – realizator TV

Aureliu Surulescu – actor, președinte Asociația Neamunit

Marilena Rotaru – realizator TV, președinte Mișcarea pentru Regat și Coroană

Alexandru Cristian – Președinte Ajută Oamenii Prahova

Mihaela-Busuioc Manea – profesor, urmaș de fost deținut politic

Florian Cristache – revoluționar rănit in timpul evenimentelor din decembrie 1989, Fundația Ion Gavrilă Ogoranu

Răzvan Constantinescu – medic, Institutul de gastroenterologie UMF Iași

Mircea Pușcașu, medic, președinte al asociației Bucovina Profundă

Alexa Ionescu, realizator TV

Brândușa Mateș Stanciu, artist plastic

sursa: buciumul.ro

 

---

 

Reacții in consonanță:

Lucia Hossu Longin: „Aceştia nu sunt istorici. Sunt căutători în pubelele Securităţii. Trebuie să ignorăm gunoaiele pe care le găsesc şi pe care le propagă. În acelaşi timp, trebuie să cerem Parlamentului să interzică omagierea crimelor regimului comunist.”

Clara Mares, expert cercetare, IICCMER: „Ma gandesc ca fiecare o generatie are un destin. Am crezut ca cel al generatiei mele ar fi sa construim instrumentele cu care sa citim, sa descifram ceea ce li s-a inamplat parintilor si bunicilor nostri.
Lucrez pe dosarele fostei Securitati de 20 de ani, cu toate acestea am scris putin despre Pitesti. E foarte dureros, e foarte dificil, pentru ca istoria e facuta de oameni, iar acolo oamenii au intrat intr-un malaxor care i-a inghitit si i-a scuipat pe bucati, pe fragmente. Lectura torturilor indurate de studentii pitesteni enumerata punct cu punct este un inventar al imaginarului bestialului. Am recunoscut public ca nu am stomac pentru a studia Pitestiul, dar am constiinta de a nu lasa o asemenea oroare bagatelizata. Caci Pitestiul in stare micro s-a intamplat Romaniei comuniste. Noi astazi traim consecintele ”Pitestiului”.

Am citit multa memorialistica, am cunoscut fosti studenti trecuti prin Pitesti, m-au imbogatit sufleteste, ma consider norocoasa pentru asta. Dar sa invoci cuvintele unui Sepeanu sau Nicolschi pentru a-ti sustine argumentele sau sa te raportezi exclusiv la documente cand eu stiu cu certitudine ca securistii minteau, cosmetizau si trunchiau lucrurile pentru a crea imaginea pe care aveau ordin sa o lase posteritatii, mi se pare o mare eroare. Iar sa tranformi Pitestiul intr-o reglare de conturi a unor violenti nativi e prea mult!
Istoricii pot fi terapeutii unei natiuni, dar doar vorbind cu empatie si slujind ambele fete ale povestii, iar Mihai Demetriade in interviul de la RFI n-a facut-o deloc.”

Doina Jela: „Un trist clișeu pe care-l împărtășesc lupii tineri ai carierelor intelectuale, sociale, politice, cu leneșii de toate categoriile, își face tot mai insistent loc în dialogul/harmalaia publică de la noi: „așa-zisul/zisa” . Care se alipește cu sârg de: disidență, opoziție, rezistență.
Mai josnică și mai nevrednică alăturare de cuvinte decât „așa-zisa reeducare prin violență de la Pitești” n-am citit însă niciodată. Și nici mai mârșavă insinuare că „viziunea greșită” asupra reeducării prin tortură de la Pitești și-ar avea originea în concisa carte a lui Virgil Ierunca.
Trăim deci după epoca amneziei, pe aceea a răstălmăcirii. În realitate un fenomen mult mai banal: „Dă-te tu la o parte, să mă așez eu.” În loc de : „Iată, mă alătur și eu unui lung șir de contribuții, care a început cu… și a continuat cu…” așa cum cere etica științei.”

Reacția Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului:  ”Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a luat act cu uimire și indignare de declarațiile recente ale unor cercetători de la o instituție a statului menită să conserve și să analizeze memoria recentă a României. Este un act de vandalism intelectual să califici terifiantul experiment derulat la închisoarea din Pitești drept o simplă răfuială între grupări adverse, fie ele și legionare. Exonerarea autorităților comuniste de vina de a fi încurajat și patronat un asemenea episod de degradare a ființei umane reprezintă o lovitură pe obrazul celor care, proveniți din mai tot spectrul politic și ideologic al epocii, au fost supuși unui regim de tortură la care, după cum spunea și Alexandr Soljenițân, nici măcar artizanii GULAG-ului nu s-au gândit. La trei decenii de la căderea simbolică a comunismului, este trist și revoltător să constați că oameni care au cercetat arhivele dictaturii proletariatului nu au înțeles nimic din drama consumată în universul concentraționar, utilizând etichetări abuzive și trăgând concluzii imunde. Cât se poate de necesare, dacă sunt folosite cu discernământ, nuanțele în istoriografie nu sunt același lucru cu relativismul.”

 

• DACĂ ÎȚI PASĂ, semnează PETIȚIA online!

 

activenews.ro:

Frăția Ortodoxă  a trimis o scrisoare către Colegiul Director al CNSAS:  

„Domnule președinte,

Pe data de 28 Octombrie 2019, a fost publicat un interviu cu „cercetătorul” CNSAS, Mihai Demetriade privind ororile de la lagărul de exterminare de la Pitești urmat la scurt timp de un comentariu în acelaș ton, al unui alt „cercetător” CNSAS Mădălin Hodor.

Aceștia au dat dovadă de o josnicie și nerușinare incalificabilă prin limbajul suburban folosit, o lipsă de respect față adevărul istoric și față de eroii și martirii care au trecut prin calvarul reeducării de la Pitești, Aiud si alte centre de exterminare, precum și față de urmașii lor.

Prin opiniile și comentariile lor, se terfelește memoria unor oameni care nu au abdicat de la credința lor, de la dragostea lor față de țară și care au luptat până la moarte împotriva instaurării bolșevismului în România, calități de care acești doi sunt foarte departe.

Este regretabilă lipsa unei reacții imediate din partea CNSAS, lăsând ca minciuna, veninul și ura, demne de niște reprezentanți ai sistemului represiv, nu a unora care ar trebui să înfiereze acel sistem, revărsată din articolele publicate cu unicul scop de a pângări memoria acestor eroi ai neamului nostru și să-și bată joc de cei care au suferit și și-au dat viața pentru această țară.

Oare sa fie o coincidență apariția acestor mesaje în perioada lansării filmului „Între Chin și Amin” despre Experimentul Pitești ?

Este regretabil faptul că în loc sa se scoata la lumină ororile unui sistem, să se facă cunoscută istoria adevărata nu cea fabricată în diverse laboratoare, instituția dumneavoastră, finanțată din banii românilor, prin astfel de „cercetători” contribuie la ingroparea din ce în ce mai adânc a adevărului și se alătură tuturor acelora a căror scop este lupta împotriva cunoașterii adevărului istoric, terfelirea valorilor și a tradițiilor naționale.

Având în vedere cele menționate mai sus, vă solicităm să prezentați scuze în mod public în calitatea pe care o aveți pentru acțiunile celor doi, demiterea lor din cadrul CNSAS și nu în ultimul rând, considerăm oportună o reevaluare a întregului personal pentru a elimina din cadrul instituției pe cei ale căror adevărate „sarcini de serviciu” sunt acoperirea adevărului istoric și a urmelor unui sistem opresiv care își arată colții și în zilele noastre.

Cu tristețe și amărăciune în suflet și cu nădejde că veți îndrepta lucrurile,

Frăția Ortodoxă, Sfântul mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință”.

---

UPDATE 1:

Joi, conducerea CNSAS a dat un comunicat în care a precizat că se delimitează de afirmațiile lui Mihai Demetriade și Mădălin Hodor, subliniind că acestea nu reprezintă punctul de vedere al instituției.

Potrivit sursei citate, „autorii acestor declarații au acționat în nume personal și, deși sunt funcționari publici, nu au cerut acordul instituției pentru o poziție oficială, instituțională, pe această temă”.

---

UPDATE 2:

Gabriel Popa /fb :

Trei membri CNSAS avertizează că președintele instituției, Constantin Buchet, a transmis în nume propriu comunicatul prin care se delimitează de afirmaţiile cercetătorilor Mădălin Hodor și Mihai Demetriade şi despre „Experimentul Piteşti”. „Textul nu a fost discutat și nu a fost aprobat de Colegiu, așa cum prevede legea”, spun acești trei membri.

Ei se numesc Germina Nagâț, Alexandra Toader și Adrian Cioflâncă. Aceștia mai arată că dezavuează în mod ferm „orice încercare de discreditare sau de intimidare a angajaților noștri.”

Deci Constantin Buchet este acuzat că… nu a cerut voie să aibă public o reacție care este până la urmă una de bun-simț. O reacție ca minimă reparație necesară în fața unor declarații ale unor membri și colaboratori CNSAS care au călcat în picioare memoria și suferința unuia dintre cele mai atroce experimente staliniste din România și de oriunde – experimentul Pitești. Numindu-i „căcați cu ochi” pe tinerii care au suferit și au murit la Pitești, și afirmând că acei tineri practic s-au bătut singuri în acea închisoare, Mădălin Hodor și Mihai Demetriade nu fac decât să reia tezele vechii Securități. Și să nege crimele comunismului Stalinist.

Ne-am fi așteptat ca măcar cei care studiază arhivele Securității din România să se dezică, în mod ferm, de un astfel de negaționism, și de aceste crime morale incalificabile, corect? Dar ce fac ei? Ei îl acuză pe director că a reacționat prompt – pretextând că… acesta nu a cerut voie. Prin asta înțelegem nu doar că ei nu se delimitează de declarațiile lui Hodor și Demetriade. Ci chiar că sunt de acord cu acestea.

Așadar, cei care studiază, în România, arhivele Securității preiau discursul și argumentele Securității. Și arată că gândesc exact ca… vechea Securitate.

Ce urmează? Când reinstaurăm și comunismul, cu fața nouă – numită, acum, „progresism”?